Cauza T‑533/10

DTS Distribuidora de Televisión Digital, SA

împotriva

Comisiei Europene

„Ajutoare de stat – Serviciu public de radiodifuziune – Ajutor pe care Spania intenționează să îl acorde în favoarea RTVE – Modificarea sistemului de finanțare – Înlocuirea veniturilor din publicitate cu noi impozite aplicate operatorilor de televiziune și de telecomunicații – Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața internă – Măsură fiscală care constituie modul de finanțare a ajutorului – Existența unei legături de alocare obligatorii între impozit și ajutor – Impactul direct al veniturilor din impozite asupra cuantumului ajutorului – Proporționalitate”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 11 iulie 2014

1.      Acțiune în anulare – Admisibilitate – Respingerea pe fond a unei acțiuni fără a se pronunța asupra admisibilității – Puterea de apreciere a instanței Uniunii

(art. 263 TFUE)

2.      Ajutoare acordate de state – Dispozițiile tratatului – Domeniu de aplicare – Impozite care constituie modul de finanțare a unei măsuri de ajutor – Lipsa legăturii de alocare obligatorii între impozit și finanțarea ajutorului în cauză – Excludere

(art. 107 TFUE și 108 TFUE)

3.      Acțiune în anulare – Controlul legalității – Criterii – Luare în considerare numai a elementelor de fapt și de drept existente la data adoptării actului în litigiu

(art. 263 TFUE)

4.      Ajutoare acordate de state – Examinarea plângerilor – Deschidere a unei proceduri oficiale de investigare – Evaluare preliminară care are un caracter în mod necesar provizoriu

[art. 108 alin. (2) TFUE]

5.      Ajutoare acordate de state – Dispozițiile tratatului – Domeniu de aplicare – Impozite – Excludere, cu excepția impozitelor care finanțează un ajutor – Impozit care finanțează în parte un ajutor impus unor concurenți ai beneficiarului în vederea îndeplinirii de către acesta din urmă a unei misiuni de serviciu public și neimpus acestui beneficiar – Proba legăturii de alocare obligatorii între impozit și finanțarea ajutorului în cauză – Lipsă

(art. 107 TFUE și 108 TFUE)

6.      Concurență – Întreprinderi care au sarcina de a gestiona servicii de interes economic general – Compensarea costurilor ocazionate de misiunea de serviciu public – Aprecierea compatibilității unui ajutor cu piața internă – Criterii

[art. 106 alin. (2) TFUE și art. 107 TFUE]

7.      Concurență – Întreprinderi care au sarcina de a gestiona servicii de interes economic general – Compensarea costurilor ocazionate de misiunea de serviciu public – Puterea de apreciere a statelor membre – Limite – Controlul Comisiei – Control jurisdicțional – Limite

[art. 106 alin. (2) TFUE; Protocolul nr. 29 anexat la Tratatele UE și FUE]

8.      Concurență – Întreprinderi care au sarcina de a gestiona servicii de interes economic general – Definiția serviciilor de interes economic general – Puterea de apreciere a statelor membre

[art. 106 alin. (2) TFUE; Protocolul nr. 29 anexat la Tratatele UE și FUE]

9.      Concurență – Întreprinderi care au sarcina de a gestiona servicii de interes economic general – Respectarea normelor tratatului – Interdicția comportamentelor anticoncurențiale – Domeniu de aplicare – Supralicitare sistematică – Includere

[art. 106 alin. (2) TFUE]

10.    Concurență – Întreprinderi care au sarcina de a gestiona servicii de interes economic general – Respectarea normelor tratatului – Criterii de apreciere a compatibilității finanțării de către stat cu piața internă – Afectarea schimburilor comerciale și a concurenței în mod substanțial și vădit disproporționat

[art. 106 alin. (2) TFUE]

11.    Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Decizie a Comisiei în materia ajutoarelor de stat

(art. 296 TFUE)

12.    Procedură jurisdicțională – Intervenție – Argumente noi – Admisibilitate – Condiții – Lipsa modificării cadrului litigiului

[Statutul Curții de Justiție, art. 40 al patrulea paragraf și art. 53; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 116 alin. (3)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 33, 34 și 170)

2.      Pentru ca un impozit să poată fi considerat că face parte integrantă dintr‑o măsură de ajutor, trebuie să existe în mod necesar o dispoziție imperativă de drept național care să impună alocarea impozitului pentru finanțarea ajutorului. În lipsa unei asemenea dispoziții, un impozit nu poate fi considerat ca fiind alocat unei măsuri de ajutor și nu constituie, prin urmare, una dintre modalitățile acesteia. Unica împrejurare a existenței unei asemenea dispoziții nu poate, în mod individual, să constituie o condiție suficientă pentru a demonstra că un impozit face parte integrantă dintr‑o măsură de ajutor. În cazul în care există o asemenea dispoziție de drept național, trebuie să se examineze, pe de altă parte, dacă veniturile din impozit au un impact direct asupra cuantumului ajutorului. Pentru ca un impozit să poată fi considerat parte integrantă dintr‑o măsură de ajutor, nu este suficient, așadar, ca veniturile din acesta să fie alocate în mod necesar finanțării acesteia. Nu este suficient nici să se demonstreze că încasarea efectuată pe baza măsurii fiscale este alocată beneficiarului ajutorului.

(a se vedea punctele 52-54)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 75 și 144)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 82)

5.      În principiu, persoanele care sunt supuse plății unei contribuții obligatorii nu se pot prevala de faptul că exonerarea de care beneficiază alte persoane constituie un ajutor de stat pentru a evita plata contribuției respective. În plus, nu este suficient ca o întreprindere supusă la plata unui impozit care contribuie la finanțarea ajutorului să se afle într‑un raport de concurență cu beneficiarul ajutorului pentru ca impozitul să fie parte integrantă a ajutorului și pentru ca această întreprindere să se poată opune plății impozitului. Simpla împrejurare că un impozit care are drept obiectiv să contribuie la finanțarea unui ajutor este aplicat unei întreprinderi, iar nu beneficiarului ajutorului cu care aceasta se află în raport de concurență, nu este suficientă pentru a considera că impozitul face parte integrantă din ajutorul respectiv.

(a se vedea punctele 92, 95 și 102)

6.      Pentru ca un ajutor de stat în sensul articolului 107 TFUE să poată fi declarat compatibil cu piața internă în temeiul articolului 106 alineatul (2) TFUE trebuie îndeplinite următoarele condiții: pe de o parte, operatorului vizat trebuie să i se încredințeze misiunea unui serviciu de interes economic general printr‑un act de putere publică, care definește în mod clar obligațiile de serviciu de interes economic general în discuție; pe de altă parte, acest operator nu trebuie să primească o compensație excesivă, iar finanțarea de stat nu trebuie să aducă atingere concurenței pe piața externă în mod disproporționat.

(a se vedea punctele 117 și 176)

7.      Din Protocolul nr. 29 privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre, care completează Tratatele UE și FUE, rezultă că dispozițiile Tratatului FUE nu aduc atingere competenței statelor membre de a participa la finanțarea serviciului public de radiodifuziune în măsura în care finanțarea se acordă organismelor de radiodifuziune cu scopul ca acestea să își îndeplinească misiunea de serviciu public astfel cum a fost conferită, definită și organizată de fiecare stat membru și în măsura în care finanțarea respectivă nu aduce atingere condițiilor schimburilor și concurenței în Uniune într‑o măsură care ar fi contrară interesului comun, fiind de la sine înțeles că trebuie să fie luată în considerare realizarea mandatului acestui serviciu public.

Rezultă că statele membre dispun de competențe discreționare ample cu privire la definirea misiunii de serviciu public de radiodifuziune și cu privire la stabilirea organizării acesteia. În consecință, controlul exercitat de Comisie cu privire la definirea misiunii de serviciu public de radiodifuziune și la stabilirea organizării acesteia este restrâns. Aprecierea Comisiei privește situații de fapt economice complexe. Prin urmare, controlul exercitat de Tribunal asupra deciziei Comisiei este mai restrâns decât cel exercitat de Comisie asupra măsurii luate de statul membru în cauză. Acesta se limitează la a verifica dacă măsura în cauză este vădit neadecvată în raport cu obiectivul urmărit.

(a se vedea punctele 124-128 și 195)

8.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 130, 157 și 193)

9.      Faptul că un organism public de radiodifuziune adoptă un comportament anticoncurențial față de operatorii privați pe piață, recurgând, de exemplu, la o practică de supralicitare sistematică pe piața achiziției de programe nu este compatibil cu articolul 106 alineatul (2) TFUE. Un asemenea comportament nu ar putea fi considerat necesar pentru îndeplinirea unui mandat de serviciu public al unui astfel de organism. Cu toate acestea, un astfel de comportament este exclus, întrucât reglementarea națională în cauză interzice în mod expres ca acest organism să își afecteze veniturile pentru a supralicita, în raport cu concurenții, pentru drepturile având ca obiect programe cu valoare comercială foarte mare. Caracterul efectiv al acestei interdicții nu poate fi pus în discuție de faptul că acest organism intră în concurență cu operatorii privați, nici de faptul că achiziționează programe cu valoare comercială foarte mare, în măsura în care acestea intervin în cadrul îndeplinirii misiunii sale de serviciu public de radiodifuziune.

(a se vedea punctele 131, 132 și 136)

10.    Pentru ca o schemă de ajutor în favoarea unui operator căruia i se încredințează o misiune de serviciu public de radiodifuziune să poată fi considerată că nu îndeplinește condiția prevăzută la articolul 106 alineatul (2) a doua teză TFUE, aceasta trebuie să afecteze substanțial schimburile comerciale și concurența și într‑o măsură vădit disproporționată în raport cu obiectivele urmărite de statele membre.

(a se vedea punctele 155 și 160-164)

11.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 199 și 203)

12.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 211-213)