Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 6 octombrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Najwyższy - Polonia) – Procedură inițiată de W.Ż
(Cauza C-487/19)1
[Trimitere preliminară – Stat de drept – Protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii – Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE – Principiile inamovibilității și independenței judecătorilor – Mutare a unui judecător al unei instanțe de drept comun fără consimțământul acestuia – Cale de atac – Ordonanță de inadmisibilitate dată de un judecător din cadrul Sąd Najwyższy (Izba Kontroli Nadzwyczajnej i Spraw Publicznych) [Curtea Supremă (Camera de control extraordinar și cauze publice), Polonia)] – Judecător numit de Președintele Republicii Polone pe baza unei rezoluții emise de Consiliul Național al Magistraturii, în pofida unei hotărâri judecătorești prin care se dispune suspendarea executării acestei rezoluții în așteptarea unei hotărâri preliminare a Curții – Judecător care nu constituie o instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege – Supremația dreptului Uniunii – Posibilitatea de a se considera ca fiind neavenită o asemenea ordonanță de inadmisibilitate]
Limba de procedură: polona
Instanța de trimitere
Sąd Najwyższy
Părțile din procedura principală
Reclamant: W.Ż.
cu participarea: Prokurator Generalny zastępowany przez Prokuraturę Krajową, fostul Prokurator Prokuratury Krajowej Bożena Górecka, Rzecznik Praw Obywatelskich
Dispozitivul
Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și principiul supremației dreptului Uniunii trebuie interpretate în sensul că o instanță națională sesizată cu o cerere de recuzare formulată în cadrul unei căi de atac prin intermediul căreia un judecător în funcție în cadrul unei instanțe susceptibile să interpreteze și să aplice dreptul Uniunii contestă o decizie prin care a fost mutat fără consimțământul său are obligația, atunci când o asemenea consecință este indispensabilă având în vedere situația procedurală în cauză, pentru a garanta supremația dreptului Uniunii, să considere că este neavenită o ordonanță prin care o instanță care se pronunță în ultim grad și în complet de judecător unic a respins calea de atac respectivă, dacă din ansamblul condițiilor și al împrejurărilor în care s-a desfășurat procesul de numire a acestui judecător unic reiese că numirea a intervenit cu încălcarea vădită a normelor fundamentale care fac parte integrantă din instituirea și din funcționarea sistemului judiciar în cauză și că integritatea rezultatului la care a condus acest proces este pusă în pericol, generând îndoieli legitime, în percepția justițiabililor, în ceea ce privește independența și imparțialitatea judecătorului în cauză, astfel încât ordonanța menționată nu poate fi considerată că emană de la o instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege, în sensul articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE.
____________
1 JO C 337, 7.10.2019.