HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a noua)
27 aprilie 2022(*)
„Desen sau model comunitar – Procedură de declarare a nulității – Desen sau model comunitar înregistrat reprezentând un canal de evacuare de duș – Desen sau model industrial anterior prezentat după introducerea cererii de declarare a nulității – Articolul 28 alineatul (1) litera (b) punctul (v) din Regulamentul (CE) nr. 2245/2002 – Puterea de apreciere a camerei de recurs – Domeniu de aplicare – Articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 – Procedură orală și activități de cercetare judecătorească – Articolele 64 și 65 din Regulamentul nr. 6/2002 – Motiv de nulitate – Caracter individual – Articolul 6 și articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 – Identificarea desenului sau modelului industrial anterior – Anterioritate compactă – Determinarea caracteristicilor desenului sau modelului industrial contestat – Comparare globală”
În cauza T‑327/20,
Group Nivelles NV, cu sediul în Gingelom (Belgia), reprezentată de J. Jonkhout, avocat,
reclamantă,
împotriva
Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de A. Folliard‑Monguiral și G. Predonzani, în calitate de agenți,
pârât,
cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului, fiind
Easy Sanitary Solutions BV, cu sediul în Oldenzaal (Țările de Jos), reprezentată de F. Eijsvogels, avocat,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 17 martie 2020 (cauza R 2664/2017-3), privind o procedură de declarare a nulității între Group Nivelles și Easy Sanitary Solutions,
TRIBUNALUL (Camera a noua),
compus din doamnele J. Costeira, președintă, M. Kancheva (raportoare) și T. Perišin, judecătoare,
grefier: A. Juhász‑Tóth, administratoare,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 28 mai 2020,
având în vedere memoriul în răspuns al EUIPO depus la grefa Tribunalului la 29 septembrie 2020,
având în vedere memoriul în răspuns depus de intervenientă la grefa Tribunalului la 2 octombrie 2020,
având în vedere desemnarea unui alt judecător pentru completarea camerei ca urmare a imposibilității unuia dintre membrii acesteia de a‑și îndeplini sarcinile,
în urma ședinței din 13 octombrie 2021,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 28 noiembrie 2003, intervenienta, Easy Sanitairy Solutions BV, a introdus o cerere de înregistrare a unui desen sau model industrial comunitar la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO 2002, L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70).
2 Desenul sau modelul industrial comunitar a cărui înregistrare a fost solicitată și care este contestat în speță este reprezentat în următoarele imagini:
25.1
25.2
25.3
3 Produsele în care desenul sau modelul industrial contestat urmează a fi încorporat fac parte din clasa 23-02 în sensul Aranjamentului de la Locarno din 8 octombrie 1968 privind clasificarea internațională a desenelor și modelelor industriale, cu modificările ulterioare, și corespund următoarei descrieri: „Canale de evacuare de duș” („shower drains”).
4 Desenul sau modelul industrial contestat a fost înregistrat ca desen sau model industrial comunitar la 9 martie 2004 sub numărul 107834-0025 și a fost publicat în aceeași zi în Buletinul desenelor sau modelelor industriale comunitare nr. 19/2004. Acesta a fost reînnoit de mai multe ori, inclusiv la 16 iunie 2018.
5 La 3 septembrie 2009, I‑Drain BVBA, predecesoarea în drepturi a reclamantei, Group Nivelles NV, a introdus, în temeiul articolului 52 din Regulamentul nr. 6/2002, o cerere de declarare a nulității desenului sau modelului industrial contestat.
6 Motivele invocate în susținerea cererii de declarare a nulității erau cele prevăzute la articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002 coroborat cu articolele 4-9 din același regulament.
7 I‑Drain a anexat la cererea sa de declarare a nulității o copie a înregistrării internaționale DM/059828 (denumită în continuare „înregistrarea internațională DM/059828” sau „desenul sau modelul industrial DM/059828”), depusă și înregistrată la 2 aprilie 2002 de intervenientă și publicată la 30 iunie 2002 după cum urmează:
8 La 2 aprilie 2010, în răspunsul la observațiile intervenientei, ulterior introducerii cererii sale de declarare a nulității, I‑Drain a prezentat noi documente referitoare la alte desene sau modele industriale, printre care în special extrase din două cataloage de produse Blücher din anii 1998 și 2000 și care conțineau, fiecare la pagina 33, următoarea imagine în centrul căreia figura o placă de acoperire (denumită în continuare „placa de acoperire din cataloagele Blücher”):
9 La 30 august 2010, ca urmare a unei fuziuni prin absorbție, reclamanta a succedat în drepturile și obligațiile I‑Drain, care a încetat să existe ca persoană juridică.
10 Prin decizia din 23 septembrie 2010, divizia de anulare a admis cererea de declarare a nulității și a declarat nul desenul sau modelul industrial contestat în temeiul articolului 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002, pentru motivul lipsei sale de noutate, în sensul articolului 5 din același regulament, în raport cu placa de acoperire din cataloagele Blücher.
11 La 15 octombrie 2010, intervenienta a formulat o cale de atac la EUIPO împotriva deciziei diviziei de anulare, în temeiul articolelor 55-60 din Regulamentul nr. 6/2002.
12 Prin Decizia din 4 octombrie 2012 (denumită în continuare „prima decizie”), Camera a treia de recurs a EUIPO a admis calea de atac și a anulat decizia diviziei de anulare în măsura în care se întemeia pe articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002 coroborat cu articolul 4 alineatul (1) și cu articolul 5 din același regulament, și anume în măsura în care concluzionase în sensul lipsei noutății desenului sau modelului industrial contestat. Ea a trimis cauza diviziei de anulare pentru ca aceasta să reexamineze cererea de declarare a nulității în măsura în care se întemeia pe articolul 25 alineatul (1) litera (b) din acest regulament coroborat cu articolul 4 alineatul (1) și cu articolul 6 din regulamentul menționat, cu alte cuvinte pentru motivul lipsei caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat.
13 La 7 ianuarie 2013, reclamanta a formulat o acțiune la Tribunal împotriva primei decizii, în temeiul articolului 61 din Regulamentul nr. 6/2002.
14 Prin Hotărârea din 13 mai 2015, Group Nivelles/OAPI – Easy Sanitary Solutions (Canal de evacuare de duș) (T‑15/13, denumită în continuare „prima hotărâre a Tribunalului”, EU:T:2015:281), Tribunalul a anulat prima decizie și a respins în rest acțiunea. La fel ca EUIPO până în acel moment, Tribunalul a luat în considerare, cu titlu de (parte a unui) desen sau model industrial anterior, placa de acoperire din cataloagele Blücher, iar nu desenul sau modelul industrial DM/059828.
15 La 11 iulie și la 24 iulie 2015, intervenienta și EUIPO au formulat recursuri la Curte împotriva primei hotărâri a Tribunalului.
16 Prin Hotărârea din 21 septembrie 2017, Easy Sanitary Solutions și EUIPO/Group Nivelles (C‑361/15 P și C‑405/15 P, denumită în continuare „hotărârea pronunțată în recurs”, EU:C:2017:720), Curtea a respins recursurile, după ce a constatat totuși, la punctele 72 și 134 din această hotărâre, două erori de drept săvârșite de Tribunal. În primul rând, Curtea a statuat că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept la punctele 77-79 și 84 din prima hotărâre a Tribunalului prin faptul că a impus EUIPO ca, la aprecierea noutății desenului sau modelului industrial contestat, să combine diferitele elemente ale unuia sau mai multor desene sau modele industriale anterioare care se regăsesc în diverse extrase din cataloagele Blücher anexate cererii de declarare a nulității, în condițiile în care partea care a solicitat declararea nulității nu a reprodus în totalitate desenul sau modelul industrial a cărui anterioritate fusese invocată. În al doilea rând, Curtea a statuat că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, la punctul 132 din prima hotărâre a Tribunalului, impunând, în cadrul aprecierii caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat, ca utilizatorul avizat al acestui desen sau model industrial să cunoască produsul în care desenul sau modelul industrial anterior era încorporat sau căruia acesta i se aplica. Întrucât recursurile au fost însă respinse, anularea primei decizii prin dispozitivul primei hotărâri a Tribunalului a dobândit autoritate de lucru judecat, iar cauza a fost retrimisă la EUIPO.
17 La 19 decembrie 2017, părțile în fața EUIPO au fost informate cu privire la faptul că calea de atac împotriva deciziei diviziei de anulare fusese deferită Camerei a treia de recurs, statuând într‑o nouă compunere, sub numărul R 2664/2017-3.
18 La 24 iulie 2018, raportorul camerei de recurs a trimis părților în fața EUIPO o comunicare prin care le informa că desenul sau modelul industrial anterior prezentat camerei de recurs ar fi desenul sau modelul industrial DM/059828, singurul menționat în cererea de declarare a nulității, spre deosebire de placa de acoperire din cataloagele Blücher. Astfel, raportorul, reexaminând dosarul ca urmare a retrimiterii de către Curte, constatase că desenul sau modelul industrial anterior examinat de organele care s‑au pronunțat anterior nu figura în cererea de declarare a nulității și că niciun alt desen sau model industrial nu era menționat în cererea respectivă. Părților li s-a acordat un termen de două luni pentru a-și prezenta observațiile.
19 La 21 septembrie 2018, reclamanta și‑a prezentat observațiile.
20 Prin Decizia din 17 martie 2020 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a treia de recurs a EUIPO a admis calea de atac a intervenientei, a anulat decizia diviziei de anulare și a respins cererea de declarare a nulității. Cu titlu introductiv, aceasta a constatat că, în cererea de declarare a nulității, reclamanta a desemnat ca desen sau model industrial anterior numai desenul sau modelul industrial DM/059828 și că celelalte desene sau modele industriale, precum cel din cataloagele Blücher, fuseseră invocate ulterior, în observații suplimentare. Or, aceasta a amintit că articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 nu autoriza solicitantul să extindă obiectul procedurii, întemeindu‑și cererea pe noi desene sau modele industriale anterioare.
21 În ceea ce privește desenul sau modelul industrial contestat și caracteristicile sale vizibile, camera de recurs a considerat că era înregistrat pentru canale de evacuare de duș compuse dintr‑un sifon, dintr‑o cuvă și dintr‑o placă de acoperire și în special că produsul reprezentat în desenul sau modelul industrial contestat era prevăzut cu renuri laterale și de o parte și de cealaltă și cu margini exterioare fine, în timp ce placa de acoperire era decorată cu puncte pe toată suprafața sa. Camera de recurs a amintit că, potrivit primei hotărâri a Tribunalului, la punctul 49, după instalarea „[canalului de evacuare] de duș («shower drain»)” vizat de desenul sau modelul industrial contestat, și anume integrarea sa în podeaua dușului, nu era vizibilă doar partea superioară a plăcii, ci și cele două caneluri laterale și partea superioară a marginii cuvei.
22 În ceea ce privește desenul sau modelul industrial anterior, camera de recurs a considerat că trebuia să efectueze o examinare completă a elementelor de probă prezentate pentru a stabili exact în ce consta acesta, din moment ce, în urma hotărârii pronunțate în recurs și a primei hotărâri a Tribunalului, nu putea fi vorba despre placa de acoperire care figurează în centrul imaginii la pagina 33 din cataloagele Blücher, care nu reprezenta un dispozitiv complet de evacuare a lichidelor. După ce a amintit că cererea de declarare a nulității definea obiectul procedurii, care rezulta, pe de o parte, din desenul sau modelul industrial contestat și, pe de altă parte, din desenele sau modelele industriale anterioare invocate, camera de recurs a considerat că în speță reclamanta își întemeiase cererea de declarare a nulității pe desenul sau modelul industrial DM/059828 (reprodus la punctul 7 de mai sus).
23 În ceea ce privește funcția tehnică a desenului sau modelului industrial contestat, camera de recurs a considerat că niciuna dintre caracteristicile acestuia nu era impusă exclusiv de funcția sa tehnică și, în consecință, nu trebuia să fie exclusă de la protecție și nici nu trebuia să i se atribuie un rol substanțial redus în ceea ce privește incidența sa asupra comparației globale. Aceasta a arătat de asemenea că concepția în acest domeniu cuprindea o componentă estetică puternică.
24 În ceea ce privește caracterul individual al desenului sau modelului industrial contestat, în primul rând, camera de recurs a considerat că utilizatorul avizat este o persoană care cunoștea caracteristicile și configurațiile de bază ale canalelor de scurgere disponibile în comerț și făcea parte în același timp din publicul profesionist (compus, de exemplu, din comercianți cu amănuntul care vând canale de scurgere către terți, instalatori care le instalau sau arhitecți de interior care căutau și selectau canalele pentru clienții lor, ținând cont de aspectul lor estetic) și din publicul neprofesionist, care includea, prin urmare, utilizatorii finali care le selectau și le achiziționau ei înșiși pentru a le instala și utiliza în orice zonă sau mediu. În al doilea rând, camera de recurs a apreciat că libertatea autorului este relativ largă, întrucât, chiar dacă utilizatorul avizat, ca atare, știe că, pentru a‑și îndeplini funcția de evacuare, canalele de scurgere trebuie să fie însoțite de o cuvă dotată cu pereți laterali și de extremitate, de un sifon conectat la canalizare, precum și de grile sau de o grilă ori de o placă închisă cu fante sau deschideri prin care se scurge apa, aspectul specific al acestor caracteristici în ceea ce privește printre altele forma, materialul, dimensiunea și proporțiile poate varia, deoarece nu există alte constrângeri specifice decât cele care să asigure eliminarea apei. În al treilea rând, după ce au stabilit caracteristicile desenului sau modelului industrial contestat și ale desenelor sau modelelor industriale anterioare divulgate, privite individual, apoi au comparat impresiile lor globale (a se vedea punctele 117-127 de mai jos), camera de recurs a concluzionat că desenul sau modelul industrial contestat are un caracter individual și că nu poate, a fortiori, să fie lipsit de noutate, astfel încât este valabil.
Concluziile părților
25 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– pronunțarea din nou și declararea nulității, prin corectarea motivelor, a desenului sau modelului industrial contestat;
– obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.
26 EUIPO solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
27 Intervenienta solicită Tribunalului:
– respingerea motivelor invocate în susținerea primului, a celui de al doilea, a celui de al patrulea, a celui de al cincilea și a celui de al șaselea motiv;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
28 În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive, întemeiate în esență pe erori de apreciere săvârșite de camera de recurs, în primul rând, la punctul 24 din decizia atacată (precum și la primele două paragrafe ale celei de a doua pagini a comunicării raportorului din 24 iulie 2018, la care se referă acest punct), în al doilea rând, la punctul 26 din aceeași decizie, în al treilea rând, la punctele 38 și 39 din această decizie coroborate cu punctele 58 și 62-65 din decizia menționată, în al patrulea rând, la punctele 98-110 și 112 din decizia atacată, în al cincilea rând, la punctul 111 din aceeași decizie coroborat cu punctele 29 și 30 din această decizie și, în al șaselea rând, la punctele 114-117 din decizia menționată.
29 Tribunalul consideră oportun să examineze mai întâi al treilea și primul motiv, care privesc identificarea desenului sau modelului industrial anterior, în continuare al doilea motiv, care privește determinarea caracteristicilor desenului sau modelului industrial contestat, și, în sfârșit, al patrulea, al cincilea și al șaselea motiv, care privesc compararea desenelor sau modelelor industriale în conflict și aprecierea caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat.
Cu privire la primul și la al treilea motiv, referitor la identificarea desenului sau modelului industrial anterior
Cu privire la al treilea motiv
30 Prin intermediul celui de al treilea motiv, reclamanta susține că, la punctele 38 și 39 din decizia atacată coroborate cu punctele 58 și 62-65 din aceeași decizie, camera de recurs a săvârșit o eroare și a încălcat articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 atunci când a considerat că numai mijloacele de probă depuse în cadrul cererii de declarare a nulității în fața diviziei de anulare, în speță cererea predecesorului în drept al reclamantei din 3 septembrie 2009, erau admise și puteau fi luate în considerare în vederea aprecierii nulității. Ea consideră, în drept, că o astfel de competență este recunoscută EUIPO în cadrul aprecierii faptelor și a elementelor de probă prezentate într‑o procedură de declarare a nulității dacă și în măsura în care EUIPO este pus în situația de a lua o decizie în aceeași procedură. În schimb, în opinia sa, această competență nu poate fi invocată cu privire la faptele și la elementele de probă prezentate într‑o procedură în care EUIPO a statuat deja și care a făcut deja obiectul unei decizii definitive și anterioare din partea acestuia.
31 În speță, potrivit reclamantei, unele proceduri ar fi condus deja la o decizie definitivă și anterioară, și anume procedura în fața diviziei de anulare a EUIPO care a condus la decizia diviziei de anulare din 23 septembrie 2010 și procedura în fața camerei de recurs a EUIPO care a condus la prima decizie din 4 octombrie 2012. Aceste două proceduri ar fi condus la concluzia că toate faptele și toate elementele de probă puteau fi luate în considerare. În procedurile ulterioare în fața Tribunalului și a Curții, problema admisibilității faptelor și a elementelor de probă prezentate de părți în cadrul procedurilor anterioare în fața diviziei de anulare și a camerei de recurs nu ar fi fost evocată și nici pusă la îndoială, din oficiu sau în alt mod. În special, concluzia că raportorul, în comunicarea sa din 24 iulie 2018, ar putea deduce din hotărârea pronunțată în recurs, potrivit căreia ar fi imposibil să se prezinte fotografia care figurează la pagina 33 din cataloagele Blücher, ar fi de asemenea inexactă. Intervenienta și EUIPO nu ar fi contestat niciodată aceste constatări ale diviziei de anulare și ale camerei de recurs în această privință, nici în fața Tribunalului, nici în fața Curții.
32 Reclamanta susține, așadar, că, formulând această constatare la punctele vizate din decizia atacată, camera de recurs a revenit asupra unor decizii definitive anterioare. Acest lucru ar fi contrar principiilor generale de bună administrare și soluționare a litigiilor, astfel cum sunt prevăzute la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și principiilor securității juridice, protecției încrederii legitime și diligenței procedurale. Aceasta concluzionează că respectiva cameră de recurs nu putea exercita, cu efect retroactiv, competența conferită de articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002.
33 EUIPO contestă argumentele reclamantei.
34 Intervenienta lasă la aprecierea Tribunalului critica de drept invocată de reclamantă în cadrul acestui motiv.
35 La punctele 38 și 39 din decizia atacată, camera de recurs a considerat că, întrucât Curtea a apreciat în hotărârea pronunțată în recurs că a luat în considerare în prima decizie un desen sau model industrial anterior inadecvat, trebuie să se examineze alte desene sau modele industriale anterioare invocate de reclamantă. În cererea de declarare a nulității, aceasta din urmă a desemnat ca desen sau model industrial anterior desenul sau modelul industrial DM/059828, și nu altul. Celelalte desene sau modele industriale fuseseră invocate ulterior de predecesorul în drepturi al reclamantei, în observații complementare. În această privință, camera de recurs a adăugat că trebuia să se țină seama de faptul că articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 nu autoriza solicitantul să extindă obiectul procedurii, întemeindu‑și cererea pe noi desene sau modele industriale anterioare, întrucât o asemenea abordare ar avea ca efect prelungirea procedurii și modificarea obiectului acesteia. Or, noile desene sau modele industriale anterioare, prezentate de predecesorul în drepturi al reclamantei în observațiile sale ulterioare, și anume cele care figurează în cataloagele Blücher, nu fuseseră invocate ca desene sau modele industriale anterioare în cererea de declarare a nulității.
36 La punctul 58 din decizia atacată, camera de recurs a amintit că, astfel cum a decis deja în mai multe decizii anterioare, cererea de declarare a nulității definea obiectul procedurii, care rezulta, pe de o parte, din desenul sau modelul industrial contestat și, pe de altă parte, din desenele sau modelele industriale anterioare invocate și că, pentru acest motiv, nu mai era posibilă introducerea în procedură a altor desene sau modele industriale anterioare care ar putea constitui o piedică în declararea noutății sau a caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat după introducerea cererii.
37 La punctul 62 din decizia atacată, camera de recurs a observat că placa de acoperire care figurează în centrul imaginii prezentate la pagina 33 din cataloagele Blücher, desemnată de predecesorul în drepturi al reclamantei ca fiind unul sau mai multe desene sau modele industriale anterioare care ar demonstra că desenul sau modelul industrial contestat era lipsit de noutate și de caracter individual, nu fusese prezentată decât ca răspuns la observațiile intervenientei. Aceasta a precizat că faptul că organele care s‑au pronunțat anterior au considerat placa menționată ca fiind un desen sau model industrial anterior admisibil era contrar principiilor menționate mai sus, potrivit cărora obiectul procedurii de declarare a nulității era definit în cerere, și că nu era permisă introducerea altor desene sau modele industriale anterioare în această procedură după depunerea cererii de declarare a nulității.
38 La punctul 63 din decizia atacată, pentru motive de exhaustivitate, camera de recurs a observat că admisibilitatea faptelor, a dovezilor și a documentelor suplimentare referitoare la desene sau modele industriale sau la drepturi anterioare deja vizate în cererea de declarare a nulității era supusă puterilor discreționare conferite diviziei de anulare în temeiul articolului 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002. Totuși, această dispoziție nu permitea ca persoana care solicită declararea nulității să extindă obiectul procedurii întemeindu‑și cererea pe noi desene sau modele industriale anterioare, întrucât o astfel de abordare ar avea ca efect prelungirea procedurii și modificarea obiectului acesteia. Prin urmare, dat fiind că desenele sau modelele industriale citate printre altele în înscrisurile anexate 3a și 3b, și anume în cataloagele Blücher, nu fuseseră menționate în cererea de declarare a nulității, nici divizia de anulare, nici camera de recurs nu dispuneau de o putere discreționară în această privință. În consecință, desenele sau modelele industriale care apar în aceste documente nu pot fi considerate ca fiind tehnică anterioară admisibilă în scopul prezentei proceduri de declarare a nulității. La punctul 64 din aceeași decizie, camera de recurs a constatat că, pentru aceleași motive, documentele și fotografiile menționate de reclamantă în observațiile sale ca răspuns la comunicarea raportorului care priveau alte desene sau modele industriale decât cele conținute în desenul sau modelul industrial DM/059828 nu pot constitui tehnică anterioară admisibilă.
39 La punctul 65 din decizia atacată, camera de recurs a concluzionat, în consecință, că, în conformitate cu comunicarea raportorului, singurul desen sau model industrial anterior în speță era desenul sau modelul industrial DM/059828.
40 Prin intermediul celui de al treilea motiv, reclamanta consideră în esență că camera de recurs a săvârșit o eroare și a încălcat articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 prin faptul că și‑a întemeiat decizia doar pe desenele sau modelele industriale anterioare reprezentate în cererea de declarare a nulității, fără a ține seama de elementele de probă, precum cataloagele Blücher, prezentate ulterior depunerii acestei cereri de declarare a nulității, pe care camera de recurs s‑a întemeiat numai în prima sa decizie, rămasă definitivă.
41 În această privință, trebuie să se constate de la bun început că problema identificării desenelor sau modelelor industriale anterioare care trebuie comparate cu desenul sau modelul industrial contestat nu a fost soluționată niciodată în mod definitiv în cursul procedurilor anterioare în fața EUIPO, a Tribunalului și a Curții.
42 Astfel, pe de o parte, prima decizie a camerei de recurs, care de altfel nu s‑a pronunțat în mod explicit cu privire la admisibilitatea documentelor prezentate de reclamantă după introducerea cererii sale de declarare a nulității, a fost anulată prin prima hotărâre a Tribunalului, al cărei dispozitiv a dobândit autoritate de lucru judecat (a se vedea punctele 14 și 16 de mai sus). Or, potrivit unei jurisprudențe constante, o hotărâre de anulare operează ex tunc și are, așadar, ca efect eliminarea retroactivă a actului anulat din ordinea juridică [a se vedea Hotărârea din 27 iunie 2013, Beifa Group/OAPI – Schwan‑Stabilo Schwanhäußer (Instrumente de scris), T‑608/11, nepublicată, EU:T:2013:334, punctul 32 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 23 septembrie 2020, CEDC International/EUIPO – Underberg (Forma unui fir de iarbă într‑o sticlă), T‑796/16, EU:T:2020:439, punctul 72 (nepublicată) și jurisprudența citată]. Prin urmare, prima decizie a dispărut din ordinea juridică a Uniunii Europene și nu a devenit nicidecum definitivă.
43 Pe de altă parte, în prima hotărâre a Tribunalului (a se vedea punctul 14 de mai sus), nici acesta din urmă nu s‑a pronunțat nici cu privire la admisibilitatea documentelor menționate și cu atât mai puțin cu privire la obiectul desenelor sau modelelor industriale anterioare care trebuie comparate cu desenul sau modelul industrial contestat. Astfel, acest punct nu a fost invocat nici de părți și nici măcar de Tribunal din oficiu. Pe de altă parte, hotărârea pronunțată în recurs (a se vedea punctul 16 de mai sus) era limitată numai la aspectele de drept invocate în recursuri. Prin urmare, problema identificării desenelor sau modelelor industriale anterioare pe care se întemeia cererea de declarare a nulității, precum și cea a pertinenței documentelor prezentate ulterior pentru a defini care sunt desenele sau modelele industriale anterioare nu au fost nici ridicate, nici soluționate în prima hotărâre a Tribunalului, nici în hotărârea pronunțată în recurs.
44 În continuare, trebuie să se constate că prezentul motiv se întemeiază pe premisa potrivit căreia articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 ar fi aplicabil în împrejurări precum cele din prezenta cauză. Prin urmare, este necesar să se examineze dacă această dispoziție este aplicabilă în speță, cel puțin în ceea ce privește problema identificării desenului sau modelului industrial anterior, în special având în vedere articolul 28 alineatul (1) litera (b), punctele (v) și (vi) din Regulamentul (CE) nr. 2245/2002 al Comisiei din 21 octombrie 2002 privind normele de punere în aplicare a Regulamentului nr. 6/2002 (JO 2002, L 341, p. 28).
45 În această privință, trebuie amintit că, potrivit articolului 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002, EUIPO poate să nu ia în considerare faptele pe care părțile nu le‑au invocat sau dovezile pe care nu le‑au furnizat în timp util. Această dispoziție conferă astfel o putere de apreciere atât diviziei de anulare, cât și camerei de recurs a EUIPO.
46 Potrivit unei jurisprudențe constante, din modul de redactare a articolului 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 rezultă că, de regulă și cu excepția unor dispoziții contrare, prezentarea faptelor și a probelor de către părți rămâne posibilă după expirarea termenelor prevăzute în acest sens în temeiul dispozițiilor Regulamentului nr. 6/2002 și că nu este interzis sub nicio formă ca EUIPO să țină cont de faptele și de probele invocate sau prezentate tardiv. Precizând că acesta din urmă „poate”, într‑un asemenea caz, să hotărască să nu țină seama de respectivele probe, dispoziția menționată învestește EUIPO cu o largă putere de apreciere în a hotărî, motivându‑și decizia sub acest aspect, dacă este necesar sau nu este necesar să le ia în considerare [a se vedea Hotărârea din 5 iulie 2017, Gamet/EUIPO „Metal‑Bud II” Robert Gubała (Clanță), T‑306/16, nepublicată, EU:T:2017:466, punctele 15 și 16 și jurisprudența citată].
47 În ceea ce privește exercitarea puterii de apreciere a EUIPO în vederea eventualei luări în considerare a probelor prezentate tardiv, o astfel de luare în considerare de către EUIPO, atunci când este în situația de a se pronunța în cadrul unei proceduri de declarare a nulității, se poate justifica în special în cazul în care acesta consideră, pe de o parte, că elementele prezentate tardiv pot avea, la prima vedere, o reală pertinență în ceea ce privește soluționarea cererii de declarare a nulității cu care este sesizat și, pe de altă parte, că stadiul procedurii în care are loc respectiva prezentare tardivă și circumstanțele în care intervine nu se opun acestei luări în considerare. Rezultă de aici că este de competența Tribunalului să aprecieze dacă respectiva cameră de recurs a exercitat în mod efectiv larga putere de apreciere de care dispune pentru a decide, motivat și ținând seama în mod corespunzător de ansamblul împrejurărilor pertinente, indiferent dacă era sau nu necesar să ia în considerare elementele de probă prezentate pentru prima dată în fața sa pentru a pronunța decizia pe care era chemată să o adopte. În plus, acesteia îi revine sarcina de a controla utilizarea adecvată de către camera de recurs a puterii de apreciere pe care i‑o conferea articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 (a se vedea Hotărârea din 5 iulie 2017, Clanță, T‑306/16, nepublicată, EU:T:2017:466, punctele 17 și 18 și jurisprudența citată).
48 Rezultă de asemenea din jurisprudență că prezentarea de probe care vin în completarea unor probe prezentate chiar într‑un termen acordat în acest scop de EUIPO rămâne posibilă după expirarea termenului prevăzut și că nu este interzis sub nicio formă ca EUIPO să țină seama de probele suplimentare prezentate astfel tardiv [a se vedea Hotărârea din 14 martie 2018, Crocs/EUIPO – Gifi Diffusion (Pantofi), T‑651/16, nepublicată, EU:T:2018:137, punctul 33 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 26 septembrie 2013, Centrotherm Systemtechnik/OAPI și centrotherm Clean Solutions, C‑610/11 P, EU:C:2013:593, punctul 88].
49 În aceste condiții, trebuie amintit de asemenea că articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 prevede că cererea de declarare a nulității trebuie formulată în scris și motivată. Articolul 28 alineatul (1) literele (b) punctele (i) și (vi) din Regulamentul nr. 2245/2002 precizează că o cerere de declarare a nulității trebuie să conțină o declarație care să precizeze cauzele de nulitate, precum și faptele, dovezile și observațiile prezentate în sprijinul cererii. Articolul 28 alineatul (1) litera (b) punctul (v) din acest din urmă regulament prevede, în plus, că, atunci când cererea de declarare a nulității se întemeiază pe lipsa noutății sau a caracterului individual al desenului sau modelului industrial comunitar înregistrat, aceasta trebuie să conțină precizarea și reproducerea desenelor sau a modelelor anterioare care ar putea constitui o piedică în declararea noutății sau a caracterului individual al desenului sau al modelului comunitar înregistrat, precum și documentele care dovedesc existența respectivelor desene sau modele industriale anterioare.
50 Potrivit jurisprudenței, părții care a formulat cererea de declarare a nulității îi revine obligația de a furniza EUIPO indicațiile necesare, în special precizarea și reproducerea precise și complete ale desenului sau modelului industrial a cărui anterioritate este invocată, pentru a demonstra că desenul sau modelul industrial contestat nu poate fi înregistrat în mod valabil. Astfel, nu este obligația EUIPO, ci a persoanei care solicită declararea nulității să furnizeze elementele de natură să demonstreze existența acestui motiv [hotărârea pronunțată în recurs, punctele 59 și 65; a se vedea de asemenea Hotărârea din 17 septembrie 2019, Aroma Essence/EUIPO – Refan Bulgaria (Bureți pentru spălat), T‑532/18, nepublicată, EU:T:2019:609, punctul 25 și jurisprudența citată].
51 Trebuie precizat că dovada existenței și a identificării desenului sau desenelor sau modelelor industriale anterioare trebuie făcută pentru fiecare dintre motivele de nulitate invocate de solicitant. În această privință, Tribunalul a statuat că nici EUIPO, nici persoana care solicită declararea nulității nu se puteau întemeia, în sprijinul lipsei caracterului individual (articolul 6 din Regulamentul nr. 6/2002), pe anumite desene și modele industriale anterioare invocate în susținerea lipsei caracterului individual dacă din cererea de declarare a nulității rezulta că desenele sau modelele industriale anterioare menționate fuseseră invocate numai în susținerea unui alt motiv de nulitate, precum lipsa noutății (articolul 5 din același regulament) [a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 martie 2018, Gifi Diffusion/EUIPO – Crocs (Pantofi), T‑424/16, nepublicată, EU:T:2018:136, punctele 46-48].
52 Pe de altă parte, conform articolului 63 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002, în cadrul unei acțiuni în declararea nulității, examinarea EUIPO se limitează la motivele invocate și la cererile introduse de părți. Revine reclamantului sarcina de a se asigura că toate desenele sau modelele industriale anterioare invocate sunt clar identificate și reproduse, în măsura în care procedura de declarare a nulității face parte din procedurile inter partes. Prin urmare, în cadrul examinării cererii de declarare a nulității, EUIPO trebuie să ia în considerare numai desenele sau modelele industriale invocate expres de reclamant în cererea de declarare a nulității, iar nu într‑un document ulterior (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 septembrie 2019, Bureți pentru spălat, T‑532/18, nepublicată, EU:T:2019:609, punctele 30 și 36).
53 Astfel, articolul 28 alineatul (1) litera (b) punctul (v) din Regulamentul nr. 2245/2002 (a se vedea punctul 49 de mai sus) presupune ca identificarea desenului sau a desenelor sau modelelor industriale anterioare să fie efectuată de la introducerea cererii de declarare a nulității, întrucât aceasta definește obiectul litigiului și pentru ca titularul desenului sau modelului industrial contestat să fie în măsură să ia poziție cu privire la temeinicia cererii. Astfel, buna desfășurare a procedurii și menținerea interesului legitim al titularului desenului sau modelului industrial contestat de a nu fi expus unui litigiu al cărui obiect ar fi în perpetuă schimbare se opun posibilității ca un solicitant să invoce, după placul său, alte desene sau modele industriale anterioare pe măsură ce procedura de declarare a nulității avansează. Pentru acest motiv, respectarea acestei dispoziții constituie o condiție de admisibilitate a cererii de declarare a nulității, în temeiul articolului 30 alineatul (1) din același regulament.
54 În consecință, este necesar să se considere, asemenea EUIPO, că logica urmărită de articolul 28 alineatul (1) litera (b) punctul (v) din Regulamentul nr. 2245/2002 este de a impune un termen „prestabilit” sau de decădere, cu alte cuvinte un termen a cărui nerespectare constituie o cauză de inadmisibilitate, pentru depunerea probelor privind elementele esențiale ale cererii de declarare a nulității care stabilesc și delimitează cadrul juridic al cererii. Cu excepția cazului în care EUIPO impune o îndreptare a cererii potrivit articolului 30 alineatul (1) din același regulament, nu mai pot fi prezentate noi elemente de probă privind indicarea și reproducerea desenelor sau modelelor industriale anterioare, întrucât aceasta ar lărgi cadrul juridic al cererii de declarare a nulității.
55 Rezultă astfel din articolul 28 alineatul (1) litera (b) punctul (v) din Regulamentul nr. 2245/2002 că cererea de declarare a nulității definește obiectul litigiului, care reiese, pe de o parte, din desenul sau modelul industrial contestat și, pe de altă parte, din desenele sau modelele industriale anterioare invocate. Prin urmare, după ce a formulat cererea de declarare a nulității, nu mai este posibil să se introducă în procedură alte desene sau modele industriale anterioare care ar putea constitui o piedică în declararea noutății sau a caracterului individual al desenului sau al modelului contestat.
56 Prin urmare, este necesar să se concluzioneze, având în vedere articolul 28 alineatul (1) litera (b) punctul (v) din Regulamentul nr. 2245/2002, că, într‑o procedură de declarare a nulității unui desen sau model industrial comunitar, EUIPO trebuie să examineze numai desenele sau modelele industriale anterioare identificate în cererea de declarare a nulității, iar nu alte desene sau modele industriale invocate ulterior cu titlu de desene sau modele industriale anterioare.
57 Pe de altă parte, trebuie precizat domeniul de aplicare al articolului 28 alineatul (1) litera (b) punctul (vi) din Regulamentul nr. 2245/2002, care prevede că cererea de declarare a nulității trebuie să cuprindă „faptele, dovezile și observațiile prezentate în sprijinul cererii”, și, prin urmare, domeniul de aplicare al puterii de apreciere conferite EUIPO prin articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002.
58 În această privință, trebuie subliniat, așa cum a făcut EUIPO, că articolul 28 alineatul (1) litera (b) punctele (v) și (vi) din Regulamentul nr. 2245/2002 operează o distincție esențială între dovezile privind „precizarea și reproducerea desenelor sau modelelor industriale anterioare”, impuse de articolul 28 alineatul (1) litera (b) punctul (v) din regulamentul menționat, și celelalte „fapte[…] [și] dovezi[…]” prevăzute la articolul 28 alineatul (1) litera (b) punctul (vi) din același regulament, de exemplu faptele și probele privind divulgarea unui desen sau a unui model industrial anterior (articolul 7 din Regulamentul nr. 6/2002) sau probe privind funcționalitatea desenului sau modelului industrial contestat (articolul 8 din Regulamentul nr. 6/2002).
59 În consecință, puterea de apreciere conferită EUIPO prin articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 pentru „[a lua] în considerare faptele pe care părțile nu le‑au invocat sau dovezile pe care nu le‑au furnizat la timp” nu se poate aplica decât „faptel[or] [și] dovezil[or]” prevăzute la articolul 28 alineatul (1) litera (b) punctul (vi) din Regulamentul nr. 2245/2002, iar nu „preciz[ării] și reproducer[ii] desenelor sau a modelelor anterioare” impuse de articolul 28 alineatul (1) litera (b) punctul (v) din același regulament. În special, articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 nu este aplicabil în ceea ce privește identificarea desenului sau modelului industrial anterior.
60 Astfel, articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002, deși permite luarea în considerare a probelor suplimentare (a se vedea punctul 48 de mai sus), de exemplu o reprezentare mai precisă sau o dovadă a publicării unui desen sau model industrial deja invocat în cererea de declarare a nulității, nu permite, în schimb, să se extindă cadrul juridic al acestei cereri prin prezentarea unor probe complet noi, permițându‑i solicitantului să își întemeieze cererea menționată pe alte desene sau modele industriale anterioare, deoarece un asemenea procedeu ar schimba obiectul litigiului pe lângă faptul că ar prelungi durata procedurii.
61 Prin urmare, în mod întemeiat, la punctul 39 din decizia atacată, camera de recurs a afirmat printre altele că articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 nu autoriza persoana care solicită declararea nulității să extindă obiectul procedurii, întemeindu‑și cererea pe noi desene sau modele industriale anterioare.
62 În speță, este cert că, așa cum a constatat camera de recurs în esență la punctul 61 din decizia atacată, după ce a invitat părțile să își prezinte observațiile, desenul sau modelul industrial reprodus în cataloagele Blücher nu a fost invocat și nici nu a fost reprezentat, în cadrul cererii de declarare a nulității din 3 septembrie 2009, ci numai în răspunsul la observațiile intervenientei din 2 aprilie 2010 (a se vedea punctele 7 și 8 de mai sus).
63 Or, acest desen sau model industrial nu este identic cu desenul sau modelul industrial invocat inițial în cererea de declarare a nulității, în măsura în care placa de acoperire care figurează în acesta se distinge de desenele sau modelele industriale anterioare care fac obiectul înregistrării DM/059828. Prin urmare, nu este vorba în niciun caz despre „reprezentări ale aceluiași desen sau model industrial anterior”, în sensul jurisprudenței Tribunalului [a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 iunie 2010, Shenzhen Taiden/OAPI – Bosch Security Systems (Echipament de comunicare), T‑153/08, EU:T:2010:248, punctul 25]. De altfel, nu era necesară nicio regularizare în temeiul articolului 30 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2245/2002, din moment ce predecesorul în drepturi al reclamantei identificase în mod corect desenele sau modelele industriale anterioare invocate în susținerea cererii sale de declarare a nulității, și anume cele care figurează în înregistrarea DM/059828.
64 În aceste condiții, este necesar să se considere, asemenea EUIPO, că o eventuală luare în considerare a probelor prezentate ulterior introducerii cererii de declarare a nulității, în temeiul articolului 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002, nu putea fi permisă decât pentru a ilustra modalitățile de utilizare a produselor concrete în care desenele sau modelele comparate sunt încorporate sau pentru a susține orice alt fapt sau orice mențiune deja invocate în cererea de declarare a nulității. În acest sens, desigur, camera de recurs nu a înlăturat în mod strict admisibilitatea probelor menționate, în măsura în care sunt destinate să completeze o argumentație deja prezentată și referitoare la desenul sau modelul industrial anterior identificat în cererea de declarare a nulității.
65 Cu toate acestea, admisibilitatea formală a unor astfel de probe nu poate autoriza adăugarea unui nou desen sau model industrial anterior celor invocate inițial în cererea de declarare a nulității, având în vedere articolul 28 alineatul (1) litera (b) punctul (v) din Regulamentul nr. 2245/2002. Astfel, din această perspectivă, prezentarea cataloagelor Blücher după introducerea cererii de declarare a nulității echivalează cu prezentarea unei dovezi complet „noi”, spre deosebire de o probă „suplimentară”, în sensul jurisprudenței Curții și a Tribunalului privind articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 (a se vedea punctul 48 de mai sus).
66 Prin urmare, camera de recurs a considerat în mod întemeiat, la punctul 63 din decizia atacată, în esență că, deși luarea în considerare a unor probe suplimentare putea conduce, desigur, la amplificarea cadrului factual al cererii de declarare a nulității, adăugându‑se altor probe privind desenele sau modelele industriale anterioare deja invocate, ea nu putea însă să extindă cadrul juridic al acestei cereri la desene sau modele industriale anterioare nou invocate, întrucât domeniul de aplicare al acestei cereri de declarare a nulității fusese stabilit definitiv de predecesorul în drepturi al reclamantei la data introducerii acesteia, prin identificarea desenelor sau modelelor industriale anterioare invocate în sprijinul cererii în cauză.
67 De asemenea, camera de recurs a concluzionat în mod întemeiat, la punctele 65 și 66 din decizia atacată, că singurul desen sau model industrial anterior invocat în mod legal în speță era desenul sau modelul industrial DM/059828, care fusese divulgat publicului, în sensul articolului 7 din Regulamentul nr. 6/2002, înainte de data depunerii desenului sau modelului industrial contestat. În definitiv, existența și anterioritatea acestei divulgări nu sunt contestate.
68 În consecință, este necesar să se concluzioneze, contrar celor susținute de reclamantă, mai întâi, că camera de recurs nu a revenit nicidecum asupra unor decizii definitive anterioare și nu a încălcat niciunul dintre principiile generale menționate la punctul 32 de mai sus și, în continuare, că camera de recurs nu a încălcat articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002, ci a aplicat în mod corespunzător articolul 28 alineatul (1) litera (b) punctul (v) din Regulamentul nr. 2245/2002.
69 Prin urmare, al treilea motiv trebuie respins ca neîntemeiat.
Cu privire la primul motiv
70 Prin intermediul primului motiv, care cuprinde trei aspecte, reclamanta susține că, la punctul 24 din decizia atacată coroborat cu comunicarea raportorului din 24 iulie 2018, camera de recurs a săvârșit diverse erori de apreciere.
71 Prin intermediul primului aspect, reclamanta reproșează camerei de recurs că a considerat în mod eronat că raportorul a apreciat, în comunicarea sa, că desenul sau modelul industrial anterior care trebuia luat în considerare era doar desenul sau modelul industrial DM/059828, din moment ce era singurul menționat în cererea de declarare a nulității. Or, motivul care figurează la punctul menționat, și anume că numai acest desen sau model industrial era anexat la cererea de declarare a nulității, nu s‑ar deduce din comunicarea raportorului și nici nu ar fi motivat în decizia atacată.
72 Prin intermediul celui de al doilea aspect, reclamanta reproșează camerei de recurs că a considerat în mod eronat că fotografia de la pagina 33 din cataloagele Blücher nu poate fi luată în considerare pentru motivul că hotărârea pronunțată în recurs ar împiedica prezentarea acesteia ca desen sau model industrial anterior în procedura de declarare a nulității. În opinia sa, camera de recurs ar fi dedus din această hotărâre o concluzie care nu ar fi susținută. Pe de altă parte, EUIPO nu ar fi dispus activități de cercetare judecătorească, contrar punctului 71 din hotărârea pronunțată în recurs.
73 Prin intermediul celui de al treilea aspect, reclamanta susține că camera de recurs a considerat în mod eronat că numai desenul sau modelul industrial DM/059828, astfel cum a fost prezentat de reclamantă în cererea de declarare a nulității, putea fi examinat ca desen sau model industrial anterior, dat fiind că raportorul constatase că „desenul sau modelul industrial anterior examinat de organele care s‑au pronunțat anterior” nu figura în cererea de declarare a nulității a predecesorului în drepturi al reclamantei din 3 septembrie 2009. Această concluzie ar fi mai extinsă decât cea a comunicării raportorului, care nu ar preciza nicidecum că desenul sau modelul industrial anterior examinat de organele care s‑au pronunțat anterior nu era menționat în cererea de declarare a nulității.
74 EUIPO și intervenienta contestă argumentele reclamantei.
75 La punctul 24 din decizia atacată, camera de recurs a amintit că, la 24 iulie 2018, raportorul a trimis părților o comunicare prin care le informa că desenul sau modelul industrial anterior care îi era prezentat ar fi desenul sau modelul industrial DM/059828, singurul menționat în cererea de declarare a nulității. Aceasta a arătat că raportorul, reexaminând dosarul ca urmare a retrimiterii de către Curte, constatase că desenul sau modelul industrial anterior examinat de instanțele care s‑au pronunțat anterior nu figura în cererea de declarare a nulității și că niciun alt desen sau model industrial nu era menționat în cererea respectivă.
76 Prin intermediul primului aspect, în esență, reclamanta reproșează raportorului, în comunicarea sa din 24 iulie 2018, și camerei de recurs, la punctul 24 din decizia atacată, că nu a motivat rațiunea pentru care numai desenele sau modelele industriale care fac obiectul înregistrării DM/059828 (a se vedea punctul 7 de mai sus) trebuiau luate în considerare, cu excepția reprezentării reproduse la punctul 8 de mai sus.
77 În această privință, trebuie amintit că, în temeiul articolului 62 prima teză din Regulamentul nr. 6/2002, deciziile EUIPO trebuie să fie motivate. Această obligație de motivare are același cuprins ca cel rezultat din articolul 296 TFUE, potrivit căruia raționamentul emitentului actului trebuie să fie menționat în mod clar și neechivoc. Această obligație are ca dublu obiectiv să dea posibilitatea, pe de o parte, persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate pentru a‑și apăra drepturile și, pe de altă parte, instanței Uniunii să își exercite controlul cu privire la legalitatea deciziei. Problema dacă motivarea unei decizii îndeplinește aceste cerințe trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă [a se vedea Hotărârea din 13 iunie 2019, Visi/one/EUIPO – EasyFix (Port‑afiș pentru vehicule), T‑74/18, EU:T:2019:417, punctul 57 și jurisprudența citată].
78 În speță, mai întâi, trebuie arătat că obligația de motivare nu privește decât decizia atacată, iar nu comunicarea raportorului cauzei, care nu este un act supus căilor de atac. Astfel, reiese din jurisprudență că o decizie a camerei de recurs poate face obiectul unei căi de atac în fața instanței Uniunii în cazul în care produce „efecte juridice obligatorii” pentru partea din procedura în fața EUIPO [a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 17 martie 2009, Laytoncrest/OAPI – Erico (TRENTON), T‑171/06, EU:T:2009:70, punctul 21]. Nu aceasta este situația comunicării raportorului în fața camerei de recurs.
79 În continuare, reiese din examinarea celui de al treilea motiv (a se vedea punctele 30-69 de mai sus) că, la punctele 38 și 39 și 53-67 din decizia atacată, camera de recurs a explicat în mod clar motivele pentru care numai un desen sau model industrial anterior a cărui reprezentare era anexată în susținerea unei cereri de declarare a nulității putea fi luat în considerare pentru examinarea cerințelor prevăzute la articolele 5 și 6 din Regulamentul nr. 6/2002. În special, camera de recurs s‑a întemeiat pe o interpretare a articolului 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 în raport cu articolul 28 alineatul (1) litera (b) punctele (i), (v) și (vi) din Regulamentul nr. 2245/2002, care este de altfel lipsită de eroare, astfel cum s‑a constatat cu ocazia examinării celui de al treilea motiv. Acest raționament elaborat îndeplinește pe deplin obligația de motivare prevăzută la articolul 62 prima teză din Regulamentul nr. 6/2002.
80 Prin urmare, primul aspect al prezentului motiv trebuie respins ca nefondat.
81 Prin intermediul celui de al doilea aspect, în esență, reclamanta reproșează camerei de recurs că nu a luat în considerare reprezentările care figurează în cataloagele Blücher, în special cea reprodusă la punctul 8 de mai sus, deși admisibilitatea și pertinența acestei din urmă reprezentări ar fi acoperite de autoritatea de lucru judecat, ca urmare a hotărârii pronunțate în recurs.
82 În această privință, trebuie amintit că, în temeiul articolului 61 alineatul (6) din Regulamentul nr. 6/2002, EUIPO are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru executarea hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene.
83 Potrivit unei jurisprudențe constante, pentru a se conforma hotărârii de anulare și pentru a‑i asigura executarea integrală, instituția de la care emană actul anulat este obligată să respecte nu doar dispozitivul hotărârii, ci și motivele pe baza cărora a fost pronunțat și care constituie temeiul necesar al hotărârii, în sensul că sunt indispensabile pentru a determina sensul exact a ceea ce s‑a hotărât în dispozitiv. Astfel, aceste motive sunt cele care, pe de o parte, identifică dispoziția exactă considerată nelegală și, pe de altă parte, relevă motivele exacte ale nelegalității constatate în dispozitiv și pe care instituția vizată trebuie să le ia în considerare atunci când înlocuiește actul anulat (a se vedea Hotărârea din 27 iunie 2013, Instrumente de scris, T‑608/11, nepublicată, EU:T:2013:334, punctul 33 și jurisprudența citată).
84 În speță, este necesar să se arate că, la punctele 69-71 din hotărârea pronunțată în recurs, Curtea a statuat după cum urmează:
„69. Or, nu se poate impune EUIPO să combine, cu precădere la aprecierea noutății desenului sau modelului industrial contestat, diferite elemente ale desenului sau modelului industrial anterior [și anume cuva de evacuare și placa de acoperire reprodusă la punctul 8 de mai sus] deoarece revenea părții care a solicitat declararea nulității să depună o reproducere completă a acestui desen sau model industrial anterior. În fond, orice eventuală combinație ar conține, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 152 din concluzii, imperfecțiuni întrucât ar atrage în mod obligatoriu după sine aproximări.
70. În aceste condiții, așa cum susține EUIPO în mod întemeiat și contrar celor statuate de Tribunal la punctul 78 din hotărârea atacată, împrejurarea că desenul sau modelul industrial contestat constă doar într‑o combinație de desene sau modele industriale, divulgate deja publicului și în legătură cu care s‑a indicat deja că erau destinate a fi utilizate împreună nu poate fi relevantă la examinarea noutății, în sensul articolului 5 din Regulamentul nr. 6/2002, atât timp cât lipsește precizarea și reproducerea complete ale desenului sau modelului industrial a cărui anterioritate este invocată.
71. Trebuie adăugat în această privință că împrejurarea, evocată de Tribunal la punctul 68 din hotărârea atacată, că ESS, intervenientă la Tribunal, a prezentat extrase dintr‑un catalog al întreprinderii Blücher, diferite de cele prezentate de Group Nivelles în cererea sa de declarare a nulității, care cuprindeau o imagine a unei plăci de acoperire precum cea care figurează în centrul ilustrației reproduse la punctul 23 din prezenta hotărâre, plasată pe o cuvă care conține dedesubt un sifon de evacuare, nu poate diminua importanța lipsei unei prezentări și a unei reproduceri precise ale desenului sau modelului industrial anterior invocat de Group Nivelles. Deși EUIPO putea lua în considerare o astfel de împrejurare pentru a [dispune activități de cercetare judecătorească] în temeiul articolului 65 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002, acesta nu avea însă obligația de a combina diferitele elemente ale unuia sau mai multor desene sau modele industriale divulgate publicului în mod separat în diferite extrase de cataloage anexate cererii de declarare a nulității pentru a obține aspectul exterior complet al desenului sau modelului industrial anterior invocat. Astfel, fără a fi necesară examinarea argumentului formulat de EUIPO potrivit căruia punctele 68 și 76 din hotărârea atacată ar conține o denaturare a situației de fapt, este suficient să se constate că Tribunalul nu afirmă nicăieri în această hotărâre că imaginea prezentată de ESS constituie o imagine completă a desenului sau modelului industrial anterior concret a cărui anterioritate a fost invocată de Group Nivelles.”
85 În această privință, mai întâi, trebuie amintit că s‑a constatat deja, în cadrul examinării celui de al treilea motiv, că problema identificării desenelor sau modelelor industriale anterioare care trebuie comparate cu desenul sau modelul industrial contestat nu a fost soluționată niciodată în mod definitiv în cursul procedurilor anterioare în fața EUIPO, a Tribunalului și a Curții (a se vedea punctele 41-43 de mai sus). Obligația de a respecta autoritatea de lucru judecat nu se aplică, așadar, acestei chestiuni precise.
86 În continuare, trebuie să se observe că pasajul din hotărârea pronunțată în recurs citat de reclamantă privește numai obligația de a prezenta „reproduceri complete” ale unui desen sau model industrial anterior. În schimb, Curtea nu s‑a pronunțat cu privire la posibilitatea de a prezenta o astfel de „reproducere completă” ulterior introducerii cererii de declarare a nulității. Obligația de a respecta autoritatea de lucru judecat nu se aplică, așadar, acestei chestiuni precise.
87 În plus, în măsura în care reclamanta reproșează camerei de recurs faptul că nu a dispus activități de cercetare judecătorească în temeiul articolului 65 din Regulamentul nr. 6/2002, această critică este nefondată. Reclamanta a solicitat în mod efectiv audierea unor martori în observațiile sale din 21 septembrie 2018, însă nu precizează în ce mod omisiunea de a dispune asemenea activități de cercetare judecătorească ar constitui o eroare de apreciere. Desigur, asemenea martori ar fi putut susține afirmația potrivit căreia desenele sau modelele industriale apropiate ale desenului sau modelului industrial contestat erau deja cunoscute la data depunerii acestuia din urmă. Cu toate acestea, un asemenea aport ar fi fost inoperant, din moment ce problema fundamentală soluționată de camera de recurs, și anume identificarea desenelor sau modelelor industriale anterioare care trebuiau luate în considerare pentru aprecierea noutății și a caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat, a putut fi soluționată în drept, în temeiul juridic al unei interpretări a articolului 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 în raport cu articolul 28 alineatul (1) litera (b) punctele (i), (v) și (vi) din Regulamentul nr. 2245/2002. Mărturiile de fapt ale experților ar fi fost, așadar, în orice caz, lipsite de orice pertinență într‑un asemenea context.
88 În sfârșit, trebuie subliniat că nici Tribunalul, nici Curtea nu au adoptat o poziție cu privire la necesitatea acestor activități de cercetare judecătorească solicitate și că, în plus, nici Tribunalul, nici Curtea nu ar fi avut competența să adreseze EUIPO somații, în special în scopul dispunerii unor asemenea activități de cercetare judecătorească [a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 februarie 2017, Mast‑Jägermeister/EUIPO (Pahare), T‑16/16, EU:T:2017:68, punctul 27].
89 Prin urmare, al doilea aspect al prezentului motiv trebuie respins ca nefondat.
90 Prin intermediul celui de al treilea aspect, reclamanta adresează diverse critici comunicării raportorului din 24 iulie 2018.
91 În această privință, este suficient să se constate că acest al treilea aspect este inadmisibil, întrucât motivele de anulare invocate într‑o cerere introductivă nu pot privi decât decizia atacată, iar nu un act de procedură anterior care nu produce niciun efect juridic în sine și constituie un act care nu este supus căilor de atac (a se vedea punctul 77 de mai sus), precum comunicarea raportorului.
92 În plus, acest al treilea aspect este nefondat în măsura în care privește autoritatea de lucru judecat aferentă hotărârilor Curții și ale Tribunalului, pentru motivele expuse deja la punctele 41-43 și 84-89 de mai sus.
93 Al treilea aspect al prezentului motiv trebuie respins, așadar, ca inadmisibil și, în plus, ca nefondat.
94 Prin urmare, primul motiv trebuie să fie respins.
Cu privire la al doilea motiv, referitor la determinarea caracteristicilor desenului sau modelului industrial contestat
95 Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamanta susține că, la punctul 26 din decizia atacată, camera de recurs a săvârșit o eroare în determinarea caracteristicilor desenului sau modelului industrial contestat. Întemeindu‑se din nou pe punctul 69 din hotărârea pronunțată în recurs (a se vedea punctul 84 de mai sus), ea arată că nu se poate impune EUIPO să procedeze, în cadrul aprecierii noutății desenului sau modelului industrial contestat, la combinația diferitor elemente (în speță, o cuvă de evacuare și o placă de acoperire) pentru a obține aspectul complet al acestui desen sau model industrial. În opinia sa, problema relevantă este cea a „caracteristicii distinctive” a desenului sau modelului industrial contestat. Or, din observațiile intervenientei din 8 decembrie 2009 ar reieși că aceasta din urmă nu ar fi dorit, în fapt, să înregistreze aspectul unui canal de evacuare de duș, ci doar aspectul unei plăci de acoperire destinate utilizării pe canale de evacuare dreptunghiulare și alungite. Ar reieși de asemenea din două hotărâri pronunțate de instanțele neerlandeze că singura „caracteristică distinctivă” a desenului sau modelului industrial contestat era „placa de acoperire închisă” sau „grila [denumită] «zero»”, și anume „o grilă fără găuri, prin care apa poate curge prin renurile de pe ambele părți ale grilei”. De asemenea, divizia de anulare a EUIPO ar fi considerat că singura caracteristică vizibilă a desenului sau modelului industrial contestat la o utilizare normală era partea superioară a plăcii.
96 Potrivit reclamantei, ar fi pe deplin coerent ca divizia de anulare, care a ajuns la această concluzie, să își întemeieze raționamentul pe o comparație doar între aspectul plăcii de acoperire „zero” a desenului sau modelului industrial contestat și aspectul tuturor celorlalte plăci de acoperire anterioare, în special cea care figurează la pagina 33 din cataloagele Blücher. Împrejurarea că aceste plăci de acoperire sunt destinate, eventual, unei utilizări combinate cu o cuvă dreptunghiulară și alungită, formând astfel un canal de evacuare de duș, nu ar avea decât o importanță redusă în această privință, întrucât, potrivit intervenientei, caracteristicile acestora nu ar trebui să fie considerate ca fiind distinctive, noi sau individuale și cuva dreptunghiulară și alungită, precum și caracteristicile aferente nu ar fi vizibile la o utilizare normală a canalului de evacuare.
97 EUIPO și intervenienta contestă argumentele reclamantei.
98 La punctul 26 din decizia atacată, camera de recurs a amintit că, la 21 septembrie 2018, reclamanta a introdus o cerere de audiere și și‑a prezentat observațiile întemeiate în esență pe diverse argumente, pe care camera le‑a enumerat. În special, reclamanta a făcut trimitere la declarațiile prezentate în cursul procedurii precedente, care, potrivit acesteia, demonstrau că grupurile specializate aveau cunoștință de existența unor desene sau modele de canale de evacuare de duș al căror aspect consta într‑un bac sau într‑o cuvă dreptunghiulară de formă alungită prevăzută cu aceeași placă de acoperire închisă. Reclamanta a făcut trimitere în special la înscrisurile anexate 5-7 și a solicitat camerei să audieze acești martori.
99 Prin intermediul celui de al doilea motiv, în esență, reclamanta arată că camera de recurs a săvârșit o eroare în stabilirea caracteristicilor desenului sau modelului industrial contestat. Camera de recurs ar fi săvârșit eroarea de a lua în considerare anumite caracteristici ale desenului sau modelului industrial contestat, precum renurile laterale, în timp ce intervenienta ar revendica drepturi exclusive numai cu privire la „aspectul unei plăci de acoperire a unui canal de evacuare, destinată utilizării cu canale de evacuare (de duș) dreptunghiulare și alungite”. Cu alte cuvinte, forma dreptunghiulară și alungită a canalului de evacuare și renurile laterale nu ar intra în obiectul protecției desenului sau modelului industrial contestat. Numai forma plăcii de acoperire a canalului de duș ar fi aptă să distingă acest desen sau model industrial de desenele sau modelele industriale anterioare.
100 De la bun început, este necesar să se observe că punctul 26 din decizia atacată nu figurează printre „motivele deciziei [menționate]” (punctele 27-116), ci în „rezumatul faptelor” (punctele 1-26), întrucât este vorba despre un rezumat al argumentelor reclamantei, iar nu despre o apreciere a camerei de recurs.
101 Or, potrivit jurisprudenței, motivele care nu urmăresc să conteste rațiunile pentru care camera de recurs a respins calea de atac formulată în fața sa trebuie considerate inoperante [a se vedea Ordonanța din 16 octombrie 2020, L. Oliva Torras/EUIPO – Mecánica del Frío (Cuplaje pentru vehicule), T‑629/19, nepublicată, EU:T:2020:506, punctul 26 și jurisprudența citată]. Această situație se regăsește și în prezenta cauză.
102 În plus, trebuie amintit, așa cum a făcut EUIPO, că obiectul unui desen sau model industrial contestat și caracteristicile acestuia trebuie stabilite exclusiv prin referire la reprezentările prezentate în susținerea cererii de înregistrare.
103 Astfel, la aprecierea noutății sau a caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat, acesta trebuie comparat cu desenele sau modelele industriale anterioare în forma în care este înregistrat [a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 8 decembrie 2005, Castellblanch/OAPI – Champagne Roederer (CRISTAL CASTELLBLANCH), T‑29/04, EU:T:2005:438, punctul 57, și Hotărârea din 21 aprilie 2021, Chanel/EUIPO – Huawei Technologies (Reprezentarea unui cerc conținând două linii curbe întrepătrunse), T‑44/20, nepublicată, EU:T:2021:207, punctul 25].
104 În plus, concluziile cu privire la obiectul și la caracteristicile unui desen sau model industrial contestat nu pot fi lăsate la aprecierea părților și, în cele din urmă, la libera lor dispoziție [a se vedea în acest sens, cu privire la calificarea juridică a actului de divulgare, Hotărârea din 23 octombrie 2018, Mamas and Papas/EUIPO – Wall‑Budden (Apărătoare laterale pentru patul copiilor), T‑672/17, nepublicată, EU:T:2018:707, punctul 60].
105 Al doilea motiv trebuie, așadar, să fie respins ca inoperant și nefondat.
Cu privire la al patrulea, al cincilea și al șaselea motiv, referitoare la compararea desenelor sau modelelor industriale în conflict și la aprecierea caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat
Evocarea legislației și a jurisprudenței
106 În temeiul articolului 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002, un desen sau model industrial comunitar poate fi declarat nul dacă nu îndeplinește condițiile stabilite la articolele 4-9 din regulamentul menționat, printre care în special noutatea și caracterul individual.
107 Potrivit articolului 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002, se consideră că un desen sau model industrial comunitar înregistrat are caracter individual dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat diferă de impresia produsă asupra unui asemenea utilizator de orice alt desen sau model industrial care a fost divulgat publicului înainte de data de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă se revendică o prioritate, înainte de data de prioritate. Articolul 6 alineatul (2) din același regulament prevede de asemenea că, pentru aprecierea caracterului individual, trebuie să se ia în considerare gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau modelului industrial.
108 Aprecierea caracterului individual al unui desen sau model industrial comunitar este în esență rezultatul unei examinări în patru etape. Această examinare constă, în primul rând, în a determina sectorul produselor în care urmează să se încorporeze desenul sau modelul sau cărora li se va aplica, în al doilea rând, în a determina utilizatorul avizat al produselor menționate potrivit finalității acestora și, cu privire la acest utilizator avizat, nivelul de cunoaștere a stadiului anterior al tehnicii, precum și nivelul de atenție la similitudini și la diferențe în compararea desenelor sau modelelor, în al treilea rând, în a determina gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau modelului industrial, a cărui influență asupra caracterului individual este în proporție inversă, și, în al patrulea rând, ținând seama de acesta, rezultatul comparării, directă dacă este posibil, a impresiilor globale pe care desenul sau modelul industrial contestat și orice desen sau model industrial anterior divulgat publicului, luat individual, le produc asupra utilizatorului avizat (a se vedea Hotărârea din 13 iunie 2019, Port‑afiș pentru vehicule, T‑74/18, EU:T:2019:417, punctul 66 și jurisprudența citată).
109 În ceea ce privește desenul sau desenele sau modelele industriale anterioare, aprecierea caracterului individual al unui desen sau model industrial trebuie efectuată în raport cu unul sau mai multe desene sau modele industriale anterioare, individualizate din ansamblul desenelor sau modelelor industriale divulgate anterior publicului, iar nu în raport cu o combinație de elemente izolate ale mai multor desene sau modele industriale anterioare (Hotărârea din 19 iunie 2014, Karen Millen Fashions, C‑345/13, EU:C:2014:2013, punctele 25 și 35, și Hotărârea din 13 iunie 2019, Port‑afiș pentru vehicule, T‑74/18, EU:T:2019:417, punctul 84; a se vedea de asemenea în acest sens hotărârea pronunțată în recurs, punctul 61). Astfel, un desen sau model industrial anterior trebuie să constituie o anterioritate „compactă” sau „a oricărei piese” și nu poate fi rezultatul unei combinații.
110 Este esențial ca organele EUIPO să dispună de o imagine a desenului sau modelului industrial anterior, care să permită observarea aspectului exterior al produsului în care desenul sau modelul industrial este încorporat și identificarea de o manieră precisă și certă a desenului sau modelului industrial anterior pentru a proceda, conform articolelor 5-7 din Regulamentul nr. 6/2002, la evaluarea noutății și a caracterului individual ale desenului sau modelului industrial contestat și la compararea pe care această evaluare o presupune a desenelor sau modelelor în cauză. Astfel, a examina aspectul dacă desenul sau modelul industrial contestat este într‑adevăr lipsit de noutate sau de caracter individual implică necesitatea de a avea la dispoziție un desen sau model industrial anterior concret și determinat. În plus, părții care a formulat cererea de declarare a nulității îi revine obligația de a furniza EUIPO indicațiile necesare, în special precizarea și reproducerea precise și complete ale desenului sau modelului industrial a cărui anterioritate este invocată, pentru a demonstra că desenul sau modelul industrial contestat nu poate fi înregistrat în mod valabil. Or, nu se poate impune EUIPO să combine, cu precădere la aprecierea noutății desenului sau modelului industrial contestat, diferite elemente ale desenului sau modelului industrial anterior deoarece revenea părții care a solicitat declararea nulității să depună o reproducere completă a acestui desen sau model industrial anterior (a se vedea în acest sens hotărârea pronunțată în recurs, punctele 64, 65 și 69).
111 Pe de altă parte, trebuie subliniat că este irelevant să se cunoască sectorul produselor vizate în cererea de înregistrare în ceea ce privește invocarea desenului sau modelului industrial anterior într‑o procedură de declarare a nulității, la fel ca, de altfel, în ceea ce privește extinderea protecției desenului sau modelului industrial într‑o procedură de contrafacere, având în vedere articolul 36 alineatul (6) din Regulamentul nr. 6/2002. Astfel, potrivit jurisprudenței Curții, nu se impune ca utilizatorul avizat al desenului sau modelului industrial contestat să cunoască produsul în care desenul sau modelul industrial anterior este încorporat sau căruia acesta i se aplică (a se vedea în acest sens hotărârea pronunțată în recurs, punctul 134). Cu alte cuvinte, un desen sau model industrial anterior încorporat într‑un produs diferit de cel vizat de desenul sau modelul industrial contestat constituie, în principiu, un desen sau model industrial anterior relevant pentru aprecierea caracterului individual, în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002, al desenului sau modelului industrial contestat
112 În ceea ce privește desenul sau modelul industrial contestat, caracteristicile nevizibile ale produsului, care nu se raportează la aspectul său, nu pot fi luate în considerare pentru a stabili dacă desenul sau modelul industrial contestat poate face obiectul unei protecții [a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 septembrie 2014, Biscuits Poult/OAPI – Banketbakkerij Merba (Biscuit), T‑494/12, EU:T:2014:757, punctul 29].
113 În ceea ce privește compararea desenelor sau modelelor industriale în conflict, potrivit unei jurisprudențe constante, caracterul individual al unui desen sau model industrial rezultă dintr‑o impresie globală de diferență sau de lipsă a unui „déjà vu”, din punctul de vedere al utilizatorului avizat, în raport cu orice anterioritate în cadrul patrimoniului de desene sau modele industriale, fără a ține seama de diferențe care rămân insuficient marcate pentru a afecta impresia globală respectivă, deși ele sunt mai mult decât niște detalii nesemnificative, dar având în vedere diferențe suficient de marcate pentru a crea impresii de ansamblu diferite (a se vedea Hotărârea din 13 iunie 2019, Port‑afiș pentru vehicule, T‑74/18, EU:T:2019:417, punctul 83 și jurisprudența citată).
114 Compararea impresiilor globale produse de desenele sau modelele industriale în conflict trebuie să fie sintetică și nu se poate limita la compararea analitică a unei enumerări de asemănări și deosebiri. Această comparație trebuie să aibă la bază caracteristicile divulgate în desenul sau modelul industrial contestat și trebuie să vizeze numai caracteristicile protejate, fără a lua în considerare caracteristici, în special tehnice, excluse din sfera protecției. Comparația respectivă trebuie să vizeze desenele sau modelele industriale înregistrate, fără a putea impune persoanei care solicită declararea nulității o reprezentare grafică a desenului sau modelului industrial contestat, comparabilă cu reprezentarea care figurează în cererea de înregistrare a desenului sau modelului industrial contestat (a se vedea Hotărârea din 13 iunie 2019, Port‑afiș pentru vehicule, T‑74/18, EU:T:2019:417, punctul 84 și jurisprudența citată).
115 În lumina acestei jurisprudențe trebuie examinate al patrulea, al cincilea și al șaselea motiv ale reclamantei, după ce a reprodus în mod individual desenele sau modelele industriale în conflict și a amintit aprecierile efectuate de camera de recurs la punctele 98-112 din decizia atacată.
Reproducerea individuală a desenelor sau modelelor industriale în conflict și evocarea deciziei atacate
116 Desenele sau modelele industriale în conflict sunt reprezentate după cum urmează, toate cele șase care fac obiectul înregistrării DM/059828 trebuind să fie luate individual, în măsura în care fiecare formează, sub rezerva examinării celui de al patrulea motiv (a se vedea punctele 128-147 de mai sus), o anterioritate compactă (a se vedea punctul 109 de mai sus):
25.1 25.2 25.3 | |