Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale di Napoli (Italia) la 29 martie 2022 – Procedură penală privind pe ND
(Cauza C-223/22)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Tribunale di Napoli
Inculpata din procedura principală
ND
Întrebările preliminare
Dreptul Uniunii, în special articolele 18 și 45 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 492/111 , articolul 11 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2003/109/CE2 , articolul 29 din Directiva (UE) 2011/95/UE3 , articolul 34 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolele 30 și 31 din Carta socială a Consiliului Europei, se opune unei reglementări naționale precum reglementarea prevăzută la articolul 7 alineatul 1 coroborat cu articolul 2 alineatul 1 litera a) din Decretul-lege nr. 4 din 28 ianuarie 2019, aprobat cu modificări prin Legea nr. 26 din 28 martie 2019, în măsura în care condiționează accesul la venitul de cetățenie de îndeplinirea cerinței de a avea reședința în Italia de cel puțin zece ani (dintre care ultimii doi ani, considerați la momentul depunerii cererii și pe toată durata acordării beneficiului, trebuie să fie neîntrerupți), rezervând astfel un tratament mai puțin favorabil pentru cetățenii italieni, pentru cetățenii Uniunii Europene care beneficiază de dreptul de ședere sau de ședere permanentă ori pentru resortisanții unor țări din afara Uniunii Europene rezidenți pe termen lung care au reședința de mai puțin de zece ani sau de zece ani, dintre care ultimii doi ani nu sunt neîntrerupți, în raport cu aceleași categorii care au reședința de 10 ani, dintre care ultimii doi ani sunt neîntrerupți?
În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:
Dreptul Uniunii, în special articolele 18 și 45 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 492/11, articolul 11 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2003/109/CE, articolul 29 din Directiva 2011/95/UE, articolul 34 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolele 30 și 31 din Carta socială a Consiliului Europei, se opune unei reglementări naționale precum reglementarea prevăzută la articolul 7 alineatul 1 coroborat cu articolul 2 alineatul 1 litera a) din Decretul-lege nr. 4 din 28 ianuarie 2019, aprobat cu modificări prin Legea nr. 26 din 28 martie 2019, în măsura în care rezervă un tratament diferit rezidenților pe termen lung, care pot dobândi un drept de ședere permanentă într-un stat membru al Uniunii Europene după ce au avut reședința o perioadă de cinci ani în statul membru gazdă, în raport cu rezidenții pe termen lung care au reședința de zece ani, dintre care ultimii doi ani sunt neîntrerupți?
Dreptul Uniunii, în special articolele 18 și 45 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 492/11, articolul 11 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2003/109/CE și articolul 29 din Directiva 2011/95/UE, se opune unei reglementări naționale precum reglementarea prevăzută la articolul 7 alineatul 1 coroborat cu articolul 2 alineatul 1 litera a) din Decretul-lege nr. 4 din 28 ianuarie 2019, care impune cetățenilor italieni, cetățenilor Uniunii Europene și resortisanților unor țări din afara Uniunii Europene obligația de a avea reședința de zece ani (inclusiv pe o perioadă neîntreruptă de doi ani) pentru a putea beneficia de venitul de cetățenie?
Dreptul Uniunii, în special articolele 18 și 45 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 492/11, articolul 11 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2003/109/CE, articolul 29 din Directiva 2011/95/UE, articolul 34 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolele 30 și 31 din Carta socială a Consiliului Europei, se opune unei reglementări naționale precum reglementarea prevăzută la articolul 7 alineatul 1 coroborat cu articolul 2 alineatul 1 litera a) din Decretul-lege nr. 4 din 28 ianuarie 2019, în măsura în care, în vederea acordării venitului de cetățenie, impune cetățenilor italieni, cetățenilor Uniunii Europene și resortisanților unor țări din afara Uniunii Europene obligația de a declara că au avut reședința în Italia pe o perioadă de zece ani, dintre care ultimii doi ani trebuie să fie neîntrerupți, prevăzând consecințe grave cu caracter penal pentru falsul în declarații?
____________
1 Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii (JO 2011, L 141, p. 1).
1 Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung (JO 2004, L 16, p. 44, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 225).
1 Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (reformare) (JO 2011, L 337, p. 9).