HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a treia)
21 octombrie 2009
Cauza F‑74/08
Dominique Ramaekers‑Jørgensen
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcție publică – Funcționari – Impozit comunitar – Calcul – Cumularea cuantumului salariului personal cu cel al pensiei de urmaș – Modalități de percepere a impozitului – Data perceperii”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Ramaekers‑Jørgensen solicită, în primul rând, anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri din 20 mai 2008 de respingere a reclamației sale împotriva modalității de calcul și de percepere a impozitului comunitar pe care îl datorează pentru pensia sa de urmaș, precum și, dacă se va dovedi necesar, anularea deciziei Comisiei din 16 octombrie 2007 prin care i‑a fost acordată această pensie, în măsura în care această din urmă decizie stabilește modalitățile menționate mai sus; în al doilea rând, constatarea nelegalității articolelor 3 și 4 din Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 260/68 al Consiliului din 29 februarie 1968 de stabilire a condițiilor și a procedurii de aplicare a impozitului stabilit în beneficiul Comunităților Europene (JO L 56, p. 8, Ediție specială, 01/vol. 8, p. 165), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 420/2008 al Consiliului din 14 mai 2008 de ajustare, începând cu 1 iulie 2007, a remunerațiilor și pensiilor funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Comunităților Europene (JO L 127, p. 1), în măsura în care aceste dispoziții prevăd că, la calcularea impozitului comunitar, se cumulează pensia de urmaș acordată unui funcționar cu remunerația acestuia
Decizia: Respinge acțiunea. Obligă reclamanta la plata propriilor cheltuieli de judecată și a cheltuielilor de judecată ale Comisiei. Consiliul Uniunii Europene, intervenient în susținerea concluziilor Comisiei, suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Acțiune în anulare – Competența instanței comunitare – Cerere de anulare a unui act individual care lezează – Necompetența instanței comunitare de a constata nelegalitatea unei dispoziții cu aplicabilitate generală în dispozitivul hotărârilor sale
(art. 230 CE)
2. Funcționari – Pensii – Pensie de urmaș
[Statutul funcționarilor, art. 79; anexa VIII, art. 17; Regulamentul nr. 260/68 al Consiliului, art. 2, art. 3 alin. (1), art. 4 și art. 8]
3. Funcționari – Impozit pe salarii – Aplicarea de cote de impozitare diferite pentru diferite tranșe de venit
(Regulamentul nr. 260/68 al Consiliului, art. 4)
4. Funcționari – Pensii – Pensie de urmaș
(Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene, art. 13; Regulamentul nr. 260/68 al Consiliului, art. 3 și 4)
1. Deși, în cadrul unei cereri de anulare a unui act individual care lezează, instanța comunitară este efectiv competentă să constate, pe cale incidentă, nelegalitatea unei dispoziții cu aplicabilitate generală pe care se întemeiază actul atacat, în schimb, Tribunalul nu este competent să facă astfel de constatări în dispozitivul hotărârilor sale.
(a se vedea punctul 37)
2. Sistemul fiscal comunitar prevede o impozitare progresivă care ține seama de toate drepturile fiecărui beneficiar pentru a calcula baza impozitabilă. Astfel, articolul 4 din Regulamentul nr. 260/68 de stabilire a condițiilor și a procedurii de aplicare a impozitului stabilit în beneficiul Comunităților Europene prevede că impozitul se calculează în raport cu suma impozabilă rezultată din aplicarea articolului 3, care indică la alineatul (1) că „[i]mpozitul se plătește lunar din salariile, remunerațiile și alocațiile de orice fel achitate de Comunități persoanelor supuse impozitării”. Baza impozitabilă supusă impozitului comunitar se constituie, așadar, din suma salariilor, remunerațiilor și a altor alocații de origine comunitară plătite fiecărei persoane impozabile.
Articolul 79 din statut și articolul 17 din anexa VIII, referitoare la pensia de urmaș, nu conțin nicio derogare de la regula generală a cumulului de beneficii pentru calcularea impozitului comunitar. Astfel, chiar dacă aceste dispoziții stabilesc cuantumul pensiei de urmaș înainte de impozitare în funcție de cariera soțului decedat, această pensie reprezintă pentru soțul supraviețuitor un venit substitutiv destinat să compenseze pierderea veniturilor soțului decedat. De asemenea, aceasta reprezintă o alocație plătită de Comunități în sensul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 260/68, al cărei beneficiar direct este soțul supraviețuitor, după cum rezultă din articolul 2 din același regulament. În măsura în care soțul respectiv este la rândul său funcționar, el este supus impozitului comunitar pe salariu în temeiul acelorași dispoziții. În consecință, impozitul datorat de acesta din urmă este cel calculat în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) și cu articolul 4 din Regulamentul nr. 260/68, baza impozabilă fiind reprezentată de suma respectivului salariu și a respectivei pensii plătite lunar.
În lipsa unei dispoziții derogatorii exprese referitoare la pensiile de urmaș, regula cumulului trebuie să se aplice plății simultane a unui salariu și a unei astfel de pensii. Această concluzie nu poate fi repusă în discuție de faptul că plata salariului respectivului funcționar, în ziua de 15 a fiecărei luni, și plata pensiei sale de urmaș, la termenul scadent, nu sunt simultane, deoarece Regulamentul nr. 260/68 nu condiționează aplicarea regulii privind cumulul de plata într‑o singură tranșă a tuturor alocațiilor. În special, articolul 3 alineatul (1) din regulament prevede că „[i]mpozitul se plătește lunar din salariile, remunerațiile și alocațiile de orice fel”, astfel încât impozitul se calculează în funcție de toate sumele achitate în această perioadă. În sfârșit, articolul 8 din Regulamentul nr. 260/68, potrivit căruia „[i]mpozitul se percepe prin reținere la sursă”, stabilește numai o modalitate de percepere a impozitului.
(a se vedea punctele 48, 49 și 52-56)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 1 decembrie 1994, Coen‑Porisini/Comisia, T‑502/93, RecFP, p. I‑A‑303 și II‑949, punctele 22, 28 și 29
3. Aplicarea de cote de impozitare diferite pentru diferitele tranșe de venituri prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 260/68 de stabilire a condițiilor și a procedurii de aplicare a impozitului stabilit în beneficiul Comunităților Europene nu împiedică perceperea unei singure cotizații de impozit asupra veniturilor globale, fără distincție, procentul respectivei cotizații crescând în măsura în care veniturile globale ale contribuabilului ating o treaptă superioară.
(a se vedea punctul 64)
4. Prin faptul de a fi încredințat Consiliului sarcina de a stabili, în special, condițiile în care funcționarii europeni sunt supuși obligației de a plăti un impozit, în beneficiul Comunității, calculat asupra tuturor salariilor, remunerațiilor și alocațiilor, și prin scutirea, în paralel, a acelorași salarii, remunerații și alocații de la plata oricărui impozit național, articolul 13 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene a instituit un regim fiscal care privește în mod specific agenții Comunităților. Prin caracterul său uniform și autonom în raport cu legislațiile fiscale naționale, acest regim urmărește să garanteze egalitatea de tratament între funcționarii Comunităților. Calitatea de funcționar european este, așadar, un criteriu pertinent pentru a distinge situația fiscală a unui astfel de funcționar de cea a persoanelor care nu beneficiază de o remunerație comunitară.
(a se vedea punctele 73 și 74)
Trimitere la:
Curte: 16 decembrie1960, Humblet/État belge, 6/60, Rec., p. 1125; 3 iulie 1974, Brouerius van Nidek, 7/74, Rec., p. 757, punctul 11; 3 martie 1988, Comisia/BEI, 85/86, Rec., p. 1281, punctul 23; 22 martie 2007, Comisia/Belgia, C‑437/04, Rep., p. I‑2513, punctul 61