Acțiune introdusă la 31 martie 2008 - Markku Sahlstedt și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-129/08)

Limba de procedură: finlandeza

Părțile

Reclamanți: Markku Sahlstedt (Karkkila, Finlanda), Juha Kankkunen (Laukaa, Finlanda), Mikko Tanner (Vihti, Finlanda), Toini Tanner (Helsinki, Finlanda), Liisa Tanner (Helsinki, Finlanda), Eeva Jokinen (Helsinki, Finlanda), Aili Oksanen (Helsinki, Finlanda), Olli Tanner (Lohja, Finlanda), Leena Tanner (Helsinki, Finlanda), Aila Puttonen (Ristiina, Finlanda), Risto Tanner (Espoo, Finlanda), Tom Järvinen (Espoo, Finlanda), Runo K. Kurko (Espoo, Finlanda), Maa- ja metsätaloustuottajain keskusliitto MTK ry [Asociația Centrală a Producătorilor Agricoli și Silvici] (Helsinki, Finlanda), Maataloustuottajain Keskusliiton Säätiö [Fundația Asociației Centrale a Producătorilor Agricoli și Silvici] (Helsinki, Finlanda) (reprezentant: K. Marttinen, asianajaja )

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamanților

Anularea în parte a deciziei atacate, în ceea ce privește toate siturile de importanță comunitară (SIC) situate în Republica Finlanda;

în subsidiar, în măsura în care Tribunalul va aprecia că acest lucru nu este posibil, anularea deciziei atacate în ceea ce privește SIC-urile care figurează în secțiunea 6.2.2.7 din cererea introductivă;

solicitare de informații și administrare de probe:

În cazul în care nu va putea pronunța o hotărâre numai în temeiul probelor expuse în favoarea reclamanților în cererea introductivă, în susținerea principalelor capete de cerere, se solicită Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene următoarele:

obligarea Comisiei Comunităților Europene la comunicarea către reclamanți, sub formă de CD-rom, a propunerilor pe care Finlanda le-a transmis Comisiei cu privire la siturile vizate în decizia atacată, cu includerea tuturor informațiilor cuprinse în aceste propuneri, conform considerentului (7) al deciziei;

obligarea Comisiei Comunităților Europene la comunicarea către reclamanți, sub formă de CD-rom, a informațiilor referitoare la habitatul natural și a altor informații aflate în posesia sa în legătură cu toate siturile din Republica Finlanda vizate în decizia atacată, conform considerentului (8) al acesteia, precum și la comunicarea, pe suport de hârtie, a hărților și informațiilor vizate în decizia atacată, conform considerentului (9),

obligarea Comisiei Comunităților Europene la comunicarea către reclamanți, sub formă de CD-rom, a întregii documentații referitoare la siturile din Republica Finlanda, care, conform considerentului (10) al deciziei atacate, a fost elaborată de comun acord cu statul membru în cauză sau care a fost pusă la dispoziția Comisiei, precum și la comunicarea hărților pe suport de hârtie,

obligarea Comisiei Comunităților Europene la comunicarea către reclamanți a avizului Comitetului pentru habitate, conform considerentului (15);

obligarea Comisiei la plata integrală către reclamanți a cheltuielilor de judecată efectuate, la care se adaugă dobânzile legale.

Motivele și principalele argumente

În opinia reclamanților, decizia¹ încalcă dreptul comunitar, în special articolele 3 și 4 din directiva habitate, precum și dispozițiile din Anexa III, la care se face trimitere în articolul 4. În susținerea încălcării dreptului comunitar, reclamanții invocă patru motive principale:

Directiva habitate nu permite anularea unor decizii anterioare care vizează liste de situri de importanță comunitară (denumite în continuare "SIC") în temeiul unor noi decizii, potrivit procedurii și în temeiul motivelor expuse în cele ce urmează. Dispozițiile procedurale din directiva habitate sunt obligatorii și pentru Comisie. O altă interpretare ar genera nesiguranță juridică în ceea ce privește măsurile naționale de transpunere precum și protecția intereselor proprietarilor de terenuri.

Rețeaua Natura 2000 este, în conformitate cu articolul 3 din directiva habitate, o rețea europeană coerentă de arii speciale de conservare care urmărește să asigure, potrivit dispozițiilor Directivei, un grad de conservare satisfăcător. Coerenţa reţelei și obiectivul de asigurare a unui grad de conservare satisfăcător se pot realiza datorită faptului că articolul 4 din directivă și anexa III la aceasta, care privesc clasificarea siturilor, ca norme detaliate de natură tehnică și dispoziţii de aplicare, obligă atât Comisia, cât și statele membre. Nu pot fi clasificate drept SIC siturile care nu respectă dispoziţiile articolului 4 și cele din anexa III în ambele etape. Pentru a îndeplini în mod coerent obiectivul de asigurare a unui grad de conservare satisfăcător este necesar ca, în fiecare stat membru, siturile să fie clasificate pe baza unor criterii omogene, stabilite în articolul 4 și în anexa III la directiva habitate.

Etapa 1 (la nivelul statelor membre) și etapa 2 (la nivelul Comisiei) din anexa III alcătuiesc un ansamblu de măsuri producătoare de efecte juridice. Procedura aplicabilă etapei 2, precum și decizia cu privire la siturile de importanţă comunitară nu sunt conforme cu directiva habitate în cazul în care propunerea de la etapa 1 nu îndeplinește cerinţele directivei.

La elaborarea propunerii cu privire la SIC din regiunea boreală, Finlanda nu a respectat dispoziţiile articolului 4 din directiva habitate și nici dispoziţiile referitoare la etapa 1 cuprinse în anexa III. Întrucât, prin decizia Comisiei, propunerea Finlandei cu privire la ansamblul siturilor a rămas neschimbată, rezultă că și decizia Comisiei a încălcat, pentru acest motiv, dispoziţiile directivei.

____________

¹ - Decizia Comisiei din 12 noiembrie 2007 de adoptare, în temeiul Directivei 92/43/CEE a Consiliului, a primei liste actualizate a siturilor de importanţă comunitară pentru regiunea biogeografică boreală (JO L 12, p. 118).