Cauza T‑540/22
Republica Franceză
împotriva
Comitetului unic de rezoluție
Hotărârea Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 10 iulie 2024
„Politica economică și monetară – Uniunea bancară – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții (MUR) – Regulamentul (UE) nr. 806/2014 – Cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile – Decizia SRB de a nu acorda o derogare – Acțiune în fața comisiei de apel a SRB – Respingere – Condiția lipsei unui obstacol în calea transferului rapid de fonduri proprii – Marja de apreciere a SRB – Securitate juridică – Obligația de motivare”
1. Politica economică și monetară – Politica economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții – Cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile (EMEE) – Cerere de derogare de la EMEE impusă altor entități decât entitățile de rezoluție (EMEE internă) – Marja de apreciere a Comitetului unic de rezoluție (SRB) – Examinarea altor substitute funcționale ale EMEE interne – Condiție privind lipsa unui obstacol major actual sau preconizat în calea transferului rapid de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor – Cerința unei garanții suplimentare de către SRB pentru a îndeplini această condiție – Admisibilitate sub rezervă
[Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 12g alin. (3) și art. 12h alin. (1) lit. (c)]
(a se vedea punctele 42, 43 și 50)
2. Politica economică și monetară – Politica economică – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții – Comitetul unic de rezoluție (SRB) – Comisia de apel a SRB – Întinderea controlului – Examinarea motivelor care figurează în sesizarea SRB
[Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 85 alin. (3) și (4)]
(a se vedea punctul 73)
3. Politica economică și monetară – Politica economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții – Cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile (EMEE) – Cerere de derogare de la o EMEE – Condiție privind lipsa unui obstacol major actual sau preconizat în calea transferului rapid de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor – Marja de apreciere a Comitetului unic de rezoluție (SRB) în aprecierea criteriilor normative – Încălcarea principiului securității juridice – Inexistență
[Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 12h alin. (1) lit. (c)]
(a se vedea punctele 120 și 121)
Rezumat
Sesizat cu o acțiune în anulare, pe care o respinge, introdusă de Republica Franceză împotriva unei decizii a comisiei de apel a Comitetului unic de rezoluție (SRB) (denumită în continuare „comisia de apel”)(1), Tribunalul se pronunță pentru prima dată cu privire la o decizie a comisiei de apel prin care se verifică examinarea efectuată de SRB pentru a stabili dacă un grup bancar îndeplinește condițiile necesare pentru a‑i permite să fie scutit de cerința minimă de fonduri proprii, prevăzute la articolul 12h din Regulamentul nr. 806/2014(2).
La 6 noiembrie 2020, un grup bancar a depus, pentru una dintre filialele sale, la SRB, o cerere de derogare de la cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile (denumită în continuare „EMEE”) aplicată pe bază individuală în temeiul articolului 12g din Regulamentul nr. 806/2014. Sesizată cu un recurs împotriva deciziei SRB de respingere a cererii menționate(3), introdusă de Autorité de contrôle prudentiel et de résolution (Autoritatea de supraveghere prudențială și de rezoluție, Franța) (denumită în continuare „apelanta în fața comisiei de apel”), comisia de apel a respins recursul menționat prin decizia atacată.
Aprecierea Tribunalului
În primul rând, în ceea ce privește domeniul de aplicare al articolului 12h alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014 (denumit în continuare „dispoziția în cauză”), Tribunalul constată, mai întâi, potrivit unei interpretări literale, că articolul 12h alineatul (1) litera (c) din acest regulament nu prevede posibilitatea de a solicita o garanție specifică pentru îndeplinirea condiției privind lipsa unui obstacol major actual sau preconizat în calea transferului rapid de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor și nici nu conține vreo mențiune care să interzică SRB să solicite o garanție specifică în această privință.
În continuare, prin prisma unei interpretări contextuale, acesta consideră că cerința garanțiilor acoperite de colaterale între întreprinderea‑mamă și filialele sale nu este prevăzută la articolul 12g din Regulamentul nr. 806/2014 decât ca mijloc de respectare a EMEE interne și că condiția unei garanții nu figurează la articolul 12h din același regulament în contextul unei derogări, spre deosebire de ceea ce legiuitorul a prevăzut în Directiva 2014/59(4). Astfel, posibilitatea de a obține o derogare în temeiul dispoziției în cauză nu poate fi în niciun caz condiționată de cerința unei garanții însoțită de un colateral, care ar fi asemănătoare cu cea prevăzută la articolul 12g alineatul (3) din același regulament. Abordarea contrară ar însemna pierderea oricărui efect util al dispoziției în cauză și ar constitui astfel o încălcare flagrantă a acestei dispoziții.
În schimb, Tribunalul apreciază că nu se poate deduce din interpretarea contextuală a dispoziției în cauză că lipsa menționării unei garanții în dispoziția referitoare la examinarea unei cereri de scutire de EMEE internă(5) ar împiedica ipso iure SRB să impună o cerință de acest tip în cadrul examinării menționate. Astfel, deși SRB este obligat să respingă o cerere de derogare atunci când una dintre condițiile cumulative prevăzute de dispoziția în cauză nu este îndeplinită, acesta dispune în schimb de o anumită marjă de apreciere în ceea ce privește stabilirea împrejurărilor în care a treia dintre aceste condiții, referitoare la lipsa unui obstacol în calea transferului rapid de fonduri proprii, este îndeplinită. Prin urmare, nu este exclus ca, ținând seama de această marjă de apreciere, SRB să fie îndreptățit să solicite o garanție – diferită de cea prevăzută la articolul 12g alineatul (3) din Regulamentul nr. 806/2014 – pentru a contracara existența unui obstacol în calea transferului rapid de fonduri proprii.
În sfârșit, în temeiul unei interpretări teleologice a dispoziției în cauză, Tribunalul subliniază că obiectivul principal comun Regulamentului nr. 806/2014 și Directivei 2014/59, urmărit de legiuitor prin impunerea EMEE tuturor instituțiilor unui grup bancar, este de a asigura o rezoluție eficientă cu un impact negativ minim asupra economiei reale a sistemului financiar și a finanțelor publice. Astfel, atunci când SRB examinează o cerere de derogare de la EMEE internă, îi revine sarcina de a aprecia dacă există alte aranjamente care pot servi drept substitute funcționale ale EMEE interne. În cadrul marjei de apreciere de care dispune, nimic nu îl împiedică să considere că, în funcție de circumstanțele proprii fiecărei cereri de derogare, este necesară o garanție pentru îndeplinirea condiției privind lipsa unui obstacol în calea transferului rapid de fonduri proprii. În schimb, nu îi este permis să solicite o garanție ale cărei caracteristici ar fi similare celor ale garanției prevăzute la articolul 12g alineatul (3) din Regulamentul nr. 806/2014.
În această privință, Tribunalul precizează că din decizia atacată nu reiese că SRB ar fi solicitat grupului bancar în cauză o garanție corespunzătoare sau având caracteristici asemănătoare cu cea de la articolul 12g alineatul (3) din Regulamentul nr. 806/2014 și nici, a fortiori, că comisia de apel ar fi aprobat o asemenea abordare a SRB.
În al doilea rând, în ceea ce privește examinarea de către comisia de apel numai a motivelor cu care este sesizat, Tribunalul amintește în prealabil că, în temeiul Regulamentului nr. 806/2014(6), orice persoană fizică sau juridică poate contesta la comisia de apel o decizie a SRB, că recursul conține motivele care îl întemeiază și că revine comisiei de apel sarcina de a se pronunța cu privire la recursul menționat. Prin urmare, comisia de apel examinează motivele cu care este sesizată. În plus, Tribunalul arată că argumentele prezentate de apelantă în fața comisiei de apel în susținerea primului său motiv nu au privit aprecierile de fond efectuate de SRB cu privire la garanțiile din anul 2014 și din anul 2015 de care s‑a prevalat grupul bancar în cauză pentru a susține că era îndeplinită condiția lipsei unui obstacol în calea transferului rapid de fonduri proprii. Astfel, argumentele în discuție vizau pretinsa eroare de drept săvârșită de SRB întrucât acesta și‑ar fi depășit competența prin aplicarea în mod mecanic și automat a unei condiții care nu figurează la articolul 12h din Regulamentul nr. 806/2014.
Prin urmare, Tribunalul consideră că revenea comisiei de apel sarcina de a verifica dacă aprecierea efectuată de SRB nu consta într‑o examinare in abstracto deghizată a garanțiilor din anul 2014 și din anul 2015, ci într‑o examinare in concreto credibilă a situației grupului bancar în cauză și a garanțiilor menționate prezentate în susținerea cererii sale de exceptare și că limitele marjei de apreciere a SRB fuseseră astfel respectate. Prin urmare, acesta respinge critica potrivit căreia motivele și argumentele invocate de apelantă în fața comisiei de apel, întemeiate pe eroarea de drept săvârșită de SRB prin faptul că ar fi aplicat în mod eronat dispoziția în cauză și ar fi depășit limitele competenței sale, ar fi trebuit în mod necesar să determine comisia de apel să examineze dacă SRB era îndreptățit, în lumina tuturor elementelor pertinente ale speței, să solicite o garanție specifică.
În ultimul rând, cu privire la încălcarea principiului securității juridice, Tribunalul observă, pe de o parte, că nu se poate impune ca articolul 12h alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 806/2014 să menționeze diferitele ipoteze concrete în care este îndeplinită sau nu este îndeplinită condiția prevăzută de această dispoziție întrucât toate aceste ipoteze nu pot fi determinate în prealabil de legiuitor. Astfel, nu este posibil să se enumere exemplele de obstacole în calea transferului rapid de fonduri proprii, după cum nu se poate impune legiuitorului să fie citate în mod pozitiv măsurile care ar asigura respectarea condiției lipsei obstacolelor menționate. Pe de altă parte, principiul securității juridice nu se opune ca autoritățile în cauză să dispună de o marjă de apreciere în aplicarea criteriilor care au fost definite de reglementare. În speță, faptul că SRB dispune de o marjă pentru a aprecia dacă există un obstacol în calea transferului rapid de fonduri proprii sau pentru a aprecia modul adecvat în care această condiție trebuie îndeplinită nu implică totuși că principiul securității juridice a fost încălcat.