HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)
29 iunie 2010
Cauza F‑35/09
Maria Teresa Visser‑Fornt Raya
împotriva
Oficiului European de Poliție (Europol)
„Funcție publică — Personal al Europol — Neprelungirea unui contract — Contract pe perioadă nedeterminată — Articolul 6 din Statutul personalului Europol — Principiul respectării dreptului la apărare”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 40 alineatul (3) din Convenția întemeiată pe articolul K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind înființarea Oficiului European de Poliție (Convenția Europol) și al articolului 93 alineatul (1) din Statutul personalului Europol, prin care doamna Visser‑Fornt Raya solicită anularea deciziei Europol din 12 iunie 2008, prin care i s‑a refuzat acordarea unui contract pe perioadă nedeterminată, și a deciziei Europol din 7 ianuarie 2009, prin care i s‑a respins reclamația îndreptată împotriva deciziei din 12 iunie 2008
Decizia: Anulează decizia din 12 iunie 2008 prin care Europol a refuzat acordarea unui contract pe perioadă nedeterminată reclamantei. Obligă Europol la plata cheltuielilor de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Dreptul Uniunii — Principii — Dreptul la apărare
2. Funcționari — Agenți ai Europol — Decizie care afectează situația administrativă a unui agent — Luarea în considerare a unor elemente care nu figurează în dosarul său individual — Nelegalitate
(Statutul personalului Europol, art. 6 și 23)
3. Funcționari — Agenți ai Europol — Decizie care afectează situația administrativă a unui agent — Luarea în considerare a unor elemente care nu figurează în dosarul său individual — Influență decisivă — Anulare — Condiții
(Statutul personalului Europol, art. 23)
1. Respectarea dreptului la apărare constituie un aspect esențial a cărui încălcare poate fi invocată din oficiu. Aceasta constituie totodată, în orice procedură inițiată împotriva unei persoane și care poate să conducă la un act care o lezează, un principiu fundamental de drept al Uniunii care trebuie garantat chiar în lipsa oricărei reglementări privind procedura în cauză. Acest principiu impune ca orice persoană împotriva căreia se poate lua o decizie care lezează să fie în măsură să își prezinte în mod util punctul de vedere privind elementele care i s‑ar putea imputa în actul care urmează a fi adoptat. Corolar al principiului respectării dreptului la apărare, dreptul de acces implică obligația administrației de a comunica agentului în cauză toate documentele pe baza cărora și‑ar putea întemeia decizia.
(a se vedea punctele 56 și 57)
Trimitere la:
Curte: 7 mai 1991, Interhotel/Comisia, C‑291/89, Rec., p. I‑2257, punctul 14; 7 ianuarie 2004, Aalborg Portland și alții/Comisia, C‑204/00 P, C‑205/00 P, C‑211/00 P, C‑213/00 P, C‑217/00 P și C‑219/00 P, Rec., p. I‑123, punctele 68 și 71; 9 noiembrie 2006, Comisia/De Bry, C‑344/05 P, Rec., p. I‑10915, punctele 37 și 38; 6 decembrie 2007, Marcuccio/Comisia, C‑59/06 P, nepublicată în Repertoriu, punctul 46
Tribunalul de Primă Instanță: 15 martie 2000, Cimenteries CBR și alții/Comisia, T‑25/95, T‑26/95, T‑30/95-T‑32/95, T‑34/95-T‑39/95, T‑42/95-T‑46/95, T‑48/95, T‑50/95-T‑65/95, T‑68/95-T‑71/95, T‑87/95, T‑88/95, T‑103/95 și T‑104/95, Rec., p. II‑491, punctul 487
Tribunalul Funcției Publice: 11 septembrie 2008, Bui Van/Comisia, F‑51/07, RepFP, p. I‑A‑1‑289 și II‑A‑1‑1533, punctul 77, care face obiectul unui recurs aflat pe rolul Tribunalului Uniunii Europene, cauza T‑491/08 P
2. Pentru agenții Europol, articolul 23 din Statutul personalului Europol are ca obiectiv garantarea dreptului la apărare, evitând ca deciziile luate de administrație, care afectează situația unui agent și cariera acestuia, să se întemeieze pe fapte legate de competența, eficiența sau comportamentul acestuia nemenționate în dosarul său individual. În consecință, o decizie întemeiată pe astfel de elemente de fapt încalcă garanțiile oferite de statutul menționat și trebuie anulată întrucât a fost adoptată în urma unei proceduri viciate de o nelegalitate.
O decizie care intervine în urma unei proceduri speciale de atribuire a contractelor pe perioadă nedeterminată, prevăzută de dispozițiile articolului 6 din același statut și la articolul 7 din decizia din 8 decembrie 2006 privind punerea în aplicare a articolului 6 din Statutul personalului Europol, poate afecta situația administrativă a unui agent Europol și constituie, prin urmare, o decizie care lezează. Rezultă că o astfel de decizie nu poate fi adoptată decât în conformitate cu principiul respectării dreptului la apărare.
(a se vedea punctele 58 și 60)
Trimitere la:
Curte: 28 iunie 1972, Brasseur/Parlamentul European, 88/71, Rec., p. 499, punctul 11; 12 februarie 1987, Bonino/Comisia, 233/85, Rec., p. 739, punctul 11
Tribunalul de Primă Instanță: 6 februarie 2003, Pyres/Comisia, T‑7/01, RecFP, p. I‑A‑37 și II‑239, punctele 70 și 72; 13 decembrie 2005, Cwik/Comisia, T‑155/03, T‑157/03 și T‑331/03, RecFP, p. I‑A‑411 și II‑1865, punctul 50
Tribunalul Funcției Publice: 28 iunie 2007, Bianchi/ETF, F‑38/06, RepFP, p. I‑A‑1‑183 și II‑A‑1‑1009, punctul 48
3. Încălcarea articolului 23 din Statutul personalului Europol și a principiului respectării dreptului la apărare nu conduce la anularea unui act decât în cazul în care se stabilește că înscrisuri care nu au fost comunicate unui agent au putut avea o influență decisivă asupra deciziei care îl vizează, adoptată de administrație.
În această privință, un formular de evaluare, care nu constituie o simplă reluare a unor informații cuprinse în raportul de evaluare al persoanei în cauză, ci cuprinde rubrici referitoare la competența, la eficiența și la comportamentul acesteia, precum și o evaluare a impactului neprelungirii contractului său asupra bunei funcționări a Europol, ar putea avea o influență decisivă asupra deciziei respective.
(a se vedea punctele 64‑68)
Trimitere la:
Curte: 12 noiembrie 1996, Ojha/Comisia, C‑294/95 P, Rec., p. I‑5863, punctul 67
Tribunalul de Primă Instanță: 6 februarie 2007, Wunenburger/Comisia, T‑246/04 și T‑71/05, RepFP, p. I‑A‑2‑21 și II‑A‑2‑131, punctul 149