HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta)

19 mai 2010(*)

„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate împotriva Myanmarului – Înghețarea fondurilor – Acțiune în anulare – Temei juridic compus din articolul 60 CE coroborat cu articolul 301 CE – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Dreptul la un control jurisdicțional efectiv – Dreptul la respectarea proprietății – Proporționalitate”

În cauza T‑181/08,

Pye Phyo Tay Za, cu domiciliul în Yangon (Myanmar), reprezentat de domnul D. Anderson, QC, de doamna M. Lester, barrister, și de domnul G. Martin, solicitor,

reclamant,

împotriva

Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de domnul M. Bishop și de doamna E. Finnegan, în calitate de agenți,

pârât,

susținut de

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, reprezentat inițial de doamna S. Behzadi-Spencer, în calitate de agent, și ulterior de doamna I. Rao, în calitate de agent, asistată de domnul D. Beard, barrister,

și de

Comisia Europeană, reprezentată de domnii A. Bordes și P. Aalto și de doamna S. Boelaert, în calitate de agenți,

interveniente,

având ca obiect o cerere de anulare a Regulamentului (CE) nr. 194/2008 al Consiliului din 25 februarie 2008 de reînnoire și de întărire a măsurilor restrictive instituite împotriva Birmaniei/Myanmar și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 817/2006 (JO L 66, p. 1), în măsura în care numele reclamantului figurează pe lista persoanelor fizice sau juridice, a entităților și a organismelor în cazul cărora este aplicabil acest regulament,

TRIBUNALUL (Camera a opta),

compus din doamna M. E. Martins Ribeiro, președinte, domnii N. Wahl și A. Dittrich (raportor), judecători,

grefier: doamna C. Kantza, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 8 iulie 2009,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul cauzei

1        La 28 octombrie 1996, au fost instituite un număr de măsuri restrictive împotriva Uniunii Myanmar prin Poziția comună 96/635/PESC, definită de Consiliu pe baza articolului [12 UE] privind Birmania/Myanmar (JO L 287, p. 1), care a fost ulterior prelungită și modificată ultima dată prin Poziția comună 2000/346/PESC din 26 aprilie 2000 (JO L 122, p. 1) și apoi a fost abrogată și înlocuită prin Poziția comună 2003/297/PESC din 28 aprilie 2003 privind Birmania/Myanmar (JO L 106, p. 36), care a fost aplicabilă până la 29 aprilie 2004. Măsurile restrictive adoptate în temeiul Poziției comune 2003/297 au fost menținute de Consiliul Uniunii Europene în Poziția comună 2004/423/PESC din 26 aprilie 2004 de reînnoire a măsurilor restrictive împotriva Birmaniei/Myanmar (JO L 125, p. 61), întărite prin Poziția comună 2004/730/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2004 privind măsuri restrictive suplimentare împotriva Birmaniei/Myanmar și de modificare a Poziției comune 2004/423 (JO L 323, p. 17), modificate prin Poziția comună 2005/149/PESC din 21 februarie 2005 de modificare a Poziției comune 2004/423 (JO L 49, p. 37) și prelungite și modificate prin Poziția comună 2005/340/PESC a Consiliului din 25 aprilie 2005 privind prelungirea măsurilor restrictive împotriva Birmaniei/Myanmar și de modificare a Poziției comune 2004/423 (JO L 108, p. 88).

2        Având în vedere situația politică din Myanmar, Consiliul a considerat că menținerea măsurilor restrictive împotriva Uniunii Myanmar este justificată și a adoptat Poziția comună 2006/318/PESC din 27 aprilie 2006 de reînnoire a măsurilor restrictive împotriva Birmaniei/Myanmar (JO L 116, p. 77, Ediție specială, 18/vol. 5, p. 44). Consiliul a interzis în special vânzarea și furnizarea de arme, acordarea asistenței tehnice, a finanțării și a asistenței financiare cu privire la activitățile militare și la exportul de echipamente care ar putea fi utilizate în scopuri de reprimare internă. De asemenea, acesta a impus înghețarea fondurilor și a resurselor economice care aparțin membrilor guvernului Uniunii Myanmar și tuturor persoanelor fizice sau juridice, entităților sau organismelor care le sunt asociate, acești membri ai guvernului și aceste persoane fizice fiind de asemenea supuși interdicției de a călători în statele membre, și a interzis acordarea de împrumuturi sau de credite întreprinderilor de stat din Uniunea Myanmar, precum și achiziționarea sau majorarea unei participații în aceste întreprinderi.

3        Având în vedere lipsa ameliorării situației drepturilor omului în Myanmar și lipsa de progrese tangibile pe calea unui proces general de democratizare, măsurile restrictive prevăzute de Poziția comună 2006/318 au fost prelungite până la 30 aprilie 2008 prin Poziția comună 2007/248/PESC a Consiliului din 23 aprilie 2007 de reînnoire a măsurilor restrictive împotriva Birmaniei/Myanmar (JO L 107, p. 8), care a modificat de asemenea lista persoanelor, a entităților și a organismelor afectate de măsurile restrictive menționate.

4        Ținând seama de gravitatea situației din Myanmar, Consiliul a considerat necesară intensificarea presiunilor asupra regimului militar și a adoptat Poziția comună 2007/750/PESC a Consiliului din 19 noiembrie 2007 de modificare a Poziției comune 2006/318 (JO L 308, p. 1). Consiliul a adoptat în special noi măsuri restrictive care vizau printre altele domeniul industriilor forestiere, de cherestea și domeniul industriilor extractive de metale și minereuri, precum și de pietre prețioase sau semiprețioase.

5        Toate aceste măsuri restrictive au fost prelungite până la 30 aprilie 2009 prin Poziția comună 2008/349/PESC a Consiliului din 29 aprilie 2008 de reînnoire a măsurilor restrictive împotriva Birmaniei/Myanmar (JO L 116, p. 57), care a modificat de asemenea lista persoanelor, a entităților și a organismelor afectate de măsurile restrictive menționate.

6        Articolul 5 din Poziția comună 2006/318, astfel cum a fost modificată prin Poziția comună 2007/750, privește înghețarea fondurilor și a resurselor economice. Alineatele (1)-(3) ale acestuia prevăd:

„(1)      Se îngheață toate fondurile și resursele economice care aparțin, sunt deținute, sunt controlate sau se află în posesia membrilor guvernului […] Myanmar și care aparțin, sunt deținute, sunt controlate sau se află în posesia persoanelor fizice sau juridice, a entităților sau a organismelor care le sunt asociate, astfel cum sunt enumerate în anexa II.

(2)      Nu se pun la dispoziție, în mod direct sau indirect, fonduri sau resurse economice pentru sau în beneficiul persoanelor fizice sau juridice, al entităților sau al organismelor enumerate în anexa II.

(3)      Autoritatea competentă poate autoriza deblocarea anumitor fonduri sau resurse economice înghețate sau punerea la dispoziție a anumitor fonduri sau resurse economice, în condițiile pe care le consideră corespunzătoare, după ce a stabilit că fondurile sau resursele economice respective sunt:

(a)      necesare pentru a acoperi nevoile de bază ale persoanelor înscrise pe lista din anexa II și ale membrilor familiei aflați în întreținerea acestora, inclusiv cheltuielile pentru alimente, chirie sau ipotecă, pentru medicamente sau cheltuieli medicale, impozite, prime de asigurare și servicii publice;

(b)      destinate exclusiv plății unor onorarii rezonabile și rambursării cheltuielilor legate de furnizarea unor servicii juridice;

(c)      destinate exclusiv plății unor comisioane sau unor cheltuieli operaționale pentru păstrarea sau gestionarea curentă a unor fonduri sau resurse economice înghețate;

(d)      necesare pentru cheltuieli neprevăzute, cu condiția ca autoritatea competentă să fi notificat celorlalte autorități competente și Comisiei, cel puțin cu două săptămâni înainte de acordarea autorizației, motivele pentru care consideră că ar trebui să fie acordată o autorizație specială.”

7        La titlul J, „Persoane care au beneficiat de politicile economice ale guvernului și alte persoane asociate regimului”, din anexa II la Poziția comună 2006/318, astfel cum a fost modificată prin Poziția comună 2008/349, apar numele reclamantului, domnul Pye Phyo Tay Za, însoțit între altele de informațiile de identificare „Fiul lui Tay Za” (J1c), numele tatălui său, domnul Tay Za, însoțit între altele de informațiile de identificare „Director general [a se citi «executiv»], Htoo Trading Co., Htoo Construction Co.” (J1a), precum și numele soției tatălui său (J1b) și numele bunicii sale paterne (J1e).

8        În temeiul articolului 9 prima teză din Poziția comună 2006/318, aceasta este revizuită constant.

9        În scopul de a asigura aplicarea uniformă a măsurilor restrictive, prevăzute de pozițiile comune, care intră în domeniul de aplicare al Tratatului CE, de către operatorii economici din toate statele membre, Consiliul a adoptat acte pentru punerea în aplicare a acestora în ce privește Comunitatea Europeană.

10      Astfel, Regulamentul (CE) nr. 194/2008 al Consiliului din 25 februarie 2008 de reînnoire și de întărire a măsurilor restrictive instituite împotriva Birmaniei/Myanmar și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 817/2006 (JO L 66, p. 1, denumit în continuare „regulamentul în litigiu”) a pus în aplicare anumite măsuri restrictive prevăzute de Pozițiile comune 2006/318 și 2007/750. Acest regulament, a cărui bază juridică o constituie articolele 60 CE și 301 CE, a intrat în vigoare, conform articolului 23, în ziua publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, respectiv la 10 martie 2008. Anexele la regulamentul în litigiu, care cuprind listele persoanelor, entităților și organismelor afectate de măsurile restrictive, au fost modificate prin Regulamentul (CE) nr. 385/2008 al Comisiei din 29 aprilie 2008 de modificare a Regulamentului nr. 194/2008 (JO L 116, p. 5).

11      Articolele 11-14 din regulamentul în litigiu privesc înghețarea fondurilor și a resurselor economice.

12      Articolul 11 din regulamentul în litigiu prevede:

„(1)      Se îngheață toate fondurile și resursele economice care aparțin, sunt în proprietatea, sunt deținute sau sunt controlate de membrii guvernului din […] Myanmar și de persoanele fizice sau juridice, entitățile sau organismele asociate acestora, astfel cum sunt enumerate în anexa VI.

(2)      Se interzice punerea la dispoziție, în mod direct sau indirect, și utilizarea în beneficiul persoanelor fizice sau juridice, entităților sau organismelor enumerate în anexa VI a fondurilor sau a resurselor economice de orice fel.

[…]”

13      În temeiul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul în litigiu, autoritățile competente din statele membre pot autoriza deblocarea sau utilizarea anumitor fonduri sau resurse economice înghețate, în condițiile pe care le consideră corespunzătoare, după ce s‑a stabilit că fondurile sau resursele economice respective sunt:

„(a)      necesare pentru a acoperi nevoile de bază ale persoanelor enumerate în anexa VI și ale membrilor de familie aflați în întreținerea acestora, inclusiv cheltuielile pentru alimente, chirie sau rambursări ipotecare, pentru medicamente sau cheltuieli medicale, impozite, prime de asigurare și servicii de utilități publice;

(b)      destinate exclusiv plății unor onorarii rezonabile și rambursării cheltuielilor legate de furnizarea unor servicii juridice;

(c)      destinate exclusiv plății unor comisioane sau taxe pentru prestarea de servicii pentru păstrarea sau gestionarea curentă a unor fonduri sau resurse economice înghețate;

(d)      necesare pentru acoperirea unor cheltuieli excepționale, cu condiția ca statul membru în cauză să fi notificat toate celelalte state membre și Comisia, cu cel puțin cu două săptămâni înainte de acordarea autorizației, asupra motivelor pentru care consideră că ar trebui acordată o autorizație specială.”

14      Anexa VI la regulamentul în litigiu, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 385/2008, este intitulată „Lista membrilor guvernului […] Myanmar și a persoanelor fizice sau juridice, a entităților sau a organismelor care le sunt asociate, menționate la articolul 11”.

15      La titlul J, „Persoane care beneficiază de politicile economice guvernamentale”, din anexa VI la regulamentul în litigiu, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 385/2008, sunt înscrise numele reclamantului, însoțit între altele de informațiile de identificare „Fiul lui Tay Za” (J1c), numele tatălui său, domnul Tay Za, însoțit în special de informații de identificare „Director executiv, Htoo Trading Co.; Htoo Construction Co.” (J1a), precum și numele soției tatălui său (J1b) și numele bunicii sale paterne (J1e).

16      În ce privește modalitățile de transmitere a informațiilor privind anexa VI la regulamentul în litigiu, articolul 18 alineatul (2) din regulamentul menționat prevede publicarea unui aviz.

17      La 11 martie 2008, a fost publicată Comunicarea în atenția persoanelor și a entităților menționate în listele prevăzute la articolele 7, 11 și 15 din Regulamentul (CE) nr. 194/2008 (JO C 65, p. 12).

18      În această comunicare, Consiliul stabilește, în special, că persoanele și entitățile enumerate în anexa VI la regulamentul în litigiu sunt:

„(a)      membri ai guvernului din [...] Myanmar sau

(b)      persoane fizice sau juridice, entități sau organisme asociate acestora.”

19      În plus, Consiliul arată, între altele, că regulamentul în litigiu prevede: „înghețarea tuturor fondurilor, a altor active financiare și resurse economice aparținând persoanelor, grupărilor și entităților enumerate în anexa VI, precum și faptul că niciun fond, niciun alt activ financiar sau nicio altă resursă economică nu pot fi puse la dispoziția acestora, în mod direct sau indirect”.

20      Pe de altă parte, Consiliul atrage atenția persoanelor și entităților interesate asupra posibilității de a adresa o cerere autorităților competente din statul membru relevant pentru a obține autorizarea de a utiliza fonduri înghețate pentru nevoi de bază sau plăți specifice, în conformitate cu articolul 13 din regulamentul în litigiu.

21      În plus, Consiliul amintește persoanelor și entităților interesate că, în orice moment, îi pot înainta o cerere, însoțită de orice documente justificative, pentru reanalizarea deciziei de includere și de menținere a acestora pe listele anterior menționate și că cererile respective sunt analizate îndată după primire.

22      De asemenea, Consiliul precizează că procedează în mod periodic la revizuirea listelor, în conformitate cu articolul 9 din Poziția comună 2006/318.

23      În cele din urmă, Consiliul menționează posibilitatea de a i se contesta decizia la Tribunal.

24      Prima oară, reclamantul a fost afectat prin măsuri restrictive adoptate de Consiliu prin Decizia 2003/907/PESC din 22 decembrie 2003 de punere în aplicare a Poziției comune 2003/297 (JO L 340, p. 81) și prin Regulamentul (CE) nr. 2297/2003 al Comisiei din 23 decembrie 2003 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2000 al Consiliului de interzicere a vânzării, furnizării sau exportului către Birmania/Myanmar de echipament care poate fi utilizat pentru reprimarea internă sau acte de terorism și de înghețare a fondurilor anumitor persoane care au legături cu funcții guvernamentale importante în țara respectivă (JO L 340, p. 37). În temeiul articolului 2 din Decizia 2003/907, aceasta a intrat în vigoare la data adoptării. Regulamentul nr. 2297/2003 a intrat în vigoare în decembrie 2003.

25      Începând de la aceste date, reclamantul a făcut în mod constant obiectul măsurilor restrictive instituite împotriva Uniunii Myanmar.

26      Prin scrisoarea din 15 mai 2008, reclamantul a solicitat Consiliului să îi pună la dispoziție elementele de fapt care justifică înscrierea numelui său pe lista din anexa VI la regulamentul în litigiu și să radieze numele său de pe această listă. Consiliul a răspuns prin scrisoarea din 26 iunie 2008.

 Procedura și concluziile părților

27      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 16 mai 2008, reclamantul a introdus prezenta acțiune.

28      Prin înscrisurile depuse la grefa Tribunalului la 11 și, respectiv, la 20 august 2008, Comisia Comunităților Europene și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord au formulat cereri de intervenție în prezenta cauză în susținerea concluziilor Consiliului. Prin Ordonanța președintelui Camerei a opta a Tribunalului din 5 noiembrie 2008, s‑a dat curs acestor cereri, după ascultarea părților.

29      Comisia și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord au depus memorii în intervenție la 18 și, respectiv, la 19 decembrie 2008. Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 23 februarie 2009, reclamantul a prezentat observații privind memoriul în intervenție al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

30      Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a opta) a decis deschiderea procedurii orale și, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii, prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, a solicitat Consiliului să depună scrisoarea din 26 iunie 2008. Consiliul a dat curs acestei cereri la 25 mai 2009.

31      Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 8 iulie 2009.

32      În cererea introductivă, reclamantul solicită Tribunalului:

–        anularea regulamentului în litigiu în totalitate sau în măsura în care îl privește pe acesta;

–        obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

33      În ședință, reclamantul a solicitat să își adapteze primul capăt de cerere în raport cu adoptarea Regulamentului (CE) nr. 353/2009 al Comisiei din 28 aprilie 2009 de modificare a Regulamentului nr. 194/2008 (JO L 108, p. 20), în măsura în care acesta înlocuiește anexa VI la regulamentul în litigiu care îl privește, iar celelalte părți nu s‑au opus acestei cereri. Pe de altă parte, drept răspuns la o întrebare a Tribunalului, reclamantul a arătat că nu mai solicită, precum în cererea introductivă, anularea regulamentului în litigiu în totalitate, ci numai în măsura în care acesta îl vizează. În procesul verbal de ședință, s‑a luat act de această cerere a reclamantului, de acordul celorlalte părți și de declarație.

34      Consiliul solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

35      Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord solicită Tribunalului respingerea acțiunii.

36      Comisia solicită Tribunalului respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

1.     Cu privire la consecințele procedurale ale modificării anexei VI la regulamentul în litigiu prin Regulamentul nr. 353/2009

37      În urma adoptării de către Consiliu, la 27 aprilie 2009, a Poziției comune 2009/351/PESC de reînnoire a măsurilor restrictive împotriva Birmaniei/Myanmar (JO L 108, p. 54), prin care a fost modificată anexa II la Poziția comună 2006/318, anexa VI la regulamentul în litigiu a fost modificată prin Regulamentul nr. 353/2009 ulterior depunerii prezentei acțiuni. În ședință, reclamantul a solicitat să își adapteze primul capăt de cerere în raport cu adoptarea Regulamentului nr. 353/2009, în măsura în care acesta înlocuiește anexa VI la regulamentul în litigiu, care îl privește.

38      În această privință, este important de subliniat că această cerere a reclamantului nu modifică concluziile prin care acesta urmărește anularea regulamentului în litigiu în măsura în care îl privește, astfel cum sunt acestea cuprinse în cererea introductivă. Trebuie să se facă distincție între cauza de față și cauza în care a fost pronunțată Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2008, People’s Mojahedin Organization of Iran/Consiliul (T‑256/07, Rep., p. II‑3019, punctele 45-48), la care a făcut trimitere reclamantul în ședință. Astfel, în această cauză, decizia atacată inițial fusese abrogată și înlocuită, în cursul ședinței, printr‑o altă decizie. În speță, regulamentul în litigiu, atacat inițial de reclamant, nu a fost abrogat ulterior introducerii acțiunii. Numai anexa VI la regulamentul în litigiu a fost înlocuită, fără să existe vreo modificare a indicațiilor referitoare la reclamant. Astfel, datele privindu‑l pe reclamant care figurau în anexa VI la regulamentul în litigiu anterior modificării acestuia prin Regulamentul nr. 353/2009 au fost reluate identic în anexa VI la regulamentul în litigiu, astfel cum a fost modificată. În consecință, același act juridic face în continuare obiectul acțiunii.

39      Întrucât adoptarea Regulamentului nr. 353/2009 de către Comisie în perioada judecării cauzei este un element de fapt care a apărut în cursul procedurii, în temeiul articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, reclamantul putea în mod întemeiat să invoce acest element în susținerea acțiunii sale.

40      Oricare ar fi situația, trebuie arătat că, chiar dacă, în cursul procedurii, regulamentul în litigiu ar fi fost înlocuit cu un regulament cu același obiect, quod non, reclamantul ar fi fost autorizat să își adapteze concluziile și motivele (a se vedea în acest sens Hotărârea People’s Mojahedin Organization of Iran/Consiliul, punctul 38 de mai sus, punctele 45-48 și jurisprudența citată).

41      Prin urmare, trebuie considerat că recursul urmărește, în speță, anularea regulamentului în litigiu, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 353/2009, în măsura în care acesta îl privește pe reclamant.

2.     Cu privire la fond

42      În susținerea primului capăt de cerere, reclamantul arată, mai întâi, că regulamentul în litigiu este lipsit de bază juridică. În plus, acesta consideră că nu a fost respectată de Consiliu obligația de motivare care îi revenea în ce privește regulamentul în litigiu. În plus, acesta pretinde că Consiliul a încălcat drepturile sale fundamentale și principiul proporționalității. În cuprinsul replicii, reclamantul invocă de asemenea o încălcare a principiilor de drept care decurg din caracterul penal al impunerii înghețării fondurilor, între care în special principiul prezumției de nevinovăție, și o încălcare a principiului securității juridice.

 Cu privire la motivul întemeiat pe lipsa de temei juridic al regulamentului în litigiu

 Argumentele părților

43      Potrivit reclamantului, Comunitatea și instituțiile acesteia nu pot acționa decât în limita competențelor acestora, astfel cum decurg din Tratatul CE. În opinia acestuia, articolele 60 CE și 301 CE nu constituie o bază juridică suficientă pentru regulamentul în litigiu în măsura în care acesta se aplică reclamantului.

44      În opinia reclamantului, Comunitatea nu are nicio competență explicită pentru a impune restricții privind circulația capitalurilor și plățile. Articolele 60 CE și 301 CE ar reprezenta norme speciale în măsura în care ar viza expres situații în care s‑ar putea demonstra că acțiunea Comunității este necesară pentru a realiza punerea în aplicare a unei politici externe și de securitate comună.

45      Reclamantul adaugă că articolele 60 CE și 301 CE încredințează Comunității competența de a adopta măsuri restrictive față de persoanele și de entitățile asociate entităților sau persoanelor care controlează efectiv aparatul guvernamental al unei țări terțe și care le oferă sprijin economic. În schimb, aceste dispoziții nu ar autoriza impunerea de măsuri restrictive atunci când există o legătură insuficientă între persoana sau entitatea vizată și teritoriul sau regimul care conduce statul terț. O legătură strânsă între persoana vizată și regimul care guvernează statul respectiv ar fi necesară.

46      Reclamantul arată că nu este nici membru al guvernului din Myanmar, nici persoană asociată acestuia. Reclamantul susține că nu beneficiază în niciun mod de administrarea exercitată de guvernul respectiv și nu împiedică procesul de reconciliere națională, de respectare a drepturilor omului și de democratizare în Myanmar. Reclamantul adaugă că nu are o legătură suficientă cu regimul militar din Myanmar. Acesta precizează că este student și că nu a fost niciodată implicat sau asociat în vreun mod cu regimul militar menționat.

47      În Hotărârea din 3 septembrie 2008, Kadi și Al Barakaat International Foundation/Consiliul și Comisia (C‑402/05 P și C‑415/05 P, Rep., p. I‑6351, denumită în continuare „Hotărârea Kadi”), Curtea ar fi declarat că articolele 60 CE și 301 CE nu acordă instituțiilor competența de a îngheța fondurile persoanelor în lipsa oricărei legături cu regimul care conduce o țară terță. Impunerea de măsuri restrictive persoanelor dintr‑o țară terță ar fi autorizată numai atunci când aceste persoane sunt conducători ai acestei țări, asociați cu acești conducători sau controlați de aceștia. Pe de altă parte, nu ar fi suficient ca măsurile restrictive în cauză să vizeze persoane sau entități care se găsesc într‑o țară terță sau care sunt asociate cu aceasta pe un alt temei.

48      Faptul că reclamantul este fiul unei persoane despre care Consiliul consideră că a beneficiat de regimul militar din Myanmar nu i‑ar conferi legătura necesară cu acest regim. În plus, faptul că a fost acționar timp de doi ani la două dintre societățile din Singapore ale tatălui său nu ar demonstra că a beneficiat de vreun avantaj pe care societățile tatălui său l‑ar fi dobândit de la regimul militar din Myanmar. Nici reclamantul, nici tatăl său nu ar fi obținut beneficii ca urmare a acestui regim.

49      Reclamantul contestă de asemenea caracterul urgent și necesar al măsurilor restrictive impuse în temeiul articolelor 60 CE și 301 CE. Acesta susține că, în sensul acestor dispoziții, nu ar fi posibil să se considere drept „măsuri urgente necesare” măsurile restrictive care se aplică unei persoane pentru unicul motiv că este posibil ca aceasta din urmă să fi beneficiat, direct sau indirect, de avantajele pe care se presupune că le‑ar fi primit societățile tatălui acesteia. Potrivit reclamantului, impunerea de sancțiuni financiare necesită ca acestea să fie necesare nu numai în lumina situației generale dintr‑o țară, dar și în temeiul unei examinări a situației particulare a persoanei afectate de măsurile restrictive în cauză (Hotărârea Tribunalului din 31 ianuarie 2007, Minin/Comisia, T‑362/04, Rep., p. II‑2003, punctele 72-74).

50      În cele din urmă, potrivit reclamantului, articolele 60 CE și 301 CE nu pot fi interpretate în sens larg decât dacă s‑ar repune în discuție separația dintre primul și al doilea pilon al Tratatului UE și s‑ar încălca norma de drept potrivit căreia competența instituțiilor supranaționale de a impune sancțiuni persoanelor trebuie interpretată în sens restrâns.

51      Consiliul, susținut de Comisie și de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, contestă argumentația reclamantului.

 Aprecierea Tribunalului

52      În cadrul primului motiv, reclamantul contestă că articolele 60 CE și 301 CE ar constitui o bază juridică suficientă pentru adoptarea regulamentului în litigiu. În esență, acesta arată că aceste dispoziții trebuie să facă obiectul unei interpretări restrânse, astfel încât acestea nu ar putea fi utilizate pentru a adopta măsuri restrictive aplicabile persoanelor care nu au legătură cu regimul militar din Myanmar. Potrivit reclamantului, simplul fapt că este fiul tatălui său nu poate sta la baza legăturii necesare cu acest regim, potrivit articolelor 60 CE și 301 CE. În plus, înghețarea fondurilor sale nu ar constitui o „măsură urgentă necesară” în sensul acestor articole.

53      Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, alegerea de către o instituție a temeiului juridic al unui act trebuie să se întemeieze pe elemente obiective, care pot fi supuse controlului jurisdicțional, printre care figurează în special scopul și conținutul actului (a se vedea Hotărârea Curții din 23 octombrie 2007, Comisia/Consiliul, C‑440/05, Rep., p. I‑9097, punctul 61 și jurisprudența citată).

54      Trebuie arătat de asemenea că, în temeiul articolului 60 alineatul (1) CE, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 301 CE, Consiliul poate lua, față de țările terțe vizate, măsurile urgente necesare în ce privește circulația capitalurilor și plățile. Articolul 301 CE prevede expres posibilitatea unei acțiuni a Comunității care urmărește să întrerupă sau să restrângă, în tot sau în parte, relațiile economice cu una sau mai multe țări terțe.

55      În consecință, astfel cum reiese din cuprinsul articolelor 60 CE și 301 CE, măsurile urgente necesare decise pe baza dispozițiilor menționate trebuie adoptate în raport cu o țară terță.

56      Prin urmare, în primul rând, se impune să se examineze dacă măsura care constă în înghețarea fondurilor și a resurselor economice ale reclamantului în temeiul regulamentului în litigiu constituie o măsură adoptată în raport cu o țară terță.

57      În primul rând, trebuie constatat că obiectul regulamentului în litigiu este de a reînnoi și de a consolida măsurile restrictive instituite împotriva Uniunii Myanmar. Astfel, reiese din considerentul (6) al regulamentului în litigiu că, într‑o perioadă de peste zece ani, anterioară adoptării regulamentului în litigiu, Consiliul și membrii comunității internaționale au condamnat în mod repetat practicile regimului militar din Myanmar, între care restrângerile drepturilor fundamentale, și că, având în vedere încălcările de lungă durată, grave și continue ale drepturilor omului, practicate de acest regim, măsurile restrictive adoptate de Consiliu aveau drept scop promovarea respectării drepturilor fundamentale și serveau astfel la protejarea principiilor etice ale societății.

58      În consecință, regulamentul în litigiu este clar îndreptat împotriva unei țări terțe, respectiv Uniunea Myanmar.

59      În această privință, trebuie arătat că trebuie să se facă distincție între prezenta cauză și cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Kadi, punctul 47 de mai sus. Astfel, măsurile restrictive prevăzute de regulamentul care a făcut obiectul acestei ultime cauze, respectiv Regulamentul (CE) nr. 881/2002 al Consiliului din 27 mai 2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al‑Qaida și cu talibanii și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 467/2001 al Consiliului de interzicere a exportului anumitor mărfuri și servicii către Afganistan, de întărire a interdicției de zbor și de extindere a înghețării fondurilor și a altor resurse financiare în ceea ce‑i privește pe talibanii din Afganistan (JO L 139, p. 9, Ediție specială, 18/vol. 1, p. 189), care sunt îndreptate direct împotriva lui Osama ben Laden, a rețelei Al‑Qaida, precum și a persoanelor asociate acestora și care, prin urmare, au fost adoptate fără vreo legătură cu regimul care conduce o țară terță, nu se încadrează, ca atare, în domeniul de aplicare al articolelor 60 CE și 301 CE (Hotărârea Kadi, punctul 47 de mai sus, punctul 167).

60      În al doilea rând, trebuie arătat că, pentru a îndeplini cerințele prevăzute la articolele 60 CE și 301 CE, măsurile restrictive care îl afectează concret pe reclamant, respectiv înghețarea fondurilor și a resurselor sale economice, trebuie să constituie măsuri restrictive adoptate împotriva unei țări terțe.

61      În această privință, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, noțiunea de țară terță, în sensul articolelor 60 CE și 301 CE, poate include conducătorii unei astfel de țări, precum și indivizi și entități care sunt asociați acestor conducători sau sunt controlați direct sau indirect de aceștia (Hotărârea Kadi, punctul 47 de mai sus, punctul 166). Pentru a putea fi calificat drept asociat cu conducătorii unei țări terțe, trebuie să existe o legătură suficientă între individul vizat și regimul respectiv.

62      Or, reclamantul este inclus în lista din anexa VI la regulamentul în litigiu, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 353/2009, care cuprinde numele membrilor guvernului din Myanmar și ale persoanelor, entităților și organismelor asociate acestora din urmă. De asemenea, este clar că reclamantul nu este un membru al guvernului din Myanmar. Prin urmare, acesta a fost inclus de Consiliu pe lista menționată în calitate de persoană asociată cu acest guvern.

63      Prin urmare, în raport cu jurisprudența citată la punctul 61 de mai sus, trebuie examinat dacă există o legătură suficientă între reclamant și conducătorii din Myanmar.

64      În speță, numele reclamantului figurează la titlul J din anexa VI la regulamentul în litigiu, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 353/2009, printre persoanele care beneficiază de politicile economice ale guvernului din Myanmar și celelalte persoane asociate cu regimul din această țară. Acesta este prezentat drept fiul domnului Tay Za, al cărui nume figurează la același titlu și care este prezentat ca directorul executiv al întreprinderilor Htoo Trading Co. și Htoo Construction Co.

65      Trebuie arătat că, în motivarea regulamentului în litigiu, Consiliul nu presupune că reclamantul are o legătură directă cu guvernul din Myanmar. Consiliul arată că reclamantul este asociat cu acest regim deoarece există o legătură indirectă între acesta și regimul menționat. Reiese din regulamentul în litigiu că această legătură dintre reclamant și regimul respectiv este creată prin funcția ocupată de tatăl său, respectiv director executiv al întreprinderilor Htoo Trading Co. și Htoo Construction Co., de care se presupune că beneficiază reclamantul.

66      Trebuie constatat de asemenea că s‑a considerat în mod justificat de Consiliu că directorii importanți ai întreprinderilor din regimul militar din Myanmar, precum tatăl reclamantului, director executiv al întreprinderilor Htoo Trading Co. și Htoo Construction Co., pot fi calificați drept persoane asociate acestui regim. Astfel, în Myanmar, activitățile comerciale ale întreprinderilor respective nu pot prospera decât dacă beneficiază de favorurile regimului menționat. În calitate de directori ai întreprinderilor menționate, aceștia beneficiază de politicile economice ale acestei țări, prin intermediul funcției lor. Prin urmare, există o legătură strânsă între directorii acestor întreprinderi și regimul militar.

67      În ce privește membrii de familie ai acestor directori de întreprinderi, este permis să se prezume că beneficiază de funcția exercitată de acești directori, astfel încât nimic nu se opune concluziei că beneficiază de asemenea de politicile economice ale guvernului.

68      Totuși, prezumția potrivit căreia membrii de familie ai directorilor întreprinderilor importante dintr‑o țară terță beneficiază la rândul lor de politicile economice ale guvernului țării respective poate fi răsturnată dacă un reclamant reușește să demonstreze că nu are legături strânse cu directorul care face parte din familia sa.

69      În această privință, trebuie subliniat că reclamantul nu a dovedit că s‑a disociat de tatăl său în așa fel încât poziția tatălui său ca director important al unor întreprinderi nu îi mai permite să beneficieze de politicile economice ale guvernului din Myanmar. Desigur, în ședință, reclamantul a afirmat că a locuit cu mama sa în Singapore de la vârsta de 13 ani, că nu a lucrat niciodată pentru tatăl său și că nu deține acțiuni în societățile din Myanmar. Totuși, acesta nu a precizat originea fondurilor care, în perioada 2005-2007, i‑au permis să fie acționar la două societăți ale tatălui său stabilite în Singapore.

70      Pe de altă parte, în temeiul articolului 301 CE, o acțiune a Comunității poate merge până la întreruperea totală a relațiilor economice cu o țară terță. Prin urmare, Consiliul ar putea adopta măsurile urgente necesare în ce privește circulația capitalurilor și plățile pentru a pune în aplicare o astfel de acțiune, în conformitate cu articolul 60 CE. Un embargo comercial general față de o țară terță ar privi toate persoanele din Myanmar, iar nu numai pe cele care beneficiază de politicile economice ale regimului militar din Myanmar mulțumită situației lor personale în această țară. În speță, trebuie să se considere a fortiori că măsurile restrictive, pe baza sancțiunilor specifice și selective care privesc anumite categorii de persoane considerate de Consiliu drept asociate cu regimul respectiv, între care membrii de familie ai directorilor importanți ai întreprinderilor din țara terță vizată, intră în domeniul de aplicare al articolelor 60 CE și 301 CE.

71      O astfel de interpretare este în acord și cu preocupările de ordin umanitar inerente embargourilor comerciale generale. Astfel, instituirea de sancțiuni specifice care vizează persoanele asociate cu regimul respectiv, în locul unui embargo comercial general, ar putea reduce impactul asupra populației civile din țara vizată.

72      În plus, trebuie arătat că includerea membrilor de familie în categoriile de persoane afectate de măsurile restrictive adoptate împotriva Uniunii Myanmar este justificată prin considerații de eficacitate. Astfel, articolele 60 CE și 301 CE, în măsura în care prevăd o competență comunitară pentru impunerea de măsuri restrictive de natură economică pentru punerea în aplicare a unor acțiuni decise în cadrul politicii externe și de securitate comună, sunt expresia unui obiectiv implicit și subiacent, și anume acela de a face posibilă adoptarea unor astfel de măsuri prin utilizarea eficace a unui instrument comunitar. (Hotărârea Kadi, punctul 47 de mai sus, punctul 226). Includerea membrilor de familie ai directorilor importanți de întreprinderi preîntâmpină eludarea măsurilor restrictive în cauză prin transferul fondurilor acestor directori către membrii familiilor lor.

73      Ținând seama de cele de mai sus, trebuie să se concluzioneze că, în speță, există o legătură suficientă, în sensul articolelor 60 CE și 301 CE, între reclamant și regimul militar din Myanmar. Se poate considera, așadar, că măsurile restrictive care îl afectează concret pe reclamant au fost adoptate împotriva unei țări terțe.

74      În al doilea rând, în ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia înghețarea fondurilor și a resurselor sale economice nu constituie o „măsură urgentă necesară” în sensul articolelor 60 CE și 301 CE, reclamantul a făcut referire la Hotărârea Minin/Comisia (punctul 49 de mai sus, punctele 72-74), care vizează măsurile restrictive adoptate împotriva Liberiei și care îi afectează concret pe Charles Taylor și pe asociații acestuia. Potrivit reclamantului, impunerea de sancțiuni financiare presupune ca acestea să fie necesare nu numai în lumina situației generale dintr‑o țară, dar și în temeiul situației particulare a persoanei afectate de măsurile restrictive în cauză.

75      Or, în Hotărârea Minin/Comisia, punctul 49 de mai sus, Tribunalul nu s‑a pronunțat cu privire la noțiunea de măsuri urgente necesare în sensul articolelor 60 CE și 301 CE. Tribunalul a verificat numai dacă sancțiunile aplicate prezintă o legătură suficientă cu teritoriul țării vizate sau cu regimul care conduce o astfel de țară, examinând dacă aceste sancțiuni care afectează un asociat al lui Charles Taylor, chiar dacă acesta fusese deja îndepărtat din funcția de președinte al Liberiei la momentul adoptării regulamentului în litigiu în cauza menționată, urmăreau efectiv să întrerupă sau să restrângă, în tot sau în parte, relațiile economice cu o țară terță.

76      Oricare ar fi situația, în ce privește caracterul necesar și urgent al măsurilor restrictive, trebuie arătat că regulamentul în litigiu a fost adoptat de Consiliu cu scopul de a pune în aplicare Poziția comună 2007/750 și Poziția comună 2006/318.

77      În plus, potrivit jurisprudenței, a fost creată o corespondență între acțiunile Comunității care presupun măsuri economice în temeiul articolelor 60 CE și 301 CE și obiectivele Tratatului UE în materia relațiilor externe, între care politica externă și de securitate comună (Hotărârea Kadi, punctul 47 de mai sus, punctul 197). Astfel, articolele 60 CE și 301 CE reprezintă dispoziții care au în vedere expres ipoteza în care o acțiune a Comunității se dovedește necesară pentru realizarea unuia dintre obiectivele specific atribuite Uniunii prin articolul 2 UE, respectiv punerea în aplicare a unei politici externe și de securitate comune.

78      În ce privește caracterul necesar al măsurilor restrictive adoptate împotriva Uniunii Myanmar și care îl afectează concret pe reclamant, trebuie astfel examinat dacă măsurile restrictive prevăzute de regulamentul în litigiu nu depășesc punerea în aplicare a Poziției comune 2006/318 și a Poziției comune 2007/750.

79      Or, se impune constatarea că măsurile restrictive adoptate împotriva Uniunii Myanmar și care îl afectează concret pe reclamant se înscriu în punerea în aplicare a acestor poziții comune.

80      Astfel, articolul 11 din regulamentul în litigiu pune în aplicare articolul 5 din Poziția comună 2006/318, astfel cum a fost modificată prin Poziția comună 2007/750, în ce privește înghețarea fondurilor și a resurselor economice. Numele reclamantului figurează în anexa VI la regulamentul în litigiu, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 353/2009 și la care face trimitere articolul 11 din acesta (a se vedea punctele 12, 14 și 15 de mai sus). Această trimitere corespunde anexei II la Poziția comună 2006/318, astfel cum a fost modificată prin Poziția comună 2009/351, și articolului 5 din Poziția comună 2006/318, astfel cum a fost modificat prin Poziția comună 2007/750 (a se vedea punctele 6 și 7 de mai sus).

81      În ce privește caracterul urgent al măsurilor restrictive adoptate împotriva Uniunii Myanmar și care îl afectează concret pe reclamant, acesta nu furnizează niciun element de natură a repune în discuție caracterul urgent amintit.

82      Având în vedere toate cele de mai sus, trebuie concluzionat că măsurile restrictive adoptate împotriva Uniunii Myanmar și care îl afectează în mod concret pe reclamant pot fi considerate drept măsuri urgente necesare, în sensul articolelor 60 CE și 301 CE.

83      Prin urmare, acest motiv trebuie respins.

 Cu privire la motivul întemeiat pe nerespectarea obligației de motivare

 Argumentele părților

84      Reclamantul susține că, în cazul unei măsuri de înghețare a fondurilor, Consiliul este obligat să menționeze, în decizia sa inițială, fiecare informație și fiecare înscris, inclusiv înscrisurile noi, care au condus la adoptarea deciziei, elementele de fapt și de drept pe care este întemeiată decizia sa și motivele reale și specifice pentru care Consiliul consideră că această măsură trebuie aplicată părții vizate.

85      În plus, în deciziile sale subsecvente de menținere a înghețării fondurilor, Consiliul ar trebui să includă elementele care justifică această înghețare a fondurilor în raport cu persoana vizată și motivele specifice pentru care acesta consideră, după revizuire, că înghețarea fondurilor rămâne justificată în raport cu această persoană.

86      Pe de altă parte, în cazul în care partea vizată nu ar fi avut posibilitatea de a fi ascultată anterior adoptării deciziei inițiale de înghețare a fondurilor, respectarea obligației de motivare ar fi cu atât mai importantă cu cât ar constitui unica garanție care ar permite persoanei interesate să se prevaleze în mod eficient de căile de atac puse la dispoziția sa pentru a contesta legalitatea deciziei.

87      În cele din urmă, motivarea ar trebui comunicată persoanei interesate în același timp cu actul cauzator de prejudiciu, iar lipsa motivării nu ar putea fi suplinită prin faptul că persoana în cauză află motivele actului în cursul procedurii în fața instanței, întrucât reclamantul ar dispune numai de replică pentru a‑și prezenta argumentele împotriva acestor motive, ceea ce ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil și principiului egalității părților în fața instanțelor Uniunii.

88      Reclamantul consideră că, în speță, Consiliul nu a prezentat în regulamentul în litigiu nici motivele pentru care numele său a fost înscris în anexa VI la regulamentul menționat, nici motivul pentru care acesta este fie un membru al guvernului din Myanmar, fie o persoană asociată acestuia. Informațiile de identificare „Fiul lui Tay Za” nu ar fi de niciun ajutor. Acestea ar indica numai faptul că reclamantul are un tată numit Tay Za. În plus, Consiliul nu ar fi precizat natura beneficiilor pe care el sau tatăl lui le‑ar obține ca urmare a politicilor economice ale acestui guvern.

89      Potrivit reclamantului, ținând seama de context, motive deosebit de clare și de imperative ar fi trebuit comunicate acestuia, întrucât măsura vizată este draconică și constituie o atingere gravă adusă drepturilor sale fundamentale. În plus, nimic nu ar permite să se concluzioneze în sensul unei culpe sau al unui comportament culpabil din partea acestuia și nimic nu ar putea justifica măsura vizată pentru motive legate de securitatea națională sau de terorism. În plus, reclamantul susține că nu a avut posibilitatea de a fi ascultat anterior adoptării de către Consiliu a măsurii vizate, astfel încât comunicarea de către Consiliu a motivelor ar fi fost unica modalitate care i‑a permis să își utilizeze dreptul la acțiune.

90      Reclamantul arată că, atunci când a fost afectat pentru prima oară de măsurile restrictive adoptate împotriva Uniunii Myanmar, nu i‑a fost prezentat niciun motiv. De asemenea, în ce privește măsurile ulterioare, acesta nu ar fi primit nicio comunicare a motivelor pentru care Consiliul consideră că menținerea înscrierii numelui său pe lista persoanelor vizate în anexa VI la regulamentul în litigiu rămâne justificată.

91      Reclamantul arată că nu cunoaște procedura care a condus la înscrierea numelui său pe lista persoanelor vizate în anexa VI la regulamentul în litigiu și nici elementele de fapt pe care se întemeia procedura menționată.

92      Consiliul, susținut de Comisie și de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, contestă argumentația reclamantului.

 Aprecierea Tribunalului

93      Trebuie amintit că obligația de motivare constituie o normă fundamentală de procedură, care trebuie diferențiată de problema temeiniciei motivării, aceasta fiind o componentă a legalității pe fond a actului în litigiu, care trebuie să respecte cerințele impuse prin jurisprudență.

94      Obligația de motivare a unui act cauzator de prejudiciu, astfel cum este prevăzută la articolul 253 CE, are drept scop, pe de o parte, să acorde persoanei interesate o indicație suficientă pentru a afla dacă actul este bine fundamentat sau dacă este, eventual, afectat de un viciu ce permite contestarea validității sale în fața instanței și, pe de altă parte, să dea posibilitatea acesteia din urmă să își exercite controlul asupra legalității actului. Prin urmare, în principiu, motivarea trebuie comunicată persoanei interesate în același timp cu actul cauzator de prejudiciu. Lipsa motivării nu poate fi suplinită prin faptul că persoana interesată află motivele actului în cursul procedurii în fața instanței. În măsura în care persoana interesată nu dispune de dreptul de a fi ascultată anterior adoptării unei măsuri inițiale de înghețare a fondurilor, trebuie adăugat că respectarea obligației de motivare este cu atât mai importantă cu cât constituie unica garanție ce permite persoanei interesate, cel puțin după adoptarea acestei măsuri, să se prevaleze în mod eficient de căile de atac pe care le are la dispoziție pentru a contesta legalitatea măsurii menționate (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 12 decembrie 2006, Organisation des Modjahedines du peuple d’Iran/Consiliul, T‑228/02, Rec., p. II‑4665, denumită în continuare „Hotărârea OMPI”, punctele 138-140 și jurisprudența citată).

95      Potrivit unei jurisprudențe constante, motivarea impusă la articolul 253 CE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și contextului în care a fost adoptat. Aceasta trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, iar instanței competente să își exercite controlul de legalitate. Cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații propriu destinatarului sau altor persoane vizate în mod direct și individual de acest act. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, în măsura în care problema dacă motivarea unui act respectă condițiile impuse de articolul 253 CE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă. În special, un act cauzator de prejudiciu este suficient motivat dacă intervine într‑un context cunoscut de persoana interesată, care îi permite să înțeleagă conținutul măsurii adoptate în privința sa (a se vedea Hotărârea OMPI, punctul 94 de mai sus, punctul 141 și jurisprudența citată).

96      Potrivit acestei jurisprudențe, cu excepția cazului în care considerații imperative legate de siguranța Comunității sau a statelor membre ale acesteia sau de desfășurarea relațiilor internaționale ale acestora se opun, Consiliul este obligat să menționeze elementele de fapt și de drept de care depinde justificarea legală a măsurii sale și considerațiile care l‑au determinat să o adopte. Pe cale de consecință, motivarea unei astfel de măsuri trebuie să indice motivele specifice și concrete pentru care Consiliul consideră că reglementarea pertinentă este aplicabilă persoanei interesate (a se vedea Hotărârea OMPI, punctul 94 de mai sus, punctele 143 și 148 și jurisprudența citată).

97      În speță, prin adoptarea regulamentului în litigiu, Consiliul a reînnoit și a întărit măsurile restrictive instituite împotriva Uniunii Myanmar. În temeiul articolului 11 alineatul (1) din regulamentul menționat, se îngheață toate fondurile și resursele economice care aparțin membrilor guvernului din Myanmar și persoanelor fizice sau juridice, entităților sau organismelor asociate acestora, astfel cum sunt enumerate în anexa VI, sunt în proprietatea acestora, sunt deținute sau sunt controlate de aceștia. În plus, potrivit articolului 11 alineatul (2) din acest regulament, se interzice punerea la dispoziție, în mod direct sau indirect, și utilizarea în beneficiul persoanelor fizice sau juridice, al entităților sau al organismelor enumerate în anexa VI, a fondurilor sau resurselor economice de orice fel.

98      Având în vedere cele de mai sus, pentru respectarea obligației de motivare, Consiliul era obligat să prezinte motivele pentru care consideră că, în general, măsurile restrictive adoptate împotriva Uniunii Myanmar și, în special, cele care îl afectează în mod concret pe reclamant sunt sau rămân justificate.

99      Or, în ceea ce privește, în primul rând, măsurile restrictive adoptate împotriva Uniunii Myanmar, Consiliul a menționat în mod general, în considerentul (1) al regulamentului în litigiu, preocuparea sa privind absența progreselor pe calea democratizării și persistența încălcărilor drepturilor omului în Myanmar având în vedere situația politică din această țară, care continuau de la instituirea pentru prima oară a măsurilor restrictive împotriva acestei țări.

100    În considerentul (2) al regulamentului în litigiu, Consiliul a amintit că Poziția comună 2006/318 dispune menținerea măsurilor restrictive luate împotriva regimului militar din Myanmar, a celor care profită cel mai mult de pe urma proastei guvernări practicate de acesta și a celor care împiedică, în prezent, procesul de reconciliere națională, de respectare a drepturilor omului și de democratizare. Consiliul a adăugat de asemenea că măsurile restrictive prevăzute de poziția comună menționată impun, între altele, înghețarea fondurilor și a resurselor economice care aparțin membrilor guvernului Myanmarului și tuturor persoanelor fizice sau juridice, entităților sau organismelor care le sunt asociate.

101    În considerentul (6) al regulamentului în litigiu, Consiliul a arătat că, de peste un deceniu, condamnă în mod repetat practicile regimului militar din Myanmar. Consiliul a adăugat că măsurile restrictive din regulamentul în litigiu contribuie la promovarea respectării drepturilor fundamentale și servesc astfel la protejarea principiilor etice ale societății.

102    Prin urmare, trebuie considerat că au fost precizate de către Consiliu motivele pentru care a adoptat și a menținut măsurile restrictive împotriva Uniunii Myanmar și că acesta a motivat în măsură suficientă regulamentul în litigiu cu privire la acest aspect.

103    În al doilea rând, în ce privește măsurile restrictive care îl afectează concret pe reclamant, trebuie arătat că acesta cunoștea contextul în care se înscriu aceste măsuri. Astfel, regulamentul în litigiu pune în aplicare Poziția comună 2006/318, astfel cum a fost modificată prin Poziția comună 2007/750. Considerentele (3) și (4) ale Poziției comune 2006/318 lasă să se înțeleagă cu claritate raționamentul Consiliului, care constă în adoptarea și în menținerea măsurilor restrictive care afectează concret persoane care beneficiază de politicile guvernului din Myanmar, precum și familia acestora, având în vedere situația politică din această țară.

104    În această privință, trebuie de asemenea amintit că reclamantul a fost afectat, pentru prima oară, de măsurile restrictive adoptate împotriva Uniunii Myanmar prin Regulamentul nr. 2297/2003, care a intrat în vigoare în decembrie 2003. De la această dată, reclamantul a făcut în mod constant obiectul măsurilor restrictive în cauză. Raționamentul Consiliului, care constă în extinderea domeniului de aplicare al măsurilor restrictive în cauză în cazul persoanelor care beneficiază de politicile regimului care conduce Uniunea Myanmar, precum și în cazul familiei acestora, a fost deja expus în considerentul (3) al Poziției comune 2003/297/PESC, care a fost pusă în aplicare prin regulamentul menționat.

105    Prin urmare, regulamentul în litigiu avea drept obiect numai menținerea măsurilor restrictive menționate care îl afectau în mod concret pe reclamant. În lipsa unor modificări substanțiale ale elementelor de fapt și de drept care au justificat înscrierea numelui reclamantului printre cele ale persoanelor care au beneficiat de politicile economice ale guvernului din Myanmar și cele ale altor persoane care îi sunt asociate, Consiliul nu era obligat să amintească expres motivele pentru care anumite măsuri restrictive adoptate împotriva Uniunii Myanmar îl afectează în mod concret pe reclamant.

106    Oricare ar fi situația, trebuie arătat că reclamantul cunoștea motivele pentru care astfel de măsuri restrictive îl afectează direct, întrucât arată la punctul 37 din cererea introductivă că poate exista un risc de eludare a înghețării fondurilor de către tatăl său printr‑un eventual transfer al fondurilor către alți membri ai familiei sale.

107    În ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia Consiliul nu ar fi precizat natura beneficiilor pe care el sau tatăl său le‑ar fi obținut din politicile economice ale guvernului din Myanmar, trebuie arătat că numele tatălui reclamantului, domnul Tay Za, a fost înscris pe lista care figurează în anexa VI la regulamentul în litigiu, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 353/2009, în calitate de director executiv al întreprinderilor Htoo Trading Co. și Htoo Construction Co. Prin urmare, în regulamentul în litigiu, Consiliul a stabilit o legătură între tatăl reclamantului și funcția sa de director executiv. Cu privire la această legătură, Consiliul a precizat, corespunzător cerințelor legale, natura beneficiilor pe care tatăl reclamantului le‑a obținut ca urmare a politicilor economice ale acestui guvern. Astfel, aceste beneficii au fost obținute datorită funcției sale de director executiv.

108    Prin urmare, Consiliul a prezentat motivele pentru care anumite măsuri restrictive adoptate împotriva Uniunii Myanmar îl afectează concret pe reclamant și a motivat suficient regulamentul în litigiu cu privire la acest aspect.

109    În ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia acesta nu cunoștea procedura care a condus la înscrierea numelui său pe lista persoanelor vizate în anexa VI la regulamentul în litigiu, trebuie arătat că, potrivit acestui regulament, Consiliul a acționat conform procedurii prevăzute la articolul 301 CE.

110    În consecință, având în vedere toate cele de mai sus, Consiliul nu a încălcat obligația de motivare, astfel cum este prevăzută la articolul 253 CE.

111    Prin urmare, acest motiv trebuie respins.

 Cu privire la motivele întemeiate pe o încălcare a anumitor drepturi fundamentale și a principiului proporționalității

112    Reclamantul invocă o încălcare a dreptului de proprietate, o încălcare a principiului proporționalității, o încălcare a dreptului la un proces echitabil și o încălcare a dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă.

113    Tribunalul consideră oportun să examineze motivele întemeiate pe o încălcare a drepturilor procedurale anterior motivului întemeiat pe o încălcare a dreptului de proprietate și motivului întemeiat pe o încălcare a principiului proporționalității.

 Cu privire la motivul întemeiat pe o încălcare a dreptului la un proces echitabil

–       Argumentele părților

114    Reclamantul arată că respectarea dreptului la apărare în orice procedură deschisă împotriva unei persoane și susceptibilă de a conduce la un act cauzator de prejudiciu reprezintă un principiu fundamental al dreptului comunitar și trebuie asigurată chiar și în absența unei reglementări privitoare la procedură. Acest principiu ar impune ca destinatarilor deciziilor care le afectează în mod sensibil interesele să li se ofere posibilitatea de a‑și prezenta în mod eficient punctul de vedere.

115    Potrivit reclamantului, o persoană vizată printr‑o sancțiune trebuie să fie informată în legătură cu probele și cu probele incriminatoare invocate pentru a justifica sancțiunea propusă fie concomitent cu decizia inițială de înghețare a fondurilor, fie cât mai repede posibil după adoptarea acestei decizii. În plus, acesta susține că acestei persoane trebuie să i se recunoască posibilitatea efectivă de a‑și face cunoscut punctul de vedere în ce privește aceste probe, inclusiv informațiile specifice care au justificat decizia de înghețare a fondurilor și de menținere a acestei înghețări a fondurilor. Reclamantul adaugă că trebuie să dispună de posibilitatea de a solicita revizuirea imediată a măsurii inițiale și că deciziile următoare trebuie precedate de o altă ascultare și de o notificare privind elementele de probă.

116    Reclamantul consideră că aceste principii nu au fost respectate în speță. Acest lucru ar fi aplicabil și în ce privește interdicția de a intra pe teritoriul unui stat membru al Uniunii sau de a‑l tranzita, prevăzută de Poziția comună 2006/318.

117    În cuprinsul replicii, reclamantul adaugă că pârâții din cadrul procedurilor penale trebuie avertizați în mod rapid și complet în legătură cu natura unei acuzații, în legătură cu faptele materiale pe care se întemeiază aceasta și în legătură cu actele care li se reproșează că le‑ar fi comis, pentru a fi în măsură să își exercite dreptul la apărare.

118    Potrivit reclamantului, dreptul său la apărare nu a fost respectat în speță. Acesta adaugă că regulamentul în litigiu nu prevede nicio procedură de comunicare a elementelor care justifică includerea numelui persoanelor interesate și nu conține nicio informație de fapt precisă care să justifice decizia de înghețare a fondurilor sale și de menținere a acestei măsuri.

119    Consiliul, susținut de Comisie și de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, contestă argumentația reclamantului.

–       Aprecierea Tribunalului

120    Prin acest motiv, reclamantul invocă o încălcare a dreptului la apărare și, în special, o încălcare a dreptului la comunicarea elementelor de drept și de fapt care justifică instituirea de măsuri restrictive, pe de o parte, și a dreptului de a‑și prezenta în mod eficient punctul de vedere cu privire la aceste elemente, pe de altă parte.

121    În această privință, trebuie arătat că se impune distincția între prezenta cauză și cauza în care a fost pronunțată Hotărârea OMPI, punctul 94 de mai sus. Astfel, aceasta din urmă avea drept obiect măsuri restrictive adoptate împotriva anumitor persoane și entități în cadrul luptei împotriva terorismului. Aceste măsuri vizau direct și individual (Hotărârea OMPI, punctul 94 de mai sus, punctul 98) persoane înscrise pe listele anexate la dispozițiile în litigiu, fără a prevedea măsuri restrictive împotriva unei țări terțe. Prin urmare, aceste persoane făceau personal obiectul măsurilor restrictive în cauză, întrucât se presupunea că sunt implicate în activități teroriste.

122    În schimb, în prezenta cauză, persoane și entități au fost afectate concret prin măsuri restrictive adoptate de Consiliu împotriva unei țări terțe, respectiv Uniunea Myanmar, având în vedere situația politică din această țară. Prin urmare, aceste măsuri restrictive vizează regimul militar din Myanmar. În locul instituirii unui embargo general împotriva acestei țări, Consiliul a prevăzut sancțiuni specifice și selective și a individualizat, în regulamentul în litigiu, categoriile de persoane și de entități afectate concret de aceste măsuri restrictive adoptate împotriva Uniunii Myanmar. În speță, nu activitățile persoanelor și ale entităților vizate justifică măsurile restrictive respective adoptate de Consiliu, ci apartenența acestora la o anumită categorie generală de persoane și de entități care au o funcție sau o poziție în stat care face obiectul sancțiunilor. Reclamantul intră sub acest regim de sancțiuni deoarece face parte din categoria membrilor de familie ai directorilor importanți de întreprinderi din Myanmar.

123    În cazul sancțiunilor adoptate împotriva unei țări terțe care afectează concret o persoană, nu este vorba despre o procedură deschisă împotriva acestei persoane în sensul Hotărârii OMPI (punctul 94 de mai sus, punctul 91). Procesul care conduce la adoptarea împotriva unui stat a unor sancțiuni care afectează anumite categorii de resortisanți ai acestui stat nu constituie, pentru aceste categorii de persoane, o procedură în cadrul căreia acestora le pot fi impuse, în calitate de indivizi, sancțiuni în sensul aceluiași punctul din Hotărârea OMPI, punctul 94 de mai sus. Un regulament care cuprinde sancțiuni împotriva unei țări terțe și care afectează anumite categorii de resortisanți ai acesteia are caracterul unui act legislativ general, chiar dacă persoanele vizate sunt identificate prin nume. Este adevărat că un astfel de regulament le cauzează un prejudiciu în mod direct și individual și poate fi atacat în justiție de aceștia. Totuși, într‑o procedură legislativă care conduce la adoptarea de sancțiuni împotriva unei țări terțe și care afectează anumite categorii dintre resortisanții acesteia, dreptul la apărare nu se aplică acestora. Persoanele nu dispun de dreptul de a participa la elaborarea unui astfel de regulament, chiar dacă în final sunt vizate individual.

124    O comunicare specifică a elementelor de drept și de fapt care justifică măsurile restrictive în cauză nu era, oricare ar fi situația, necesară prealabil adoptării regulamentului în litigiu, ținând seama de faptul că acesta are drept obiect menținerea măsurilor restrictive care au fost deja adoptate. În această privință, trebuie arătat că regulamentul în litigiu pune în aplicare Pozițiile comune 2006/318 și 2007/750, care au fost publicate în Jurnalul Oficial și care expun toate elementele de fapt și de drept care justifică adoptarea și menținerea măsurilor restrictive în cauză.

125    Astfel, considerentele (3) și (4) ale Poziției comune 2006/318 permit observarea raționamentului Consiliului, care constă în adoptarea și în menținerea măsurilor restrictive care afectează concret persoane care beneficiază de politicile guvernului din Myanmar, precum și familiile acestora, având în vedere situația politică din această țară. În această privință, trebuie amintit de asemenea că numele reclamantului și cel al tatălui său figurează în anexa II la Poziția comună 2006/318, astfel cum a fost modificată prin Poziția comună 2009/351, iar aceste mențiuni corespund, din punctul de vedere al conținutului, anexei VI la regulamentul în litigiu, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 353/2009 (a se vedea punctul 80 de mai sus). În plus, trebuie arătat că raționamentul Consiliului care constă în extinderea domeniului de aplicare al măsurilor restrictive respective la persoane care beneficiază de politicile regimului care conduce Uniunea Myanmar, precum și la familiile acestora, este cunoscut de reclamant de când a fost afectat pentru prima oară de măsurile prevăzute de Regulamentul nr. 2297/2003, intrat în vigoare în decembrie 2003 (a se vedea punctele 24 și 25 de mai sus). Astfel, Consiliul a prezentat acest raționament în considerentul (3) al Poziției comune 2003/297, care a fost pusă în aplicare prin regulamentul menționat.

126    Prin urmare, trebuie constatat că elementele de drept și de fapt pertinente în speță erau cunoscute reclamantului anterior adoptării de către Consiliu a regulamentului în litigiu.

127    În ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia era necesară o audiere prealabilă adoptării regulamentului în litigiu, reclamantul a precizat în ședință că ar fi trebuit să fie invitat de Consiliu să își prezinte punctul de vedere anterior adoptării regulamentului menționat.

128    În această privință, trebuie constatat că nimic nu s‑a opus posibilității reclamantului de a‑și prezenta în mod eficient punctul de vedere Consiliului anterior adoptării regulamentului în litigiu.

129    Astfel, fondurile și resursele economice ale reclamantului au fost înghețate prima oară în temeiul măsurilor restrictive prevăzute de Regulamentul nr. 2297/2003, care a intrat în vigoare în decembrie 2003. Această înghețare a persistat până la adoptarea regulamentului în litigiu, care pune în aplicare în special Poziția comună 2006/318, astfel cum a fost modificată prin Poziția comună 2007/750, care cuprinde anexa II, în care este menționat numele reclamantului.

130    Pozițiile comune aflate la baza dispozițiilor comunitare prin care se pun în aplicare măsurile restrictive în cauză erau limitate în timp. În special, în temeiul articolului 10 al doilea paragraf din Poziția comună 2006/318, aceasta s‑a aplicat timp de 12 luni începând cu 30 aprilie 2006. Poziția comună menționată a fost prelungită cu regularitate numai pentru câte un an (a se vedea punctele 3 și 5 de mai sus). În plus, în temeiul articolului 9 din Poziția comună 2006/318, aceasta era revizuită constant și se reînnoia sau se modifica, după caz. Ținând seama de considerațiile care justificau măsurile restrictive adoptate împotriva Uniunii Myanmar în cadrul Pozițiilor comune 2006/318 și 2007/750, care îl afectau concret pe reclamant și despre care avea cunoștință (a se vedea punctele 124 și 125 de mai sus), și de situația politică din Myanmar, reclamantul nu se putea aștepta ca numele său să fie înlăturat de pe lista care apărea în anexa II la Poziția comună 2006/318 cu ocazia reînnoirilor și a modificărilor periodice ale poziției comune menționate. Acesta ar fi trebuit să pornească mai degrabă de la principiul că numele său urma să fie inclus în anexa II la această poziție comună și după aceste reînnoiri și modificări, astfel cum s‑a și întâmplat.

131    În aceste împrejurări, Consiliul ar fi putut ține seama în mod eficient de o intervenție explicită a reclamantului prin includerea punctului de vedere al acestuia în revizuirea periodică a menținerii numelor care apar în anexa II la Poziția comună 2006/318. Dat fiind că regulamentul în litigiu pune în aplicare în special Poziția comună 2006/318, astfel cum a fost modificată prin Poziția comună 2007/750, anexa VI la regulamentul în litigiu ar trebui să corespundă, în ce îl privește pe reclamant, anexei II la Poziția comună 2006/318 (a se vedea punctele 76-80 de mai sus). Având în vedere cele de mai sus, reclamantul ar fi putut să își prezinte punctul de vedere Consiliului anterior adoptării regulamentului în litigiu.

132    Oricare ar fi situația, trebuie arătat că eventuala lipsă a unei audieri prealabile ar fi lipsită de incidență cu privire la legalitatea actului, întrucât o astfel de audiere nu ar fi putut conduce la un rezultat diferit (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 14 februarie 1990, Franța/Comisia, C‑301/87, Rec., p. I‑307, punctul 31, și Hotărârea din 8 iulie 1999, Hercules Chemicals/Comisia, C‑51/92 P, Rec., p. I‑4235, punctele 80-82). Nici observațiile reclamantului din scrisoarea din 15 mai 2008 pe care a adresat‑o Consiliului, nici elementele de fapt și de drept care au fost prezentate în cadrul prezentei acțiuni nu conțin vreo informație suplimentară substanțială care să poată conduce la o apreciere diferită de către Consiliu a situației politice din Myanmar și a situației particulare a reclamantului. Astfel, reclamantul nu contestă nici prezentarea situației politice din Myanmar efectuată în regulamentul în litigiu, nici funcția profesională a tatălui său, nici relația sa familială cu acesta din urmă, astfel cum au fost precizate acestea în anexa VI la regulamentul amintit, astfel cum a fost modificată aceasta prin Regulamentul nr. 353/2009. Reclamantul nu a stabilit nici că s‑a disociat de tatăl său în așa fel încât poziția acestuia în calitate de director important al unei întreprinderi nu i‑ar mai aduce niciun beneficiu (a se vedea punctul 69 de mai sus).

133    În plus, trebuie să se țină seama de faptul că, în Comunicarea din 11 martie 2008, chiar dacă nu era încă publicată la momentul adoptării regulamentului în litigiu, Consiliul a amintit posibilitatea persoanelor și a entităților interesate de a‑i înainta, în orice moment, o cerere, însoțită de orice documente justificative utile, pentru reanalizarea deciziei de includere și de menținere a acestora pe listele anterior menționate. În speță, reclamantul a solicitat Consiliului, prin scrisoarea din 15 mai 2008, să îi pună la dispoziție elementele de fapt care justifică înscrierea numelui său pe lista care figurează în anexa VI la regulamentul în litigiu și să radieze numele său de pe acea listă. Consiliul a răspuns prin scrisoarea din 26 iunie 2008, explicând motivul menținerii numelui reclamantului pe această listă.

134    În cele din urmă, în ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia dreptul la apărare nu a fost respectat în ce privește interdicția de a intra pe teritoriul unui stat membru al Uniunii sau de a‑l tranzita, interdicție prevăzută de Poziția comună 2006/318, trebuie arătat că aceste măsuri nu figurează în regulamentul în litigiu. Astfel cum reiese din articolul 4 alineatul (1) din poziția comună menționată, aceste măsuri trebuie puse în aplicare de statele membre, iar nu de Comunitate. Or, Tribunalul nu este competent să se pronunțe cu privire la o poziție comună adoptată în temeiul articolului 15 UE.

135    În consecință, acest motiv trebuie respins.

 Cu privire la motivul întemeiat pe o încălcare a dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă

–       Argumentele părților

136    Reclamantul arată că acest control jurisdicțional efectiv al legalității unei măsuri de înghețare a fondurilor trebuie extins la aprecierea faptelor și a împrejurărilor invocate pentru justificarea acesteia, precum și la verificarea probelor și a informațiilor pe care se întemeiază această apreciere.

137    Potrivit reclamantului, regulamentul în litigiu nu prevede niciuna dintre aceste protecții fundamentale. Nu ar exista nicio dispoziție care să prevadă accesul la o instanță. Posibilitatea de a introduce o acțiune în anulare la Tribunal nu ar fi o cale de atac efectivă în acest sens. Or, reclamantul consideră că un control și o examinare pe fond a motivelor care au justificat includerea acestuia pe listă sunt necesare. Tribunalul ar trebui să fie în măsură să verifice, de exemplu, respectarea regulilor de procedură și de motivare, acuratețea situației de fapt reținute, absența unei erori vădite în aprecierea acestor fapte și inexistența unui abuz de putere.

138    Reclamantul adaugă că această lipsă a protecției jurisdicționale efective este agravată de dificultățile pe care le întâmpină în eforturile sale de a contesta interdicția de intrare pe teritoriul statelor membre ale Uniunii și de tranzitare a acestuia prevăzută de Poziția comună 2006/318.

139    Reclamantul pretinde că se află în imposibilitatea de a‑și apăra în condiții satisfăcătoare drepturile, în ce privește elementele de probă incriminatoare, în fața instanțelor Uniunii. Prin urmare, Tribunalul nu ar fi în măsură să controleze legalitatea regulamentului în litigiu în privința sa. Potrivit acestuia, regulamentul menționat nu prevede nicio procedură care să îi permită să își prezinte argumentele în ce privește elementele de probă reținute în sarcina sa.

140    Consiliul, susținut de Comisie și de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, contestă argumentația reclamantului.

–       Aprecierea Tribunalului

141    Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, particularii trebuie să poată beneficia de o protecție jurisdicțională efectivă a drepturilor pe care le au în temeiul ordinii juridice comunitare, dreptul la o astfel de protecție făcând parte dintre principiile generale ale dreptului care decurg din tradițiile constituționale comune statelor membre și fiind consacrat la articolele 6 și 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare „CEDO”), și reafirmat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, proclamată la 7 decembrie 2000 la Nisa (JO C 364, p. 1) (a se vedea Hotărârile Kadi, punctul 47 de mai sus, punctul 335, și OMPI, punctul 94 de mai sus, punctul 110 și jurisprudența citată).

142    Contrar celor susținute de reclamant, garanția aferentă dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă este asigurată prin dreptul pe care îl au persoanele interesate de a formula o acțiune în anulare la Tribunal împotriva unei decizii de înghețare a fondurilor (a se vedea în acest sens Hotărârea OMPI, punctul 94 de mai sus, punctul 152 și jurisprudența citată).

143    În această privință, trebuie arătat că, în regulamentul în litigiu, Consiliul nu trebuie să invoce expres această posibilitate de a acționa în justiție. Din moment ce acțiunea în anulare face parte din sistemul general al căilor de atac prevăzute de Tratatul CE, este cert că reclamantul are de asemenea acces la justiție, în condițiile prevăzute de norma menționată. Oricare ar fi situația, trebuie constatat că, în Comunicarea din 11 martie 2008, Consiliul a atras atenția în mod expres persoanelor și entităților vizate cu privire la posibilitatea de a‑i contesta decizia la Tribunal.

144    Trebuie să se admită că, în privința întinderii controlului exercitat de Tribunal, Consiliul dispune de o largă putere de apreciere în ce privește elementele care trebuie luate în considerare în vederea adoptării sancțiunilor economice pe baza articolelor 60 CE și 301 CE, în conformitate cu o poziție comună adoptată în temeiul politicii externe și de securitate comune. Întrucât instanța nu poate, în special, să substituie aprecierea Consiliului cu propria apreciere asupra probelor, faptelor şi circumstanțelor care justifică adoptarea unor astfel de măsuri cu propria apreciere, controlul exercitat de Tribunal cu privire la legalitatea deciziilor de înghețare a fondurilor trebuie să se limiteze la verificarea respectării normelor de procedură și de motivare, a exactității materiale a situației de fapt reținute, a absenței unei erori vădite în aprecierea acestor fapte și a unui abuz de putere (a se vedea Hotărârea OMPI, punctul 94 de mai sus, punctul 159 și jurisprudența citată).

145    Eficacitatea unui astfel de control implică obligația instituției în cauză de a respecta obligația de motivare (a se vedea punctul 95 de mai sus). Or, astfel cum reiese din examinarea motivului referitor la obligația de motivare, în speță, Consiliul a motivat corespunzător cerințelor legale instituirea măsurilor restrictive respective (a se vedea punctele 93-111 de mai sus).

146    În cele din urmă, în ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia lipsa protecției jurisdicționale efective este agravată de dificultățile pe care le întâmpină în eforturile sale de a contesta interdicția de a intra pe teritoriul statelor membre ale Uniunii și de a‑l tranzita, prevăzută de Poziția comună 2006/318, trebuie amintit că Tribunalul nu este competent să se pronunțe cu privire la o astfel de interdicție, chiar presupunând că aceasta a fost pusă în aplicare de statele membre, ceea ce reclamantul nu a demonstrat în speță (a se vedea punctul 134 de mai sus).

147    Prin urmare, acest motiv trebuie respins.

 Cu privire la motivele întemeiate pe încălcarea dreptului de proprietate și a principiului proporționalității

148    Având în vedere conexitatea argumentelor reclamantului în susținerea motivelor întemeiate pe o încălcare a dreptului de proprietate și pe o încălcare a principiului proporționalității, pare adecvată examinarea împreună a acestor două motive.

–       Argumentele părților

149    Reclamantul arată că înscrierea numelui său în regulamentul în litigiu constituie o atingere disproporționată adusă dreptului său de proprietate.

150    Potrivit reclamantului, înghețarea pe o durată nedeterminată a fondurilor unui particular constituie o „ingerință gravă în exercitarea pașnică a dreptului de proprietate”. Această restricție nu ar fi justificată în speță, dat fiind că reclamantul nu ar avea legături cu puterea și că tatăl său nu ar fi încercat să evite înghețarea fondurilor proprii prin transferarea de fonduri către alți membri ai familiei sale.

151    Reclamantul susține că această atingere este de asemenea disproporționată, dat fiind faptul că aceste consecințe ale înghețării fondurilor sale sunt „extinse” și „grave”. Potrivit acestuia, regulamentul în litigiu prevede o înghețare a tuturor fondurilor sale și a tuturor fondurilor și resurselor economice puse la dispoziția sa.

152    Efectele regulamentului în litigiu ar fi și mai grave în asociere cu interdicția de a intra sau de a călători pe teritoriul oricărui stat membru prevăzută de Poziția comună 2006/318.

153    În cuprinsul replicii, reclamantul susține că, pentru a aprecia proporționalitatea măsurilor restrictive în cauză, se impune considerarea procedurilor aplicabile din punct de vedere general. În pofida existenței unui mecanism de revizuire periodică a măsurilor restrictive în cauză și în pofida unei dispoziții care permite deblocarea fondurilor pentru acoperirea nevoilor de bază, măsura respectivă ar reprezenta o restricție nejustificată privind dreptul de proprietate.

154    În ce privește revizuirea periodică a situației sale, reclamantul susține că aceasta nu poate conduce niciodată la retragerea măsurilor restrictive care îi sunt aplicate, întrucât acesta nu poate schimba faptul că „este fiul tatălui său”.

155    Consiliul, susținut de Comisie și de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, contestă argumentația reclamantului.

–       Aprecierea Tribunalului

156    Potrivit unei jurisprudențe constante, dreptul de proprietate, consacrat în special prin articolul 6 alineatul (2) UE, precum și prin articolul 1 din Protocolul adițional la CEDO și reafirmat la articolul 17 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, face parte dintre principiile generale ale dreptului. Totuși, acest principiu nu este o prerogativă absolută, ci trebuie luat în considerare în raport cu funcția sa în societate. În consecință, pot fi instituite restricții ale folosinței dreptului de proprietate, cu condiția ca acestea să răspundă unor obiective de interes general urmărite de Comunitate și să nu constituie, față de scopul urmărit, o intervenție disproporționată și intolerabilă care ar aduce atingere însuși conținutului dreptului garantat (a se vedea Hotărârea Kadi, punctul 47 de mai sus, punctele 355 și 356 și jurisprudența citată).

157    Trebuie arătat că, deși măsura înghețării fondurilor reclamantului, care este o măsură de conservare, nu are scopul de a‑l priva pe acesta de proprietatea sa, aceasta cuprinde o restricție privind exercitarea dreptului de proprietate al reclamantului. Această restricție trebuie calificată drept considerabilă, având în vedere aplicarea generală a măsurii de înghețare a fondurilor și ținând seama de faptul că aceasta este aplicabilă, în temeiul Regulamentului nr. 2297/2003, din decembrie 2003 (a se vedea punctul 24 de mai sus).

158    Prin urmare, se pune întrebarea dacă această restricție a exercitării dreptului de proprietate poate fi justificată.

159    În această privință, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit. Este necesar, așadar, să se analizeze dacă a fost menținut echilibrul între cerințele interesului general și interesul persoanei sau persoanelor vizate. În acest demers, trebuie să îi fie recunoscută legiuitorului o libertate de apreciere mare atât în privința alegerii modalităților de punere în aplicare, cât și în privința aprecierii dacă consecințele lor sunt justificate, în interesul general, de preocuparea atingerii obiectivului legislației în cauză [Hotărârea Kadi, punctul 47 de mai sus, punctul 360; a se vedea Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea J. A. Pye (Oxford) Ltd și J. A. Pye (Oxford) Land Ltd împotriva Regatului Unit din 30 august 2007, nepublicată încă în Recueil des arrêts et décisions, § 55 și 75].

160    În plus, trebuie arătat că importanța obiectivelor urmărite printr‑o reglementare care prevede sancțiuni poate fi de natură să justifice consecințe negative, chiar considerabile, pentru anumite persoane vizate, inclusiv pentru cele care nu au nicio responsabilitate privind situația care a condus la adoptarea măsurilor vizate, dar care sunt afectate în special în ce privește drepturile lor de proprietate (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 30 iulie 1996, Bosphorus, C‑84/95, Rec., p. I‑3953, punctele 22 și 23 și Hotărârea Tribunalului din 12 iulie 2006, Hassan/Consiliul și Comisia, T‑49/04, Rec., p. II‑52*, punctele 99 și 100; a se vedea de asemenea Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea Bosphorus Hava Yolları Turizm ve Ticaret Anonim Șirketi împotriva Irlandei din 30 iunie 2005, Recueil des arrêts et décisions, 2005‑VI, § 166 și 167).

161    Or, în speță, reiese din considerentul (6) al regulamentului în litigiu că, având în vedere încălcările de lungă durată, grave și continue ale drepturilor omului, practicate de regimul militar din Myanmar, obiectivul acestui regulament este să contribuie, prin intermediul reînnoirii și al întăririi măsurilor restrictive adoptate împotriva Uniunii Myanmar, la promovarea respectării drepturilor fundamentale și să servească astfel la protejarea principiilor etice ale societății.

162    Consiliul a considerat în mod întemeiat că obiectivul de interes general urmărit prin regulamentul în litigiu este fundamental pentru comunitatea internațională. Astfel cum a subliniat Consiliul în memoriul în apărare, trebuie arătat că, de mulți ani, Uniunea Europeană, statele terțe, organizațiile internaționale și organizațiile neguvernamentale au făcut eforturi, în sensul exercitării de presiuni în diferite moduri asupra regimului militar din Myanmar și a persoanelor asociate acestuia, în vederea ameliorării situației politice din această țară.

163    Având în vedere importanța unui astfel de obiectiv de interes general, nu se poate considera că înghețarea tuturor fondurilor și resurselor economice ale membrilor guvernului din Myanmar și ale persoanelor asociate acestora ar fi, în sine, neadecvată sau disproporționată (a se vedea în acest sens Hotărârea Bosphorus, punctul 166 de mai sus, punctul 26, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea Bosphorus Hava Yolları Turizm ve Ticaret Anonim Șirketi împotriva Irlandei, punctul 166 de mai sus, § 167).

164    Trebuie subliniat de asemenea că, în regulamentul în litigiu, a fost menținut echilibrul dintre cerințele de interes general și cele ale interesului reclamantului.

165    Astfel, în temeiul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul în litigiu, autoritățile competente din statele membre pot autoriza deblocarea sau utilizarea anumitor fonduri sau resurse economice înghețate. Această excepție privește fondurile sau resursele economice necesare pentru a acoperi nevoile de bază, destinate plății unor onorarii și rambursării cheltuielilor legate de furnizarea unor servicii juridice, precum și plății unor comisioane sau taxe pentru prestarea de servicii pentru păstrarea sau gestionarea curentă a unor fonduri sau resurse economice înghețate sau necesare pentru acoperirea unor cheltuieli excepționale.

166    În plus, trebuie arătat că, în temeiul articolului 9 din Poziția comună 2006/318, măsurile restrictive adoptate împotriva Uniunii Myanmar sunt revizuite constant de Consiliu. O astfel de revizuire include și menținerea persoanelor ale căror nume sunt înscrise pe listele care figurează în anexa II la această poziție comună. În Comunicarea din 11 martie 2008, Consiliul a arătat că, în orice moment, persoanele și entitățile interesate puteau înainta acestuia o cerere de reanalizare a deciziei de includere și de menținere a numelor lor pe aceste liste.

167    În ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia o astfel de revizuire individuală nu poate conduce la retragerea măsurilor restrictive care îi sunt aplicate, întrucât acesta nu poate schimba faptul că „este fiul tatălui său”, trebuie să se considere că nu trebuie neapărat ca o revizuire să aibă drept rezultat retragerea măsurilor restrictive după orice cerere în acest sens. Această revizuire individuală urmărește, în esență, să evite ca o persoană să fie vizată fără a aparține categoriilor de persoane afectate de măsurile restrictive, de exemplu, fără a fi director important al unei întreprinderi sau membru al familiei acestuia. Revizuirea este necesară de asemenea pentru a aprecia dacă membrii de familie ai unui director important al unei întreprinderi s‑au disociat de acesta. Printr‑o revizuire nu se pot repune în discuție, în mod general, măsurile restrictive adoptate împotriva unei țări terțe. Prin urmare, contrar celor susținute de reclamant, împrejurarea că este fiul unui director important al unei întreprinderi nu are drept consecință faptul că, în urma unei revizuiri individuale de către Consiliu a deciziei prin care numele său a fost adăugat sau menținut pe lista persoanelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor, numele său trebuie menținut automat pe această listă, deoarece acesta poate demonstra oricând că s‑a disociat de tatăl său și că nu beneficiază în niciun mod de politicile economice ale țării terțe.

168    În ce privește restricțiile privind intrarea pe teritoriul statelor membre sau tranzitarea acestuia, aplicabile reclamantului și prevăzute la articolul 4 din Poziția comună 2006/318, trebuie amintit că Tribunalul nu este competent să se pronunțe cu privire la o astfel de măsură, chiar presupunând că aceasta ar fi fost stabilită de statele membre, ceea ce nu s‑a demonstrat în speță de către reclamant (a se vedea punctul 134 de mai sus).

169    În cele din urmă, potrivit jurisprudenței, procedurile aplicabile trebuie să ofere persoanei vizate o ocazie adecvată de supunere a cauzei sale spre examinare autorităților competente. În plus, pentru a se asigura de respectarea acestei condiții, care constituie o cerință inerentă articolului 1 din Protocolul adițional la CEDO, procedurile aplicabile trebuie examinate dintr‑un punct de vedere general (Hotărârea Kadi, punctul 47 de mai sus, punctul 368; a se vedea de asemenea Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea Bäck împotriva Finlandei din 20 iulie 2004, Recueil des arrêts et décisions, 2004‑VII, § 56 și jurisprudența citată).

170    Or, în speță, examinarea procedurilor aplicabile nu a condus la concluzia că reclamantul nu a avut o ocazie adecvată de supunere a cauzei sale spre examinare autorităților competente (a se vedea punctele 120-135 și 141-147 de mai sus).

171    Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se concluzioneze că măsurile restrictive adoptate împotriva Uniunii Myanmar și care îl afectează concret pe reclamant constituie restricții justificate care respectă principiul proporționalității.

172    Prin urmare, motivele întemeiate pe încălcarea dreptului de proprietate și, respectiv, pe încălcarea principiului proporționalității nu pot fi primite.

 Cu privire la motivele întemeiate pe o încălcare a principiilor de drept care decurg din caracterul penal al impunerii înghețării fondurilor și pe o încălcare a principiului securității juridice

 Argumentele părților

173    În cuprinsul replicii, reclamantul susține că explicațiile referitoare la motivul pentru care numele său a fost înscris în anexa VI la regulamentul în litigiu, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 353/2009, formulate de Consiliu în memoriul în apărare, sunt echivalente cu o sancțiune penală impusă acestuia.

174    Potrivit reclamantului, nu i‑a fost adusă nicio acuzație. De asemenea, nu s‑ar fi prezentat nicio probă privind acțiuni ilegale și nicio probă privind faptul că ar beneficia de politicile economice ale guvernului din Myanmar.

175    Reclamantul arată că există o incoerență în aplicarea de Consiliu a prezumției potrivit căreia acesta a beneficiat de politicile economice ale guvernului din Myanmar pe baza relației cu tatăl său, deoarece acesta nu îngheață fondurile deținute de copiii minori ai directorilor importanți ai întreprinderilor. Astfel, fondurile reclamantului ar fi fost înghețate pentru prima oară atunci când avea 16 ani.

176    Prin urmare, potrivit reclamantului, Consiliul a încălcat principiile prezumției de nevinovăție și securității juridice prin înghețarea pe termen nedeterminat a fondurilor membrilor de familie ai directorilor importanți de întreprinderi.

177    În plus, reclamantul susține că s‑a încălcat de către Consiliu principiul potrivit căruia sancțiunile penale trebuie să fie specifice persoanei vizate. O persoană nu ar putea să fie penalizată decât pentru actele care îi sunt imputabile personal și nu ar putea fi penalizată atunci când nu a comis niciun act ilegal.

178    Consiliul, susținut de Comisie și de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, a răspuns că reclamantul formulează în cuprinsul replicii motive noi, care, conform articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, sunt inadmisibile. În plus, Consiliul contestă argumentația reclamantului.

 Aprecierea Tribunalului

179    În cuprinsul replicii, reclamantul invocă o încălcare a principiilor de drept care decurg din caracterul penal al impunerii înghețării fondurilor, în special a principiului prezumției de nevinovăție, și o încălcare a principiului securității juridice.

180    Mai întâi, în ce privește motivul întemeiat pe o încălcare a principiilor de drept care decurg din caracterul penal al impunerii înghețării fondurilor, trebuie amintit că, potrivit articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, pe parcursul procesului, invocarea de motive noi este interzisă, cu excepția cazului în care acestea se bazează pe elemente de fapt și de drept care au apărut în cursul procedurii.

181    Or, raționamentul Consiliului reiese cu claritate și fără echivoc din regulamentul în litigiu și permite reclamantului să cunoască justificările măsurilor adoptate împotriva Uniunii Myanmar (a se vedea punctele 93-111 de mai sus). Se impune constatarea că, potrivit acestui raționament, măsura ce constă în includerea reclamantului în lista din anexa în cauză nu constituie o sancțiune penală. Contrar celor susținute de reclamant, Consiliul nu a completat această motivare în memoriul în apărare prin prezentarea unor elemente de drept sau de fapt referitoare la calificarea deciziei de a include numele reclamantului în lista persoanelor afectate concret prin aceste măsuri.

182    Așadar, motivul întemeiat pe o încălcare a principiilor de drept care decurg din caracterul penal al impunerii înghețării fondurilor și, în special, pe o încălcare a principiului prezumției de nevinovăție constituie un motiv nou, care trebuie respins ca inadmisibil.

183    Oricare ar fi situația, trebuie arătat că măsurile restrictive în cauză nu sunt de natură penală. Astfel, întrucât fondurile persoanelor interesate nu sunt confiscate în calitate de produse rezultate prin săvârșirea unei fapte penale, ci sunt înghețate în scop de conservare, aceste măsuri nu constituie o sancțiune penală și nici nu implică vreo acuzație de această natură (Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 2007, Sison/Consiliul, T‑47/03, Rep., p. II‑73*, punctul 101).

184    În ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia nicio probă a unei acțiuni ilegale nu a fost prezentată cu privire la acesta, trebuie arătat că, potrivit articolelor 60 CE și 301 CE, nu este necesar ca reclamantul să fi săvârșit astfel de acțiuni pentru a‑i fi aplicate măsuri restrictive.

185    În cele din urmă, în ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia nu a fost prezentată nicio probă care să demonstreze că acesta ar beneficia de politicile economice ale guvernului din Myanmar, trebuie amintit că, dacă anumite măsuri restrictive adoptate împotriva Uniunii Myanmar îl afectează concret pe reclamant, aceasta rezultă din prezumția potrivit căreia membrii de familie ai directorilor importanți ai unor întreprinderi dintr‑o țară terță beneficiază de asemenea de politicile economice ale guvernului acelei țări, prezumție care poate fi răsturnată dacă un reclamant reușește să demonstreze că nu există o legătură strânsă cu directorul care face parte din familia sa, astfel încât acesta nu beneficiază în niciun mod de aceste politici economice. Prin urmare, nu revine Consiliului sarcina de a dovedi că reclamantul beneficiază de politicile economice ale guvernului din Myanmar.

186    În continuare, în ce privește motivul întemeiat pe o încălcare a principiului securității juridice, reclamantul reproșează Consiliului durata nedeterminată a înghețării fondurilor sale.

187    Trebuie constatat că acesta nu este un motiv nou în sensul articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, ci o dezvoltare a motivelor enunțate anterior, direct sau implicit, în cererea de sesizare a instanței, și că acesta trebuie considerat admisibil (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 8 iulie 2008, BPB/Comisia, T‑53/03, Rep., p. II‑1333, punctul 435 și jurisprudența citată). Astfel, acesta a fost invocat în cadrul motivelor întemeiate pe o încălcare a dreptului de proprietate și, respectiv, pe o încălcare a principiului proporționalității (a se vedea punctele 149-151 de mai sus). Argumentul reclamantului privind durata nedeterminată a înghețării fondurilor sale a fost respins în urma examinării acestor motive (a se vedea punctul 167 de mai sus). În speță, trebuie adăugat că pozițiile comune adoptate de Consiliu în vederea instituirii și a menținerii măsurilor restrictive în cauză sunt limitate în timp (a se vedea punctele 3 și 5 de mai sus).

188    În cele din urmă, reclamantul afirmă că există o incoerență în aplicarea de Consiliu a prezumției potrivit căreia acesta a beneficiat de politicile economice ale guvernului din Myanmar pe baza relației cu tatăl său, deoarece acesta nu îngheață fondurile deținute de copiii minori ai directorilor importanți ai întreprinderilor. Astfel, fondurile reclamantului ar fi fost înghețate pentru prima oară atunci când avea 16 ani. În această privință, este suficient să se constate că o limitare a sancțiunilor în sensul neincluderii minorilor între persoanele afectate concret de măsurile restrictive adoptate împotriva Uniunii Myanmar nu poate avea drept consecință nelegalitatea includerii numelui reclamantului pe lista care figurează în anexa VI la regulamentul în litigiu, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 353/2009. În plus, trebuie subliniat că, în considerentul (6) al Poziției comune 2005/340/PESC și în considerentul (6) al Poziției comune 2006/318, Consiliul a explicat politica potrivit căreia copiii sub 18 ani nu ar trebui să fie vizați de măsurile restrictive în cauză.

189    Prin urmare, motivele întemeiate pe o încălcare a principiilor de drept care decurg din caracterul penal al impunerii înghețării fondurilor și pe o încălcare a principiului securității juridice trebuie respinse.

190    Având în vedere cele de mai sus, se impune respingerea acțiunii în totalitate.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

191    Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Pe de altă parte, potrivit alineatului (4) din același articol, statele membre și instituțiile care intervin în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată.

192    Întrucât reclamantul a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată ale Consiliului, conform concluziilor acestuia din urmă. Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a opta)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Îl obligă pe Pye Phyo Tay Za la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)      Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

Martins Ribeiro Wahl Dittrich

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 19 mai 2010.

Semnături

Cuprins

Istoricul cauzei

Procedura și concluziile părților

În drept

1.  Cu privire la consecințele procedurale ale modificării anexei VI la regulamentul în litigiu prin Regulamentul nr. 353/2009

2.  Cu privire la fond

Cu privire la motivul întemeiat pe lipsa de temei juridic al regulamentului în litigiu

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

Cu privire la motivul întemeiat pe nerespectarea obligației de motivare

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

Cu privire la motivele întemeiate pe o încălcare a anumitor drepturi fundamentale și a principiului proporționalității

Cu privire la motivul întemeiat pe o încălcare a dreptului la un proces echitabil

–  Argumentele părților

–  Aprecierea Tribunalului

Cu privire la motivul întemeiat pe o încălcare a dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă

–  Argumentele părților

–  Aprecierea Tribunalului

Cu privire la motivele întemeiate pe încălcarea dreptului de proprietate și a principiului proporționalității

–  Argumentele părților

–  Aprecierea Tribunalului

Cu privire la motivele întemeiate pe o încălcare a principiilor de drept care decurg din caracterul penal al impunerii înghețării fondurilor și pe o încălcare a principiului securității juridice

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

Cu privire la cheltuielile de judecată

* Limba de procedură: engleza.