HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a cincea)
10 decembrie 2009(*)
„Marcă comunitară – Procedură de decădere – Marca comunitară verbală Stella – Procedură de opoziție inițiată anterior în temeiul acestei mărci – Admisibilitate – Articolul 50 alineatul (1) și articolul 55 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenite articolul 51 alineatul (1) și articolul 56 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”
În cauza T‑27/09,
Stella Kunststofftechnik GmbH, cu sediul în Eltville (Germania), reprezentată de M. Beckensträter, avocat,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de domnii A. Führer și G. Schneider, în calitate de agenți,
pârât,
cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului, fiind
Stella Pack S.A., cu sediul în Lubartów (Polonia), reprezentată de domnul O. Bischof, avocat,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 13 noiembrie 2008 (cauza R 693/2008-4) privind o procedură de decădere între Stella Kunststofftechnik GmbH și Stella Pack sp. z o.o.,
TRIBUNALUL (Camera a cincea),
compus din domnii M. Vilaras (raportor), președinte, M. Prek și V. M. Ciucă, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
având în vedere cererea depusă la grefa Tribunalului în data de 19 ianuarie 2009,
având în vedere memoriul în răspuns al OAPI depus la grefa Tribunalului la 30 aprilie 2009,
având în vedere memoriul în răspuns al intervenientei depus la grefa Tribunalului la 17 aprilie 2009,
având în vedere că nicio cerere de stabilire a unei ședințe de judecată nu a fost formulată de părți în termenul de o lună de la comunicarea terminării procedurii scrise și hotărând, prin urmare, pe baza raportului judecătorului raportor și în temeiul articolului 135a din Regulamentul de procedură al Tribunalului, să se pronunțe fără parcurgerea fazei orale a procedurii,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 29 februarie 1996, reclamanta, Stella Kunststofftechnik GmbH, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare [înlocuit de Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)]. După remedierea neregulilor, data de depunere a fost stabilită la 22 iulie 1996, în conformitate cu articolul 27 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 27 din Regulamentul nr. 207/2009) și cu norma 9 din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 (JO L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p.189).
2 Marca a cărei înregistrare s‑a solicitat este semnul verbal Stella.
3 Produsele pentru care a fost solicitată înregistrarea fac parte din clasele 6, 8, 16, 20 și 21 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:
– clasa 6: „Produse din metal (în măsura în care sunt incluse în clasa 6), în special recipiente, butelii, ambalaje, închizători și folii pentru ambalare, dispozitive de închidere pentru recipiente și pentru butelii, capace de îmbuteliere, capace metalice, conserve și recipiente”;
– clasa 8: „Unelte și instrumente acționate manual, în special prese cu levier”;
– clasa 16: „Hârtie, carton și produse din aceste materiale (în măsura în care sunt incluse în clasa 16), în special recipiente și ambalaje; materiale de ambalaj din plastic (în măsura în care sunt incluse în clasa 16), recipiente și ambalaje din hârtie și material plastic și din carton și plastic”;
– clasa 20: „Produse incluse în clasa 20 din materiale plastice, sticle, recipiente, ambalaje și dispozitive de închidere, dispozitive de închidere pentru recipiente și pentru sticle, capace de îmbuteliere”;
– clasa 21: „Recipiente și sticle din material plastic și/sau din sticlă și material plastic”.
4 Marca a fost înregistrată la 19 septembrie 2001 ca marcă comunitară (denumită în continuare „marca în litigiu”).
5 La 11 mai 2004, intervenienta, Stella Pack S.A. (fostă Stella Pack sp. z o.o.), a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la OAPI, în temeiul Regulamentului nr. 40/94.
6 Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este marca figurativă ce conține elementul „stella pack”.
7 Produsele pentru care a fost solicitată înregistrarea fac parte din clasele 4, 6, 16, 20 și 21 în sensul Aranjamentului de la Nisa și corespund următoarei descrieri:
– clasa 4: „Lumânări”;
– clasa 6: „Folii metalice pentru ambalaj”;
– clasa 16: „Folii, saci mari și mici din material plastic pentru ambalaj (cutii sau pungi); hârtie; saci mari și mici din hârtie pentru ambalaj; saci de gunoi din hârtie sau din materiale plastice; filtre de cafea din hârtie; fețe de masă din hârtie”;
– clasa 20: „Paie din materiale plastice”;
– clasa 21: „Mănuși de menaj; mănuși de grădinărit; veselă de masă din materiale plastice, inclusiv pahare fără picior, farfurii, farfurii largi; tacâmuri din plastic; filtre de cafea neelectrice; scobitori; frigărui; tacâmuri de amestecat; cupe pentru înghețată (inclusiv cele cu o formă specială); cârlige de rufe; cârpe; bureți; mopuri”.
8 La 27 iunie 2005, reclamanta a formulat, în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 41 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009], o opoziție împotriva înregistrării mărcii figurative solicitate de intervenientă.
9 Opoziția, întemeiată pe marca în litigiu, era îndreptată împotriva înregistrării mărcii solicitate de intervenientă pentru următoarele produse din clasele 6, 16 și 21 din Aranjamentul de la Nisa:
– clasa 6: „Folii metalice pentru ambalaj”;
– clasa 16: toate produsele din această clasă, cu excepția produsului „fețe de masă din hârtie”;
– clasa 21: „Veselă de masă din materiale plastice, inclusiv pahare fără picior, farfurii, farfurii mari; filtre de cafea, tacâmuri din plastic, frigărui, tacâmuri de amestecat, cupe pentru înghețată”.
10 La 22 decembrie 2006, intervenienta a depus la OAPI, în temeiul articolului 50 alineatul (1) litera (a) și al articolului 55 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 [devenite articolul 51 alineatul (1) litera (a) și articolul 56 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009], o cerere de decădere a mărcii în litigiu.
11 La 27 februarie 2008, divizia de anulare, după ce a considerat că marca în litigiu nu a făcut obiectul unei utilizări serioase pentru anumite produse, a pronunțat decăderea acestei mărci, cu efect de la 22 decembrie 2006, pentru produsele următoare: „Produse din metal (în măsura în care sunt incluse în clasa 6), unelte și instrumente acționate manual, în special prese cu levier din clasa 8, hârtie, carton și produse din aceste materiale (în măsura în care sunt incluse în clasa 16) din clasa 16, precum și produse din materiale plastice incluse în clasa 20”. În schimb, a menținut înregistrarea mărcii în litigiu pentru alte produse acoperite de aceasta.
12 La 28 aprilie 2008, reclamanta a formulat un recurs la OAPI în temeiul articolelor 57-62 din Regulamentul nr. 40/94 (devenite articolele 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009) împotriva deciziei diviziei de anulare în totalitatea sa. Aceasta a insistat asupra utilizării mărcii în litigiu și, pe de altă parte, a susținut în esență că cererea de decădere formulată de intervenientă împotriva acestei mărci ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă, întrucât reclamanta formulase deja, chiar în temeiul acestei mărci, o procedură de opoziție în fața OAPI împotriva mărcii figurative Stella pack, iar această procedură de opoziție era încă pe rol.
13 Prin Decizia din 13 noiembrie 2008, notificată reclamantei la 18 noiembrie 2008 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a patra de recurs a OAPI a respins recursul menționat.
14 În ceea ce privește admisibilitatea acestuia, camera de recurs a considerat că recursul era parțial inadmisibil, în măsura în care reclamanta a atacat decizia diviziei de anulare în integralitatea sa, în timp ce respectiva divizie a respins cererea de decădere a mărcii în litigiu pentru anumite produse, decizia sa nefiind, așadar, în acest sens, defavorabilă reclamantei.
15 Cu privire la fond, camera de recurs a considerat că, întrucât decizia diviziei de anulare a respins în parte cererea de decădere la finalul unei motivări detaliate și a considerat că, în principiu, marca în litigiu a făcut obiectul unei utilizări de natură să asigure menținerea drepturilor pentru anumite produse înregistrate, reclamanta nu ar fi trebuit să invoce din nou numai utilizarea acestei mărci, ci ar fi trebuit să demonstreze, pe bază de probe, pentru ce motiv probele care au fost prezentate pentru a se demonstra utilizarea ar fi trebuit considerate de natură să asigure menținerea drepturilor inclusiv pentru produsele pentru care a hotărât să pronunțe decăderea mărcii în litigiu. Or, potrivit camerei de recurs, reclamanta nu a invocat niciun element în acest sens. Pe de altă parte, camera de recurs a arătat că erau lipsite de pertinență observațiile reclamantei cu privire la procedura de opoziție pe care a formulat‑o în fața OAPI la 27 iunie 2005. În opinia sa, procedura de opoziție menționată putea fi cel mult suspendată, dar nu aceasta putea fi situația procedurii de decădere.
Concluziile părților
16 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– constatarea faptului că cererea de decădere trebuia să fie respinsă ca inadmisibilă sau, în subsidiar, după ce va fi fost anulată și Decizia din 27 februarie 2008 a diviziei de anulare, suspendarea Deciziei din 22 decembrie 2006 privind cererea de decădere până la pronunțarea unei decizii definitive în procedura de opoziție formulată de aceasta;
– obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în cadrul procedurii aflate la originea prezentului litigiu, precum și a celor efectuate de OAPI.
17 OAPI și intervenienta solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
18 În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă două motive. Primul motiv se întemeiază pe o eroare de drept, în sensul că în mod neîntemeiat camera de recurs a respins considerațiile sale prin care urmărea să dovedească utilizarea serioasă a mărcii în litigiu. Al doilea motiv se întemeiază pe caracterul pretins abuziv al cererii de decădere, în măsura în care camera de recurs ar fi trebuit să considere inadmisibilă această cerere sau, cel puțin, să o suspende, întrucât aceasta viza o marcă ce a fost deja invocată în susținerea unei proceduri de opoziție inițiate în fața OAPI și aflată încă pe rol.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept referitoare la utilizarea serioasă a mărcii în litigiu
19 Trebuie amintit că, în temeiul articolului 44 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, aplicabil în domeniul proprietății intelectuale potrivit articolului 130 alineatul (1) și articolului 132 alineatul (1) din același regulament, cererea introductivă de instanță trebuie să conțină o expunere sumară a motivelor invocate. Potrivit unei jurisprudențe consacrate, dacă cererea introductivă poate fi susținută și completată cu privire la aspecte specifice prin trimiteri la anumite pasaje din înscrisurile anexate, o trimitere globală la alte înscrisuri nu poate suplini absența elementelor esențiale ale argumentării în drept, care, în temeiul dispozițiilor menționate anterior, trebuie să figureze chiar în cererea introductivă [Hotărârea Tribunalului din 14 septembrie 2004, Applied Molecular Evolution/OAPI (APPLIED MOLECULAR EVOLUTION), T‑183/03, Rec., p. II‑3113, punctul 11, și Hotărârea Tribunalului din 19 octombrie 2006, Bitburger Brauerei/OAPI – Anheuser‑Busch (BUD, American Bud și Anheuser Busch Bud), T‑350/04-T‑352/04, Rec., p. II‑4255, punctul 33].
20 În speță, în cadrul primului motiv, reclamanta menționează numai articole din Regulamentul nr. 40/94, precum și anumite dispoziții din directivele interne ale OAPI și se limitează la o trimitere generală la memoriul său din 2 aprilie 2007 și la anexele acestuia, pe care le‑a depus în cadrul procedurii în fața diviziei de anulare pentru a dovedi utilizarea serioasă a mărcii în litigiu pentru produsele pentru care divizia de anulare a pronunțat decăderea acestei mărci. În aceste condiții și având în vedere jurisprudența amintită la punctul precedent, trebuie să se respingă primul motiv ca inadmisibil.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe caracterul pretins abuziv al cererii de decădere
21 Reclamanta arată că, anterior cererii de decădere a mărcii în litigiu depusă de intervenientă, a inițiat ea însăși, la 27 iunie 2005, o procedură de opoziție în fața OAPI prin invocarea respectivei mărci împotriva unei proceduri de înregistrare a mărcii inițiate de intervenientă. Întrucât această procedură de opoziție era pe rol la momentul depunerii cererii de decădere, divizia de anulare ar fi trebuit să respingă această cerere ca inadmisibilă sau, în caz contrar, să suspende judecarea acesteia înainte de încheierea definitivă a procedurii anterioare de opoziție.
22 Potrivit articolului 50 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94, titularul mărcii comunitare este declarat decăzut din drepturi ca urmare a unei cereri prezentate la OAPI sau a unei cereri reconvenționale în cadrul unei acțiuni în contrafacere în cazul în care, pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani, marca nu a făcut obiectul unei utilizări serioase în cadrul Comunității Europene pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată și nu există motive întemeiate pentru neutilizare. Cu toate acestea, potrivit aceleiași dispoziții, nimeni nu poate pretinde ca titularul să fie decăzut din drepturi în cazul în care, între expirarea acestei perioade și depunerea cererii sau a cererii reconvenționale, marca a făcut obiectul unei începeri sau a unei reluări a utilizării serioase. Începerea sau reluarea utilizării făcută în termen de trei luni înainte de depunerea cererii sau a cererii reconvenționale, acest termen începând să curgă cel mai devreme la expirarea perioadei neîntrerupte de cinci ani de neutilizare, nu este luată în considerare atunci când pregătirile pentru începerea sau pentru reluarea utilizării intervin numai după ce titularul a aflat că cererea sau cererea reconvențională ar putea fi depusă.
23 Articolul 55 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94, cu privire la cererea de decădere, prevede că cererea de decădere poate fi depusă la OAPI de orice persoană fizică sau juridică, precum și de orice grup ori organism constituit pentru a reprezenta interesele fabricanților, ale producătorilor, ale prestatorilor de servicii, ale comercianților sau ale consumatorilor și care, în termenii legislației care îi este aplicabilă, are capacitatea de a sta în justiție.
24 În primul rând, cu privire la dispozițiile pe care reclamanta își întemeiază motivul, trebuie arătat, astfel cum a susținut în mod întemeiat OAPI, că, din modul de redactare a acestora, nu reiese că o procedură de opoziție inițiată în temeiul unei mărci și aflată încă pe rol poate exercita vreo influență în ceea ce privește admisibilitatea și chiar desfășurarea unei proceduri de decădere inițiate împotriva acestei mărci.
25 Aceste dispoziții prevăd numai cazurile de decădere și condițiile în care cererea poate fi formulată în fața OAPI, independent de inițierea oricărei alte proceduri.
26 Pe de altă parte, reclamanta invocă, în susținerea motivului, dispozițiile Regulamentului nr. 2868/95, precum și pe cele ale directivelor interne ale OAPI, în versiunea lor din noiembrie 2007, referitoare la procedurile de declarare a decăderii sau a nulității, precum și la dovada utilizării în cadrul procedurii de opoziție.
27 Chiar dacă am presupune că aceste dispoziții și directive ar putea adăuga condiții suplimentare față de cele prevăzute de Regulamentul nr. 40/94, trebuie arătat că acestea nu prevăd că o cerere de decădere a unei mărci este inadmisibilă pentru motivul că o procedură de opoziție inițiată în temeiul acestei mărci se află încă pe rol.
28 Norma 37 din Regulamentul nr. 2868/95 referitoare la cererea de decădere sau în nulitate precizează numai condițiile în care are loc introducerea unei astfel de cereri și în special elementele pe care trebuie să le cuprindă această cerere.
29 De asemenea, din modul de redactare a directivelor interne ale OAPI referitoare la procedura de declarare a decăderii, și anume partea D secțiunea 2 din aceste directive, în versiunea lor din noiembrie 2007, nu reiese că procedura de decădere a unei mărci este inadmisibilă sau că trebuie să fie suspendată pentru că o procedură de opoziție întemeiată pe marca a cărei decădere este solicitată a fost formulată anterior și se află încă pe rol. În special, la punctul 3.1.2 din aceste directive, care se referă la utilizarea serioasă și este invocat de reclamantă, se precizează numai că mijloacele de apreciere a unei astfel de utilizări în cadrul procedurilor în fața diviziei de anulare sunt aceleași cu cele care se aplică examinării dovezii utilizării mărcii comunitare în cadrul procedurii de opoziție și că trebuie urmate dispozițiile detaliate cuprinse în partea 6 a directivelor interne referitoare la procedura de opoziție.
30 În această parte 6 a directivelor interne privind dovada utilizării, și în special la punctul 4 referitor la perioada utilizării, pe care reclamanta îl invocă de asemenea, se amintește numai că, în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009] privind procedura de opoziție, obligația de a furniza dovada utilizării presupune că, la data publicării cererii de marcă comunitară, marca anterioară a fost înregistrată de cel puțin cinci ani. Nu se menționează niciun efect posibil al procedurii de opoziție asupra procedurii de decădere care ar atrage inadmisibilitatea acesteia din urmă sau ar impune suspendarea până la încheierea primei proceduri.
31 În al doilea rând, argumentul reclamantei, potrivit căruia cererea de decădere a unei mărci nu poate fi analizată înainte de încheierea procedurii de opoziție inițiate anterior în temeiul acestei mărci, este contrar economiei generale a dispozițiilor Regulamentului nr. 40/94.
32 Astfel, din acest regulament reiese că procedurile de opoziție și de decădere sunt două proceduri specifice și autonome, cu efecte proprii fiecăreia, și că este posibilă desfășurarea unei proceduri de decădere, în pofida formulării anterioare a unei opoziții aflate încă pe rol și întemeiate pe marca vizată de cererea de decădere.
33 În această privință, trebuie observat că procedurile în discuție sunt prevăzute în două titluri diferite ale Regulamentului nr. 40/94. Opoziția este reglementată de titlul IV secțiunea 4 din acesta (devenit titlul IV secțiunea 4 din Regulamentul nr. 207/2009), în timp ce procedura de decădere este reglementată de titlul VI secțiunile 2 și 4 din același regulament (devenit titlul VI secțiunile 2 și 4 din Regulamentul nr. 207/2009).
34 Cele două proceduri au, fiecare, un obiect și efecte care le sunt proprii. Opoziția urmărește să împiedice, cu anumite condiții, o cerere de înregistrare a mărcii în temeiul existenței unei mărci anterioare și respingerea opoziției respective nu are efect asupra decăderii acestei din urmă mărci. O astfel de decădere poate fi obținută numai în temeiul inițierii unei proceduri ce are un asemenea obiect.
35 Această diferență de obiect și de efecte explică faptul că normele sunt proprii fiecărei proceduri. Astfel și în special, în timp ce interesul persoanei care a formulat opoziția de a exercita această procedură și un termen de trei luni pentru formularea opoziției sunt enumerate printre condițiile de admisibilitate ale acesteia, prevăzute la articolul 42 din Regulamentul nr. 40/94 și în norma 18 din Regulamentul nr. 2868/95 [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 13 iunie 2002, Chef Revival USA/OAPI – Massagué Marín (Chef), T‑232/00, Rec., p. II‑2749, punctul 32], articolul 55 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94, aplicabil procedurii de decădere, nu cuprinde, astfel cum subliniază OAPI, nicio referire la interesul de a exercita această procedură.
36 De asemenea, întrucât niciun termen nu se aplică pentru inițierea procedurii de decădere, cu excepția cerinței ca acela care dorește să obțină decăderea unei mărci să fie în măsură să invoce, în conformitate cu articolul 50 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 și astfel cum este prevăzut și la articolul 43 alineatul (2) din același regulament, aplicabil opoziției, împrejurarea că, pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani, marca nu a făcut obiectul unei utilizări serioase în cadrul Comunității pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată și că nu există motive întemeiate pentru neutilizare.
37 Având în vedere aceste considerații, în mod întemeiat camera de recurs a considerat, la punctul 14 din decizia atacată, că posibilitatea oferită oricărei persoane de a formula o cerere de decădere pentru neutilizarea unei mărci era pe deplin independentă de eventualele proceduri de opoziție paralele în care ar fi implicată marca comunitară vizată de cererea de decădere. Trebuie respinsă, așadar, argumentația reclamantei, întemeiată pe aceea că cererea de decădere formulată împotriva unei mărci este inadmisibilă, întrucât o procedură de opoziție a fost inițiată anterior în temeiul aceleiași mărci și se află încă pe rol la momentul depunerii respectivei cereri.
38 Trebuie arătat că, de asemenea, camera de recurs nu a săvârșit nicio eroare de drept atunci când a considerat, tot la punctul 14 din decizia atacată, că o procedură de decădere inițiată ulterior unei opoziții putea să conducă cel mult la o suspendare a procedurii de opoziție. Astfel, în ipoteza în care ar fi pronunțată decăderea mărcii anterioare, procedura de opoziție ar fi lipsită de obiect.
39 În schimb, continuarea procedurii de opoziție, fără a aștepta soluția procedurii de decădere, nu ar aduce niciun avantaj titularului mărcii anterioare invocate în cadrul procedurii de opoziție și vizate în cererea de decădere. Astfel, atunci când chiar procedura de opoziție ar conduce la respingerea cererii de marcă comunitară, nimic nu ar împiedica reintroducerea acestei cereri odată ce decăderea mărcii anterioare va fi fost pronunțată.
40 Din toate cele de mai sus reiese că nu poate fi admisă argumentația reclamantei, întemeiată pe aceea că, din moment ce procedura de opoziție se afla încă pe rol, introducerea de către intervenientă a cererii de decădere a mărcii în litigiu constituia un abuz de drept.
41 În ultimul rând, trebuie adăugat că soluționarea unei proceduri de decădere a unei mărci înainte de încheierea procedurii de opoziție inițiată anterior în temeiul acestei mărci nu poate fi contestat de reclamantă, pentru motivul că i‑au fost încălcate dreptul la egalitatea de tratament în calitate de titulară a mărcii comunitare și dreptul de a fi ascultată, astfel cum susține în cererea introductivă.
42 Pe de o parte, motivul invocat de reclamantă în această privință este formulat în termeni prea generali pentru a fi înțeles într‑un mod clar și precis. Aceasta face trimitere, fără o reală explicație, la mai multe articole din Regulamentul nr. 40/94, și anume la articolul 15 (devenit articolul 15 din Regulamentul nr. 207/2009), la articolul 43, precum și la articolele 77 și 79 (devenite articolele 79 și 83 din Regulamentul nr. 207/2009), care reglementează utilizarea mărcii comunitare, examinarea opoziției, notificarea deciziilor OAPI și trimiterile la principiile generale. Aceeași este situația trimiterii la norma 69 din Regulamentul nr. 2868/95, care vizează notificarea documentelor în cazul în care mai multe persoane sunt părți la procedură.
43 Pe de altă parte, dacă s‑ar presupune că, prin intermediul acestui motiv, reclamanta invocă o încălcare a articolului 73 a doua teză din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 75 a doua teză din Regulamentul nr. 207/2009), care prevede că deciziile OAPI nu se pot întemeia decât pe motive asupra cărora părțile au avut posibilitatea de a formula observații, trebuie amintit că, în conformitate cu această dispoziție, o cameră de recurs a OAPI nu își poate întemeia decizia decât pe elemente de fapt sau de drept asupra cărora părțile au putut să își prezinte observațiile [Hotărârea Curții din 21 octombrie 2004, KWS Saat/OAPI, C‑447/02 P, Rec., p. I‑10107, punctul 42, Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2005, Sunrider/OAPI (TOP), T‑242/02, Rec., p. II‑2793, punctul 59, și Hotărârea Tribunalului din 7 septembrie 2006, L & D/OAPI – Sämann (Aire Limpio), T‑168/04, Rec., p. II‑2699, punctul 115].
44 Dispoziția menționată consacră, în cadrul dreptului mărcilor comunitare, principiul general al protecției dreptului la apărare [Hotărârea Tribunalului din 15 septembrie 2005, Citicorp/OAPI (LIVE RICHLY), T‑320/03, Rec., p. II‑3411, punctul 21, și Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2007, Kustom Musical Amplification/OAPI (Forma unei chitare), T‑317/05, Rep., p. II‑427, punctul 26]. În temeiul acestui principiu general al dreptului comunitar, destinatarii deciziilor autorităților publice care afectează în mod semnificativ interesele acestora trebuie să aibă posibilitatea să își exprime în mod util punctul de vedere [Hotărârea Curții din 23 octombrie 1974, Transocean Marine Paint Association/Comisia, 17/74, Rec., p. 1063, punctul 15, Hotărârea Tribunalului din 27 februarie 2002, Eurocool Logistik/OAPI (EUROCOOL), T‑34/00, Rec., p. II‑683, punctul 21, și Hotărârea Tribunalului LIVE RICHLY, citată anterior, punctul 22].
45 Pe de altă parte, potrivit jurisprudenței, dreptul de a fi ascultat este aplicabil în ceea ce privește toate elementele de fapt sau de drept care constituie temeiul actului decizional, dar nu și în ceea ce privește poziția finală pe care administrația intenționează să o adopte (Hotărârea Aire Limpio, punctul 43 de mai sus, punctul 116, și Hotărârea Forma unei chitare, punctul 44 de mai sus, punctul 27). Prin urmare, camera de recurs nu este obligată să asculte un recurent cu privire la o apreciere de fapt care face obiectul poziției sale finale [Hotărârea Tribunalului din 20 noiembrie 2007, Tegometall International/OAPI – Wuppermann (TEK), T‑458/05, Rep., p. II‑4721, punctul 45].
46 Or, nu rezultă că, în speță, reclamanta nu a fost în măsură să își prezinte observațiile cu privire la toate elementele de fapt și de drept care constituie temeiul deciziei atacate.
47 Într‑adevăr, astfel cum reiese de la punctul 7 din decizia atacată, fapt care nu este contestat de reclamantă, aceasta a fost în măsură să își prezinte observațiile atât în fața diviziei de anulare, cât și în fața camerei de recurs.
48 Rezultă că al doilea motiv trebuie respins ca neîntemeiat.
49 Din toate cele de mai sus rezultă că acțiunea trebuie respinsă în totalitate, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la admisibilitatea celui de al doilea și a celui de al treilea capăt de cerere ale reclamantei, contestată de OAPI.
Cu privire la cheltuielile de judecată
50 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
51 Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor OAPI și ale intervenientei.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a cincea)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Stella Kunststofftechnik GmbH la plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 10 decembrie 2009.
Semnături