HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI
(Camera de recursuri)
17 martie 2010
Cauza T‑78/09 P
Parlamentul European
împotriva
Laurent Collée
„Recurs — Funcție publică — Funcționari — Promovare — Exercițiul de promovare 2004 — Procedură de atribuire a punctelor de merit — Denaturarea elementelor de probă — Motivare — Valoarea avizului Comitetului pentru rapoarte — Principiul nediscriminării”
Obiectul: Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 11 decembrie 2008, Collée/Parlamentul European (F‑148/06, RepFP, p. I‑A‑1‑455 și II‑A‑1‑2527), prin care se urmărește anularea acestei hotărâri
Decizia: Respinge recursul. Parlamentul European suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de domnul Laurent Collée în cadrul prezentului proces.
Sumarul hotărârii
1. Recurs — Motive — Simplă repetare a motivelor și a argumentelor prezentate în fața Tribunalului Funcției Publice — Inadmisibilitate — Contestarea interpretării sau a aplicării dreptului comunitar făcute de acest Tribunal — Admisibilitate
[Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (1); Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 138 alin. (1)]
2. Funcționari — Promovare — Analiză comparativă a meritelor — Puterea de apreciere a administrației
(Statutul funcționarilor, art. 45)
1. Rezultă în special din articolul 11 alineatul (1) din anexa I la Statutul Curții de Justiție că recursul în fața Tribunalului este limitat la chestiuni de drept și trebuie să fie fondat pe motive de lipsă de competență a Tribunalului Funcției Publice, de încălcare a procedurii în fața acestuia care aduce atingere intereselor recurentului sau pe încălcarea dreptului comunitar de către această instanță. Pe de altă parte, articolul 138 alineatul (1) primul paragraf litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului prevede că cererea de recurs cuprinde motivele și argumentele de drept invocate.
Rezultă că un recurs trebuie să indice cu precizie elementele criticate în hotărârea a cărei anulare se solicită, precum și argumentele juridice care susțin în mod specific această cerere.
Nu îndeplinește această condiție un recurs care se limitează la a repeta sau la a reproduce textual motivele și argumentele care au fost prezentate deja în fața Tribunalului Funcției Publice, inclusiv cele întemeiate pe fapte respinse expres de această instanță; într‑adevăr, un asemenea recurs constituie în realitate o cerere prin care se urmărește o simplă reexaminare a cererii introductive depuse la Tribunalul Funcției Publice, ceea ce nu este de competența Tribunalului. Cu toate acestea, dacă un recurent contestă interpretarea sau aplicarea dreptului de către Tribunalul Funcției Publice, aspectele de drept analizate în primă instanță pot fi rediscutate în cadrul procedurii de recurs. Într‑adevăr, dacă un recurent nu ar putea să se bazeze astfel în recurs pe motive și pe argumente utilizate deja în fața Tribunalului Funcției Publice, procedura de recurs ar fi lipsită de o parte din sensul său.
(a se vedea punctele 20‑22)
Trimitere la:
Curte: 17 septembrie 1996, San Marco/Comisia, C‑19/95 P, Rec., p. I‑4435, punctele 37 și 38; 6 martie 2003, Interporc/Comisia, C‑41/00 P, Rec., p. I‑2125, punctul 17; 22 ianuarie 2004, Mattila/Consiliul și Comisia, C‑353/01 P, Rec., p. I‑1073, punctul 27
2. Nu este de competența instanței comunitare să aprecieze meritele diferiților funcționari cu drept de promovare. Instanța trebuie să se limiteze, având în vedere larga putere de apreciere de care dispune autoritatea împuternicită să facă numiri pentru evaluarea meritelor ce trebuie luate în considerare, la a controla că aceasta a rămas în limite necriticabile și nu a uzat de puterea sa de apreciere într‑un mod vădit eronat.
(a se vedea punctul 61)
Trimitere la:
Curte: 3 aprilie 2003, Parlamentul European/Samper, C‑277/01 P, Rec., p. I‑3019, punctul 35;
Tribunal: 6 iunie 1996, Baiwir/Comisia, T‑262/94, RecFP, p. I‑A‑257 și II‑739, punctul 66; 13 aprilie 2005, Nielsen/Consiliul, T‑353/03, RecFP, p. I‑A‑95 și II‑443, punctul 58