Recurs introdus la 23 mai 2022 de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 16 martie 2022 în cauza T-281/21, Nowhere/EUIPO

(Cauza C-337/22 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: D. Hanf, D. Gája, V. Ruzek, E. Markakis, agenţi)

Cealaltă parte din procedură: Nowhere Co. Ltd

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

anularea în totalitate a hotărârii atacate pronunțate în cauza T-281/21;

respingerea în totalitate a acțiunii reclamantei în primă instanță îndreptate împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs pronunțate în cauza R 2474/2017-2;

obligarea reclamantei în primă instanță la plata cheltuielilor efectuate de EUIPO în recurs și în procedura de la Tribunal.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, EUIPO invocă un singur motiv, și anume încălcarea articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009¹ întrucât, în hotărârea atacată, s-a reținut că camera de recurs ar fi trebuit să ia în considerație drepturile anterioare neînregistrate din Regatul Unit invocate în susținerea opoziției, în pofida faptului că decizia contestată a fost adoptată la momentul la care Regatul Unit nu mai era membru al Uniunii Europene, iar perioada de tranziție stabilită în Acordul de retragere² luase sfârşit. Acest lucru ridică o problemă importantă pentru unitatea, coerența și dezvoltarea dreptului Uniunii.

Tribunalul a apreciat în mod eronat că singurul moment relevant care trebuia avut în vedere la examinarea opoziției este data depunerii cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene contestate, întrucât

a confundat aspectul privind stabilirea legii aplicabile ratione temporis în speţă, pe de o parte, cu problema de fond a necesității ca marca anterioară să fie validă la data la care EUIPO adoptă decizia finală cu privire la opoziție, pe de altă parte,

s-a întemeiat pe propria jurisprudență, incorectă și, în orice caz, inaplicabilă în speţă,

a tras o concluzie eronată în drept din faptul că în Acordul de retragere nu există dispoziţii cu privire la opozițiile formulate înainte de sfârșitul perioadei de tranziție împotriva cererilor de înregistrare a mărcilor Uniunii Europene,

nu a respectat jurisprudenţa Curții de Justiţie referitoare la diferențele dintre procedura în contrafacere și procedura administrativă sau de înregistrare și, în consecință, a reținut în mod eronat că

a existat un conflict între cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene contestate și drepturile anterioare asupra mărcii în Regatul Unit în perioada dintre data depunerii cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene contestate și sfârșitul perioadei de tranziție și

reclamanta în primă instanță avea, după terminarea perioadei de tranziție, un interes legitim în a i se admite opoziția,

a încălcat voința legiuitorului și principiul teritorialității drepturilor de proprietate intelectuală atunci când a considerat că o eventuală transformare a cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene contestate în mărci naționale al căror domeniu de protecție ar fi identic cu cel al cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene contestate în cazul în care aceasta ar fi înregistrată nu ar avea incidență

asupra interesului reclamantului în primă instanță în a i se admite opoziția și

asupra existenței unui conflict între drepturile Regatului Unit anterioare și cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene,

nu a avut pe deplin în vedere modul de formulare, mai precis gramatical și sintactic, a articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009, contextul în care se înscriu norma 19 alineatul (2) litera (d) și norma 20 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95¹ în ceea ce priveşte temeinicia drepturilor anterioare, contextul în care se înscrie articolul 42 din Regulamentul nr. 207/2009 în ceea ce priveşte dovada referitoare la apărarea invocată privind utilizarea și în special obiectivele articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 și scopul esențial al procedurii opoziției, care este acela de a proteja interesele titularilor de drepturi anterioare de a conserva funcția esențială a acestor drepturi în cazul unor conflicte cu mărci ale Uniunii Europene ulterioare, în cazul în care acestea din urmă ar fi înregistrate.

____________

¹ Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO 2009, L 78, p. 1).

¹ Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (2019/C 384 I/01) (JO 2019, C 384I, p. 1).

¹ Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO 1995, L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189).