ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera întâi)

10 septembrie 2014

Cauza F‑38/09 DEP

Breige Martin

împotriva

Oficiului European de Poliție (Europol)

„Funcție publică – Procedură – Stabilirea cheltuielilor de judecată”

Obiectul:      Cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată recuperabile, formulată în temeiul articolului 92 din Regulamentul de procedură de către doamna Martin ca urmare a Hotărârii pronunțate în cauza Martin/Europol (F‑38/09, EU:F:2010:64)

Decizia:      Stabilește la 1 343,18 euro suma totală a cheltuielilor de judecată care trebuie rambursate de Oficiul European de Poliție doamnei Martin, la suma menționată adăugându‑se dobânzi moratorii de la data comunicării prezentei ordonanțe până la data efectuării plății, rata dobânzii fiind calculată pe baza ratei stabilite de Banca Centrală Europeană pentru operațiunile principale de refinanțare, aplicabilă în perioada sus‑menționată, majorată cu două puncte.

Sumarul ordonanței

Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli recuperabile – Elemente care trebuie luate în considerare – Acord referitor la onorariu încheiat între o parte și avocatul său – Excludere

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 91 lit. (b)]

Instanța Uniunii nu este abilitată să fixeze onorariile datorate de părți propriilor avocați, ci să stabilească cuantumul limită în care aceste onorarii pot fi recuperate de la partea obligată la plata cheltuielilor de judecată. Rezultă că dovada plății cheltuielilor de judecată a căror recuperare este solicitată nu este necesară în vederea stabilirii de către Tribunal a cheltuielilor de judecată recuperabile.

Astfel, atunci când se pronunță asupra unei cereri de stabilire a cheltuielilor de judecată, instanța Uniunii nu trebuie să ia în considerare un eventual acord încheiat în această privință între partea interesată și agenții sau consilierii săi.

Prin urmare, faptul că s‑a hotărât, în temeiul unui acord intervenit între reclamantă și avocații săi, că cea dintâi nu urma să plătească niciun onorariu celor din urmă este lipsit de relevanță în ceea ce privește dreptul reclamantei de a recupera cheltuielile de judecată efectuate în cadrul procedurii principale.

(a se vedea punctele 14, 19 și 20)

Trimitere la:

Curte: Ordonanța Leeuwarder Papierwarenfabriek/Comisia, 318/82, EU:C:1985:468, punctul 2; Ordonanța C.A.S./Comisia, C‑204/07 P‑DEP, EU:C:2009:526, punctul 13, și Ordonanța Kronofrance/Germania și alții, C‑75/05 P‑DEP și C‑80/05 P‑DEP, EU:C:2013:458, punctul 30