ASK juge_de_renvoi "Nom de la juridiction de renvoi? (ex. Bundesgerichtshof)" \* CHARFORMAT ASK pays_de_renvoi " Pays de la juridiction de renvoi? (ex. Allemagne)" \* CHARFORMAT ASK requérante "Nom du requérant au principal?" \* CHARFORMAT ASK défenderesse "Nom de la partie défenderesse au principal?" \* CHARFORMAT ASK numaff "Affaire (C-…)?" \* CHARFORMAT ASK ldp "Langue de procédure (préciser le ou l')?" \* CHARFORMAT
Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Najwyższy (Polonia) la 20 iulie 2023 – G.T./T. S.A.
(Cauza C-455/23, Garera1 )
Limba de procedură: polona
Instanța de trimitere
Sąd Najwyższy
Părțile din procedura principală
Reclamant: G.T.
Pârâtă: T. S.A.
Întrebările preliminare
Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție în cauza C-487/19, W.Ż., trebuie interpretat în sensul că desemnarea unui judecător al Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) pentru a se pronunța, temporar, într-o altă cameră a Curții Supreme, fără consimțământul acestuia, încalcă principiul inamovibilității și principiul independenței judecătorilor, prin analogie cu transferul unui judecător al unei instanțe de drept comun între două camere ale aceleiași instanțe, atunci când:
judecătorul este desemnat să se pronunțe în cauze a căror materie nu coincide cu competența materială a camerei în care judecătorul Curții Supreme a fost numit;
judecătorul nu dispune de o cale de atac împotriva unei astfel de desemnări, care să îndeplinească cerințele prevăzute la punctul 118 din Hotărârea în cauza C-487/19, W.Ż.;
dispoziția prim-președintelui Curții Supreme de desemnare pentru a se pronunța într-o altă cameră și dispoziția președintelui care conduce activitatea Camerei civile a Curții Supreme de repartizare a anumitor cauze au fost emise de persoane numite în funcția de judecător la Curtea Supremă în aceleași împrejurări ca în cauza C-487/19, W.Ż., și, în lumina jurisprudenței de până în prezent, procedurile judiciare în care sunt implicate astfel de persoane fie nu sunt valide, fie încalcă dreptul părții la un proces echitabil, prevăzut la articolul 6 din CEDO;
desemnarea unui judecător pentru a se pronunța, fără consimțământul său, pentru o perioadă limitată de timp, într-o altă cameră a Curții Supreme decât cea în care își desfășoară activitatea, rămânând în același timp obligat să pronunțe în camera sa principală, nu are niciun temei în dreptul național;
desemnarea unui judecător pentru a se pronunța, fără consimțământul său, pentru o perioadă limitată de timp, într-o altă cameră a Curții Supreme decât cea în care își desfășoară activitatea conduce la o încălcare a articolului 6 litera (b) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru1 ?
Independent de răspunsul la prima întrebare, articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din TUE trebuie interpretat în sensul că nu este o instanță „constituită prin lege” instanța constituită ca urmare a unei dispoziții a prim-președintelui Curții Supreme de desemnare pentru a se pronunța într-o altă cameră a Curții Supreme și a unei dispoziții a președintelui care conduce activitatea Camerei civile a Curții Supreme privind repartizarea anumitor cauze care au fost emise de persoane numite în funcția de judecător la Curtea Supremă în aceleași împrejurări ca în cauza C-487/19, W.Ż, în condițiile în care din jurisprudența de până în prezent rezultă că procedurile judiciare în care sunt implicate persoane astfel numite nu sunt valide sau încalcă dreptul părții la un proces echitabil, prevăzut la articolul 6 din CEDO?
În cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ sau în cazul în care răspunsul la a doua întrebare este că instanța astfel constituită nu este o instanță „constituită prin lege”, articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și principiul supremației dreptului Uniunii trebuie interpretate în sensul că judecătorii numiți la o instanță constituită în modul descris la întrebările 1 și 2 pot refuza să își desfășoare activitatea, inclusiv să se pronunțe, în cauza care le-a fost repartizată, considerând inexistentă dispoziția de desemnare la o altă cameră a Curții Supreme și de repartizare a anumitor cauze, sau trebuie să se pronunțe lăsând părților libertatea de a decide dacă vor eventual să atace hotărârea pronunțată invocând încălcarea dreptului părții la judecarea cauzei de o instanță care respectă cerințele de la articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și de la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale?
____________
1 Numele prezentei cauze este un nume fictiv. El nu corespunde numelui real al niciuneia dintre părțile la procedură.
1 JO 2003, L 299, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3.