Acțiune introdusă la 14 martie 2014 – Front Polisario/Consiliul
(Cauza T-180/14)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: Front populaire pour la libération de la saguia-el-hamra et du rio de oro (Front Polisario) (Laâyoune) (reprezentant: G. Devers, avocat)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile
Reclamantul solicită Tribunalului:
declararea admisibilității acțiunii sale în anulare;
anularea deciziei Consiliului;
obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Reclamantul invocă 12 motive în susținerea acțiunii sale împotriva Deciziei 2013/785/UE a Consiliului din 16 decembrie 2013 privind încheierea în numele Uniunii Europene a protocolului între Uniunea Europeană și Regatul Maroc de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de acordul de parteneriat în domeniul pescuitului între Uniunea Europeană și Regatul Maroc1 .
Reclamantul consideră, în calitate de reprezentant al poporului sahrawi, că acest act îl priveşte în mod direct şi individual.
Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligaţiei de motivare, întrucât decizia atacată nu permite să se înţeleagă în ce mod Consiliul a integrat în procesul său decizional faptul că Sahara occidentală ar fi un teritoriu neautonom ocupat de Regatul Maroc.
Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului consultării, întrucât Consiliul a adoptat decizia atacată fără a-l consulta pe reclamant, deşi dreptul internațional ar impune ca exploatarea resurselor naturale ale unui popor de pe un teritoriu neautonom să se efectueze cu consultarea reprezentanţilor acestuia. Reclamantul susţine că el este singurul reprezentant al poporului sahrawi.
Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului coerenței, întrucât decizia atacată ar permite intrarea în vigoare a unui acord internațional care s-ar aplica pe teritoriul Saharei Occidentale, deşi niciun stat membru nu ar fi recunoscut suveranitatea Regatului Maroc asupra Saharei Occidentale. Decizia atacată ar întări controlul exercitat de Regatul Maroc asupra teritoriului sahrawi, fapt care ar fi în contradicție cu ajutorul acordat de Comisie refugiaților sahrawi. În plus, decizia atacată nu ar fi coerentă cu răspunsul obișnuit al Uniunii Europene la încălcările unor obligații care decurg din norme imperative ale dreptului internațional și ar fi în contradicție cu obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului.Al patrulea motiv, întemeiat pe nerespectarea obiectivului unei dezvoltări durabile.Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului încrederii legitime, întrucât decizia atacată ar fi contrară încrederii induse reclamantului de anunţurile repetate ale instituțiilor Uniunii Europene cu privire la conformitatea cu dreptul internațional a acordurilor încheiate cu Regatul Maroc.Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea acordului de asociere încheiat între Uniunea Europeană și Regatul Maroc, decizia atacată fiind contrară articolului 2 din acordul de asociere menționat, întrucât aceasta ar încălca dreptul la autodeterminare.Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea Convenției Națiunilor Unite privind dreptul mării, întrucât decizia atacată ar permite
intrarea în vigoare a unui protocol prin care Uniunea Europeană și Regatul Maroc ar s
tabili cote de pescuit în apele aflate în afara suveranității lor și ar permite navelor Uniunii să exploateze resurse piscicole care s-ar afla exclusiv sub suveranitatea poporului sahrawi.Al optulea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la autodeterminare, întrucât decizia atacată întăreşte contro
lul exercitat de Regatul Maroc asupra Saharei Occidentale.Al nouălea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului suveranităţii permanente asupra resurselor naturale şi a articolului 73 din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, întrucât reclamantul nu
a fost consultat, deşi decizia atacată ar permite exploatarea resurselor naturale aflate exclusiv sub suveranitatea poporului sahrawi.Al zecelea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului efectului relativ al tratatelor, întrucât decizia atacată creează obligaţii internaţionale în sarcina reclamantului, fără consimţământul acestuia.Al unsprezecelea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului internaţi
onal umanitar, întrucât decizia atacată ar aduce o susţinere financiară politicii Regatului Maroc de colonizare a Saharei Occidentale.Al doisprezecelea motiv, întemeiat pe
dreptul răspunderii internaţionale, întrucât decizia atacată angajează răspunderea internaţională a Uniunii Europene.