HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a treia)
28 februarie 2024(*)
„Soiuri de plante – Acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante pentru soiul SK20 – Inadmisibilitatea acțiunii în fața camerei de recurs – Lipsa interesului de a acționa – Articolul 81 alineatul (1) din Regulamentul (CE) 2100/94”
În cauza T‑556/22,
House Foods Group, Inc., cu sediul în Osaka (Japonia), reprezentată de G. Würtenberger, avocat,
reclamantă,
împotriva
Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP), reprezentat de M. García‑Moncó Fuente și O. Lamberti, în calitate de agenți,
pârât,
TRIBUNALUL (Camera a treia),
compus din domnul F. Schalin, președinte, domnul I. Nõmm și doamna G. Steinfatt (raportoare), judecători,
grefier: doamna A. Juhász‑Tóth, administratoare,
având în vedere faza scrisă a procedurii,
în urma ședinței din 13 septembrie 2023,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, House Foods Group, Inc., solicită anularea Deciziei din 1 iulie 2022 a Camerei de recurs a Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) (cauza A 018/2021) (denumită în continuare „decizia atacată”).
Istoricul litigiului
2 La 18 septembrie 2017, reclamanta a formulat la OCSP o cerere de protecție comunitară a unui soi de plante, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2100/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante (JO 1994, L 227, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 15, p. 197).
3 Soiul de plante pentru care a fost solicitată protecția comunitară este soiul de ceapă SK20, aparținând speciei Allium cepa.
4 În chestionarul tehnic anexat la cererea de protecție comunitară a soiului de plante în cauză, în răspuns la întrebarea 07.02, „În afară de informațiile furnizate în secțiunile 5 și 6, există caracteristici suplimentare care pot ajuta la distingerea soiului?”, reclamanta face referire la „cantitățile de factor lacrimogen și acid piruvic foarte scăzute” din soiul candidat.
5 OCSP a însărcinat Naktuinbouw (Serviciul de inspecție a horticulturii, Țările de Jos, denumit în continuare „oficiul de examinare”) să efectueze examinarea tehnică prevăzută la articolul 55 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2100/94.
6 La 14 septembrie 2020, oficiul de examinare a prezentat raportul final al examinării tehnice, care arăta că soiul îndeplinea criteriile de distincție, de omogenitate și de stabilitate (denumite în continuare „criteriile DOS”) și care era însoțit de o propunere de descriere a soiului candidat. OCSP a comunicat acest raport final reclamantei la 21 octombrie 2020 și a invitat‑o să își exprime observațiile, în conformitate cu articolul 57 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2100/94.
7 La 21 decembrie 2020, reclamanta a prezentat OCSP o cerere prin care solicita ca factorul lacrimogen și acidul piruvic scăzute, care fuseseră descrise la punctul 07.02 din chestionarul tehnic, să fie incluse în descrierea caracteristicilor, dat fiind că aceasta ar determina întinderea protecției soiului și în măsura în care acest factor lacrimogen și acidul piruvic scăzut ar constitui o proprietate excepțională, de mare valoare pentru cultivare și în special pentru utilizarea soiului candidat.
8 La 4 februarie 2021, OCSP a informat reclamanta că, în urma unei discuții interne, cererea sa nu putea fi acceptată întrucât descrierea soiului trebuia să conțină caracteristici corespunzătoare protocolului tehnic aplicabil sau, în anumite cazuri, caracteristici suplimentare, însă numai atunci când acestea au fost utilizate în cursul examinării tehnice pentru a evalua distincția dintre soiul candidat și soiurile notoriu cunoscute, ceea ce nu era cazul în speță.
9 La 9 februarie 2021, reclamanta a răspuns OCSP, subliniind în special valoarea comercială a efortului său de selecție, și s‑a referit la indicarea caracteristicii suplimentare la punctul 07.02 din chestionarul tehnic. Ea a explicat că, potrivit interpretării sale, o asemenea indicație obliga OCSP să ia în considerare caracteristica menționată și a întrebat astfel dacă respectiva caracteristică fusese luată în considerare înainte de începerea examinării tehnice și, în cazul unui răspuns negativ, din ce motive nu a fost examinată această caracteristică.
10 La 7 aprilie 2021, OCSP a informat reclamanta că examinarea caracteristicii suplimentare „factor lacrimogen și acid piruvic scăzute” nu a fost luată în considerare și că rezultatul examinării fusese concludent pe baza caracteristicilor standard. Potrivit OCSP, el era obligat să aplice protocolul său tehnic și, din moment ce caracteristica solicitată de reclamantă nu făcea parte din acesta, oficiul de examinare nu avea niciun motiv să îl observe cu ocazia examinărilor obișnuite privind criteriile DOS. OCSP nu ar avea vocația să examineze orice caracteristică invocată de solicitanți dacă o asemenea examinare nu este necesară în vederea adoptării deciziei sale cu privire la cerere. Totuși, această informație suplimentară figurează în dosarul soiului SK20. OCSP transmite chestionarele tehnice Oficiului European de Brevete, astfel încât, dacă un terț ar trebui să depună o cerere de brevet pentru caracteristica în cauză, ar exista în dosarele sale o dovadă care demonstrează stadiul actual al tehnologiei.
11 Prin decizia din 3 mai 2021, OCSP a acordat protecția în cazul soiului candidat (denumită în continuare „decizia de acordare a protecției”). La această decizie era anexată descrierea oficială a soiului astfel cum fusese stabilită de oficiul de examinare.
12 La 1 iulie 2021, reclamanta a formulat recurs împotriva deciziei de acordare a protecției, prin care a solicitat ca factorul lacrimogen și acidul piruvic scăzute să fie luate în considerare în descrierea oficială a soiului sau, cu titlu subsidiar, să se realizeze o nouă examinare tehnică pentru a evalua soiul candidat în raport cu această caracteristică.
13 La 16 septembrie 2021, comitetul de rectificare al OCSP a decis să nu rectifice decizia de acordare a protecției, pentru motivul că recursul reclamantei era inacceptabil, în temeiul articolului 49 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 874/2009 al Comisiei din 17 septembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2100/94 privind procedura în fața OCSP (JO 2009, L 251, p. 3). Întrucât decizia de acordare a protecției nu a fost rectificată, recursul a fost transmis camerei de recurs a OCSP.
14 Prin decizia atacată, camera de recurs a OCSP a respins recursul ca inacceptabil, în temeiul articolului 49 alineatul (1) din Regulamentul nr. 874/2009 coroborat cu articolul 81 din Regulamentul nr. 2100/94. Camera de recurs a considerat că reclamanta nu avea interes de a acționa, dat fiind că recursul său nu permitea nicidecum eliminarea deciziei atacate deoarece aceasta nu contesta decizia de acordare a unei protecții comunitare a soiurilor de plante în cazul soiului SK20. În plus, camera de recurs a arătat în esență că președintele OCSP nu era în niciun caz obligat să pună în aplicare procedura prevăzută la articolul 23 din Regulamentul nr. 874/2009, care îl împuternicește să adauge unui soi caractere noi și denumirile acestora, întrucât distincția soiului candidat fusese deja stabilită pe baza caracteristicilor care figurau în protocolul tehnic relevant și că era suficient ca soiul să se distingă net prin cel puțin o caracteristică pentru a putea fi protejat. Prin urmare, nu ar fi fost necesar să se țină seama de caracteristica suplimentară invocată de reclamantă în scopul stabilirii distincției.
Concluziile părților
15 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea OCSP la plata cheltuielilor de judecată.
16 OCSP solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
17 Reclamanta invocă în esență două motive, întemeiate, primul, pe încălcarea articolului 81 din Regulamentul nr. 2100/94 și, al doilea, pe încălcarea articolului 76 din același regulament.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 81 din Regulamentul nr. 2100/94
18 După cum a confirmat în ședință, reclamanta consideră în esență că are un interes de a acționa, în măsura în care OCSP i‑ar fi acordat o protecție mai restrânsă decât cea solicitată, neincluzând factorul lacrimogen și acidul piruvic scăzute în descrierea oficială a soiului, astfel încât acțiunea sa ar fi trebuit să fie considerată admisibilă.
19 OCSP contestă argumentele reclamantei.
20 Camera de recurs a considerat la punctul 14 din decizia atacată că recursul reclamantei era inacceptabil în temeiul articolului 49 alineatul (1) din Regulamentul nr. 874/2009 coroborat cu articolul 81 din Regulamentul nr. 2100/94. Astfel, nu ar exista un interes de a acționa dacă recursul nu ar permite în niciun caz eliminarea deciziei atacate. Or, aceasta ar fi situația în speță, dat fiind că reclamanta nu contestă decizia de acordare a protecției, ci numai o parte din descrierea soiului referitoare la lista caracteristicilor sale.
21 Potrivit articolului 81 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2100/94, în absența dispozițiilor de procedură din regulamentul menționat sau a dispozițiilor adoptate în temeiul aceluiași regulament, OCSP aplică principiile codului de procedură general admise în statele membre.
22 Este cert că nicio dispoziție din Regulamentul nr. 2100/94 sau din Regulamentul nr. 874/2009 nu reglementează aspectul inacceptabilității unui recurs din lipsa interesului de a acționa. Astfel, camera de recurs s‑a referit în mod întemeiat la articolul 81 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2100/94, care face trimitere la principiile codului de procedură general admise în statele membre.
23 După cum au recunoscut părțile în ședință, condiția privind interesul de a acționa constituie un principiu al codului de procedură general admis în statele membre.
24 Într‑adevăr, interesul de a acționa constituie condiția esențială și primordială a oricărei acțiuni în justiție. O acțiune în anulare introdusă de o persoană fizică sau juridică este astfel admisibilă numai cu condiția ca reclamantul să aibă un interes în anularea actului atacat. Interesul unui reclamant de a acționa presupune ca anularea actului atacat să fie susceptibilă prin ea însăși să aibă consecințe juridice, ca acțiunea să fie, în acest mod, prin rezultatul său, de natură să aducă un beneficiu părții care a formulat‑o (a se vedea Hotărârea din 12 noiembrie 2015, HSH Investment Holdings Coinvest‑C și HSH Investment Holdings FSO/Comisia, T‑499/12, EU:T:2015:840, punctul 24 și jurisprudența citată).
25 În consecință, este necesar să se examineze dacă în speță modificarea descrierii soiului protejat care însoțește decizia de acordare a protecției poate aduce un beneficiu reclamantei. Aceasta presupune să se stabilească dacă, așa cum ea pretinde, caracteristicile care figurează în descrierea oficială a unui soi protejat determină întinderea protecției care îi este conferită.
26 Conform articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2100/94, soiurile din toate genurile și speciile botanice, inclusiv în special hibrizii acestora, pot face obiectul protecției comunitare a soiurilor de plante.
27 Potrivit articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2100/94, prin „soi” se înțelege un ansamblu vegetal dintr‑un singur taxon botanic de la nivelul elementar cunoscut și care, fie că îndeplinește sau nu în totalitate condițiile de acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante, poate să fie definit prin manifestarea caracteristicilor rezultând dintr‑un anumit genotip sau dintr‑o anumită combinație de genotipuri, să fie diferit de orice alt ansamblu vegetal prin manifestarea a cel puțin uneia dintre caracteristicile menționate anterior și să fie considerat o entitate, având în vedere capacitatea sa de a fi reprodus fără modificări.
28 În conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2100/94, un ansamblu vegetal este constituit din plante întregi sau din părți de plante în măsura în care aceste părți pot produce plante întregi, ambele fiind denumite „constituenți ai soiului”.
29 De asemenea, în temeiul articolului 6 din Regulamentul nr. 2100/94, protecția comunitară a soiurilor de plante este acordată soiurilor care sunt distincte, omogene, stabile și noi.
30 Articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2100/94 precizează că un soi este considerat distinct dacă se distinge net, prin manifestarea caracteristicilor care rezultă dintr‑un genotip sau dintr‑o combinație de genotipuri date, de orice alt soi notoriu la data depunerii cererii.
31 În plus, articolul 8 din Regulamentul nr. 2100/94 prevede că un soi este considerat omogen în cazul în care, sub rezerva variațiilor care ar putea rezulta din particularitățile înmulțirii sale, este suficient de omogen în manifestarea caracteristicilor analizate pentru stabilirea distincției și a oricărei alte caracteristici utilizate pentru descrierea soiului.
32 În sfârșit, potrivit articolului 9 din Regulamentul nr. 2100/94, un soi este considerat stabil în cazul în care manifestarea caracteristicilor acestuia cuprinse în examinarea distincției și a oricărei alte caracteristici utilizate pentru descrierea soiului rămâne neschimbată în urma înmulțirilor succesive sau, în cazul unui anumit ciclu de înmulțire, la sfârșitul fiecărui ciclu.
33 În primul rând, așa cum reiese din articolul 5 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 2100/94, prin „soi” se înțelege un ansamblu vegetal care poate fi definit, printre altele, prin manifestarea tuturor caracteristicilor rezultând din genotipul său.
34 În al doilea rând, din articolele 6-9 din Regulamentul nr. 2100/94 rezultă că manifestarea caracteristicilor care rezultă din genotipul soiului servește la a stabili dacă soiul îndeplinește criteriile DOS și dacă el poate fi astfel protejat.
35 Pe de altă parte, al unsprezecelea considerent al Regulamentului nr. 2100/94 prevede că „acordarea protecției comunitare pentru soiurile de plante necesită o evaluare a caracteristicilor importante specifice soiurilor” și că „aceste caracteristici nu trebuie să se refere neapărat la importanța lor economică”.
36 Rezultă, așadar, din considerațiile care precedă că acordarea protecției comunitare pentru soiurile de plante unui soi candidat nu impune evaluarea exhaustivă a tuturor caracteristicilor care ar putea rezulta din genotipul acestui soi, ci numai a celor care au o anumită importanță pentru aptitudinea sa de a fi protejat și în special pentru distincția sa. Astfel, examinarea tehnică prevăzută la articolul 55 din Regulamentul nr. 2100/94 urmărește numai să stabilească dacă soiul candidat este suficient de distinct, omogen și stabil în raport cu alte soiuri notorii. Examinarea menționată nu are totuși vocația de a evalua toate caracteristicile care pot rezulta din genotipul soiului candidat, nici utilitatea sau valoarea comercială a caracteristicilor respective, dat fiind că acordarea protecției pentru un soi nou nu este nicidecum condiționată de prezența unor caracteristici cu valoare comercială intrinsecă.
37 Descrierea oficială a soiului stabilită de oficiul de examinare, care nu constituie decât un rezumat al observațiilor care au fost formulate în cadrul examinării tehnice, nu urmărește, așadar, nici să reflecte manifestarea tuturor caracteristicilor care rezultă din genotipul soiului candidat și care îl caracterizează, precum factorul lacrimogen și acidul piruvic scăzute revendicate de reclamantă, ci numai anumite caracteristici specifice care sunt suficiente pentru a demonstra distincția soiului.
38 Într‑adevăr, potrivit articolului 5 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul nr. 2100/94 coroborat cu articolul 7 alineatul (1) din regulamentul menționat, este suficient ca soiul să se distingă net prin cel puțin una dintre caracteristicile rezultând din genotipul său pentru ca acesta să poată fi protejat. Astfel, chiar dacă un soi candidat prezintă anumite caracteristici identice cu un soi notoriu, este suficient ca el să se distingă net prin una sau mai multe alte caracteristici pentru a fi protejat. Prin urmare, chiar și în cazul în care caracteristica suplimentară revendicată de reclamantă ar fi fost inclusă în timpul examinării tehnice și ar figura în descrierea oficială a soiului SK20, acest lucru nu ar fi avut niciun efect asupra protecției conferite soiului respectiv, dat fiind că un soi nou, care ar prezenta același factor lacrimogen și acid piruvic scăzute, ar putea fi totuși protejat, din moment ce prezintă una sau mai multe alte caracteristici care l‑ar distinge net de soiul reclamantei.
39 Pe de altă parte, adăugirea în descrierea caracteristicii suplimentare revendicate de reclamantă nu îi poate aduce niciun beneficiu deoarece protecția comunitară a soiurilor de plante privește soiul însuși [a se vedea articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2100/94], care se înțelege ca un ansamblu vegetal [a se vedea articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2100/94], alcătuit din plante întregi sau părți din plante în măsura în care aceste părți pot produce plante întregi, ambele denumite „constituenți ai soiului” [a se vedea articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2100/94]. Astfel, potrivit articolului 13 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 2100/94, protecția comunitară a soiurilor de plante are ca scop să rezerve titularului său dreptul de a îndeplini anumite acțiuni care privesc constituenții soiului, definiți la articolul 5 alineatul (3) din regulamentul menționat, sau materialul recoltat aparținând soiului protejat. Rezultă că protecția privește materialul vegetal însuși, așa cum este definit prin toate caracteristicele rezultând din genotipul său, indiferent dacă acestea figurează sau nu în descrierea oficială a soiului.
40 În consecință, adăugirea în descrierea caracteristicii revendicate de reclamantă nu ar modifica cu nimic întinderea protecției care i‑a fost acordată pentru soiul SK20. Prin urmare, camera de recurs a considerat în mod întemeiat că reclamanta nu avea interesul de a acționa.
41 Această concluzie nu poate fi repusă în discuție de deciziile Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție, Germania) invocate de reclamantă, care, potrivit acesteia din urmă, recunoaște că întinderea protecției unui soi protejat se întemeiază pe caracteristicile care figurează în descrierea oficială a acestuia. Într‑adevăr, regimul de protecție comunitară a soiurilor de plante este un sistem autonom, constituit dintr‑un ansamblu de norme și care urmărește obiective care îi sunt specifice, aplicarea sa fiind independentă de orice sistem național, iar legalitatea deciziilor camerei de recurs a OCSP trebuind apreciată numai în temeiul Regulamentului nr. 2100/94 și al Regulamentului nr. 874/2009, așa cum sunt interpretate de instanța Uniunii Europene (a se vedea prin analogie Hotărârea din 6 iunie 2018, Apcoa Parking Holdings/EUIPO, C‑32/17 P, nepublicată, EU:C:2018:396, punctul 31 și jurisprudența citată). Astfel, instanța Uniunii nu este ținută de o decizie care intervine la nivelul unui stat membru, chiar dacă o asemenea decizie a fost adoptată în temeiul unei legislații naționale armonizate [a se vedea prin analogie Hotărârea din 27 februarie 2002, Streamserve/OAPI (STREAMSERVE), T‑106/00, EU:T:2002:43, punctul 47].
42 În consecință, primul motiv trebuie respins ca nefondat.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 76 din Regulamentul nr. 2100/94
43 În cadrul celui de al doilea motiv, reclamanta susține în esență că, în conformitate cu articolul 76 din Regulamentul nr. 2100/94, OCSP era obligat să ia în considerare și să examineze integralitatea cererii sale care urmărea să se includă în examinarea tehnică și în descrierea oficială a soiului o caracteristică suplimentară importantă.
44 OCSP contestă această argumentație.
45 Dat fiind că, pe de o parte, din cuprinsul punctelor 21-42 de mai sus rezultă că în mod întemeiat camera de recurs a respins recursul reclamantei ca fiind inacceptabil și, pe de altă parte, că doar cu titlu suplimentar camera de recurs a considerat că recursul era de asemenea nefondat pentru motivul că, în esență, președintele OCSP nu era nicidecum obligat în speță să pună în aplicare procedura prevăzută la articolul 23 din Regulamentul nr. 874/2009, care îl împuternicește să adauge unui soi caractere noi și denumirile acestora, al doilea motiv este inoperant.
46 Din toate cele de mai sus rezultă că acțiunea trebuie respinsă în întregime.
Cu privire la cheltuielile de judecată
47 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
48 Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor OCSP.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a treia)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă House Foods Group, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 28 februarie 2024.
Semnături