Cauzele T‑227/01-T‑229/01, T‑265/01, T‑266/01 și T‑270/01
Territorio Histórico de Álava – Diputación Foral de Álava și alții
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Ajutoare de stat – Avantaje fiscale acordate de o entitate teritorială a unui stat membru – Credit fiscal de 45 % din cuantumul investițiilor – Decizii prin care schemele de ajutor sunt declarate incompatibile cu piața comună și prin care se dispune recuperarea ajutoarelor plătite – Asociație profesională – Admisibilitate – Calificarea drept ajutoare noi sau ajutoare existente – Principiul protecției încrederii legitime – Principiul securității juridice – Principiul proporționalității”
Sumarul hotărârii
1. Procedură – Intervenție – Admisibilitate – Reexaminare ulterioară unei ordonanțe de constatare a admisibilității
(Statutul Curții de Justiție, art. 40 al doilea paragraf)
2. Procedură – Intervenție – Persoane interesate – Asociație reprezentativă având ca obiect protecția membrilor săi – Admisibilitate în cauze care ridică probleme de principiu de natură să afecteze membrii menționați
(Statutul Curții de Justiție, art. 40 al doilea paragraf și art. 53 primul paragraf)
3. Procedură – Cerere de intervenție – Cerințe de formă
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 116 alin. (4) al doilea paragraf]
4. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Decizie a Comisiei de constatare a incompatibilității unei scheme de ajutor cu piața comună – Acțiune formulată de o asociație profesională de protecție și de reprezentare a membrilor săi
(art. 230 al patrulea paragraf CE)
5. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Acordare de către autoritățile publice a unei scutiri fiscale anumitor întreprinderi – Includere
[art. 87 alin. (1) CE]
6. Ajutoare acordate de state – Examinarea plângerilor – Obligațiile Comisiei – Motivare
[art. 87 alin. (2) CE și art. 253 CE]
7. Ajutoare acordate de state – Afectarea schimburilor comerciale dintre statele membre – Atingere adusă concurenței – Criterii de apreciere – Examinare globală a unei scheme de ajutor
(art. 87 CE)
8. Ajutoare acordate de state – Afectarea schimburilor comerciale dintre statele membre – Atingere adusă concurenței – Ajutoare de importanță redusă – Ajutoare cu caracter temporar – Irelevanță
[art. 87 alin. (1) CE]
9. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Caracterul selectiv al măsurii – Reglementare națională de instituire a unui credit fiscal
[art. 87 alin. (1) CE]
10. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Ajutoare acordate de entități regionale sau locale – Includere
[art. 87 alin. (1) CE]
11. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Măsură fiscală specifică – Caracterul selectiv al măsurii – Justificare întemeiată pe natura sau structura sistemului fiscal – Excludere
[art. 87 alin. (1) CE]
12. Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piața comună – Puterea de apreciere a Comisiei
[art. 87 alin. (3) CE]
13. Ajutoare acordate de state – Ajutoare existente și ajutoare noi – Calificare drept ajutor existent – Criterii – Măsură de modificare substanțială a unei scheme de ajutor existente – Excludere
[art. 87 CE și 88 CE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 1 lit. (b) pct. (ii)]
14. Ajutoare acordate de state – Ajutoare existente și ajutoare noi – Calificare drept ajutor existent – Criterii – Evoluția pieței comune
[art. 87 CE și 88 CE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 1 lit. (b) pct. (v)]
15. Ajutoare acordate de state – Procedură administrativă – Dreptul părților interesate de a-și prezenta observațiile
[art. 88 CE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 6 alin. (1)]
16. Procedură – Intervenție – Cerere având ca obiect susținerea concluziilor uneia dintre părți
[Statutul Curții de Justiție, art. 40 al patrulea paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 116 alin. (3)]
17. Ajutoare acordate de state – Examinarea de către Comisie – Procedură de examinare anterioară intrării în vigoare a Regulamentului nr. 659/1999 – Neaplicarea unor termene specifice – Limită – Respectarea cerințelor securității juridice – Obligația de a încheia într‑un termen rezonabil examinarea preliminară inițiată în urma unei plângeri
(art. 88 CE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului)
18. Ajutoare acordate de state – Recuperarea unui ajutor ilegal – Ajutor acordat cu încălcarea normelor de procedură prevăzute la articolul 88 CE – Încredere legitimă eventuală a beneficiarilor – Protecție – Condiții și limite
[art. 88 alin. (2) primul paragraf CE]
19. Ajutoare acordate de state – Proiecte de ajutoare – Examinarea de către Comisie – Fază preliminară și fază contradictorie – Respectarea unui termen rezonabil
[art. 88 alin. (2) și (3) CE]
20. Ajutoare acordate de state – Recuperarea unui ajutor ilegal – Încălcarea principiului proporționalității – Inexistență
[art. 88 alin. (2) primul paragraf CE]
1. Faptul că Tribunalul, printr‑o ordonanță anterioară, a admis intervenția unei persoane în susținerea concluziilor unei părți nu se opune efectuării unei noi examinări a admisibilității intervenției sale.
(a se vedea punctul 81)
2. Adoptarea unei interpretări extensive a dreptului de a interveni al asociațiilor reprezentative având ca obiect protecția membrilor lor în cauze care ridică probleme de principiu de natură să îi afecteze pe aceștia urmărește să permită o mai bună apreciere a cadrului cauzelor, evitând în același timp o multitudine de intervenții individuale care ar compromite eficacitatea și buna derulare a procedurii.
Justifică un interes pentru a interveni în cadrul acțiunilor în anulare împotriva deciziilor Comisiei prin care scheme de scutire fiscală sunt declarate ilegale și incompatibile cu piața comună și prin care se dispune recuperarea ajutoarelor plătite în acest temei o organizație profesională confederativă intersectorială, având ca obiect, printre altele, reprezentarea și apărarea intereselor unor întreprinderi dintre care unele sunt beneficiarii efectivi ai ajutoarelor acordate în temeiul schemelor fiscale menționate și care a participat, de altfel, la procedura administrativă care a condus la adoptarea deciziilor în cauză.
(a se vedea punctele 83-90)
3. Cererea de intervenție, care trebuie să cuprindă, potrivit articolului 116 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură al Tribunalului, o expunere sumară a motivelor și a argumentelor invocate de intervenient, trebuie, la fel ca cererea de sesizare a instanței, să fie suficient de clară și de precisă pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului să se pronunțe asupra acțiunii, dacă este cazul fără alte informații suplimentare.
În vederea garantării securității juridice și a bunei administrări a justiției, este necesar, la fel ca în cazul cererii de sesizare a instanței, ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea de intervenție să rezulte, cel puțin în mod sumar, dar coerent și comprehensibil, din chiar textul său. În această privință, dacă cuprinsul cererii introductive poate fi susținut și completat cu privire la aspecte specifice prin trimiteri la anumite pasaje din înscrisurile anexate, o trimitere globală la alte înscrisuri, chiar anexate la cerere, nu poate suplini absența elementelor esențiale ale argumentării în drept, care trebuie să figureze în cerere. În plus, nu intră în competența Tribunalului să caute și să identifice în anexe motivele și argumentele care ar putea fi considerate drept temei al cererii, anexele având o funcție pur probatorie și auxiliară.
Nu îndeplinește aceste cerințe cererea de intervenție care operează o trimitere globală la cereri introduse în cauzele conexate la cea în susținerea căreia se exercită intervenția, fără să reiasă din cererea în intervenție însăși, fie în mod sumar, fie în esență, niciunul dintre elementele esențiale de fapt și de drept pe care se întemeiază aceasta.
(a se vedea punctele 94-97, 100 și 101)
4. O asociație care are sarcina de a apăra interesele colective ale unor întreprinderi nu poate introduce, în principiu, o acțiune în anulare admisibilă împotriva unei decizii finale a Comisiei în materia ajutoarelor de stat decât dacă aceste întreprinderi sau unele dintre acestea au calitate procesuală activă în mod individual sau dacă asociația poate invoca un interes propriu.
O persoană fizică sau juridică nu poate pretinde că este vizată individual decât dacă este afectată de actul în litigiu din cauza anumitor calități care îi sunt specifice sau din cauza unei situații de fapt care o caracterizează în raport cu orice altă persoană și, prin urmare, o individualizează ca și cum ar fi destinatarul actului. În această privință, dacă beneficiarii potențiali ai unei scheme de ajutor nu pot, numai în această calitate, să fie considerați ca fiind vizați individual de decizia Comisiei de constatare a incompatibilității acestei scheme cu piața comună, este diferită totuși situația în care se găsește o întreprindere care nu este vizată de decizia în cauză numai în calitate de întreprindere potențial beneficiară a schemei de ajutoare în litigiu, ci și în calitatea sa de beneficiar efectiv al unui ajutor individual acordat în temeiul acestei scheme și a cărui recuperare a fost dispusă de Comisie. Pe de altă parte, din moment ce decizia obligă statul membru să adopte măsurile necesare pentru a recupera de la beneficiari ajutoarele în cauză, întreprinderile care au beneficiat de aceste ajutoare trebuie să fie considerate ca fiind vizate în mod direct de aceasta.
Prin urmare, are calitate procesuală activă împotriva deciziilor Comisiei prin care se constată nelegalitatea și incompatibilitatea cu piața comună a schemelor de ajutoare și se dispune eliminarea acestora și recuperarea ajutoarelor plătite o asociație care are sarcina de a apăra interesele unor întreprinderi în legătură cu care se stabilește, chiar și în cadrul procedurii orale, că sunt beneficiarii efectivi ai unui ajutor individual, acordat în temeiul schemelor menționate, și că acestea ar avea, ele însele, calitate procesuală activă.
(a se vedea punctele 107-118)
5. Noțiunea de ajutor în sensul articolului 87 alineatul (1) CE cuprinde nu numai prestații pozitive precum subvențiile, ci și intervenții care, sub diverse forme, reduc sarcinile care grevează în mod normal bugetul unei întreprinderi și care, din acest motiv, fără să fie subvenții în sensul strict al termenului, au aceeași natură și efecte identice.
O măsură prin care autoritățile publice dintr‑un stat membru acordă anumitor întreprinderi o scutire fiscală care, deși nu implică un transfer de resurse de stat, plasează beneficiarii într‑o situație mai favorabilă decât cea a celorlalți contribuabili constituie un ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE.
Aceasta este situația creditelor fiscale pentru încurajarea investițiilor care, oferind întreprinderilor beneficiare o reducere a sarcinii lor fiscale echivalentă cu un procent din cuantumul investiției eligibile, permițându‑le astfel să nu achite totalitatea cuantumului final al impozitului de plată, le plasează într‑o situație financiară mai favorabilă decât cea a altor contribuabili. Faptul că aceste credite fiscale urmăresc să încurajeze investițiile, având ca obiectiv să genereze la termen încasări, este, în această privință, nerelevant, din moment ce obiectivul urmărit de o măsură nu poate permite acesteia să se sustragă calificării drept ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE.
(a se vedea punctele 124-126, 130 și 184)
6. Motivația cerută de articolul 253 CE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, iar instanței competente să își exercite controlul. Cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații pe care îl pot avea destinatarul sau alte persoane vizate în mod direct și individual de acest act.
O decizie a Comisiei prin care se declară incompatibilă cu piața comună o schemă de ajutor sub forma unor credite fiscale cuprinde o motivare suficientă în ceea ce privește efectele ajutoarelor menționate asupra schimburilor și asupra concurenței, atât timp cât se constată că, din cauza caracteristicilor de deschidere spre exterior și a tendinței spre export a economiei statului membru în cauză, acestea, pe de o parte, întăresc poziția întreprinderilor beneficiare în raport cu alte întreprinderi concurente în schimburile intracomunitare și afectează, așadar, aceste schimburi și, pe de altă parte, ameliorează rentabilitatea acelorași întreprinderi beneficiare datorită creșterii rezultatelor lor nete (profitul după impozitare) și le permit să concureze întreprinderile care nu beneficiază de creditele fiscale menționate.
(a se vedea punctele 136-138)
7. Atunci când un ajutor financiar acordat de un stat sau prin intermediul resurselor statului întărește poziția unei întreprinderi în raport cu alte întreprinderi concurente în schimburile intracomunitare, acestea din urmă trebuie să fie considerate influențate de ajutor, inclusiv în cazul în care întreprinderea beneficiară nu ar participa ea însăși la exporturi. Comisia nu este obligată să stabilească un efect real al acestei măsuri asupra schimburilor dintre statele membre și o denaturare reală a concurenței, ci numai să examineze dacă măsura respectivă este de natură să afecteze aceste schimburi și să denatureze concurența.
În cazul unei scheme de ajutor, Comisia se poate limita să studieze caracteristicile generale ale schemei în cauză, fără a fi obligată să examineze fiecare caz de aplicare în parte, precizându‑se că, în cazul în care această schemă nu a fost notificată, nu este necesar ca motivarea în această privință să conțină o apreciere actualizată a efectelor sale asupra concurenței și a afectării schimburilor comerciale dintre statele membre.
(a se vedea punctele 142 și 143)
8. Faptul că unele avantaje fiscale au un caracter temporar, că influența lor este redusă și nedecisivă sau că acestea nu constituie singurul element care trebuie luat în considerare nu poate pune sub semnul întrebării calificarea drept ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE, din moment ce jurisprudența nu impune ca denaturarea concurenței sau amenințarea unei astfel de denaturări și afectarea schimburilor intracomunitare să fie sensibile sau substanțiale.
(a se vedea punctul 148)
9. Specificitatea unei măsuri de stat, și anume caracterul său selectiv, constituie una dintre caracteristicile noțiunii de ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE. Din acest motiv, trebuie să se verifice dacă măsura determină sau nu determină avantaje în beneficiul exclusiv al anumitor întreprinderi sau al anumitor sectoare de activitate.
Constituie un avantaj selectiv, „în favoarea anumitor întreprinderi”, în sensul articolului 87 alineatul (1) CE schemele fiscale care acordă avantaje sub forma creditelor fiscale de care beneficiază numai întreprinderile care realizează investiții ce depășesc un anumit prag și dispun, prin urmare, de resurse financiare importante, cu excluderea tuturor celorlalte întreprinderi, chiar dacă realizează investiții, și care, pe de altă parte și în plus, acordă administrației o putere de apreciere discreționară care îi permite să stabilească cuantumul sau condițiile de acordare a avantajului fiscal în funcție de caracteristicile proiectelor de investiții supuse aprecierii sale.
(a se vedea punctele 158-162 și 166-168)
10. Faptul că o entitate intrastatală dispune de o autonomie fiscală recunoscută și protejată de constituția unui stat membru nu scutește totuși această entitate de respectarea dispozițiilor tratatului în materia ajutoarelor de stat. Articolul 87 alineatul (1) CE, menționând ajutoarele acordate de „state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă”, vizează orice ajutor finanțat prin intermediul resurselor publice. Rezultă că măsurile adoptate de entități intrastatale (descentralizate, federale, regionale sau altele) ale statelor membre, oricare ar fi statutul lor juridic și denumirea acestora, intră, în același mod ca măsurile adoptate de puterea federală sau centrală, în domeniul de aplicare al articolului 87 alineatul (1) CE, dacă sunt îndeplinite condițiile acestei dispoziții.
(a se vedea punctul 178)
11. În cadrul aprecierii unei măsuri de stat ca ajutor de stat, caracterul selectiv al acesteia poate, în anumite condiții, să fie justificat „prin natura sau prin structura sistemului”. Dacă aceasta este situația, măsura nu intră sub incidența articolului 87 alineatul (1) CE. Astfel, o măsură fiscală specifică justificată prin logica internă a sistemului fiscal – cum ar fi caracterul progresiv al impozitului care este justificat prin logica redistributivă a acestuia – nu intră în domeniul de aplicare al articolului 87 alineatul (1) CE.
Faptul că măsurile fiscale se bazează pe criterii obiective și au un caracter orizontal nu poate fi suficient pentru a pune sub semnul întrebării caracterul lor selectiv și pentru a permite să se considere că reprezintă măsuri justificate prin logica internă a sistemului fiscal în cauză din moment ce de acestea beneficiază numai întreprinderile care realizează investiții ce depășesc un anumit prag și dispun, prin urmare, de resurse financiare importante, cu excluderea tuturor celorlalte întreprinderi, chiar dacă realizează investiții. În mod similar, obiectivul urmărit de măsurile în cauză nu le poate permite să se sustragă calificării drept ajutoare de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE, în lipsa căreia ar fi suficient ca autoritățile publice să invoce legitimitatea obiectivelor vizate prin intermediul adoptării unei măsuri de ajutor pentru ca aceasta să poată fi considerată o măsură generală, căreia nu îi sunt aplicabile prevederile articolului 87 alineatul (1) CE. Or, această dispoziție nu distinge în funcție de cauzele sau de obiectivele intervențiilor de stat, ci le definește în funcție de efectele lor.
(a se vedea punctele 179, 180, 184 și 185)
12. În domeniul articolului 87 alineatul (3) CE, Comisia dispune de o largă putere de apreciere. Controlul exercitat de instanța comunitară trebuie, așadar, să se limiteze la verificarea respectării normelor de procedură și a obligației de motivare, precum și a acurateței situației de fapt, a absenței unei erori vădite de apreciere și a unui abuz de putere. Nu revine instanței comunitare obligația să substituie aprecierea sa economică celei a Comisiei.
În materia schemelor de ajutor, Comisia se poate limita la studierea caracteristicilor generale ale schemei în cauză, fără a fi obligată să examineze fiecare caz de aplicare particular.
(a se vedea punctele 198 și 199)
13. Tratatul instituie proceduri distincte după cum ajutoarele sunt existente sau noi. În timp ce ajutoarele noi trebuie, potrivit articolului 88 alineatul (3) CE, să fie notificate în prealabil Comisiei și nu pot fi puse în aplicare înainte ca procedura să conducă la o decizie finală, ajutoarele existente pot, în temeiul articolului 88 alineatul (1) CE, să fie puse în aplicare în mod legal în măsura în care Comisia nu a constatat incompatibilitatea acestora. Ajutoarele existente pot, așadar, să facă obiectul, dacă este cazul, numai al unei decizii de incompatibilitate care produce efecte pentru viitor.
În temeiul articolului 1 litera (b) punctul (i) din Regulamentul nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 88 CE, constituie un „ajutor existent” în special „orice ajutor care a existat înainte de intrarea în vigoare a tratatului în aceste state membre, respectiv schemele de ajutor și ajutoarele individuale puse în aplicare anterior și care se aplică și ulterior intrării în vigoare a tratatului”.
Nu poate fi considerată ajutor existent, în sensul acestor dispoziții, o schemă fiscală de credite fiscale, instituită ulterior intrării în vigoare a tratatului în statul membru în cauză, ale cărei condiții de aplicare și, prin urmare, cerc de beneficiari, bază de calcul și procent, precum și durată par o modificare substanțială a unei scheme existente anterior acestei intrări în vigoare.
(a se vedea punctele 228-234)
14. Noțiunea „evoluție a pieței comune” care figurează la articolul 1 litera (b) punctul (v) din Regulamentul nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 88 CE poate fi înțeleasă ca o modificare a contextului economic și juridic în sectorul vizat prin măsura în cauză. O asemenea modificare poate, în particular, să rezulte din liberalizarea unei piețe inițial închise concurenței.
În schimb, această noțiune nu vizează ipoteza în care Comisia își schimbă aprecierea numai în temeiul unei aplicări mai riguroase a normelor tratatului în materia ajutoarelor de stat.
Prin urmare, chiar dacă se presupune că este demonstrată o schimbare de doctrină a Comisiei ulterior adoptării măsurii în cauză, privind criteriile de selectivitate aplicate în aprecierea măsurii respective din perspectiva articolului 87 alineatul (1) CE, acest fapt nu poate permite să se stabilească o „evoluție a pieței comune” în sensul articolului 1 litera (b) punctul (v) din Regulamentul nr. 659/1999.
(a se vedea punctele 245, 247 și 250)
15. Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 88 CE prevede că, în cadrul procedurii oficiale de investigare, părțile interesate au posibilitatea de a‑și prezenta observațiile Comisiei. Dispoziția menționată precizează că aceste observații trebuie să fie prezentate într‑un termen determinat, care poate fi prelungit în cazuri întemeiate, dar nu prevede posibilitatea unei părți interesate de a depune la Comisie noi observații, din proprie inițiativă și după expirarea termenului prevăzut în acest scop.
Rezultă că faptul că nu au fost luate în considerare de către Comisie observații suplimentare ale unei părți interesate, pentru motivul că i‑au parvenit în afara termenului și că partea respectivă nu a prezentat nicio cerere de prelungire a termenului acordat în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999, nu poate să constituie, în lipsa unor asigurări precise că observații suplimentare, chiar tardive, vor fi luate în considerare în lipsa unei cereri de prelungire a termenului, o încălcare a principiilor protecției încrederii legitime sau bunei administrări.
Astfel, dreptul de a invoca principiul protecției încrederii legitime aparține oricărui justițiabil pe care o instituție comunitară l‑a determinat să nutrească speranțe întemeiate, iar nimeni nu poate invoca o încălcare a acestui principiu în lipsa unor asigurări precise pe care i le‑ar fi oferit administrația.
Pe de altă parte, printre garanțiile conferite de ordinea juridică comunitară în cadrul procedurilor administrative figurează în special principiul bunei administrări, care include obligația instituției competente de a examina atent și imparțial toate elementele relevante ale cauzei. Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999 constituie o transpunere, în cadrul procedurii de control al ajutoarelor de stat, a principiilor menționate. În cadrul procedurii de control al ajutoarelor de stat, persoanele interesate nu pot avea acces ele însele la o dezbatere în contradictoriu cu Comisia, similară celei de care beneficiază statul membru responsabil de acordarea ajutorului, și nu pot invoca drepturi la fel de întinse precum dreptul la apărare ca atare. Principiile generale de drept, precum principiul bunei administrări, nu pot permite instanței comunitare să extindă drepturile procedurale conferite persoanelor interesate, în cadrul procedurilor de control al ajutoarelor de stat, prin tratat și prin dreptul derivat.
(a se vedea punctele 259-272)
16. Deși articolul 40 al patrulea paragraf din Statutul Curții de Justiție, aplicabil Tribunalului în temeiul articolului 53 din statutul respectiv, și articolul 116 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului nu se opun ca intervenientul să prezinte argumente diferite de cele ale părții pe care o susține, acest lucru este totuși valabil cu condiția ca argumentele să nu modifice cadrul litigiului și ca intervenția să vizeze întotdeauna susținerea concluziilor prezentate de aceasta din urmă.
Este admisibil un motiv invocat de un intervenient care, deși distinct de cele ale reclamantului, are legătură cu obiectul litigiului astfel cum a fost definit de acesta și nu are, așadar, drept efect modificarea cadrului litigiului.
(a se vedea punctele 292-294)
17. Deși până la intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 88 CE Comisia nu era supusă unor termene specifice pentru investigarea măsurilor de ajutor, aceasta trebuia totuși să asigure că, pentru a respecta cerința fundamentală a securității juridice, exercitarea competențelor sale nu este întârziată pe termen nedeterminat.
Astfel, în măsura în care deține o competență exclusivă pentru a aprecia compatibilitatea unui ajutor de stat cu piața comună, Comisia este obligată, în interesul unei bune administrări a normelor fundamentale din tratat referitoare la ajutoarele de stat, să procedeze la o examinare diligentă și imparțială a unei plângeri care denunță existența unui ajutor incompatibil cu piața comună. Reiese că examinarea preliminară a măsurilor adoptate de stat care fac obiectul unei plângeri nu poate fi prelungită la infinit de către Comisie. Caracterul rezonabil al duratei examinării unei plângeri trebuie apreciat în funcție de circumstanțele proprii fiecărei cauze și, în special, de contextul acesteia, de diferitele etape procedurale pe care Comisia trebuie să le urmeze și de complexitatea cauzei.
Un termen de 38 de luni între momentul la care Comisia a luat cunoștință de schemele de ajutor și cel al deschiderii procedurii oficiale de investigare prevăzute la articolul 88 alineatul (2) CE nu constituie, având în vedere contextul în care se înscriu schemele respective, un termen nerezonabil care viciază procedura preliminară de investigare, nereprezentând o încălcare nici a principiului securității juridice, nici, pe cale de consecință, a principiului bunei administrări, din moment ce, pe de o parte, măsurile în cauză necesitau o examinare aprofundată a legislației naționale în cauză, iar, pe de altă parte, durata procedurii este, cel puțin în parte, imputabilă autorităților naționale, care au cerut în special prelungiri ale termenului acordat pentru a răspunde cererilor de informații ale Comisiei.
(a se vedea punctele 296-309)
18. O încredere legitimă în legalitatea unui ajutor nu poate fi invocată decât dacă acest ajutor a fost acordat cu respectarea procedurii prevăzute la articolul 88 CE. Astfel, o autoritate regională și un operator economic diligenți trebuie, în mod normal, să fie în măsură să se asigure că această procedură a fost respectată. Din moment ce articolul 88 CE nu distinge după cum este vorba despre scheme de ajutor sau despre ajutoare individuale, aceste principii sunt aplicabile inclusiv în cazul schemelor de ajutor.
Cu toate acestea, nu se poate exclude posibilitatea beneficiarilor unui ajutor ilegal, deoarece nu a fost notificat, de a invoca circumstanțe excepționale, care au putut determina în mod legitim încrederea lor în caracterul legal al acestui ajutor, pentru a se opune rambursării sale.
(a se vedea punctele 310-314)
19. Caracterul rezonabil al duratei procedurii de control în materia ajutoarelor de stat, fie că este vorba despre etapa examinării preliminare, fie despre procedura oficială de investigare, este apreciat în funcție de circumstanțele proprii fiecărei cauze și, în special, de contextul acesteia, de diferitele etape procedurale pe care le‑a urmat Comisia, de comportamentul părților în cursul procedurii, de complexitatea, precum și de miza cauzei pentru diferitele părți interesate.
O procedură de investigare cu o durată de cinci ani și o lună în ansamblul său, din care 38 de luni pentru etapa examinării preliminare și 23 de luni pentru procedura oficială de investigare, nu are un caracter nerezonabil, ținând cont de context, de complexitatea măsurilor în discuție și de miza cauzei și având în vedere faptul că autoritățile naționale au contribuit, cel puțin în parte, prin comportamentul lor, la prelungirea procedurii de examinare. Această durată nu constituie o circumstanță excepțională de natură să justifice încrederea legitimă în caracterul legal al ajutoarelor.
(a se vedea punctele 336-342 și 347)
20. Eliminarea unui ajutor ilegal prin recuperare este consecința logică a constatării nelegalității sale. În consecință, recuperarea unui ajutor de stat acordat în mod ilegal, în vederea restabilirii situației anterioare, nu poate, în principiu, să fie considerată drept o măsură disproporționată în raport cu obiectivele dispozițiilor tratatului în materia ajutoarelor de stat.
Prin restituirea ajutorului, beneficiarul pierde avantajul de care beneficiase pe piață în raport cu concurenții săi, iar situația anterioară plății ajutorului este restabilită. Rezultă de asemenea din această funcție a rambursării că, în general, în afara unor circumstanțe excepționale, Comisia nu poate încălca puterea discreționară de care dispune atunci când solicită statului membru să recupereze sumele acordate cu titlu de ajutoare ilegale, întrucât aceasta nu face decât să restabilească situația anterioară.
Desigur, principiul proporționalității impune ca actele instituțiilor comunitare să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit, fiind stabilit că, atunci când este posibilă alegerea între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare.
Cu toate acestea, recuperarea ajutoarelor ilegale, din moment ce vizează restabilirea situației anterioare, nu poate, în principiu, să fie considerată drept o măsură disproporționată în raport cu obiectivele dispozițiilor tratatului în materie de ajutoare de stat. O asemenea măsură, chiar dacă este pusă în aplicare la mult timp după acordarea ajutoarelor în cauză, nu poate constitui o sancțiune neprevăzută de dreptul comunitar.
(a se vedea punctele 372-375)