CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

JULIANE KOKOTT

prezentate la 3 septembrie 2015(1)

Cauza C‑141/14

Comisia Europeană

împotriva

Republicii Bulgaria

„Protecția mediului – Directiva 2009/147/CE – Conservarea păsărilor sălbatice – Ariile de protecție «Kaliakra» și «Belite skali» – Directiva 92/43/CEE – Protecția habitatelor naturale și a speciilor sălbatice – Aria de protecție «Kompleks Kaliakra» – Directiva 2011/92/UE – Evaluarea efectelor anumitor proiecte asupra mediului – Aplicare ratione temporis a normelor Uniunii – Deteriorarea habitatelor naturale și a habitatelor speciilor, precum și perturbarea speciilor – Energie eoliană – Turism”

Cuprins

I –   Introducere

II – Cadrul juridic

A –   Directiva păsări

B –   Directiva habitate

C –   Directiva EEM

III – Situația de fapt, procedura precontencioasă și cererea introductivă

A –   Cu privire la ariile vizate

B –   Cu privire la procedură

IV – Apreciere juridică

A –   Cu privire la clasificarea anumitor suprafețe ca arie pentru conservarea păsărilor (capătul de cerere A)

1.     Cu privire la recunoașterea suprafețelor în litigiu drept arii care trebuie protejate

2.     Cu privire la criteriile juridice

3.     Cu privire la aplicarea în cauza inițiată de Comisie

a)     Cu privire la păsările de reproducție

b)     Cu privire la migrația păsărilor

c)     Cu privire la iernarea gâștei cu gât roșu

4.     Concluzie intermediară

B –   Cu privire la proiectele referitoare la suprafețe protejate sau care trebuie protejate (capetele de cerere B și C)

1.     Cu privire la proiectele din cadrul APS „Kaliakra” și „Belite Skali”, precum și în SIC „Kompleks Kaliakra” propus (capătul de cerere C)

a)     Cu privire la interpretarea capătului de cerere

b)     Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate în legătură cu APS „Kaliakra” și cu „Belite Skali”

i)     Cu privire la aplicabilitatea în timp a articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate

ii)   Cu privire la criteriul prevăzut la articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate

iii) Cu privire la deteriorarea APS „Kaliakra”

c)     Cu privire la protecția temporară a sitului propus „Kompleks Kaliakra”

2.     Cu privire la proiectele de pe suprafețele neprotejate inițial (capătul de cerere B)

a)     Criterii juridice

b)     Cu privire la proiecte

i)     Cu privire la cele trei proiecte care nu au fost realizate

ii)   Cu privire la cele trei proiecte care au fost realizate

c)     Cu privire la efectele negative produse asupra sitului

d)     Concluzie intermediară

3.     Cu privire la consecințele unei eventuale constatări a neîndeplinirii obligațiilor

C –   Cu privire la EEM (capătul de cerere D)

1.     Cu privire la aplicabilitatea în timp a Directivei EEM

2.     Cu privire la proiecte

a)     Cu privire la posibilitatea ca deciziile caduce să facă obiectul prezentei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor

b)     Cu privire la posibilitatea unei încălcări a Directivei EEM ca urmare a unor proiecte neexecutate

3.     Cu privire la luarea în considerare a efectelor cumulative în cazul verificării preliminare

4.     Concluzie intermediară

V –   Cu privire la cheltuielile de judecată

VI – Concluzie

I –    Introducere

1.        Atât protecția păsărilor, cât și utilizarea energiei eoliene au ca obiectiv conservarea mediului. Prezenta cauză inițiată de Comisie demonstrează însă că acestea se pot afla în conflict. Cauza privește diferite proiecte, în cea mai mare parte instalații eoliene, dintr‑o regiune a Bulgariei care prezintă, în opinia multor ornitologi, o importanță deosebită pentru protecția păsărilor. În afară de Curte, această situație este, de mai mult timp, și în atenția Comitetului permanent al Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa(2) (3).

2.        Comisia reproșează Bulgariei că nu protejează în mod suficient unele părți ale regiunii amintite, în conformitate cu cerințele prevăzute de Directiva păsări(4) și de Directiva habitate(5), aducând în schimb atingere acestora prin diferite proiecte. În plus, cu ocazia realizării unei serii de proiecte, a fost încălcată Directiva EEM(6). Alte proiecte ar fi avut efecte negative asupra unor arii de protecție a păsărilor și asupra unei arii de protecție specială, desemnate astfel în conformitate cu Directiva habitate.

3.        Acțiunea se caracterizează printr‑o complexitate factuală semnificativă și ridică, din punct de vedere juridic, în special probleme referitoare la aplicarea legislației europene în materia protecției mediului în privința unor proiecte care au fost inițiate înainte de aderarea Bulgariei, dar care au fost realizate integral abia după aderarea acesteia și care în prezent au în continuare efecte asupra unor arii protejate sau care trebuie protejate.

II – Cadrul juridic

A –    Directiva păsări

4.        Articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări prevede că statele membre clasifică cele mai adecvate teritorii ca arii de protecție specială (denumite în continuare „APS”) pentru conservarea păsărilor menționate în anexa I la această directivă și a păsărilor migratoare:

„(1)      Speciile menționate în anexa I constituie obiectul unor măsuri speciale de conservare a habitatelor acestora pentru a li se asigura supraviețuirea și reproducerea în aria de răspândire.

[…]

Statele membre clasifică în special cele mai adecvate teritorii, ca număr și suprafață, ca arii de protecție specială pentru conservarea acestor specii, ținând seama de condițiile de protecție din zona geografică maritimă și de uscat în care se aplică prezenta directivă.

(2)      Statele membre iau măsuri similare pentru speciile migratoare care apar în mod regulat și nu sunt cuprinse în anexa I, având în vedere nevoia acestora de protecție în zona geografică maritimă și de uscat în care se aplică prezenta directivă, în ceea ce privește zonele de înmulțire, arealul de schimbare a penelor și zonele de hibernare a acestor specii, precum și punctele de popas de‑a lungul rutelor lor de migrare. […]”

5.        Articolul 4 alineatul (4) prima teză din Directiva păsări conține o normă de protecție privind APS:

„Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a evita, în zonele de protecție menționate la alineatele (1) și (2), poluarea sau deteriorarea habitatelor sau orice alt efect negativ asupra păsărilor, în măsura în care acestea au relevanță în contextul obiectivelor prezentului articol.”

B –    Directiva habitate

6.        Directiva habitate prevede la rândul ei stabilirea unor situri de protecție, așa‑numitele situri de importanță comunitară (denumite în continuare „SIC”), care au ca obiectiv protecția anumitor tipuri de habitate și a unor specii de faună și floră sălbatică, fără a viza în mod direct protecția păsărilor. Împreună cu APS prevăzute de Directiva păsări, SIC formează rețeaua Natura 2000.

7.        Protecția siturilor este prevăzută la articolul 6 alineatele (2)-(4):

„(2)      Statele membre iau măsurile necesare pentru a evita, pe teritoriul ariilor speciale de conservare, deteriorarea habitatelor naturale și a habitatelor speciilor, precum și perturbarea speciilor pentru care au fost desemnate respectivele arii, în măsura în care perturbările respective ar putea fi relevante în sensul obiectivelor prezentei directive.

(3)      Orice plan sau proiect care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru gestionarea sitului, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, per se sau în combinație cu alte planuri sau proiecte, trebuie supus unei evaluări corespunzătoare a efectelor potențiale asupra sitului, în funcție de obiectivele de conservare ale acestuia din urmă. În funcție de concluziile evaluării respective și în conformitate cu dispozițiile alineatului (4), autoritățile naționale competente aprobă planul sau proiectul doar după ce au constatat că nu are efecte negative asupra integrității sitului respectiv și, după caz, după ce au consultat opinia publică.

(4)      Dacă, în ciuda unui rezultat negativ al evaluării efectelor asupra sitului și în lipsa unei soluții alternative, planul sau proiectul trebuie realizat, cu toate acestea, din motive cruciale de interes public major, inclusiv din rațiuni de ordin social sau economic, statul membru ia toate măsurile compensatorii necesare pentru a proteja coerența globală a sistemului Natura 2000. Statul membru informează Comisia cu privire la măsurile compensatorii adoptate.

[…]”

8.        Articolul 7 din Directiva habitate prevede aplicabilitatea acestor dispoziții în privința APS instituite în temeiul Directivei păsări:

„Obligațiile care decurg din articolul 6 alineatele (2), (3) și (4) din prezenta directivă înlocuiesc orice obligații rezultând de la articolul 4 alineatul (4) prima teză din [Directiva păsări] în ceea ce privește ariile clasificate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din [Directiva păsări] sau recunoscute în mod similar în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), începând cu data punerii în aplicare a prezentei directive sau cu data clasificării sau recunoașterii de către statul membru în conformitate cu [Directiva păsări], dacă aceasta din urmă are loc după prima.”

C –    Directiva EEM

9.        Articolul 2 alineatul (1) prevede obiectivul Directivei EEM:

„Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura că, înaintea acordării autorizației, proiectele care ar putea avea efecte semnificative asupra mediului, în temeiul, între altele, al naturii, al dimensiunii și al localizării lor, fac obiectul unei cereri de aprobare de dezvoltare și al unei evaluări a efectelor lor asupra mediului. Respectivele proiecte sunt definite la articolul 4.”

10.      Proiectele care trebuie supuse unei evaluări a efectelor lor asupra mediului sunt precizate la articolul 4 alineatele (1)-(3) din directivă și în anexele I-III la Directiva EEM:

„(1)      […]

(2)      Sub rezerva articolului 2 alineatul (3), pentru proiectele enumerate în anexa II, statele membre stabilesc

(a)      pe baza unei analize de la caz la caz;

sau

(b)      pe baza pragurilor sau a criteriilor fixate de statul membru,

dacă proiectul trebuie supus unei evaluări în conformitate cu articolele 5-10.

Statele membre pot decide aplicarea ambelor proceduri menționate la literele (a) și (b).

(3)      Atunci când se efectuează o analiză de la caz la caz sau se prevăd praguri sau criterii în sensul alineatului (2), se ține seama de criteriile de selecție relevante stabilite la anexa III.”

11.      Punctul 3 litera (i) din anexa II la Directiva EEM este intitulat „Instalații destinate transformării energiei eoliene în energie electrică (parcuri eoliene)”.

12.      În sfârșit, anexa III la Directiva EEM cuprinde criteriile de selecție prevăzute la articolul 4 alineatul (3) pentru proiectele prevăzute în anexa II:

„1.      Caracteristicile proiectului

Caracteristicile proiectelor trebuie examinate, în special în ceea ce privește:

[…]

(b)      cumularea cu alte proiecte existente și/sau aprobate;

[…]”

III – Situația de fapt, procedura precontencioasă și cererea introductivă

A –    Cu privire la ariile vizate

13.      Teritoriul peninsulei Kaliakra prezintă o valoare deosebită pentru protecția mediului. Așadar, Societatea pentru Protecția Păsărilor bulgară, o organizație neguvernamentală specializată în domeniul protecției păsărilor, care reprezintă acest stat membru în cadrul asociației internaționale a organizațiilor de protecție a păsărilor, Birdlife International, consideră că în peninsula respectivă se află un teritoriu foarte adecvat pentru conservarea păsărilor, care cuprinde o suprafață terestră de aproximativ 16 000 de hectare(7).

14.      La 18 decembrie 2007, Bulgaria a desemnat o arie de protecție în conformitate cu Directiva păsări, APS „Kaliakra”, care include însă doar aproximativ două treimi din suprafața terestră a ariei „Kaliakra” identificate de Societatea pentru Protecția Păsărilor.

15.      La vest de APS „Kaliakra” și în afara ariei importante pentru conservarea păsărilor, Bulgaria a stabilit în aceeași zi o altă arie pentru conservarea păsărilor, APS „Belite Skali”.

16.      Tot la 18 decembrie 2007, Bulgaria a propus Comisiei desemnarea în acest domeniu, sub denumirea „Kompleks Kaliakra”, a unui sit de protecție în conformitate cu Directiva habitate, un SIC, care cuprinde aproape întreaga suprafață a celor două APS menționate anterior. La 15 decembrie 2008, Comisia a inclus acest teritoriu în lista SIC(8). În formularul standardizat care cuprinde informațiile referitoare la acest sit, transmis de Bulgaria Comisiei(9), se menționează 18 tipuri de habitate, printre care 2 300 de hectare ale habitatului prioritar Stepe pontosarmatice (cod Natura 2000 62C0).

B –    Cu privire la procedură

17.      Începând cu anul 2007, Comisia a fost sesizată cu plângeri având ca obiect protecția acestor teritorii și a corespondat cu Bulgaria în această privință. Aceste contacte au condus, în urma a două invitații separate de a prezenta observații în temeiul articolului 258 TFUE, transmise în anul 2008, la o invitație recapitulativă suplimentară de a prezenta observații, formulată la 30 septembrie 2011, și la un aviz motivat al Comisiei, emis la 22 iunie 2012.

18.      Bulgaria a răspuns prin diferite scrisori și, printre altele, a comunicat Comisiei că Consiliul național pentru biodiversitate a decis, la 8 octombrie 2013, extinderea APS „Kaliakra” până la limitele IBA „Kaliakra”. La 6 noiembrie 2013, Consiliul de Miniștri bulgar a adoptat o decizie în acest sens(10). Ulterior, Bulgaria a transmis Comisiei un formular standardizat actualizat care cuprinde informațiile referitoare la acest sit(11).

19.      Întrucât a considerat că răspunsurile date de Bulgaria nu erau satisfăcătoare, Comisia a introdus, la 24 martie 2014, prezenta acțiune și a solicitat să se constate următoarele:

A)      Dat fiind că nu a inclus în întregime teritoriile zonelor importante pentru conservarea păsărilor în aria de protecție specială „Kaliakra”, Republica Bulgaria nu a clasificat în APS teritoriile cele mai adecvate ca număr și suprafață în vederea protejării speciilor vizate în anexa I la Directiva păsări și a speciilor migratoare neincluse în anexa I care apar în mod regulat în zona geografică maritimă și terestră de aplicare a Directivei păsări. Prin urmare, Republica Bulgaria nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări.

B)      Prin aprobarea proiectelor „AES Geo Energy” OOD, „Windtech” OOD, „Brestiom” OOD, „Disib” OOD, „Eco Energy” OOD și „Longman Investment” OOD pe teritoriul zonei importante pentru conservarea păsărilor „Kaliakra”, care nu a fost clasificată ca arie de protecție specială, deși ar fi trebuit să fie clasificată, Republica Bulgaria nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Directiva păsări, astfel cum a fost interpretat de Curte în cauzele C‑96/98 și C‑374/98.

C)      Prin aprobarea unor proiecte pe teritoriile APS „Kaliakra”, ale SIC „Kompleks Kaliakra” și ale APS „Belite Skali” („Kaliakra Wind Power” AD, „EVN Enertrag Kavarna” OOD, „TSID – Atlas” EOOD, „Vertikal – Petkov & Cie” OOD, terenul de golf și centrul termal „Thracian Cliffs Golf and Spa Resort” OOD), Republica Bulgaria nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate, astfel cum a fost interpretat de Curte în cauzele C‑117/03 și C‑244/05, întrucât nu a adoptat măsuri adecvate pentru a evita deteriorarea stării habitatelor naturale și a habitatelor speciilor, precum și perturbările speciilor pentru care s‑a efectuat clasificarea ariilor.

D)      Întrucât nu a evaluat corect efectul cumulat al proiectelor aprobate („AES Geo Energy” OOD, „Windtech“ OOD, „Brestiom” OOD, „Disib” OOD, „Eco Energy” OOD și „Longman investment” OOD) pe teritoriul care nu a fost clasificat ca arie de protecție specială al zonei importante pentru conservarea păsărilor „Kaliakra”, Republica Bulgaria nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 2 alineatul (1) coroborat cu articolul 4 alineatele (2) și (3) și cu anexa III punctul 1 litera (b) la Directiva EEM.

20.      Comisia solicită:

– obligarea Republicii Bulgaria la plata cheltuielilor de judecată.

21.      Republica Bulgaria solicită:

1)      respingerea acțiunii și

2)      obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

22.      În replică, Comisia a retras capătul de cerere de la litera C în măsura în care privea proiectul „TSID – Atlas” EOOD, precum și capătul de cerere de la litera D în raport cu proiectele „AES Geo Energy” și „Disib” OOD.

23.      După desfășurarea procedurii scrise, părțile au prezentat observații orale în ședința din 20 mai 2015.

IV – Apreciere juridică

24.      Vom examina mai întâi capătul de cerere A, care se referă la necesitatea clasificării anumitor suprafețe ca APS, apoi, capătul de cerere C, referitor la anumite proiecte din cadrul siturilor clasificate APS „Kaliakra” și „Belite Skali”, ulterior, capătul de cerere B, referitor la proiecte din cadrul suprafețelor examinate la litera A, și în final, capătul de cerere D, referitor la respectarea Directivei EEM.

A –    Cu privire la clasificarea anumitor suprafețe ca arie pentru conservarea păsărilor (capătul de cerere A)

25.      Comisia contestă mai întâi faptul că suprafețe cu o mărime de ceva mai mult de 5 000 de hectare, care se învecinează cu APS „Kaliakra”, nu au fost clasificate deopotrivă ca arie pentru conservarea păsărilor. Este vorba despre zona marcată drept „Kaliakra IBA”, situată pe harta prezentată în continuare și cuprinsă între Kavarna, Bulgarevo, Sveti Nikola și Rakovski(12).

1.      Cu privire la recunoașterea suprafețelor în litigiu drept arii care trebuie protejate

26.      Comisia consideră că Bulgaria a recunoscut necesitarea efectuării unei clasificări.

27.      În fapt, Bulgaria i‑a comunicat Comisiei, încă înainte de formularea acțiunii, cel puțin primele etape ale procedurii în vederea completării APS „Kaliakra”(13). În plus, există și un alt act juridic, din 6 februarie 2014, prin intermediul căruia – după cum pare să rezulte – s‑a clarificat în mod formal și oficial extinderea ariei de protecție(14).

28.      Extinderea APS se întemeiază, printre altele, pe o decizie a Consiliului național pentru biodiversitate bulgar. Prin urmare, trebuie să se plece de la premisa că aceasta exprimă o opinie științifică privind necesitatea de a proteja extinderea ariei.

29.      Astfel de acte ale statelor membre au o valoare probatorie importantă, mai ales în domeniul protecției teritoriului, întrucât instituțiile acestora cunosc mult mai bine situația locală decât Comisia sau Curtea. Prin urmare, a considera aceste măsuri drept o recunoaștere a necesității de protecție de teritoriului ar corespunde jurisprudenței de până în prezent a Curții(15).

30.      Cu toate acestea, Bulgaria susține că extinderea APS constituie doar expresia dorinței sale de colaborare și nu reprezintă o recunoaștere a opiniei științifice a Comisiei. Această obiecție vehementă se opune posibilității ca această clasificare efectivă a extinderii ariei să fie considerată drept recunoaștere incontestabilă. Dimpotrivă, litigiul dintre părți are în fapt ca obiect necesitatea extinderii, iar Bulgaria ar putea chiar să revină asupra clasificării în cazul admiterii argumentației sale privind lipsa interesului de a proteja aceste suprafețe(16).

31.      Cu toate acestea, clasificarea unei suprafețe are efecte asupra sarcinii probei. Deși, în cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, Comisia trebuie să probeze că o anumită suprafață trebuie clasificată ca arie de protecție(17), ea poate să invoce totuși în acest scop clasificarea suprafeței efectuată ulterior. Pentru a combate această probă, statul membru trebuie să demonstreze că o suprafață clasificată nu (mai) este considerată ca făcând parte dintre cele mai adecvate teritorii pentru conservarea păsărilor sălbatice în sensul articolului 4 alineatul (1) din directivă(18). Practic, acest lucru înseamnă că Bulgaria trebuie să justifice pe o bază științifică îndoieli semnificative privind acest caracter adecvat și în special trebuie să infirme propriile informații din formularul standardizat referitor la teritoriul în cauză. Comisiei i‑ar reveni în acest caz sarcina de a combate asemenea îndoieli.

32.      În aceste condiții, în prezenta cauză trebuie să se examineze dacă suprafețele în litigiu trebuie să fie protejate ca APS.

2.      Cu privire la criteriile juridice

33.      Potrivit articolului 4 alineatul (1) al patrulea paragraf din Directiva păsări, statele membre trebuie să clasifice cele mai adecvate teritorii, ca număr și suprafață, ca APS pentru conservarea speciilor cuprinse în anexa I. În această privință, trebuie să se țină seama de nevoia de protecție a acestor specii din zona geografică maritimă și de uscat în care se aplică respectiva directivă. Potrivit articolului 4 alineatul (2), statele membre trebuie să ia măsuri similare pentru speciile migratoare care apar în mod regulat și nu sunt cuprinse în anexa I, în ceea ce privește zonele de hibernare a acestor specii, precum și punctele de popas de‑a lungul rutelor lor de migrare(19).

34.      Aceasta înseamnă că statele membre trebuie să clasifice ca APS siturile care, potrivit criteriilor ornitologice, par a fi cele mai adecvate pentru conservarea speciilor vizate(20). În schimb, cerințele economice enunțate la articolul 2 din Directiva păsări nu ar putea fi luate în considerare cu ocazia alegerii și a delimitării unei APS(21). Deși, la alegerea unei APS, statele membre dispun de o anumită marjă de apreciere, ea se referă doar la aplicarea acestor criterii în vederea identificării celor mai adecvate teritorii pentru conservarea speciilor(22).

35.      În practică, articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări este pus în aplicare cu ajutorul unor criterii care au fost dezvoltate de organizația neguvernamentală Birdlife International, asociație internațională care regrupează organizațiile de protecție a păsărilor, pentru identificarea așa‑numitelor arii importante pentru conservarea păsărilor (Important Bird Area, denumite în continuare „IBA”)(23). Organizațiile naționale de protecție a păsărilor aplică aceste criterii în scopul întocmirii, pe baza cunoștințelor lor, a unor inventare IBA referitoare la prezența păsărilor. Astfel, IBA „Kaliakra”(24) cuprinde APS cu același nume, precum și suprafețele a căror lipsă de protecție este criticată de Comisie în prezenta procedură.

36.      Nici criteriile menționate, nici inventarele organizațiilor naționale de protecție a păsărilor întocmite pe baza lor nu sunt obligatorii, însă Curtea le‑a recunoscut ca element de referință care permite să se aprecieze dacă un stat membru a clasificat ca APS teritorii suficiente ca număr și ca suprafață(25). Statele membre pot însă înlătura acest indiciu fie prin dezvoltarea pe o bază științifică a unor criterii ornitologice, care sunt cel puțin la fel de potrivite pentru a asigura punerea în aplicare a articolului 4 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări,(26) fie prin infirmarea informațiilor privind prezența păsărilor în respectivul sit, invocând cunoștințe mai bune(27).

37.      Pe de altă parte, în ceea ce privește clasificarea anumitor suprafețe parțiale, Curtea a statuat deja că clasificarea ca APS nu poate fi rezultatul unei examinări izolate a valorii ornitologice a fiecăreia dintre suprafețele în cauză, ci trebuie să fie efectuată luându‑se în considerare limitele naturale ale sitului respectiv, și a confirmat că, inclusiv în ceea ce privește suprafețele parțiale, criteriile ornitologice, pe care trebuie să se fundamenteze în exclusivitate clasificarea, trebuie să aibă temei științific(28).

3.      Cu privire la aplicarea în cauza inițiată de Comisie

38.      Comisia arată că păsările de reproducție din cadrul APS protejate inițial sunt prezente și pe suprafețele în litigiu [a se vedea în acest sens litera a) de mai jos], invocă importanța suprafețelor în litigiu pentru migrația păsărilor [a se vedea în acest sens litera b) de mai jos] și nevoile gâștei cu gât roșu (Branta ruficollis) în perioada de iernat [a se vedea în acest sens litera c) de mai jos].

a)      Cu privire la păsările de reproducție

39.      Pe baza formularului standardizat actualizat referitor la APS „Kaliakra” extinsă, s‑ar putea prezuma că este vorba despre un sit omogen care este utilizat în mod uniform de speciile protejate.

40.      Bulgaria precizează însă, în mod convingător, că suprafețele în litigiu din regiunile interioare nu formează obligatoriu o unitate naturală cu suprafețele de coastă, care erau deja protejate. Acestea din urmă cuprind faleze și habitate stepice. În cazul suprafețelor în litigiu rezultate din extindere, este vorba în schimb despre terenuri utilizate în scop agricol. În plus, acestea sunt despărțite de suprafețele clasificate printr‑un drum secundar de acces. Bulgaria subliniază de asemenea că suprafețele agricole în litigiu prezintă aceleași caracteristici precum cele ale suprafețelor din împrejurimi, a căror protecție nu a fost solicitată de Comisie.

41.      Deși trebuie să împărtășim opinia Comisiei potrivit căreia și suprafețele agricole pot face parte din siturile care trebuie clasificate ca APS, argumentul, necontestat, al Bulgariei este însă plauzibil, și anume faptul că păsările de reproducție care se orientează către habitatele de coastă, protejate inițial, se reproduc într‑o măsură foarte redusă pe suprafețele agricole alăturate.

42.      Comisia susține că suprafețele agricole constituie suprafețe de vânătoare pentru uliul cu picioare scurte (Accipiter brevipes), pentru șorecarul mare (Buteo rufinus) și pentru buha mare (Bubo bubo), care sunt menționate ca păsări de reproducție în formularul standardizat și sunt desemnate în mod expres în cadrul evaluării APS. Este vorba însă despre o prezență foarte limitată ca număr, care nu este menționată nici de Birdlife ca motiv de identificare a IBA „Kaliakra”(29). Prin urmare, această utilizare nu este suficientă pentru a considera suprafețele agricole ca fiind cele mai adecvate pentru protecția speciilor respective.

43.      Așadar, contrar opiniei exprimate de Comisie, prezența păsărilor de reproducție în zonele de coastă protejate inițial nu poate conduce la concluzia că și suprafețele agricole din regiunile interioare ar trebui să fie protejate.

b)      Cu privire la migrația păsărilor

44.      Potrivit informațiilor furnizate de Bulgaria în formularul standardizat, APS „Kaliakra”, inclusiv suprafețele rezultate din extindere, prezintă totuși importanță și pentru migrația păsărilor. Astfel cum a subliniat Comisia și după cum a comunicat Bulgaria în formularul standardizat care cuprinde informații referitoare la situl „Kaliakra”(30), această importanță deosebită rezultă din particularitățile geografice. Astfel, în cazul peninsulei Kaliakra, linia de coastă se schimbă cu aproximativ 90 de grade, de la o direcție nord‑sud spre o direcție est‑vest. Păsările își schimbă direcția pentru continuarea migrării și utilizează acest reper geografic pentru popas. Ele sunt deci dependente de siturile agricole IBA care nu sunt menționate în APS „Kaliakra”.

45.      Comisia consideră în special, în conformitate cu evaluarea acestui sit ca IBA, că este vorba despre o „zonă de aglomerare pe un culoar de migrație” pentru migrația tomnatică a anumitor păsări.

46.      Noțiunea „zonă de aglomerare pe un culoar de migrație” se referă la criteriile utilizate de Birdlife International. Criteriul C.5 definește o zonă de aglomerare pe un culoar de migrație drept un teritoriu prin care trec în mod regulat, în timpul migrației de primăvară sau de toamnă, cel puțin 5 000 de berze (Ciconiidae) și/sau cel puțin 3 000 de păsări de pradă diurne (Accipitriformes și Falconiformes) și/sau 3 000 de cocori (Gruidae)(31).

47.      Pentru a susține acest criteriu, Comisia se întemeiază mai ales pe un studiu care a fost realizat în anul 2005 în special în vederea identificării „zonelor de aglomerare pe un culoar de migrație” din Bulgaria. Potrivit acestuia, în anul respectiv, la punctul de observație Bulgarevo, și anume la limita „Kaliakra”, au fost observate peste 30 000 de păsări zburătoare, mai ales berze și pelicani, dar și rare păsări de pradă(32).

48.      Bulgaria îi opune Comisiei o publicație(33) și studii(34) potrivit cărora nu se poate stabili că zona „Kaliakra” constituie o „zonă de aglomerare pe un culoar de migrație”. Păsările s‑ar deplasa mai degrabă pe un front larg spre sud. Deși se opune interpretării date de Bulgaria publicației, Comisia nu pune totuși în discuție rezultatele observării care se află la baza acesteia și a celorlalte studii.

49.      În această privință, prezintă un interes deosebit datele de observare referitoare la sit, care se află la baza studiilor prezentate de Bulgaria. Potrivit acestora, pe teritoriul respectiv se observă doar în mod neregulat grupuri mai mari de păsări migratoare(35). Astfel, în perioada cuprinsă între anii 2005 și 2011, numai în anii 2006 și 2010 a fost observat un număr mai mare de 20 000 de berze albe(36). În ceilalți patru ani(37) au fost observate doar între 89 și 3 000 de berze albe. În opinia guvernului bulgar, acest aspect se explică prin faptul că ruta de migrare a păsărilor este influențată de condițiile de vânt(38). În ambii ani în care s‑a observat o prezență ridicată a păsărilor, un vânt relativ puternic dinspre vest a împins păsările către coastă.

50.      Având în vedere aceste rezultate, ar putea exista îndoieli privind aspectul dacă aceste concentrări apar suficient de regulat pentru a prezuma existența unei „zone de aglomerare pe un culoar de migrație”. Cu toate acestea, din argumentația guvernului bulgar reiese cel puțin că aceste concentrări nu au o natură aleatorie și nu reprezintă niște situații extreme. Dimpotrivă, ele sunt preconizate din trei în trei ani, atunci când predomină condițiile de vânt corespunzătoare. Iar, atunci când se produc aceste concentrări, păsările se direcționează, din motivele geografice indicate în formularul standardizat, chiar pe suprafețele agricole care sunt utilizate ca habitate de popas și ca habitate cu posibilități de hrană.

51.      Prin urmare, datele de observare prezentate de Bulgaria confirmă aprecierea documentată din formularul standardizat potrivit căreia APS „Kaliakra”, inclusiv suprafețele rezultate din extindere, fac parte din teritoriile cele mai adecvate pentru protecția păsărilor în timpul migrării. Așadar, din acest punct de vedere, capătul de cerere A este întemeiat.

c)      Cu privire la iernarea gâștei cu gât roșu

52.      Al treilea motiv invocat de Comisie pentru a susține includerea suprafețelor rezultate din extindere în APS „Kaliakra” este importanța acesteia pentru gâsca cu gât roșu.

53.      Părțile sunt de acord cu privire la aspectul că aproape întreaga populație la nivel mondial (între 30 000 și 50 000 de păsări(39)) de gâște cu gât roșu, considerată ca fiind amenințată la nivel global, iernează pe coasta de vest a Mării Negre, și anume mai ales în Bulgaria și în România(40). În această privință, o importanță deosebită revine celor două lacuri bulgare situate la nord de „Kaliakra”, unde Bulgaria a desemnat arii de protecție. Aceste lacuri, precum și teritoriile maritime de coastă – în parte lângă și în parte în APS „Kaliakra” – sunt utilizate de gâsca cu gât roșu ca locuri de odihnă, adesea împreună cu alte specii de gâște(41).

54.      În formularul standardizat, Bulgaria a comunicat că doar un număr redus de gâște cu gât roșu iernează în regiune. Prin urmare, desemnarea suprafețelor care rezultă din extinderea APS „Kaliakra” nu constituie o dovadă a faptului că acestea fac parte dintre cele mai adecvate teritorii pentru protecția gâștei cu gât roșu.

55.      În schimb, suprafețele care rezultă din extinderea APS „Kaliakra” prezintă, în opinia Comisiei, o foarte mare importanță ca habitat cu posibilități de hrană pentru gâsca cu gât roșu.

56.      Deși Comisia nu menționează criteriul la care se raportează acest argument, trebuie să se prezume totuși că este vorba despre criteriul C.1, pe care Birdlife îl menționează în ceea ce privește gâsca cu gât roșu în IBA „Kaliakra”(42). Acesta presupune că teritoriul adăpostește în mod regulat un număr semnificativ dintr‑o specie amenințată la nivel mondial sau din alte specii care prezintă un interes pentru conservare la nivel global(43).

57.      După cum se poate constata, Comisia se întemeiază pe evaluarea efectuată de Societatea pentru Protecția Păsărilor bulgară(44), evaluare care este însă contestată de Bulgaria.

58.      Ambele părți se întemeiază pe un studiu care analizează datele de observare din anii 1995-2000(45). Împărtășim punctul de vedere al Bulgariei potrivit căruia, pe baza acestui studiu, gâsca cu gât roșu nu utilizează în fiecare an suprafețele care rezultă din extinderea APS „Kaliakra” ca habitat cu posibilități de hrană(46).

59.      Comisia subliniază însă în mod întemeiat că, potrivit acestui studiu, cel puțin în doi din cei cinci ani incluși în perioada de observare, mai multe mii de gâște cu gât roșu au căutat hrană pe aceste suprafețe(47).

60.      Faptul că, potrivit unor observări mai recente, suprafețele au fost utilizate mai rar(48) nu se opune acestor concluzii, întrucât observările în cauză au fost începute abia după construirea unui număr mare de turbine eoliene pe aceste suprafețe. Astfel, nu se poate exclude faptul că, din cauza turbinelor eoliene, suprafețele au devenit mai puțin atractive pentru gâște(49).

61.      În concluzie, de aici reiese că suprafețele care rezultă din extinderea APS „Kaliakra” au constituit înainte de construcția turbinelor eoliene un loc important de hrană, însă nu permanent, pentru gâsca cu gât roșu. Studiile prezentate arată de asemenea că această specie este flexibilă în privința alegerii locului său de hrană.

62.      Aceasta nu conduce la excluderea suprafețelor rezultate din extindere din categoria celor mai adecvate teritorii pentru protecția gâștei cu gâtul roșu. Astfel, având în vedere amenințarea la nivel global a acestei specii și responsabilitatea deosebită care revine Uniunii Europene în ceea ce privește zonele de iernare a acesteia, cerințele privind identificarea unor asemenea teritorii nu pot fi excesive(50). Dimpotrivă, este necesar să se asigure protecția unui număr suficient de locuri de hrană pentru a nu periclita iernarea gâștei cu gât roșu.

63.      Prin urmare, acest capăt de cerere este întemeiat și în raport cu necesitatea de a proteja gâsca cu gât roșu.

4.      Concluzie intermediară

64.      Așadar, trebuie să se constate că, prin faptul că, la expirarea termenului stabilit de Comisie în avizul motivat, nu a protejat integral ca arie de protecție specială părțile inițial neprotejate ale Important Bird Area „Kaliakra”, situate la nord de aria de protecție specială „Kaliakra” clasificată inițial, Bulgaria nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări.

B –    Cu privire la proiectele referitoare la suprafețe protejate sau care trebuie protejate (capetele de cerere B și C)

65.      Comisia reproșează în continuare Bulgariei că a autorizat mai multe proiecte în cadrul ariilor de protecție clasificate sau care trebuie clasificate, în special turbine eoliene, dar și proiecte turistice, precum terenuri de golf și hoteluri. Harta de mai jos(51) oferă o imagine de ansamblu în acest sens:

66.      În continuare, vor fi examinate mai întâi proiectele din cadrul APS, întrucât în acest context este facilitată prezentarea criteriilor juridice la care se va recurge ulterior, în raport cu proiectele referitoare la suprafețele neclasificate inițial. În final, dorim să relativizăm rezultatul acestei examinări, examinând în mod succint consecințele juridice ale unei eventuale constatări a neîndeplinirii obligațiilor în legătură cu aceste două aspecte.

1.      Cu privire la proiectele din cadrul APS „Kaliakra” și „Belite Skali”, precum și în SIC „Kompleks Kaliakra” propus (capătul de cerere C)

67.      Prin intermediul capătului de cerere C, Comisia solicită să se constate că, prin aprobarea proiectelor „Kaliakra Wind Power” AD, „EVN Enertrag Kavarna” OOD, „Vertikal – Petkov & Cie” OOD și „Thracian Cliffs Golf & Spa Resort” OOD în cadrul APS „Kaliakra” și „Belite Skali”, precum și al SIC „Kompleks Kaliakra” propus, Bulgaria nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate, astfel cum a fost interpretat de Curte în cauzele C‑117/03 și C‑244/05, întrucât nu a adoptat măsuri adecvate pentru a evita deteriorarea stării habitatelor naturale și a habitatelor speciilor, precum și perturbările speciilor pentru care s‑a efectuat clasificarea zonelor.

a)      Cu privire la interpretarea capătului de cerere

68.      La prima vedere, pare neclar modul de interpretare a acestui capăt de cerere, ceea ce generează îndoieli și cu privire la admisibilitatea sa. Potrivit articolului 120 litera (c) din Regulamentul de procedură, concluziile cererii introductive trebuie să fie formulate într‑un mod neechivoc, astfel încât Curtea să nu se pronunțe ultra petita sau să nu omită să se pronunțe asupra unei obiecții(52).

69.      O primă contradicție există între norma menționată, prevăzută la articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate, și cele două hotărâri citate. Astfel, în aceste hotărâri, Curtea nu a interpretat în mod precis articolul 6 alineatul (2). Aceasta a confirmat doar faptul că măsurile de protecție prevăzute de norma respectivă trebuie să privească, în conformitate cu articolul 4 alineatul (5), numai teritoriile care au fost incluse în lista siturilor ce au fost selectate ca SIC(53).

70.      Această formulare contradictorie a aspectului menționat al concluziilor reclamantei se explică însă prin faptul că Comisia rezumă o neîndeplinire a două obligații diferite într‑un singur capăt de cerere. Pe de o parte, aceasta critică efectele negative produse asupra a două APS clasificate și, pe de altă parte, efectele negative produse asupra SIC „Kompleks Kaliakra” propus. Or, intervențiile asupra APS clasificate trebuie apreciate conform articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate, în timp ce obligațiile temporare de protecție a teritoriilor propuse rezultă din cele două hotărâri menționate.

71.      Prin urmare, capătul de cerere trebuie interpretat în sensul că Comisia invocă o încălcare a articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate în legătură cu cele două APS și, în plus, o încălcare a obligațiilor temporare, astfel cum rezultă din criteriile stabilite în hotărârile citate, în ceea ce privește teritoriul propus.

72.      Chiar și cu această clarificare, scopul capătului de cerere impune încă precizări suplimentare. Întrucât Comisia contestă autorizarea proiectelor, acesta ar putea fi considerat ca vădit neîntemeiat. Astfel, în temeiul articolului 2 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană(54), dreptul Uniunii a devenit aplicabil în Bulgaria abia începând de la data aderării acesteia. Autorizațiile contestate de Comisie în capătul de cerere menționat fuseseră însă deja acordate înainte de această dată. Astfel, prin acordarea autorizațiilor, Bulgaria nu putea să încalce articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate sau obligațiile temporare în privința teritoriilor propuse.

73.      În capătul de cerere menționat, Comisia precizează însă că, în opinia sa, încălcările constau în faptul că Bulgaria nu a adoptat măsurile adecvate pentru a evita deteriorarea stării habitatelor naturale și a habitatelor speciilor biologice, precum și perturbările speciilor pentru care s‑a efectuat clasificarea zonelor. Prin urmare, Comisia nu vizează autorizațiile în sine, care, în plus, ar trebui evaluate în principal în conformitate cu procedura evaluării ex ante prevăzută la articolul 6 alineatul (3) din Directiva habitate, ci faptul că ulterior nu s‑a evitat efectiv producerea de efecte negative asupra teritoriilor prin proiectele în cauză, aspect care intră sub incidența articolului 6 alineatul (2) și a obligațiilor temporare. Restul argumentației confirmă această interpretare a capătului de cerere C, întrucât Comisia nu contestă deciziile de autorizare adoptate anterior aderării, ci realizarea proiectelor după aderare și în special după clasificarea celor două APS și după propunerea sitului „Kompleks Kaliakra”.

74.      Deși lipsa clarității în legătură cu capătul de cerere C este într‑adevăr regretabilă, ea nu este totuși atât de gravă încât să se considere că acest capăt de cerere este inadmisibil sau vădit nefondat. Dimpotrivă, este posibilă înțelegerea lui corectă cu ajutorul interpretării și al aprecierii sale în contextul din prezenta cauză. Mai mult, argumentația Bulgariei demonstrează că apărarea sa nu a fost afectată de viciile capătului de cerere menționat.

b)      Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate în legătură cu APS „Kaliakra” și cu „Belite Skali”

75.      Așadar, trebuie să se examineze mai întâi aspectul dacă Bulgaria a încălcat articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate în legătură cu APS „Kaliakra” și „Belite Skali”, clasificate la 18 decembrie 2007, prin faptul că a autorizat realizarea proiectelor „Kaliakra Wind Power” AD, „EVN Enertrag Kavarna” OOD, „Vertikal – Petkov & Cie” OOD, precum și „Thracian Cliffs Golf & Spa Resort” OOD.

i)      Cu privire la aplicabilitatea în timp a articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate

76.      Bulgaria consideră că articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate nu este în niciun caz aplicabil proiectelor care au fost autorizate înainte de aderare și, așadar, nu este aplicabil nici în privința realizării acestora.

77.      În această privință, Bulgaria se întemeiază pe Hotărârea Lauteracher Ried, în care, pentru motive de securitate juridică, Camera a doua de atunci a Curții(55) a statuat că obligațiile care rezultă din Directiva habitate nu erau aplicabile unui proiect în legătură cu care procedura de autorizare fusese inițiată înainte de aderarea statului respectiv la Comunitatea Europeană(56). Prin urmare, Directiva habitate nu ar putea a fortiori să se aplice unor proiecte care au fost autorizate înainte de aderare.

78.      Cu toate acestea, Marea Cameră a Curții a renunțat între timp – în mod întemeiat – la jurisprudența menționată referitoare la aplicarea în timp a Directivei habitate(57), întrucât înainte de autorizarea unui proiect nu există încă o situație stabilită(58) pentru care s‑ar aplica principiul securității juridice.

79.      Deși această din urmă hotărâre nu privește proiecte care fuseseră deja autorizate înainte de aderare, Curtea a precizat în mod clar în această privință că, de la data la care Directiva habitate devine aplicabilă, articolul 6 alineatul (2) se aplică proiectelor a căror autorizație de exploatare a fost acordată anterior datei la care regimul de protecție prevăzut de Directiva habitate a devenit aplicabil în cazul sitului în discuție(59). Acest lucru trebuie să fie valabil și în privința proiectelor care au fost autorizate înainte de aderare.

80.      Deși astfel de proiecte nu sunt supuse normelor instituite prin articolul 6 alineatul (3) din Directiva habitate, privitoare la procedura de evaluare prealabilă a efectelor proiectului asupra sitului vizat, statele membre trebuie, în temeiul articolului 6 alineatul (2), să adopte măsurile adecvate pentru a evita ca executarea proiectelor să deterioreze sau să perturbe habitatele naturale și habitatele speciilor în ariile de protecție specială sau să perturbe speciile pentru care au fost desemnate respectivele arii, în măsura în care asemenea perturbări ar putea avea efecte semnificative în raport cu obiectivele acestei directive(60).

81.      Așadar, executarea proiectelor care au fost autorizate înainte de aderarea Bulgariei și anterior datei la care au devenit aplicabile Directiva habitate și Directiva păsări intră sub incidența articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate.

82.      Trebuie subliniat în plus că articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate se aplică, în privința APS, în coroborare cu articolul 7 doar de la data desemnării APS. Înainte de această dată, aceste teritorii intrau, în ceea ce privește justificarea intervențiilor, sub incidența articolului 4 alineatul (4) prima teză din Directiva păsări(61), care prevede cerințe mai stricte și pe care Comisia nu l‑a menționat în cadrul capătului de cerere C.

ii)    Cu privire la criteriul prevăzut la articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate

83.      O activitate este conformă cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate numai în cazul în care se garantează că nu duce la apariția niciunei perturbări susceptibile să afecteze în mod semnificativ obiectivele acestei directive, în special obiectivele sale de conservare(62). Prin urmare, în cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, motivul privind încălcarea articolului 6 alineatul (2) este întemeiat numai în cazul în care Comisia demonstrează corespunzător cerințelor legale că statul membru nu a adoptat măsurile de protecție adecvate pentru a evita ca exploatarea proiectelor – în măsura în care a avut loc ulterior clasificării sitului respectiv – să producă deteriorări ale habitatelor speciilor în cauză, precum și perturbări ale acestor specii care pot avea efecte semnificative prin raportare la obiectivul directivei constând în asigurarea conservării speciei menționate(63).

84.      Cu toate acestea, în vederea stabilirii unei încălcări a articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate, Comisia nu trebuie să dovedească existența unei legături de cauzalitate între exploatarea unui proiect și o perturbare semnificativă produsă speciilor în cauză. În realitate, este suficientă probarea de către Comisie a existenței unei probabilități sau a unui risc ca această exploatare să provoace perturbări semnificative pentru specia respectivă(64).

85.      Deși Curtea a aplicat criteriul privind existența unei probabilități sau a unui risc doar pentru a examina perturbări semnificative produse speciilor, nu există niciun temei pentru a nu îl utiliza și în cadrul evaluării celuilalt tip de efecte în sensul articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate, și anume deteriorarea habitatelor.

86.      Acest criteriu se explică astfel prin faptul că trebuie realizată și evaluarea ex ante a unui proiect, în temeiul articolului 6 alineatul (3) din Directiva habitate, în cazul în care există un asemenea risc(65). În acest caz, o autorizare este posibilă numai atunci când fie evaluarea arată că teritoriul nu este afectat ca atare, fie proiectul este justificat în conformitate cu articolul 6 alineatul (4). Întrucât articolul 6 alineatele (2) și (3) ar trebui să asigure același nivel de protecție(66), trebuie să se aplice același criteriu pentru a dovedi o încălcare a articolului 6 alineatul (2).

87.      O probă în raport cu acest criteriu nu demonstrează însă în mod absolut definitiv că o măsură – de exemplu exploatarea unor proiecte – este ilicită. Dimpotrivă, o evaluare adecvată a incidenței asupra teritoriului poate infirma o astfel de probă sau poate să justifice măsura în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Directiva habitate(67).

iii) Cu privire la deteriorarea APS „Kaliakra”

88.      Comisia are în vedere patru proiecte în zona inițială a APS „Kaliakra” și a APS „Belite Skali”. Aceste proiecte au fost autorizate înainte de aderarea Bulgariei la Uniune, însă lucrările de construcție au fost finalizate abia după desemnarea APS. Este vorba despre trei proiecte destinate producției de energie eoliană și despre un proiect turistic.

89.      Proiectul „Kaliakra Wind Power” AD, referitor la construirea a 35 de turbine eoliene, a fost autorizat în anul 2006 și a fost pus în funcțiune la 5 iunie 2008. Proiectul „EVN Enertrag Kavarna” OOD avea ca obiect construirea a 32 de turbine eoliene și a fost autorizat la 26 iulie 2006. Ulterior, autorizația a fost limitată la 20 de instalații, dintre care, potrivit informațiilor furnizate de Bulgaria, 8 au fost construite, fiind puse în funcțiune începând de la 8 iunie 2012. Alte 3 instalații au fost autorizate în cadrul proiectului „Vertikal – Petkov & Cie” OOD în anul 2005. O acțiune formulată împotriva acestor decizii a fost soluționată pe cale amiabilă la 26 iulie 2007. Două instalații au fost puse în funcțiune la 24 aprilie 2008 și la 14 februarie 2011. Cea de a treia instalație nu va mai fi construită.

90.      Proiectul turistic „Thracian Cliffs Golf & Spa Resort” OOD din cadrul APS „Belite Skali” include construirea unui teren de golf și a unui centru termal. O primă autorizație de construire a fost acordată la 22 decembrie 2005, iar autorizația de exploatare a fost eliberată la 6 aprilie 2010.

91.      Întrucât articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate nu este aplicabil, potrivit articolului 7 din aceasta, înainte de desemnarea APS, evaluarea efectelor construirii acestor instalații în raport cu reglementarea menționată presupune ca Comisia să indice lucrările care au fost realizate după data respectivă. Or, aceste date lipsesc. Potrivit informațiilor, necontestate, oferite de Bulgaria, este cunoscut doar faptul că lucrările de prelucrare a solului necesare realizării acestor proiecte au fost efectuate chiar înainte de aderarea Bulgariei la Uniune. Prin urmare, construirea instalațiilor în cauză nu poate fi evaluată.

92.      Este însă cert că toate aceste instalații au fost puse în funcțiune abia după desemnarea APS. Prin urmare, trebuie să se examineze dacă această exploatare în cele două APS este compatibilă cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate.

93.      În ceea ce privește turbinele eoliene, deși Comisia subliniază riscul ca păsările să moară prin coliziunea cu acestea (accidente ale păsărilor), Bulgaria înlătură acest argument prin invocarea rezultatelor observațiilor ornitologice efectuate de operatorii instalațiilor. Potrivit acestora, în primul an de exploatare a parcului eolian „Kaliakra Wind Power” ODD au fost găsite doar trei păsări moarte, și anume un pelican (Pelecanus onocrotalus) și două presuri (Miliaria sau Emberiza calandra). Deși ambele specii sunt menționate în formularul standardizat cu informații referitoare la APS „Kaliakra”, având în vedere populația importantă de pelicani, cuprinsă între 2 000 și 3 000, precum și numărul de presuri cuprins între 500 și 1 200, aceste pierderi par a fi mult mai puțin semnificative decât fluctuația naturală a efectivelor.

94.      Comisia consideră în continuare că turbinele eoliene și instalațiile „Thracian Cliffs Golf & Spa Resort” OOD perturbă speciile respective și deteriorează habitatele acestora. Comisia cuantifică pierderile în temeiul unei comunicări emise de o organizație bulgară de protecție a păsărilor.

95.      Bulgaria contestă în mod pertinent această estimare, susținând că în comunicarea respectivă nu rezultă clar modul în care au fost obținute aceste cifre. Prin urmare, nu este posibil să se susțină o încălcare a articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate prin invocarea unui cuantum estimat al pretinselor pierderi pe suprafețele în cauză.

96.      Cu toate acestea, este evident că exploatarea turbinelor eoliene, a structurilor hoteliere și a unui teren de golf pot justifica probabilitatea sau un risc de deteriorare a habitatelor speciilor de păsări protejate în cadrul APS, precum și perturbarea semnificativă a acestora.

97.      Astfel, în cazul parcului eolian construit de „Kaliakra Wind Power” AD, este vorba despre 35 de turbine eoliene care ocupă, cu o densitate mare, o suprafață de trei până la patru kilometri pătrați în interiorul APS „Kaliakra”. Este foarte probabil ca suprafețele dintre turbinele eoliene și vecinătatea directă a parcului eolian să nu mai fie pentru toate speciile de păsări protejate la fel de atractive cum erau înainte de construirea parcului eolian. Într‑o măsură mai redusă, acest lucru este valabil și în ceea ce privește cele două proiecte de energie eoliană mai mici. În consecință, Bulgaria a interzis în mod expres construcția unor turbine eoliene suplimentare în cadrul APS „Kaliakra”(68).

98.      Este de asemenea exclus ca suprafețele din APS „Belite Skali” ocupate de instalațiile „Thracian Cliffs Golf & Spa” OOD să aibă aceeași utilitate pentru speciile de păsări protejate ca înainte de realizarea acestui proiect. Amenajarea unui teren de golf și a unor zone de agrement modifică însă caracteristicile habitatelor respective și, chiar dacă speciile de păsări în cauză ar putea să le utilizeze totuși în continuare pentru reproducere, pentru odihnă sau pentru hrană, prezența turiștilor le‑ar alunga(69).

99.      Conform argumentației Comisiei privind pretinsele pierderi de teritorii suferite, acest aspect trebuie prezumat, printre altele, pentru următoarele specii menționate în anexa I la Directiva păsări, enumerate și în formularul standardizat care cuprinde informații referitoare la cele două APS în cauză: pietrarul negru (Oenanthe pleschanka), ciocârlia de Bărăgan (Melanocorypha calandra), ciocârlia de stol (Calandrella brachydactyla), pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus), șorecarul mare (Buteo rufinus), uliul cu picioare scurte (Accipiter brevipes) și dumbrăveanca (Coracias garrulus).

100. Așadar, revine Bulgariei sarcina să combată acest indiciu privind existența unei probabilități sau a unui risc de deteriorare a habitatelor speciilor de păsări protejate, precum și privind perturbarea acestora. Bulgaria nu se exprimă însă cu privire la perturbarea speciilor respective și la deteriorarea habitatelor acestora.

101. Prin urmare, trebuie să se plece de la premisa unei încălcări a articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate prin exploatarea proiectelor menționate.

102. În consecință, prin neadoptarea măsurilor necesare pentru a evita ca exploatarea turbinelor eoliene „Kaliakra Wind Power” AD, „EVN Enertrag Kavarna” OOD și „Vertikal – Petkov & Cie” OOD, precum și instalațiile „Thracian Cliffs Golf & Spa Resort” OOD din cadrul APS „Kaliakra” și al APS „Belite Skali” să deterioreze habitatele speciilor de păsări protejate și să perturbe aceste specii, Bulgaria nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate.

c)      Cu privire la protecția temporară a sitului propus „Kompleks Kaliakra”

103. Comisia reproșează în continuare Bulgariei că nu a protejat suficient SIC propus „Kompleks Kaliakra” de efectele negative produse de proiectele „Kaliakra Wind Power” AD, „EVN Enertrag Kavarna” OOD, „Vertikal – Petkov & Cie” OOD, precum și „Thracian Cliffs Golf & Spa Resort” OOD. Bulgaria contestă în acest sens distrugerea habitatului prioritar de stepe pontosarmatice (cod Natura 2000 62C0).

104. În temeiul Directivei habitate, statele membre sunt obligate ca, în ceea ce privește siturile care adăpostesc tipuri de habitate naturale și/sau de specii prioritare și pe care le‑au identificat pentru a le înscrie pe lista comunitară, să ia măsuri de protecție adecvate pentru a conserva caracteristicile siturilor respective. Prin urmare, statele membre nu ar putea autoriza intervenții care riscă să compromită în mod semnificativ caracteristicile ecologice ale acestora. Aceasta este situația atunci când o intervenție riscă fie să reducă în mod semnificativ suprafața unui sit, fie să aibă ca rezultat dispariția speciilor prioritare prezente pe acest sit, fie, în sfârșit, să conducă la distrugerea sitului respectiv sau la dispariția caracteristicilor sale reprezentative(70).

105. Această obligație de protecție ar fi încălcată în cazul în care Bulgaria ar autoriza distrugerea într‑o măsură semnificativă a unui tip de habitat prioritar în cadrul unui sit propus.

106. La fel ca toate celelalte obligații impuse de dreptul Uniunii, obligația amintită se aplică doar începând cu data aderării Bulgariei. Bulgaria susține însă, fără a fi contrazisă, că lucrările de prelucrare a solului pentru proiectele menționate, care distrug tipul de habitat, au fost realizate înainte de data aderării. Aceste efecte produse asupra tipului de habitat nu puteau, așadar, să constituie o încălcare a dreptului Uniunii.

107. Or, în cazul în care tipul de habitat de pe suprafețele vizate este deja distrus, exploatarea ulterioară a proiectelor nu poate să îl compromită mai mult.

108. Prin urmare, capătul de cerere C este neîntemeiat cu privire la acest aspect, iar acțiunea formulată de Comisie trebuie respinsă în această privință.

2.      Cu privire la proiectele de pe suprafețele neprotejate inițial (capătul de cerere B)

109. Prin intermediul capătului de cerere B, Comisia solicită să se constate că, prin aprobarea proiectelor „AES Geo Energy” OOD, „Windtech” OOD, „Brestiom” OOD, „Disib” OOD, „Eco Energy” OOD și „Longman Investment” OOD pe teritoriul zonei importante pentru conservarea păsărilor „Kaliakra” care nu a fost clasificat ca arie de protecție specială, deși ar fi trebuit să fie clasificat, Republica Bulgaria nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Directiva păsări, astfel cum a fost interpretat de Curte în cauzele C‑96/98 și C‑374/98.

110. Acest capăt de cerere este formulat într‑un mod similar capătului de cerere C, însă nu prezintă aceleași vicii, întrucât privește o situație de fapt și de drept diferită.

111. Subzistă însă neclarități ca urmare a faptului că Comisia își întemeiază acest capăt de cerere pe Directiva 2009/147, care a abrogat versiunea aplicabilă anterior a Directivei păsări. Prin urmare, s‑ar putea prezuma că se vizează încălcări care au fost săvârșite după intrarea în vigoare a Directivei 2009/147, la 15 februarie 2010.

112. Cu toate acestea, potrivit considerentului (1) al directivei menționate, aceasta are ca obiectiv codificarea Directivei păsări și nu a modificat articolul 4 alineatul (4) prima teză în raport cu versiunile aplicabile anterior, iar la articolul 18 primul paragraf se precizează în mod clar că versiunea aplicabilă anterior a Directivei păsări „se abrogă, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre”. Prin urmare, ar fi un formalism exagerat ca în prezenta cauză, în cazul unei obligații care subzistă și are un conținut identic și al unei situații de fapt neschimbate, să se țină seama exclusiv de împrejurări survenite începând cu data adoptării directivei de codificare(71).

a)      Criterii juridice

113. Conform observațiilor prezentate în secțiunea IV.A, trebuie să se plece de la premisa că proiectele se regăsesc pe suprafețe pe care Bulgaria ar fi trebuit să le desemneze ca APS. Clasificarea a avut loc însă abia după data relevantă pentru evaluarea situației din prezenta procedură, și anume după expirarea termenului prevăzut în avizul motivat(72), la 22 august 2012.

114. Zonele care nu au fost încă desemnate ca APS, dar care ar fi trebuit să fie desemnate intră în continuare, potrivit unei jurisprudențe constante, sub incidența primei teze a articolului 4 alineatul (4) din Directiva păsări(73). Potrivit acestei dispoziții, statele membre trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a evita, în zonele de protecție, poluarea sau deteriorarea habitatelor sau orice alt efect negativ asupra păsărilor, în măsura în care acestea au relevanță în contextul obiectivelor acestui articol.

115. În vederea dovedirii unei încălcări a articolului 4 alineatul (4) prima teză din Directiva păsări, este necesar să se recurgă la criteriul precizat de Curte în ceea ce privește articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate, întrucât această dispoziție corespunde în mare măsură cu articolul 4 alineatul (4) prima teză din Directiva păsări(74). Potrivit criteriului respectiv, trebuie să se constate existența unei încălcări în cazul în care Comisia dovedește că există probabilitatea sau riscul ca un proiect să deterioreze habitatul speciilor de păsări protejate sau să cauzeze acestora perturbări semnificative(75). În practică, existența unei încălcări a articolului 4 alineatul (4) prima teză din Directiva păsări a fost deja constatată de Curte ca urmare a unei probabilități sau a unui risc de producere a unor efecte negative(76), fără a se reține însă în mod expres criteriul menționat.

b)      Cu privire la proiecte

116. Prin intermediul acestui capăt de cerere, Comisia contestă șase proiecte.

i)      Cu privire la cele trei proiecte care nu au fost realizate

117. În ceea ce privește trei proiecte, și anume „Windtech” OOD, „Brestiom” OOD și „Eco Energy” OOD, potrivit susținerilor Bulgariei, necontestate în această privință, s‑a decis că nu era necesară o evaluare a efectelor asupra mediului. Nu au fost acordate alte autorizații, iar instalațiile nu au fost construite. Între timp, deciziile privind necesitatea unei evaluări a efectelor asupra mediului au devenit caduce.

118. Din aceste decizii s‑ar putea deja deduce un risc crescut sau o probabilitate mare de producere a unor perturbări sau a unor efecte negative asupra sitului, care exista încă la momentul expirării termenului prevăzut în avizul motivat(77). O evaluare a efectelor asupra mediului ar spori într‑adevăr posibilitatea identificării sau a evitării unor perturbări sau a unor efecte negative.

119. Acest risc pentru sit, invocat în scop pur procedural, nu este însă suficient pentru a constata existența unei încălcări a articolului 4 alineatul (4) prima teză din Directiva păsări, întrucât, în lipsa unor etape procedurale suplimentare, amenințarea rămâne de ordin ipotetic.

120. În plus, deși realizarea unei evaluări a efectelor asupra mediului ar fi preferabilă, aceasta nu poate fi totuși impusă în mod expres prin articolul 4 alineatul (4) prima teză din Directiva păsări – spre deosebire de articolul 6 alineatul (3) prima teză din Directiva habitate. Prin urmare, este suficient să se analizeze decizia privind necesitatea unei evaluări a efectelor asupra mediului ca posibilă încălcare a Directivei EEM.

ii)    Cu privire la cele trei proiecte care au fost realizate

121. În cazul celorlalte trei proiecte, autoritățile bulgare au acordat autorizațiile suplimentare necesare și, în consecință, turbinele eoliene au fost construite.

122. Proiectul „AES Geo Energy” OOD a obținut, în urma unei evaluări a efectelor asupra mediului efectuate în anul 2008, o autorizație de construcție pentru 52 de turbine eoliene care au fost puse în funcțiune la 15 noiembrie 2011.

123. În ceea ce privește proiectul „Disib” OOD, la 4 ianuarie 2007 s‑a decis că nu era necesară o evaluare a efectelor asupra mediului. Drept urmare, a fost autorizată construirea unei turbine eoliene, care este în funcțiune începând din 22 mai 2008.

124. Situația este similară în cazul proiectului „Longman Investment” OOD. După ce, la 11 decembrie 2007, s‑a decis că nu era necesară o evaluare a efectelor asupra mediului, a fost autorizată construirea unei turbine eoliene, care este în funcțiune începând din 16 iunie 2008.

c)      Cu privire la efectele negative produse asupra sitului

125. Construirea și exploatarea turbinelor eoliene pe suprafețele protejate ulterior ca urmare a extinderii APS „Kaliakra” trebuie evaluate în cauză la fel ca în cadrul APS inițiale.

126. La fel ca în cadrul APS inițiale, există într‑adevăr o probabilitate suficientă sau un risc suficient ca, prin construirea și prin exploatarea unui număr total de 54 de turbine eoliene, suprafețele să nu mai fie atât de atractive pentru speciile de păsări protejate ca înainte(78).

127. Nici faptul că, potrivit datelor de observare referitoare la parcul eolian „AES Geo Energy” OOD, la care face trimitere Bulgaria, gâsca cu gât roșu utilizează totuși suprafețele în cauză și că, în cazul curenților de vânt corespunzători, migrația păsărilor se concentrează în „Kaliakra” nu se opune constatării acestei probabilități sau a acestui risc. Astfel, obligațiile de protecție există înainte de a se constata o diminuare a numărului de păsări sau înainte de a se concretiza un risc de dispariție a unei specii protejate(79).

128. În plus, din aceste date se poate deduce cel puțin un indiciu legat de pierderea atractivității, întrucât gradul în care gâștele cu gât roșu utilizează suprafețele este mai redus decât valorile maxime înregistrate anterior construirii turbinelor eoliene. Totodată, nu există niciun document din care să rezulte că un număr încă mare de păsări migratoare folosesc teritoriul respectiv pentru repaus – nici chiar în timpul concentrărilor ocazionale de pe coastă.

d)      Concluzie intermediară

129. În consecință, prin faptul că nu a adoptat măsurile necesare pentru a evita ca exploatarea proiectelor de energie eoliană „AES Geo Energy” OOD, „Disib” OOD și „Longman Investment” OOD pe teritoriul zonei importante pentru protecția păsărilor „Kaliakra”, care nu a fost clasificat ca arie de protecție specială, deși ar fi trebuit să fie clasificat ca atare, să deterioreze habitatele speciilor de păsări care trebuie protejate și să perturbe aceste specii, Bulgaria nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (4) prima teză din Directiva păsări.

3.      Cu privire la consecințele unei eventuale constatări a neîndeplinirii obligațiilor

130. Trebuie subliniat de asemenea că, în raport cu datele speței, nu se poate decide cu titlu definitiv cu privire la chestiunea dacă exploatarea ulterioară a proiectelor examinate trebuie interzisă. Astfel, nu se poate exclude ca, pe baza unei evaluări mai detaliate, să rezulte că proiectele nu produc efecte negative asupra sitului ca atare sau că acestea pot fi justificate în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Directiva habitate(80).

131. Prima etapă de punere în aplicare a unei constatări a neîndeplinirii obligațiilor în legătură cu aceste aspecte și totodată prima măsură adecvată pentru a evita producerea unor efecte negative asupra APS în cauză ar fi, prin urmare, o evaluare științifică a efectelor proiectelor. În cazul în care, ulterior acestei evaluări, nu pot fi excluse toate îndoielile rezonabile din punct de vedere științific cu privire la inexistența unor efecte negative asupra sitului ca atare(81), ar putea fi necesară o examinare a unei posibile justificări în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Directiva habitate.

132. În ceea ce privește articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate, Curtea a constatat deja posibilitatea existenței unei justificări(82). În schimb, o încălcare a articolului 4 alineatul (4) prima teză din Directiva păsări poate fi justificată în principiu doar în limite mult mai stricte(83). Articolul 6 alineatul (4) din Directiva habitate permite totuși, în principiu, justificarea exploatării viitoare a turbinelor eoliene, întrucât suprafețele vizate au fost integrate între timp în APS „Kaliakra” și, prin urmare, acestora li se aplică în prezent și articolul 6 alineatele (2)-(4) din Directiva habitate.

133. Potrivit articolului 6 alineatul (4) din Directiva habitate, dacă, în ciuda unui rezultat negativ al evaluării efectelor asupra sitului și în lipsa unei soluții alternative, planul sau proiectul trebuie totuși realizat, din motive cruciale de interes public major, inclusiv din rațiuni de ordin social sau economic, statul membru ia toate măsurile compensatorii necesare pentru a proteja coerența globală a sistemului Natura 2000.

134. Pe lângă interesul legat de utilizarea energiei eoliene sau de menținerea locurilor de muncă, la identificarea interesului public ar trebui să se ia în considerare în special securitatea juridică și protecția încrederii legitime, în măsura în care aceste proiecte se bazează pe autorizații care au fost acordate înainte de momentul în care Directiva păsări și Directiva habitate au devenit aplicabile. În cazul adoptării tuturor măsurilor rezonabile în scopul reducerii efectelor negative, securitatea juridică și protecția încrederii legitime ar trebui să prevaleze în majoritatea cazurilor față de interesul privind protecția resurselor naturale în cauză.

135. Cu toate acestea, condițiile unei asemenea justificări nu sunt îndeplinite, întrucât Bulgaria nu a evaluat încă importanța efectelor negative produse asupra sitului prin exploatarea instalațiilor. Prin urmare, nu este posibilă nici evaluarea interesului legat de continuarea exploatării în raport cu efectele negative produse asupra sitului și nici nu pot fi examinate alternative, de exemplu amplasarea turbinelor eoliene într‑o altă zonă sau limitări de exploatare, în special în perioadele sensibile. Rămâne de asemenea neclar care sunt măsurile necesare pentru asigurarea coerenței rețelei Natura 2000(84).

136. În cazul în care Curtea urmează propunerea noastră, ar trebui să se examineze, așadar, mai întâi impactul perturbării cauzate de exploatarea proiectelor, iar ulterior, eventuala justificare a acesteia.

C –    Cu privire la EEM (capătul de cerere D)

137. În sfârșit, prin intermediul capătului de cerere D, Comisia invocă faptul că nu au fost evaluate corect efectele cumulative ale proiectelor „Windtech” OOD, „Brestiom” OOD, „Eco Energy” OOD și „Longman investment” OOD pe teritoriile IBA „Kaliakra” care nu au fost inițial protejate. Astfel, Bulgaria nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 2 alineatul (1) coroborat cu articolul 4 alineatele (2) și (3) și cu anexa III punctul 1 litera (b) la Directiva EEM.

138. În versiunea sa inițială, acest capăt de cerere privea verificarea preliminară a cinci proiecte vizând necesitatea de a proceda la o evaluare a efectelor asupra mediului, precum și evaluarea propriu‑zisă a efectelor asupra mediului a unui al șaselea proiect. Cu toate acestea, după ce Comisia, în cadrul memoriului în replică, și‑a restrâns capătul de cerere, se mai are în vedere doar verificarea preliminară a patru proiecte.

1.      Cu privire la aplicabilitatea în timp a Directivei EEM

139. Comisia solicită constatarea unei încălcări a Directivei EEM, în versiunea sa din anul 2011. Autoritățile bulgare adoptaseră însă deja deciziile contestate în anul 2007. Cu toate acestea, versiunea ulterioară poate fi aplicată, întrucât corespunde în toate aspectele relevante versiunii în vigoare în anul 2007(85).

2.      Cu privire la proiecte

140. Toate proiectele contestate privesc partea IBA „Kaliakra” care nu a fost clasificată inițial ca APS. Nu a fost efectuată, așadar, nicio evaluare a efectelor asupra mediului, întrucât autoritatea competentă a decis că aceasta nu era necesară.

141. Aceste proceduri de verificare preliminară au fost inițiate în a doua jumătate a anului 2007 și au fost încheiate prin adoptarea deciziilor din 24 septembrie 2007 („Eco Energy” OOD, privind construirea unei turbine eoliene), din 11 decembrie 2007 („Longman Investment” OOD, privind construirea unei turbine eoliene) și din 28 decembrie 2007 („Windtech” OOD, privind construirea a patru turbine eoliene și „Brestiom” OOD, privind construirea a șase turbine eoliene).

142. Doar proiectul „Longman Investment” OOD a fost finalizat și este în funcțiune începând de la 16 iunie 2008.

143. În schimb, în ceea ce privește celelalte trei proiecte, nu au fost acordate niciodată autorizații de construire, iar, potrivit datelor furnizate de Bulgaria, deciziile menționate au devenit caduce ca urmare a nepunerii lor în aplicare.

144. Prin urmare, trebuie să se examineze aspectul dacă o eventuală încălcare poate face obiectul prezentei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor [a se vedea în acest sens litera a)], și anume dacă poate exista efectiv o încălcare a Directivei EEM în legătură cu proiectele neexecutate [a se vedea în acest sens litera b)]. Apoi trebuie să se examineze aspectul dacă efectele cumulative ale proiectelor au fost suficient luate în considerate.

a)      Cu privire la posibilitatea ca deciziile caduce să facă obiectul prezentei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor

145. La prima vedere, s‑ar putea într‑adevăr prezuma că prezentul litigiu a fost tranșat în ceea ce privește deciziile care nu mai sunt în prezent valide. În cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, este însă în discuție situația care exista la data expirării termenului stabilit de Comisie în avizul motivat suplimentar din 22 iunie 2012, și anume la 22 august 2012(86).

146. La data respectivă, deciziile privind necesitatea unei evaluări a efectelor asupra mediului erau încă valide, întrucât, din câte se pare, cauza de ineficacitate constă în faptul că, în anul 2012, a fost acordat un termen de cinci ani pentru realizarea proiectelor. Prin urmare, trebuie să se plece de la premisa că deciziile menționate au devenit caduce cel mai devreme la cinci ani după adoptarea lor, așadar, la 24 septembrie 2012 și, respectiv, la 28 decembrie 2012.

b)      Cu privire la posibilitatea unei încălcări a Directivei EEM ca urmare a unor proiecte neexecutate

147. Îndoielile privind existența unei încălcări a Directivei EEM ca urmare a unor proiecte neexecutate ar putea fi legate de faptul că, potrivit articolului 2 alineatul (1), statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura că, înaintea acordării autorizației, proiectele care ar putea avea efecte semnificative asupra mediului, în temeiul, între altele, al naturii, al dimensiunii și al localizării lor, fac obiectul unei cereri de aprobare de dezvoltare și al unei evaluări a efectelor lor.

148. Decizia privind lipsa necesității unei evaluări a efectelor asupra mediului nu echivalează însă – după cum se știe – cu autorizarea unui proiect. Potrivit informațiilor necontestate furnizate de Bulgaria, este încă necesară cel puțin o autorizație de construire, care – spre deosebire de proiectul realizat „Longman investment” OOD – nu a fost acordată niciodată pentru celelalte trei proiecte. Prin urmare, Bulgariei nu i se poate imputa faptul că a autorizat aceste proiecte fără a efectua evaluarea necesară.

149. Cu toate acestea, decizia privind necesitatea unei evaluări a efectelor asupra mediului trebuie adoptată în conformitate cu cerințele prevăzute de Directiva EEM, în special conform articolului 4 alineatele (2) și (3) și anexei III. Este posibil ca cel puțin aceste dispoziții să fie încălcate, chiar dacă proiectul nu a obținut niciodată toate autorizațiile necesare. În ceea ce privește proiectul „Longman investment” OOD, este posibilă, în plus, și o încălcare a articolului 2 alineatul (1) din Directiva EEM.

3.      Cu privire la luarea în considerare a efectelor cumulative în cazul verificării preliminare

150. În ceea ce privește verificarea preliminară a necesității unei evaluări a efectelor asupra mediului, trebuie amintit că, în temeiul articolului 4 alineatul (2) primul paragraf din Directiva EEM, statele membre stabilesc, fie pe baza unei analize de caz, fie pe baza pragurilor sau a criteriilor fixate de acestea, dacă proiectele care intră în domeniul de aplicare al anexei II la această directivă trebuie supuse unei evaluări privind efectele lor asupra mediului.

151. Aceste proiecte includ instalațiile destinate transformării energiei eoliene în energie electrică (parcuri eoliene), menționate la punctul 3 litera (i) din această anexă.

152. În ceea ce privește stabilirea acestor praguri sau criterii, articolul 4 alineatul (2) litera (b) din Directiva EEM conferă statelor membre o marjă de. Această marjă de apreciere este însă limitată de obligația, prevăzută la articolul 2 alineatul (1), de a supune proiectele care ar putea avea efecte semnificative asupra mediului, în temeiul, între altele, al naturii, al dimensiunii și al localizării lor, unei evaluări a efectelor lor asupra mediului(87).

153. Astfel, criteriile și pragurile menționate la articolul 4 alineatul (2) litera (b) din Directiva 85/337 au ca obiectiv facilitarea aprecierii caracteristicilor concrete ale unui proiect pentru a determina dacă acesta trebuie să facă obiectul unei evaluări privind efectele sale asupra mediului(88).

154. De aici rezultă că autoritățile naționale competente, sesizate cu o cerere de autorizare a unui proiect care intră sub incidența anexei II la Directiva EEM, trebuie să efectueze o examinare specială a problemei dacă, ținând seama de criteriile care figurează în anexa III la directiva menționată, trebuie să se procedeze la o evaluare a efectelor asupra mediului(89).

155. În această privință, din cuprinsul punctului 1 din anexa III la Directiva EEM rezultă că este necesar să se aprecieze caracteristicile unui proiect, în special în raport cu efectele sale cumulative cu alte proiecte. Astfel, neluarea în considerare a efectului cumulativ al unui proiect cu alte proiecte poate să aibă ca rezultat practic sustragerea acestuia de la obligația de evaluare, deși, privit în ansamblu cu alte proiecte, acesta ar putea avea efecte semnificative asupra mediului(90).

156. Această cerință trebuie interpretată prin prisma punctului 3 din anexa III la Directiva EEM, potrivit căruia efectele semnificative pe care le‑ar putea avea un proiect trebuie tratate ținând seama de criteriile enumerate la punctele 1 și 2 din anexa III, în special în funcție de probabilitatea, de răspândirea, de amploarea, de durata și de reversibilitatea impactului acestui proiect(91).

157. Rezultă că revine unei autorități naționale, atunci când verifică dacă un proiect trebuie supus unei evaluări privind efectele asupra mediului, sarcina de a examina impactul pe care acesta l‑ar putea avea împreună cu alte proiecte. De altfel, în lipsa unei precizări, această obligație nu se limitează doar la proiectele de aceeași natură. În cadrul acestei analize prealabile, trebuie să se cerceteze dacă, având în vedere efectele altor proiecte, efectele asupra mediului pot fi mai importante decât în absența unor asemenea proiecte(92).

158. În prezenta cauză, pe suprafețele IBA „Kaliakra” care nu au fost clasificate încă drept APS au fost instalate deja cel puțin parcul eolian al „AES GEO Energy” OOD, care cuprinde 52 de turbine eoliene, și trei alte instalații ale „Disib” OOD. La sfârșitul anului 2007, existența unor efecte cumulative cu aceste proiecte nu se putea exclude în mod absolut pentru niciunul dintre cele patru proiecte contestate în speță.

159. În plus, informațiile furnizate cu privire la IBA „Kaliakra” cuprindeau indicii privind faptul că suprafețele vizate prezintă o importanță deosebită pentru migrarea păsărilor și pentru iernarea gâștei cu gât roșu.

160. Prin urmare, era obligatorie luarea în considerare a efectelor cumulative ale diferitor proiecte de energie eoliană în cadrul examinării necesității privind efectuarea unei evaluări a efectelor asupra mediului.

161. Bulgaria se întemeiază pe faptul că, în cadrul deciziilor în cauză, s‑a stabilit în mod expres că nu erau anticipate efecte cumulative. Simpla afirmație potrivit căreia nu există efecte cumulative nu dovedește însă că acestea au fost evaluate suficient. Bulgaria nu furnizează o dovadă cu privire la această evaluare.

4.      Concluzie intermediară

162. Așadar, prin faptul că, în cadrul analizei necesității unei evaluări a efectelor asupra mediului, nu a luat suficient în considerare efectele cumulative ale proiectelor „Windtech” OOD, „Brestiom” OOD, „Eco Energy” OOD și „Longman investment” OOD cu alte proiecte, Bulgaria nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatele (2) și (3) din Directiva EEM și al punctului 1 litera (b) din anexa III la această directivă, iar prin faptul că proiectul „Longman investment” OOD a fost totuși autorizat și realizat, Bulgaria nu și‑a îndeplinit, în plus, obligațiile care îi revin în temeiul articolului 2 alineatul (1) din directivă.

V –    Cu privire la cheltuielile de judecată

163. În temeiul articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât ambele părți au solicitat obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, iar Bulgaria a căzut în pretenții cu privire la partea esențială a motivelor sale, însă nu cu privire la totalitatea acestora, propunem ca acest stat membru să fie obligat la plata a trei sferturi din cheltuielile de judecată.

VI – Concluzie

164. În consecință, propunem Curții să constate că:

1)      Prin faptul că, la expirarea termenului stabilit de Comisie în avizul motivat, nu a protejat integral ca arie de protecție specială părțile inițial neprotejate ale Important Bird Area „Kaliakra”, situate la nord de aria de protecție specială „Kaliakra” clasificată inițial, Bulgaria nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatele (1) și (2) din Directiva 2009/147/CE privind conservarea păsărilor sălbatice.

2)      Prin faptul că nu a adoptat măsurile necesare pentru a evita ca exploatarea proiectelor de energie eoliană „AES Geo Energy” OOD, „Disib” OOD și „Longman Investment” OOD pe teritoriul zonei importante pentru conservarea păsărilor „Kaliakra”, care nu a fost clasificat ca arie de protecție specială, deși ar fi trebuit să fie clasificat ca atare, să deterioreze habitatele speciilor de păsări care trebuie protejate și să perturbe aceste specii, Bulgaria nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (4) prima teză din Directiva 2009/147.

3)      Prin neadoptarea măsurilor necesare pentru a evita ca exploatarea turbinelor eoliene „Kaliakra Wind Power” AD, „EVN Enertrag Kavarna” OOD și „Vertikal – Petkov & Cie” OOD, precum și facilitățile „Thracian Cliffs Golf & Spa Resort” OOD din cadrul APS „Kaliakra” și „Belite Skali” să deterioreze habitatele speciilor de păsări protejate și să perturbe aceste specii, Bulgaria nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică.

4)      Prin faptul că, în cadrul analizei necesității unei evaluări a efectelor asupra mediului, nu a luat suficient în considerare efectele cumulative ale proiectelor „Windtech” OOD, „Brestiom” OOD, „Eco Energy” OOD și „Longman investment” OOD cu alte proiecte, Bulgaria nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatele (2) și (3) și al punctului 1 litera (b) din anexa III la Directiva 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, iar prin faptul că proiectul „Longman investment” OOD a fost totuși autorizat și realizat, Bulgaria nu și‑a îndeplinit, în plus, obligațiile care îi revin în temeiul articolului 2 alineatul (1) din această directivă.

5)      Să respingă în rest acțiunea.

6)      Să oblige Republica Bulgaria să suporte un sfert din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană și trei sferturi din propriile cheltuieli de judecată.

1 – Limba originală: germana.

2 – A se vedea Decizia Consiliului din 3 decembrie 1981 privind încheierea Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa (JO 1982, L 38, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 3, p. 198). Convenția este publicată în JO 1982, L 38, p. 3, Ediție specială, 11/vol. 3, p. 200.

3 – A se vedea de exemplu Recommendation No. 130 (2007) of the Standing Committee on the windfarms planned near Balchik and Kaliakra, and other wind farm developments on the Via Pontica route (Bulgaria) din 29 noiembrie 2007 și, cel mai recent, Raportul Bulgariei din 30 martie 2015 (T‑PVS/Files[2015]22E).

4 – Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO 2010, L 20, p. 7).

5 – Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/105/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2006 (JO L 363, p. 368, Ediție specială, 15/vol. 18, p. 147).

6 – Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO 2012, L 26, p. 1).

7 – A se vedea http://www.birdlife.org/datazone/sitefactsheet.php?id=18973

8 – Decizia 2009/92/CE a Comisiei din 12 decembrie 2008 de adoptare, în temeiul Directivei 92/43/CEE a Consiliului, a unei liste inițiale a siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică a Mării Negre (JO 2009, L 43, p. 59).

9 – A se vedea http://natura2000.eea.europa.eu/Natura2000/SDF.aspx?site=BG0000573

10 – Anexa A.27 la cererea introductivă, p. 671.

11 – Anexa A.28 la cererea introductivă, p. 676 și următoarele.

12 – Anexa A.31 la cererea introductivă, p. 731.

13 – A se vedea punctul 18 de mai sus.

14 – Monitorul de stat nr. 15 din 21 februarie 2014, p. 59 și următoarele.

15 – Hotărârile Comisia/Franța (C‑202/01, EU:C:2002:713, punctul 19 și următoarele), Comisia/Finlanda (C‑240/00, EU:C:2003:126, punctul 28 și următoarele), Comisia/Italia (C‑378/01, EU:C:2003:176, punctul 16), Comisia/Spania (C‑235/04, EU:C:2007:386, punctul 51 și următoarele) și Comisia/Spania (C‑186/06, Leida, EU:C:2007:813, punctele 31 și 32).

16 – A se vedea Hotărârea Comisia/Portugalia („Moura, Mourão, Barrancos”, C‑191/05, EU:C:2006:472, punctul 13).

17 – A se vedea de exemplu Hotărârea Comisia/Franța (C‑237/12, EU:C:2014:2152, punctul 32).

18 – Hotărârea Comisia/Portugalia (C‑191/05, EU:C:2006:472, punctul 14).

19 – Hotărârea Comisia/Austria („Lauteracher Ried”, C‑209/04, EU:C:2006:195, punctul 31).

20 – Hotărârea Comisia/Irlanda (C‑418/04, EU:C:2007:780, punctul 37).

21 – Hotărârea Comisia/Irlanda (C‑418/04, EU:C:2007:780, punctul 39).

22 – Hotărârea Comisia/Austria (C‑209/04, EU:C:2006:195, punctul 33).

23 – A se vedea http://www.birdlife.org/datazone/info/ibacriteuro

24 – A se vedea http://www.birdlife.org/datazone/sitefactsheet.php?id=18973

25 – Hotărârile Comisia/Țările de Jos (C‑3/96, EU:C:1998:238, punctele 68-70), Comisia/Spania (C‑235/04, EU:C:2007:386, punctul 26) și Comisia/Irlanda (C‑418/04, EU:C:2007:780, punctul 52).

26 – A se vedea Hotărârea Comisia/Spania (C‑235/04, EU:C:2007:386, punctele 29-34).

27 – A se vedea de exemplu Hotărârea Comisia/Spania (C‑235/04, EU:C:2007:386, punctul 61).

28 – Hotărârea Comisia/Irlanda (C‑418/04, EU:C:2007:780, punctul 142).

29 – A se vedea http://www.birdlife.org/datazone/sitefactsheet.php?id=18973, accesat la 4 iunie 2015.

30 – Anexa A.28 la cererea introductivă, p. 686.

31 – A se vedea http://www.birdlife.org/datazone/info/ibacriteuro, accesat la 4 iunie 2015.

32 – Anexa A.38 la cererea introductivă, p. 794.

33 – Willem van den Bossche și alții, Еаstern European White Stork Populations: Migration Studies and Elaboration of Conservation Measures, BfN scripten 66, 2002 (anexa B.7 la memoriul în apărare, p. 521 și următoarele).

34 – Gash, Review of the Ornithologica1 Importance of the „Kaliakra” IBA/SРА and Saint Nikola Wind Farm, 2012 (anexa B.6 la memoriul în apărare, p. 447 și următoarele).

35 – Citată la nota de subsol 34, tabelul 2, p. 467.

36 – Dintre statisticile mai recente trebuie evidențiat și anul 2013, în care au fost observate peste 11 000 de berze și aproximativ 10 000 de păsări de pradă (Zehtindjiev, Bird migration monitoring in the Saint Nikola Wind Farm territory, „Kaliakra” region in autumn 2014, and an analysis of potential impact after five years of operation, p. 16 și următoarele, www.aesgeoenergy.com/site/images/Report%20autumn%20monitoring%202014.pdf, accesat la 6 mai 2015).

37 – Nu există cifre pentru anul 2007.

38 – Această teză este exprimată și în cel puțin unul dintre studiile prezentate de Comisie; a se vedea anexa A.36 la cererea introductivă, p. 745.

39 – Anexa B.4 la memoriul în replică, p. 73.

40 – Anexa B.4 la memoriul în replică, p. 77.

41 – Anexa A.45 la cererea introductivă, p. 874 și următoarele și anexa B.6 la memoriul în răspuns, p. 203.

42 – A se vedea http://www.birdlife.org/datazone/sitefactsheet.php?id=18973, accesat la 4 iunie 2015.

43 – A se vedea http://www.birdlife.org/datazone/info/ibacriteuro, accesat la 4 iunie 2015.

44 – Anexa A.45 la cererea introductivă, p. 877 și următoarele.

45 – Anexa B.9 la memoriul în răspuns, p. 789 și următoarele.

46 – Anexa B.6 la memoriul în răspuns, p. 510 și următoarele; a se vedea și p. 476 și următoarele.

47 – A se vedea datele aferente anilor 1995/1996 (anexa B.9 la memoriul în răspuns, p. 872) și 1997/1998 (anexa B.9 la memoriul în răspuns, p. 868).

48 – Anexa B.7 la memoriul în replică, p. 226 și următoarele.

49 – A se vedea în acest sens punctele 96 și 97 de mai jos.

50 – A se vedea Hotărârea Comisia/Spania (C‑235/04, EU:C:2007:386, punctul 32).

51 – Anexa A.41 la cererea introductivă, p. 825.

52 – Hotărârile Comisia/Finlanda (C‑195/04, EU:C:2007:248, Punctul 22) și Regatul Unit/Consiliul (C‑209/13, EU:C:2014:283, punctul 30).

53 – Hotărârile Dragaggi și alții (C‑117/03, EU:C:2005:16, punctele 24 și 25) și Bund Naturschutz in Bayern și alții (C‑244/05, EU:C:2006:579, punctele 35 și 36).

54 – JO 2005, L 157, p. 203.

55 – Hotărârea Comisia/Austria (C‑209/04, EU:C:2006:195, punctul 57).

56 – Hotărârea Comisia/Austria (C‑209/04, EU:C:2006:195, punctul 62).

57 – A se vedea Concluziile noastre prezentate în cauza Comisia/Austria (C‑209/04, EU:C:2005:653, punctele 55-64).

58 – Hotărârea Nomarchiaki Aftodioikisi Aitoloakarnanias și alții (C‑43/10, EU:C:2012:560, punctul 103).

59 – Hotărârea Comisia/Spania („Ursul brun din Spania”, C‑404/09, EU:C:2011:768, punctul 124).

60 – Hotărârile Stadt Papenburg (C‑226/08, EU:C:2010:10, punctele 48 și 49) și Comisia/Spania (C‑404/09, EU:C:2011:768, punctul 125). A se vedea în acest sens Hotărârea Comisia/Italia („Is Arenas”, C‑491/08, EU:C:2010:330, în special punctul 38).

61 – Hotărârile Comisia/Franța („Basses Corbières”, C‑374/98, EU:C:2000:670, punctele 47 și 57), Comisia/Italia („Valloni e steppe pedegarganiche”, C‑388/05, EU:C:2007:533, punctul 18), precum și Comisia/Spania („Leida”, C‑186/06, EU:C:2007:813, punctul 27 și următoarele).

62 – Hotărârile Comisia/Franța (C‑241/08, EU:C:2010:114, punctul 32) și Comisia/Spania (C‑404/09, EU:C:2011:768, punctul 126).

63 – Hotărârea Comisia/Spania (C‑404/09, EU:C:2011:768, punctul 128).

64 – Hotărârea Comisia/Spania (C‑404/09, EU:C:2011:768, punctul 142).

65 – Hotărârile Waddenvereniging și Vogelbeschermingsvereniging (C‑127/02, EU:C:2004:482, punctul 43), Comisia/Italia (C‑179/06, EU:C:2007:578, punctul 33) și Azienda Agro‑Zootecnica Franchini și Eolica di Altamura (C‑2/10, EU:C:2011:502, punctul 41).

66 – Hotărârile Waddenvereniging și Vogelbeschermingsvereniging (C‑127/02, EU:C:2004:482, punctul 36), Comisia/Franța (C‑241/08, EU:C:2010:114, punctul 30) și Comisia/Spania (C‑404/09, EU:C:2011:768, punctul 142).

67 – Hotărârea Comisia/Spania (C‑404/09, EU:C:2011:768, punctele 156 și 192).

68 – Punctul 8.6 din actul juridic citat la nota de subsol 14.

69 – A se vedea cu titlu ilustrativ Hotărârile Comisia/Austria („Golfplatz Wörschach”, C‑209/02, EU:C:2004:61, punctul 24) și Comisia/Italia (C‑491/08, EU:C:2010:330, punctele 32-34).

70 – Hotărârile Bund Naturschutz in Bayern și alții (C‑244/05, EU:C:2006:579, punctele 46 și 47), Comisia/Spania (C‑404/09, EU:C:2011:768, punctul 163) și Comisia/Cipru („Șarpele de casă din Cipru”, C‑340/10, EU:C:2012:143, punctul 44).

71 – A se vedea Hotărârile Comisia/Grecia (C‑286/08, EU:C:2009:543, punctul 8), Comisia/Franța (C‑492/08, EU:C:2010:348, punctul 32) și Comisia/Polonia (C‑281/11, EU:C:2013:855, punctul 38), precum și Gruber (C‑570/13, EU:C:2015:231, punctele 26-28).

72 – Hotărârea Comisia/Spania (C‑186/06, EU:C:2007:813, punctul 32).

73 – Hotărârile Comisia/Franța (C‑374/98, EU:C:2000:670, punctele 47 și 57), Comisia/Italia (C‑388/05, EU:C:2007:533, punctul 18), precum și Comisia/Spania (C‑186/06, EU:C:2007:813, punctul 27 și următoarele).

74 – Hotărârile Comisia/Irlanda („Owenduff‑Nephin Beg”, C‑117/00, EU:C:2002:366, punctul 26), Comisia/Italia (C‑388/05, EU:C:2007:533, punctul 26) și Comisia/Grecia („Lacul Koroneia”, C‑517/11, EU:C:2013:66, punctul 34).

75 – A se vedea detalii la punctele 83-87 de mai sus.

76 – Hotărârea Comisia/Spania (C‑186/06, EU:C:2007:813, punctele 33, 34 și 36).

77 – A se vedea în acest sens, pentru detalii, punctele 145 și 146 de mai jos.

78 – A se vedea punctele 96 și 97 de mai sus.

79 – Hotărârile Comisia/Spania („Marismas de Santoña”, C‑355/90, EU:C:1993:331, punctul 15) și Comisia/Spania (C‑186/06, EU:C:2007:813, punctul 36).

80 – A se vedea punctul 87 de mai sus.

81 – A se vedea Hotărârile Waddenvereniging și Vogelbeschermingsvereniging (C‑127/02, EU:C:2004:482, punctul 59), Comisia/Spania (C‑404/09, EU:C:2011:768, punctul 156) și Nomarchiaki Aftodioikisi Aitoloakarnanias și alții (C‑43/10, EU:C:2012:560, punctul 113).

82 – Hotărârea Comisia/Spania (C‑404/09, EU:C:2011:768, punctele 156 și 192).

83 – Hotărârile Comisia/Germania („Leybucht”, C‑57/89, EU:C:1991:89, punctul 21 și următoarele), Comisia/Spania (C‑355/90, EU:C:1993:331, punctul 19), Royal Society for the Protection of Birds („Lappel Bank”, C‑44/95, EU:C:1996:297, punctul 37) și Comisia/Spania (C‑186/06, EU:C:2007:813, punctul 37).

84 – Hotărârea Comisia/Spania (C‑404/09, EU:C:2011:768, punctul 157).

85 – Hotărârea Gruber (C‑570/13, EU:C:2015:231, punctele 26-28).

86 – A se vedea de exemplu Hotărârea Comisia/Franța (C‑241/08, EU:C:2010:114, punctul 59).

87 – Hotărârile Kraaijeveld și alții (C‑72/95, EU:C:1996:404, punctul 50), Salzburger Flughafen (C‑244/12, EU:C:2013:203, punctul 29), precum și Marktgemeinde Straßwalchen și alții (C‑531/13, EU:C:2015:79, punctul 40).

88 – Hotărârile Salzburger Flughafen (C‑244/12, EU:C:2013:203, punctul 30) și Marktgemeinde Straßwalchen și alții (C‑531/13, EU:C:2015:79, punctul 41).

89 – Hotărârea Marktgemeinde Straßwalchen și alții (C‑531/13, EU:C:2015:79, punctul 42), precum și, în același sens, Hotărârea Mellor (C‑75/08, EU:C:2009:279, punctul 51).

90 – Hotărârea Marktgemeinde Straßwalchen și alții (C‑531/13, EU:C:2015:79, punctul 43), precum și, în același sens, Hotărârea Brussels Hoofdstedelijk Gewest și alții (C‑275/09, EU:C:2011:154, punctul 36).

91 – Hotărârea Marktgemeinde Straßwalchen și alții (C‑531/13, EU:C:2015:79, punctul 44).

92 – Hotărârea Marktgemeinde Straßwalchen și alții (C‑531/13, EU:C:2015:79, punctul 45).