Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 martie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Landgericht Regensburg - Germania) - G/Cornelius de Visser
(Cauza CauzaC-292/10)
(Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială - Comunicare publică a actelor judiciare - Lipsa unui domiciliu sau a unei reședințe cunoscute a pârâtului pe teritoriul unui stat membru - Competența "în materie delictuală și cvasidelictuală" - Încălcare a drepturilor referitoare la personalitate care ar fi putut fi săvârșită prin publicarea unor fotografii pe internet - Locul unde s a produs sau riscă să se producă fapta prejudiciabilă)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Landgericht Regensburg
Părțile din acțiunea principală
Reclamant: G
Pârât: Cornelius de Visser
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare - Landgericht Regensburg - Interpretarea articolului 6 primul paragraf TUE coroborat cu articolul 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (JO 2007, C 303, p. 1), a articolului 4 alineatul (1), a articolului 5 punctul 3 și a articolului 26 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (JO 2001 L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74), precum și a articolului 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special ale comerţului electronic, pe piaţa internă (JO L 178, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 29, p. 257) - Reglementare națională care prevede, în anumite împrejurări, efectuarea comunicării publice a actelor judiciare către pârât și care permite pronunțarea unei hotărâri în lipsă pe baza unui act de sesizare a instanței comunicat în acest mod - Aplicabilitatea normelor de competență prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 44/2001 în lipsa unui domiciliu sau a unei reședințe cunoscute a pârâtului pe teritoriul unui stat membru - Stabilirea competenței judiciare și a legii aplicabile unei acțiuni declanșate ca urmare a potențialei încălcări a drepturilor referitoare la personalitate prin publicarea unor fotografii pe o pagină de internet editat de o persoană al cărei domiciliu este necunoscut
Dispozitivul
În împrejurări precum cele din acțiunea principală, articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că nu se opune aplicării articolului 5 punctul 3 din același regulament în cazul unei acțiuni în răspundere pentru administrarea unui site internet introduse împotriva unui pârât care este probabil cetățean al Uniunii, dar care se află într un loc necunoscut, dacă instanța sesizată nu dispune de indicii doveditoare care să îi permită să concluzioneze că pârâtul respectiv domiciliază efectiv în afara teritoriului Uniunii Europene.
Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că nu se opune pronunțării unei hotărâri în lipsă împotriva unui pârât căruia, ca urmare a imposibilității de a l localiza, i a fost comunicat actul de sesizare a instanței prin publicare potrivit dreptului național, cu condiția ca instanța sesizată să se fi asigurat anterior că toate demersurile impuse de principiile diligenței și bunei credințe au fost întreprinse pentru a l găsi pe acest pârât.
Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune certificării ca titlu executoriu european în sensul Regulamentului (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanțele necontestate a unei hotărâri pronunțate în lipsă împotriva unui pârât a cărui adresă nu este cunoscută.
Articolul 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă ("directiva privind comerțul electronic") nu se aplică într o situație în care locul de stabilire a furnizorului de servicii ale societății informaționale este necunoscut, din moment ce aplicarea acestei dispoziții este subordonată identificării statului membru pe al cărui teritoriu este efectiv stabilit furnizorul în discuție.
____________1 - JO C 346, 18.12.2010.