HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a treia)
18 octombrie 2023(*)
„Politică comercială – Regulamentul (UE) 2020/502 – Măsuri adoptate de Statele Unite cu privire la importurile de anumite produse derivate din aluminiu și din oțel – Decizie a Uniunii de suspendare a concesiilor comerciale și a altor obligații echivalente – Taxe vamale suplimentare la importurile de produse originare din Statele Unite – Acțiune în anulare – Calitate procesuală activă – Admisibilitate – Principiul bunei administrări – Dreptul de a fi ascultat”
În cauza T‑402/20,
Zippo Manufacturing Co., cu sediul în Bradford, Pennsylvania (Statele Unite),
Zippo GmbH, cu sediul în Emmerich am Rhein (Germania),
Zippo SAS, cu sediul în Paris (Franța),
reprezentate de R. MacLean și D. Sevilla Pascual, avocați,
reclamante
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de J. Flett, G.‑D. Balan și M. Mataija, în calitate de agenți,
pârâtă,
TRIBUNALUL (Camera a treia),
compus, la deliberări, din domnul G. De Baere, președinte, doamna G. Steinfatt și domnul K. Kecsmár (raportor), judecători,
grefier: doamna M. Zwozdziak‑Carbonne, administratoare,
având în vedere faza scrisă a procedurii, în special:
– Ordonanța din 6 mai 2021 prin care excepția de inadmisibilitate ridicată de Comisie este unită cu fondul prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 18 septembrie 2020;
– măsura de organizare a procedurii din 12 iulie 2022 și răspunsurile părților depuse la grefa Tribunalului la 9 și la 10 august 2022;
– măsura de cercetare judecătorească din 21 septembrie 2022 și răspunsul Comisiei depus la grefa Tribunalului la 26 septembrie 2022,
în urma ședinței din 29 septembrie 2022,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin acțiunea formulată în temeiul articolului 263 TFUE, reclamantele, Zippo Manufacturing Co. (denumită în continuare „ZMC”), Zippo GmbH și Zippo SAS, solicită anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/502 al Comisiei din 6 aprilie 2020 privind unele măsuri specifice de politică comercială cu privire la anumite produse originare din Statele Unite ale Americii (JO 2020, L 109, p. 10, denumit în continuare „regulamentul atacat”), în măsura în care le privește.
Istoricul cauzei și situația de fapt ulterioară introducerii acțiunii
2 Reclamantele aparțin aceluiași grup de societăți. Acestea își desfășoară activitatea în domeniul fabricării, distribuției și comercializării de brichete mecanice rezistente la vânt din metal sub marca Zippo, precum și în domeniul serviciilor postvânzare pentru aceste produse. Produsele sunt fabricate de ZMC, care se prezintă drept singurul producător cunoscut al acestui tip de produse în Statele Unite.
3 Societatea ZMC exportă o parte din produsele sale în Uniunea Europeană. Acestea sunt supuse unor taxe vamale la intrarea pe teritoriul vamal al Uniunii, la subpoziția 9613 80 00 din Nomenclatura combinată (denumită în continuare „codul NC 9613 80 00”), instituită prin Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO 1987, L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3). Codul NC 9613 80 00 se referă la „Alte brichete și aprinzătoare”, din categoria „Brichete și alte aprinzătoare, chiar mecanice sau electrice și părțile lor, altele decât pietrele și fitilele”.
4 Produsele în discuție sunt vândute de ZMC filialelor sale, Zippo GmbH și Zippo SAS, și distribuitorilor independenți autorizați în vederea comercializării lor pe teritoriul Uniunii. Produsele menționate sunt vândute franco la bord (FOB), astfel încât riscurile aferente acestor produse sunt transferate distribuitorilor, afiliați sau independenți, la momentul livrării lor în portul sau în aeroportul din Statele Unite în vederea exportului. Acordurile de distribuție încheiate între ZMC și distribuitorii menționați precizează de asemenea că aceștia din urmă suportă costul tuturor taxelor vamale.
5 La 24 ianuarie 2020, Statele Unite ale Americii au adoptat măsuri sub forma unor majorări de tarife la importurile de anumite produse derivate din aluminiu și de anumite produse derivate din oțel, care au intrat în vigoare la 8 februarie 2020 pentru o perioadă nelimitată.
6 Considerate de Statele Unite ale Americii ca fiind măsuri de securitate, aceste măsuri constituiau, potrivit Comisiei Europene, măsuri de salvgardare adoptate ca să restricționeze importurile pentru a proteja industria națională în fața concurenței externe în scopul garantării prosperității industriei respective. Prin urmare, Comisia a considerat că era necesar să adopte măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 654/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind exercitarea drepturilor Uniunii pentru aplicarea și respectarea normelor comerțului internațional și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 3286/94 al Consiliului privind adoptarea procedurilor comunitare în domeniul politicii comerciale comune în vederea asigurării exercitării de către Comunitate a drepturilor care îi sunt conferite de normele comerțului internațional, în special de cele instituite sub egida Organizației Mondiale a Comerțului (JO 2014, L 189, p. 50).
7 La 6 martie 2020, în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 654/2014, Comisia a solicitat opinia părților interesate prin intermediul unui formular pus la dispoziție pe site‑ul internet al Direcției Generale (DG) Comerț a Comisiei. Colectarea de informații s‑a încheiat la 13 martie 2020. Printre măsurile avute în vedere la finalul colectării menționate, Comisia a indicat posibilitatea aplicării de taxe vamale suplimentare anumitor produse originare din Statele Unite și în special, într‑o primă etapă, produselor încadrate la codul NC 9613 80 00. Părțile nu contestă că reclamantele nu au participat la această colectare de informații.
8 La 6 aprilie 2020, Comisia a adoptat regulamentul atacat, care a intrat în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, la 7 aprilie 2020.
9 Articolul 1 din regulamentul menționat prevede:
„(1) Comisia notifică în scris imediat și, în orice caz, cel târziu la 7 aprilie 2020, Consiliul OMC pentru comerțul cu mărfuri cu privire la faptul că, în cazul în care Consiliul pentru comerțul cu mărfuri nu se opune, Uniunea suspendă, de la 8 mai 2020, aplicarea pentru comerțul cu Statele Unite a concesiilor privind taxele vamale în temeiul [Acordului general pentru tarife și comerț din] 1994 cu privire la produsele enumerate la alineatul (2).
(2) Prin urmare, Uniunea aplică taxe vamale suplimentare la importurile în Uniune de produse enumerate mai jos și originare din Statele Unite, după cum urmează:
(a) În prima etapă, se aplică taxe ad valorem suplimentare de 20 % și 7 %, începând cu 8 mai 2020, la importurile de produse specificate, după cum urmează:
Cod NC | Taxă ad valorem suplimentară |
9613 80 00 | 20 % |
3926 30 00 | 7 % |
[…]”
10 Potrivit articolului 2 din același regulament:
„Uniunea aplică taxele vamale suplimentare prevăzute la articolul 1, atât timp cât și în măsura în care Statele Unite aplică sau reaplică măsurile sale de salvgardare într‑un mod care ar afecta produsele din Uniune. Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un aviz care indică data la care Statele Unite au încetat să aplice măsurile de salvgardare.”
11 Prin scrisoarea din 22 mai 2020, reclamantele au solicitat Comisiei toate comunicările pregătitoare și documentele de lucru referitoare la adoptarea regulamentului atacat, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76). Ca urmare a răspunsului Comisiei din 24 iulie 2020 și a cererii de confirmare a reclamantelor din 14 august 2020, Comisia a acordat, la 27 noiembrie 2020, accesul complet la mai multe dintre documentele în discuție, accesul parțial la unele dintre documentele menționate și a respins cererile de acces pentru restul documentelor.
12 Pe de altă parte, prin scrisoarea din 2 iunie 2020, reclamantele au solicitat Comisiei excluderea produselor lor din domeniul de aplicare al regulamentului atacat, în temeiul considerentului (19) al acestuia. Printr‑o scrisoare din 16 iunie 2020, Comisia a refuzat cererea.
13 În urma anunțării de către Statele Unite ale Americii a modificării măsurilor de salvgardare începând cu 1 ianuarie 2022, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/2083 din 26 noiembrie 2021 de suspendare a măsurilor de politică comercială vizând anumite produse originare din Statele Unite ale Americii impuse prin Regulamentele de punere în aplicare (UE) 2018/886 și (UE) 2020/502 (JO 2021, L 246, p. 41). Regulamentul menționat suspendă printre altele taxele vamale ad valorem suplimentare aplicate produselor încadrate la codul NC 9613 80 00 prevăzute de regulamentul atacat, începând de la 1 ianuarie 2022 și până la 31 decembrie 2023.
Concluziile părților
14 Reclamantele solicită Tribunalului:
– anularea regulamentului atacat și în special a articolului 1 alineatul (2) litera (a) și a articolului 2 din acesta, în măsura în care aceste dispoziții li se aplică;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
15 Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii ca inadmisibilă;
– cu titlu subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată;
– obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
Cu privire la admisibilitate
16 Prin excepția invocată în temeiul articolului 130 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, Comisia arată că reclamantele nu sunt vizate individual de regulamentul atacat. Regulamentul menționat ar lua forma unui act al Uniunii cu aplicabilitate generală, care ar afecta reclamantele în temeiul unei situații determinate în mod obiectiv de acesta în raport cu finalitatea sa, și anume o reechilibrare din punct de vedere comercial în raport cu Statele Unite ale Americii ca urmare a extinderii măsurilor de salvgardare impuse de acestea cu privire la anumite produse derivate din oțel sau din aluminiu. Prin urmare, aceasta concluzionează că acțiunea este inadmisibilă.
17 În ședință, Comisia și‑a reiterat obiecțiile cu privire la faptul că reclamantele ar fi aparținut unui cerc închis de operatori la momentul adoptării regulamentului atacat. Aceasta a precizat însă că avea cunoștință, în cursul procesului de adoptare a regulamentului atacat, de faptul că o mare parte din măsura prevăzută de regulamentul menționat cu privire la produsele încadrate la codul NC 9613 80 00 urma să se aplice produselor reclamantelor. În schimb, a contestat că ar fi știut, în cursul acestui proces, că acestea erau singurele întreprinderi vizate. În plus, Comisia a subliniat că, contrar celor pretinse de reclamante în înscrisurile lor, exporturile acestora din urmă către Uniune au crescut de la introducerea taxelor vamale suplimentare în cauză.
18 Reclamantele susțin că sunt vizate individual și direct de regulamentul atacat, la fel ca un destinatar al actului, și că, prin urmare, acțiunea trebuie declarată admisibilă.
19 Trebuie amintit că admisibilitatea unei acțiuni introduse de o persoană fizică sau juridică împotriva unui act al cărui destinatar nu este această persoană, în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, este supusă condiției de a‑i fi recunoscută calitatea procesuală activă, care există în două ipoteze. Pe de o parte, o asemenea acțiune poate fi formulată cu condiția ca actul în cauză să o privească direct și individual. Pe de altă parte, o astfel de persoană poate introduce o acțiune împotriva unui act normativ care nu presupune măsuri de executare dacă acesta o privește direct (a se vedea Hotărârea din 3 decembrie 2020, Changmao Biochemical Engineering/Distillerie Bonollo și alții, C‑461/18 P, EU:C:2020:979, punctul 54 și jurisprudența citată).
20 Condițiile de admisibilitate prevăzute de această dispoziție trebuie să fie interpretate în lumina dreptului fundamental la protecție jurisdicțională efectivă, astfel cum este afirmat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), fără a se ajunge însă la înlăturarea acestor condiții expres prevăzute de Tratatul FUE (a se vedea Hotărârea din 3 decembrie 2020, Changmao Biochemical Engineering/Distillerie Bonollo și alții, C‑461/18 P, EU:C:2020:979, punctul 55 și jurisprudența citată).
21 Trebuie amintit de asemenea că caracterul normativ al unui act atacat nu exclude posibilitatea ca acesta să privească în mod direct și individual anumite persoane juridice sau fizice interesate (Hotărârea din 18 mai 1994, Codorniu/Consiliul, C‑309/89, EU:C:1994:197, punctul 19; a se vedea de asemenea Hotărârea din 28 februarie 2019, Consiliul/Growth Energy și Renewable Fuels Association, C‑465/16 P, EU:C:2019:155, punctul 72 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 14 septembrie 1995, Antillean Rice Mills și alții/Comisia, T‑480/93 și T‑483/93, EU:T:1995:162, punctul 66).
Cu privire la condiția referitoare la afectarea individuală
22 Potrivit unei jurisprudențe constante, articolul 263 al patrulea paragraf TFUE permite persoanelor fizice și juridice să formuleze o acțiune împotriva unui act cu aplicabilitate generală, precum un regulament, numai în cazul în care, pe lângă faptul că privește direct aceste persoane, le afectează și în considerarea anumitor calități care le sunt specifice sau a unei situații de fapt care le caracterizează în raport cu orice altă persoană și, ca urmare a acestui fapt, le individualizează analog cu destinatarul unei decizii. Cu alte cuvinte, încălcările invocate de reclamantă trebuie să fie de natură să o individualizeze într‑un mod analog cu cel în care ar fi individualizat destinatarul actului (a se vedea Hotărârea din 18 mai 2022, Uzina Metalurgica Moldoveneasca/Comisia, T‑245/19, EU:T:2022:295, punctul 57 și jurisprudența citată).
23 În primul rând, obiecțiile Comisiei întemeiate pe natura regulamentului atacat trebuie să fie respinse.
24 Astfel, împrejurarea potrivit căreia regulamentul atacat are, prin însăși natura sa, un efect erga omnes nu exclude posibilitatea ca un asemenea act să conțină măsuri care se aplică în mod individual anumitor operatori economici (a se vedea în acest sens Ordonanța din 30 aprilie 2003, VVG International și alții/Comisia, T‑155/02, EU:T:2003:125, punctele 40-42). Prin urmare, deși aplicarea regulamentului atacat se realizează pe baza unei situații determinate în mod obiectiv, reclamantele pot totuși să invoce elemente de natură să le individualizeze într‑un mod analog cu cel în care ar fi individualizat destinatarul actului.
25 În al doilea rând, reclamantele afirmă că ZMC este singura producătoare‑exportatoare a produselor supuse taxelor vamale suplimentare în cauză cunoscută în Statele Unite ale Americii. Astfel, întemeindu‑se pe datele provenite de la Eurostat, aceleași cu cele utilizate de Comisie în vederea adoptării regulamentului atacat, reclamantele susțin că, după adăugarea costurilor de transport aerian, de transport terestru și de asigurare, precum și a celorlalte costuri de expediere conexe și după aplicarea cursului de schimb relevant, valoarea exporturilor produselor în cauză efectuate de ZMC către Uniune este foarte apropiată de valoarea totală a importurilor originare din Statele Unite încadrate la codul NC 9613 80 00 pentru anul 2019.
26 În această privință, trebuie amintit că, deși calitatea de a fi cea mai importantă producătoare‑exportatoare a produselor supuse măsurilor în cauză nu este, în sine, de natură să individualizeze ZMC, acest fapt nu este lipsit de pertinență întrucât face parte dintr‑un ansamblu de elemente constitutive ale unei situații speciale ce caracterizează reclamanta, având în vedere măsura în cauză, în raport cu orice alt operator economic (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 mai 2022, Uzina Metalurgica Moldoveneasca/Comisia, T‑245/19, EU:T:2022:295, punctul 63 și jurisprudența citată).
27 În speță, în ședință, Comisia a fost invitată să se pronunțe cu privire la cifrele furnizate de reclamante. Or, deși Comisia a exprimat rezerve cu privire la faptul că ZMC ar fi unica producătoare‑exportatoare a produselor în cauză, aceasta a admis totuși că datele furnizate de reclamante și datele provenite de la Eurostat erau apropiate. Trebuie să se deducă din aceasta că Comisia nu a furnizat nicio dovadă care să contrazică elementele prezentate de reclamante în această privință.
28 În plus, în ceea ce privește obiecția Comisiei cu privire la existența unui cerc închis de operatori, din cauză că orice exportator actual sau potențial, stabilit pe teritoriul Statelor Unite, de produse încadrate la codul NC 9613 80 00 ar fi, de asemenea, afectat de regulamentul atacat, este necesară identificarea seriei de elemente care ar putea caracteriza o individualizare a reclamantei în sensul jurisprudenței relevante (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 mai 1991, Extramet Industrie/Consiliul, C‑358/89, EU:C:1991:214, punctul 17, și Hotărârea din 18 mai 2022, Uzina Metalurgica Moldoveneasca/Comisia, T‑245/19, EU:T:2022:295, punctul 66).
29 În acest context, primo, este necesar să se arate că regulamentul atacat stabilește taxe vamale suplimentare pentru produsele provenite din Statele Unite încadrate la codul NC 9613 80 00 și că aceste produse aparțin sferei de activitate economică a reclamantelor. Secundo, toate produsele exportate de ZMC către Uniune provin de pe teritoriul Statelor Unite. Tertio, fără să fi fost contrazise în mod valabil de Comisie, reclamantele au prezentat mijloace de probă scrise, în special două atestări emise de organizații profesionale, precum și date cifrice prin care se urmărește să se demonstreze că ZMC este unica producătoare‑exportatoare de produse încadrate la codul NC 9613 80 00 din teritoriul menționat către Uniune. Quarto, datele utilizate de Comisie în vederea adoptării regulamentului atacat, provenite de la Eurostat, se suprapun cu datele referitoare la ZMC prezentate de reclamante. Quinto, deși Comisia a susținut în ședință că procedura de adoptare a unor măsuri de reechilibrare nu prevede o etapă formală prin care să se urmărească identificarea producătorilor sau a exportatorilor susceptibili de a fi vizați de măsurile menționate, aceasta a recunoscut totuși că, în cursul procedurii de adoptare a regulamentului atacat, era la curent cu existența „Zippo”, identificat ca fiind un „mare exportator american” al produselor încadrate la codul NC 9613 80 00, și cu faptul că o mare parte din exporturile care se încadrează la această linie tarifară, vizată de regulamentul atacat, ar fi constituită din exporturi ale „Zippo”. Sexto, Comisia a explicat de asemenea, în ședință, că selecția produselor care fac obiectul măsurilor de reechilibrare a fost efectuată în special în scopul de „a determina cealaltă parte, în speță Statele Unite ale Americii, să renunțe la măsurile de salvgardare incompatibile cu OMC” și că, în acest context, ținea seama de statul din cadrul Statelor Unite din care erau originare produsele menționate. Septimo, reclamantele susțin, fără a fi contrazise cu privire la acest aspect de Comisie, că statul Pennsylvania, în care este stabilită ZMC, reprezintă unul dintre statele componente ale Statelor Unite de care s‑a ținut seama în vederea selecției menționate.
30 În aceste împrejurări și în lumina jurisprudenței amintite la punctul 20 de mai sus, trebuie să se considere că din elementele dosarului, cu privire la care părțile s‑au pronunțat în ședință, reiese că există un ansamblu de elemente factuale și juridice constitutive ale unei situații speciale ce caracterizează una dintre reclamante, și anume ZMC, având în vedere regulamentul atacat, în raport cu orice alt operator economic și, prin urmare, care demonstrează afectarea sa individuală în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.
31 În aceste condiții, trebuie să se concluzioneze că ZMC este vizată în mod individual de regulamentul atacat.
Cu privire la condiția referitoare la afectarea directă
32 În temeiul unei jurisprudențe constante, condiția potrivit căreia o persoană fizică sau juridică trebuie să fie vizată direct prin decizia care face obiectul acțiunii, astfel cum este prevăzută la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, impune îndeplinirea cumulativă a două criterii, și anume ca măsura contestată, pe de o parte, să producă în mod direct efecte asupra situației juridice a particularului și, pe de altă parte, să nu lase nicio putere de apreciere destinatarilor însărcinați cu punerea sa în aplicare, aceasta având un caracter pur automat și decurgând doar din reglementarea Uniunii, fără aplicarea altor norme intermediare (Hotărârea din 6 noiembrie 2018, Scuola Elementare Maria Montessori/Comisia, Comisia/Scuola Elementare Maria Montessori și Comisia/Ferracci, C‑622/16 P-C‑624/16 P, EU:C:2018:873, punctul 42, și Hotărârea din 3 decembrie 2020, Changmao Biochemical Engineering/Distillerie Bonollo și alții, C‑461/18 P, EU:C:2020:979, punctul 58).
33 În plus, trebuie amintit, pe de o parte, că cerința existenței unui act care nu presupune măsuri de executare nu trebuie să fie confundată cu condiția referitoare la afectarea directă și, pe de altă parte, că, în cadrul analizei afectării directe, simpla existență a unor măsuri de executare nu este suficientă pentru a exclude această afectare, criteriul juridic relevant fiind acela al lipsei oricărei puteri de apreciere lăsate destinatarilor actului în cauză, care sunt însărcinați cu punerea sa în aplicare (Hotărârea din 18 mai 2022, Uzina Metalurgica Moldoveneasca/Comisia, T‑245/19, EU:T:2022:295, punctul 45 și jurisprudența citată).
34 În speță, este necesar să se examineze dacă ZMC, care este vizată individual de regulamentul atacat, este de asemenea vizată în mod direct de acesta.
35 În primul rând, trebuie arătat că rezultă în special din articolul 1 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din regulamentul atacat că, în cazul în care Consiliul pentru comerțul cu mărfuri al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) nu se opune, Uniunea suspendă, de la 8 mai 2020, aplicarea pentru comerțul cu Statele Unite ale Americii a concesiilor privind taxele vamale în temeiul Acordului General pentru Tarife și Comerț (JO 1994, L 336, p. 11, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 14, denumit în continuare „GATT 1994”) pentru produsele încadrate la codul NC 9613 80 00 și de la această dată se aplică taxe vamale ad valorem suplimentare de 20 % la importurile produselor respective. În plus, articolul 2 din regulamentul menționat prevede că Uniunea aplică aceste taxe vamale suplimentare atât timp cât și în măsura în care Statele Unite ale Americii aplică sau reaplică măsurile de salvgardare într‑un mod care ar afecta produsele din Uniune.
36 Prin urmare, trebuie să se considere că statele membre, însărcinate cu punerea în aplicare a regulamentului atacat, nu au nicio marjă de apreciere în ceea ce privește nivelul taxelor vamale suplimentare în cauză aplicate importurilor în Uniune și aplicarea acestor taxe la produsele vizate și că al doilea criteriu menționat la punctul 32 de mai sus este, așadar, îndeplinit [a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 decembrie 2014, Crown Equipment (Suzhou) și Crown Gabelstapler/Consiliul, T‑643/11, EU:T:2014:1076, punctul 28 (nepublicată), Hotărârea din 3 mai 2018, Distillerie Bonollo și alții/Consiliul, T‑431/12, EU:T:2018:251, punctul 50, și Ordonanța din 10 septembrie 2020, Cambodgia și CRF/Comisia, T‑246/19, EU:T:2020:415, punctele 66, 68 și 108].
37 În al doilea rând, în ceea ce privește primul criteriu menționat în jurisprudența citată la punctul 32 de mai sus, trebuie să se arate de la bun început că ZMC nu suportă plata taxelor vamale suplimentare în cauză, astfel cum s‑a amintit la punctul 4 de mai sus.
38 Totuși, reiese din jurisprudență că împrejurarea potrivit căreia reclamanta menționată nu plătește aceste taxe nu este hotărâtoare și că constatarea afectării directe se poate întemeia pe alte elemente (a se vedea în acest sens Ordonanța din 10 septembrie 2020, Cambodgia și CRF/Comisia, T‑246/19, EU:T:2020:415, punctul 107).
39 În speță, primo, este necesar să se ia în considerare faptul că produsele încadrate la codul NC 9613 80 00 erau supuse, înainte de intrarea în vigoare a regulamentului atacat, unei taxe vamale consolidate de 2,7 %, care rezulta în special din aplicarea concesiilor multilaterale în temeiul GATT 1994. Secundo, regulamentul atacat a suspendat temporar concesiile menționate și a aplicat taxe vamale ad valorem suplimentare de 20 % produselor respective. Tertio, în conformitate cu articolul 2 din regulamentul atacat și până la suspendarea acestuia prin Regulamentul de punere în aplicare 2021/2083, taxele menționate erau aplicate de Uniune atât timp cât și în măsura în care Statele Unite ale Americii aplicau sau reaplicau măsurile lor de salvgardare într‑un mod care ar fi putut afecta produsele din Uniune. Quarto, după cum rezultă din interpretarea considerentelor (9) și (11) ale regulamentului atacat, Comisia a apreciat că măsurile de reechilibrare adecvate trebuiau să ia forma unor măsuri de politică comercială constând în special în impunerea de taxe vamale suplimentare și proporționale cu efectele măsurilor de salvgardare instituite de Statele Unite ale Americii, fără a fi însă excesive. Quinto, asemenea taxe răspundeau măsurilor de salvgardare adoptate de Statele Unite ale Americii care erau susceptibile să aibă un efect economic negativ considerabil asupra sectoarelor industriale în cauză ale Uniunii, astfel cum reiese din interpretarea considerentelor (7) și (8) ale regulamentului atacat. Sexto, după cum s‑a arătat la punctul 29 de mai sus, reclamantele susțin că ZMC este unica producătoare‑exportatoare cunoscută, cu sediul în Statele Unite, a produselor încadrate la codul NC 9613 80 00 supuse taxelor vamale suplimentare în cauză. Septimo, produsele respective sunt importate în Uniune în special de filiale ale ZMC, care sunt supuse plății taxelor menționate. Octavo, din elementele prezentate de reclamante ca răspuns la o măsură de organizare a procedurii reiese că, în cursul anului 2021, perioadă în care aceste taxe erau în vigoare, partea produselor importate în Uniune de filialele menționate a reprezentat mai mult de 80 % din volumele de produse ale ZMC importate în Uniune.
40 În consecință, pe de o parte, este necesar să se considere că, prin analogie cu măsurile de salvgardare instituite de Statele Unite ale Americii, măsurile de reechilibrare introduse prin regulamentul atacat sunt menite, prin aplicarea unor taxe vamale suplimentare și proporționale cu efectele măsurilor de salvgardare menționate, să aibă un efect economic negativ asupra activității întreprinderilor din Statele Unite care exportă în Uniune produsele cărora li se aplică aceste măsuri, între care se numără ZMC în calitatea sa de unică producătoare‑exportatoare de produse încadrate la codul NC 9613 80 00, pentru motivele expuse la punctul 29 de mai sus. În plus, în speță, efectul menționat este mai accentuat în privința ZMC în virtutea calității sale de societate‑mamă a întreprinderilor care importă în Uniune peste 80 % din volumul produselor respective provenite din Statele Unite și care suportă, așadar, cea mai mare parte a plății taxelor vamale suplimentare introduse prin regulamentul atacat. Prin urmare, trebuie să se considere, în ceea ce privește produsele încadrate la codul NC 9613 80 00, că ZMC era direct vizată de efectul negativ urmărit de Comisie atunci când aceasta a adoptat regulamentul atacat.
41 Pe de altă parte, prin suspendarea aplicării taxei consolidate de 2,7 % la importul produselor încadrate la codul NC 9613 80 00 și prin aplicarea unor taxe vamale ad valorem suplimentare de 20 % în cazul produselor menționate, regulamentul atacat afectează dreptul de acces pe piața Uniunii de care aceste produse beneficiau până la intrarea lor în vigoare (a se vedea prin analogie Ordonanța din 10 septembrie 2020, Cambodgia și CRF/Comisia, T‑246/19, EU:T:2020:415, punctele 60 și 61). Or, în măsura în care statutul ZMC de unică producătoare‑exportatoare a acestor produse cu sediul în Statele Unite nu a fost combătut în mod întemeiat de Comisie, este necesar să se considere că regulamentul atacat afectează de asemenea dreptul de acces pe piața Uniunii al produselor ZMC și că, prin urmare, regulamentul menționat produce efecte juridice directe asupra acesteia.
42 Împrejurarea, invocată de Comisie, potrivit căreia, ulterior intrării în vigoare a regulamentului atacat, volumul produselor exportate de ZMC pe teritoriul Uniunii a crescut nu modifică această concluzie. Astfel, pe de o parte, reclamantele susțin că această creștere rezultă în special dintr‑o reorganizare a distribuției produselor lor și dintr‑o creștere a numărului de puncte de vânzare pe piața Uniunii. În plus, în lipsa taxelor vamale impuse de regulamentul atacat, această majorare ar fi putut fi mai semnificativă. Mai mult, trebuie arătat că taxele vamale în cauză au fost aplicate într‑o perioadă relativ scurtă, de la 8 mai 2020 la 31 decembrie 2021. Pe de altă parte, împrejurarea potrivit căreia nu este posibil să se observe efectul negativ urmărit prin intermediul unui regulament care instituie măsuri de reechilibrare, precum regulamentul atacat, nu este determinantă pentru aprecierea criteriului afectării directe, întrucât este suficient ca actul în cauză să modifice în mod automat și imediat situația juridică a reclamantei. Or, pentru motivele expuse la punctele 40 și 41 de mai sus, regulamentul atacat a produs în mod automat și imediat efecte directe asupra situației juridice a ZMC.
43 Prin urmare, este necesar să se concluzioneze că ZMC este vizată în mod direct de regulamentul atacat și are, prin urmare, calitate procesuală activă în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.
44 Or, potrivit unei jurisprudențe constante, întemeiată pe motive de economie procedurală, în cazul în care același act este atacat de mai multe reclamante și s‑a stabilit că una dintre acestea are calitate procesuală activă, nu se mai impune examinarea calității procesuale active a celorlalte reclamante (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 iunie 2011, Comitato „Venezia vuole vivere” și alții/Comisia, C‑71/09 P, C‑73/09 P și C‑76/09 P, EU:C:2011:368, punctul 37, precum și Hotărârea din 24 octombrie 2019, EPSU și Goudriaan/Comisia, T‑310/18, EU:T:2019:757, punctul 38 și jurisprudența citată).
45 În speță, ținând seama de concluzia potrivit căreia ZMC are calitate procesuală activă pentru a introduce o acțiune în anularea regulamentului atacat, nu este necesar să se examineze dacă Zippo GmbH și Zippo SAS au calitatea procesuală necesară pentru a formula o acțiune întemeiată pe articolul 263 TFUE împotriva aceluiași regulament.
46 Pe de altă parte, este necesar să se arate că reclamantele au un interes de a exercita acțiunea împotriva regulamentului atacat, fapt pe care, de altfel, Comisia nu îl contestă.
47 În această privință, împrejurarea potrivit căreia, după intrarea în vigoare a regulamentului atacat, taxele vamale ad valorem suplimentare în cauză au fost suspendate prin Regulamentul de punere în aplicare 2021/2083, după introducerea acțiunii, nu are consecințe asupra interesului reclamantelor de a exercita acțiunea, având în vedere obiectul acțiunii. Astfel, regulamentul de punere în aplicare menționat nu a abrogat și nici nu a eliminat regulamentul atacat din ordinea juridică a Uniunii, din care, prin urmare, acesta continuă să facă parte. În plus, Regulamentul de punere în aplicare 2021/2083 prevede că această suspendare trebuie să înceteze la 31 decembrie 2023. Or, reclamantele își păstrează interesul de a exercita acțiunea și pentru a evita ca nelegalitățile reproșate să se repete în viitor, în special în contextul eventualei mențineri a taxelor vamale suplimentare în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 decembrie 2015, Parlamentul/Consiliul, C‑595/14, EU:C:2015:847, punctul 17 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea din 3 mai 2018, Distillerie Bonollo și alții/Consiliul, T‑431/12, EU:T:2018:251, punctul 108 și jurisprudența citată).
48 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, acțiunea trebuie declarată admisibilă.
Cu privire la fond
49 În susținerea acțiunii lor, reclamantele invocă cinci motive.
50 Tribunalul consideră oportun să examineze mai întâi cel de al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări.
51 Reclamantele susțin că procesul de colectare de informații efectuat de Comisie, la care se face trimitere în considerentul (10) al regulamentului atacat, nu a respectat principiul bunei administrări. Mai întâi, acest proces nu ar fi fost transparent, dat fiind faptul că ar fi fost organizat într‑o parte aproape invizibilă și greu accesibilă a site‑ului internet al DG Comerț. În continuare, chiar dacă Comisia nu era obligată să publice în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene informația privind procesul menționat, o asemenea publicare ar fi fost conformă cu principiul bunei administrări. În sfârșit, acest proces nu ar fi permis reclamantelor să fie ascultate înainte de adoptarea regulamentului atacat și, având în vedere gravitatea măsurilor preconizate a fi luate împotriva intereselor lor, dreptul acestora de a fi ascultate nu ar fi fost respectat, cu încălcarea articolului 41 alineatul (2) din cartă.
52 Comisia susține că procesul de colectare de informații desfășurat în cadrul pregătirii regulamentului atacat a îndeplinit întru totul cerințele articolului 9 din Regulamentul nr. 654/2014. Comisia precizează că a primit contribuțiile părților interesate, confirmând astfel eficacitatea comunicării asociate procesului menționat. În plus, dreptul de a fi ascultat nu ar obliga Comisia să contacteze individual fiecare întreprindere ale cărei activități economice ar putea fi afectate de măsurile de reechilibrare. Acest drept ar fi protejat în mod corespunzător prin publicarea online a unui anunț public, care ar permite părților interesate să fie informate și să își manifeste interesul, inclusiv prin solicitarea de informații, consiliere sau a unei întrevederi.
53 În primul rând, trebuie să se respingă critica reclamantelor cu privire la alegerea și la lipsa de transparență a modului de comunicare reținut de Comisie pentru a organiza colectarea de informații prevăzută la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 654/2014, anterior adoptării regulamentului atacat.
54 Astfel, atunci când Comisia intenționează să adopte un act de punere în aplicare în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 654/2014, în special pentru a reechilibra concesiile în relațiile comerciale cu țările terțe, în conformitate cu articolul 3 litera (c) din regulamentul menționat, articolul 9 alineatul (1) din acest regulament prevede că aceasta solicită informații și opinii cu privire la interesele economice ale Uniunii legate de mărfuri sau servicii specifice sau de sectoare specifice, prin intermediul unui anunț publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau prin alte mijloace de comunicare publică adecvate, indicând termenul în care trebuie transmise contribuțiile, pe de o parte, și ia în considerare contribuțiile primite, pe de altă parte.
55 Or, după cum recunosc chiar reclamantele, trebuie amintit că, în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 654/2014, Comisia nu era obligată să informeze părțile interesate cu privire la efectuarea respectivei colectări de informații exclusiv prin publicarea unui anunț în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și că putea de asemenea să asigure publicitatea acestei colectări „prin alte mijloace de comunicare publică adecvate”.
56 În speță, din înscrisurile de la dosar reiese că, în ceea ce privește regulamentul atacat, publicitatea cu privire la colectarea de informații efectuată anterior adoptării sale, în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 654/2014, a fost efectuată prin intermediul unei pagini, intitulată „Consultări”, de pe site‑ul internet al DG „Comerț”. Pe această pagină de internet, publicul putea accesa informațiile referitoare la consultările desfășurate în materie de politică comercială de serviciile Comisiei, în special pentru a contribui la aceasta.
57 În plus, cu privire la aceleași înscrisuri de la dosar, este necesar să se constate că, anterior adoptării regulamentului atacat, Comisia a solicitat informații părților interesate prin intermediul unui formular care trebuia completat de acestea din urmă și care era accesibil de pe aceeași pagină a site‑ului internet al DG Comerț. Documentul de prezentare la care a fost atașat formularul menționat preciza în special contextul colectării de informații în discuție, măsurile preconizate de Comisie în urma acestei colectări și termenul în care părțile interesate îi puteau transmite, prin e‑mail, informații și opinii, și anume cel târziu până la 13 martie 2020, la ora 12:00, ora Bruxelles‑ului (Belgia). Deși părțile nu contestă că reclamantele nu au participat la această consultare, Comisia a confirmat în schimb, ca răspuns la întrebările adresate de Tribunal în ședință, că a primit contribuții din partea a șase părți interesate, însă niciunele dintre acestea nu priveau produsele încadrate la codul NC 9613 80 00.
58 Prin urmare, este necesar să se considere că, procedând astfel cum s‑a descris la punctele 56 și 57 de mai sus, Comisia nu a încălcat articolul 9 din Regulamentul nr. 654/2014.
59 În al doilea rând, în ceea ce privește pretinsa încălcare a dreptului reclamantelor de a fi ascultate, trebuie amintit că toate actele Uniunii trebuie să respecte drepturile fundamentale, această respectare reprezentând o condiție a legalității lor pe care instanța Uniunii are sarcina de a o controla în cadrul sistemului complet de căi de atac stabilit prin Tratatul FUE (Hotărârea din 3 septembrie 2008, Kadi și Al Barakaat International Foundation/Consiliul și Comisia, C‑402/05 P și C‑415/05 P, EU:C:2008:461, punctul 285).
60 Trebuie amintit de asemenea că Comisia este obligată să respecte drepturile fundamentale ale Uniunii în cursul unei proceduri administrative în materia protecției împotriva măsurilor de politică comercială din partea unor țări care nu sunt membre ale Uniunii, printre care figurează dreptul la bună administrare, consacrat la articolul 41 din cartă. Potrivit jurisprudenței referitoare la principiul bunei administrări, în cazurile în care instituțiile Uniunii dispun de o putere de apreciere, respectarea garanțiilor conferite de ordinea juridică a Uniunii în cadrul procedurilor administrative are, cu atât mai mult, o importanță fundamentală (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 mai 2012, JBF RAK/Consiliul, T‑555/10, nepublicată, EU:T:2012:262, punctul 112 și jurisprudența citată, Hotărârea din 25 ianuarie 2017, Rusal Armenal/Consiliul, T‑512/09 RENV, EU:T:2017:26, punctul 189 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea din 12 martie 2020, Eurofer/Comisia, T‑835/17, EU:T:2020:96, punctul 143).
61 În plus, trebuie amintit că articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă prevede că dreptul la bună administrare include dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere (Hotărârea din 5 noiembrie 2014, Mukarubega, C‑166/13, EU:C:2014:2336, punctul 43).
62 Dreptul de a fi ascultat garantează oricărei persoane posibilitatea de a‑și exprima în mod util și efectiv punctul de vedere în cursul procedurii administrative și înainte de adoptarea oricărei decizii susceptibile să îi afecteze în mod defavorabil interesele. În plus, trebuie să se precizeze că dreptul de a fi ascultat urmărește un dublu obiectiv. Pe de o parte, acesta servește la instrumentarea dosarului și la stabilirea situației de fapt cât mai precis și corect posibil și, pe de altă parte, permite asigurarea unei protecții efective a persoanei interesate. Dreptul de a fi ascultat urmărește în special să garanteze ca orice decizie cauzatoare de prejudicii să fie adoptată în deplină cunoștință de cauză și are în special ca obiectiv să permită autorității competente să corecteze o eroare sau persoanei vizate să invoce elementele privind situația sa personală care militează ca decizia să fie adoptată, să nu fie adoptată sau să aibă un anumit conținut (a se vedea Hotărârea din 4 iunie 2020, SEAE/De Loecker, C‑187/19 P, EU:C:2020:444, punctele 68 și 69 și jurisprudența citată).
63 Trebuie arătat că Curtea a afirmat importanța dreptului de a fi ascultat și domeniul său de aplicare foarte larg în ordinea juridică a Uniunii, considerând că acest drept trebuie să se aplice oricărei proceduri susceptibile să conducă la un act cauzator de prejudiciu. Conform jurisprudenței Curții, respectarea dreptului de a fi ascultat se impune chiar și în cazul în care reglementarea aplicabilă nu prevede în mod expres o astfel de formalitate [a se vedea Hotărârea din 1 iunie 2022, Algebris (UK) și Anchorage Capital Group/Comisia, T‑570/17, EU:T:2022:314, punctul 326 și jurisprudența citată].
64 În consecință, având în vedere caracterul său de principiu fundamental și general de drept al Uniunii, aplicarea principiului dreptului la apărare, care include dreptul de a fi ascultat, nu poate fi nici exclusă, nici restrânsă printr‑un act normativ, iar respectarea sa trebuie, prin urmare, asigurată atât în cazul lipsei totale a unei reglementări specifice, cât și în cazul existenței unei reglementări care nu ar ține seama ea însăși de principiul menționat [a se vedea Hotărârea din 1 iunie 2022, Algebris (UK) și Anchorage Capital Group/Comisia, T‑570/17, EU:T:2022:314, punctul 327 și jurisprudența citată].
65 Astfel, domeniul de aplicare al dreptului de a fi ascultat, ca principiu și drept fundamental din ordinea juridică a Uniunii, este deschis atunci când administrația urmărește să adopte un act cauzator de prejudiciu, și anume un act susceptibil să afecteze în mod defavorabil interesele particularului sau ale statului membru vizat, aplicarea sa nedepinzând de existența unei reguli exprese în acest scop, prevăzută de dreptul derivat (Hotărârea din 18 iunie 2014, Spania/Comisia, T‑260/11, EU:T:2014:555, punctul 64).
66 În această privință, pe de o parte, trebuie să se arate că nicio dispoziție a Regulamentului nr. 654/2014 nu exclude și nici nu restrânge în mod explicit dreptul de a fi ascultate al întreprinderilor ale căror produse sunt supuse unor măsuri de reechilibrare prevăzute de un act de punere în aplicare adoptat de Comisie în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din regulamentul menționat.
67 În plus, articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 654/2014, în măsura în care prevede obligația Comisiei de a solicita informații și opinii cu privire la interesele economice ale Uniunii legate de mărfuri sau servicii specifice sau de sectoare specifice, nu constituie o punere în aplicare a dreptului de a fi ascultate al întreprinderilor menționate. Astfel, interesele particulare ale acestora nu se confundă cu interesele economice ale Uniunii, în special atunci când este vorba despre o întreprindere dintr‑un stat terț. Desigur, atunci când o întreprindere a participat la o asemenea colectare de informații, nu se poate exclude posibilitatea de a se considera că, prin informațiile sau opiniile prezentate, aceasta și-a prezentat în mod util și efectiv interesele sau elemente privind situația sa personală. Atunci când o întreprindere ale cărei interese ar putea fi afectate în mod defavorabil de măsurile prevăzute de un act de punere în aplicare adoptat de Comisie în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din regulamentul menționat nu a participat la o asemenea colectare de informații, nu se poate însă considera că dreptul acesteia de a fi ascultată, astfel cum este garantat la articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă, nu a fost încălcat pentru simplul motiv că Comisia și‑a îndeplinit obligația de a organiza respectiva colectare, în temeiul articolului 9 alineatul (1) din acest regulament.
68 Pe de altă parte, trebuie să se țină seama de faptul că măsurile prevăzute de regulamentul atacat au ca obiect, în temeiul articolului 3 litera (c) și al articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 654/2014, reechilibrarea concesiilor în relațiile comerciale cu Statele Unite ale Americii, sub forma unor măsuri de politică comercială care constau în suspendarea concesiilor tarifare și în impunerea de taxe vamale suplimentare, în special în ceea ce privește produsele încadrate la codul NC 9613 80 00.
69 Astfel, producătorii produselor vizate de taxele vamale menționate majorate și care sunt exportate din acest stat terț către Uniune nu sunt destinatari ai măsurilor de reechilibrare în discuție care se înscriu, de principiu, în cadrul relațiilor comerciale dintre Uniune și același stat terț.
70 Este însă necesar să se arate că, în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 654/2014, Comisia poate exercita dreptul de reechilibrare sub forma unor măsuri de politică comercială în esență echivalente cu nivelul concesiilor afectate de măsurile de salvgardare adoptate de statul terț în cauză, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (c) din regulamentul menționat.
71 Or, în speță, așa cum reiese din considerentul (7) al regulamentului atacat, Comisia a considerat că măsurile de salvgardare adoptate de Statele Unite ale Americii erau susceptibile să aibă un efect economic negativ considerabil asupra sectoarelor industriale în cauză ale Uniunii. În aceste condiții, după cum s‑a arătat la punctul 40 de mai sus, este necesar să se considere că, în mod analog cu măsurile de salvgardare instituite de Statele Unite ale Americii, potrivit regulamentului atacat, măsurile de reechilibrare instituite prin acesta din urmă sunt menite, prin aplicarea unor taxe vamale suplimentare și proporționale cu efectele măsurilor de salvgardare menționate, să aibă un efect economic negativ asupra activității întreprinderilor din Statele Unite care exportă în Uniune produsele cărora li se aplică aceste măsuri.
72 Astfel, o măsură de reechilibrare prevăzută de un act de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 654/2014, chiar dacă nu este luată în urma unei proceduri individuale împotriva întreprinderilor exportatoare ale produselor vizate de aceasta, poate constitui o măsură susceptibilă să afecteze în mod defavorabil interesele întreprinderilor menționate.
73 Or, jurisprudența Curții, citată la punctul 63 de mai sus, a reținut o interpretare largă a dreptului de a fi ascultat ca fiind garantat oricărei persoane în cursul unei proceduri susceptibile de a conduce la un act cauzator de prejudiciu. Prin urmare, nu se poate exclude posibilitatea ca întreprinderile exportatoare ale produselor vizate de măsurile de reechilibrare prevăzute de un regulament adoptat în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 654/2014, în special sub forma unor taxe vamale suplimentare, să se prevaleze de dreptul de a fi ascultate, astfel cum este garantat la articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă, în cadrul procedurii de adoptare a măsurilor menționate.
74 În memoriul în apărare și în ședință, Comisia a arătat că procedura de adoptare a unui act de punere în aplicare, în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 654/2014, nu prevede identificarea producătorilor sau a exportatorilor ale căror produse pot face obiectul unor măsuri de reechilibrare. Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă și având în vedere jurisprudența amintită la punctele 62 și 63 de mai sus, atunci când efectuarea procedurii de adoptare a actului menționat conduce la identificarea de către Comisie a unei persoane fizice sau juridice ale cărei interese pot fi afectate în mod defavorabil prin măsurile prevăzute de actul respectiv, trebuie să se considere că această persoană trebuie să poată invoca elementele privind situația sa personală care militează ca actul în cauză să fie adoptat, să nu fie adoptat sau să aibă un anumit conținut.
75 În speță, în ședință, ca răspuns la întrebările adresate de Tribunal, Comisia a confirmat că știa, în cursul procedurii de adoptare a regulamentului atacat, nu numai că produsele reclamantelor figurau printre cele cărora trebuiau să li se aplice taxele vamale suplimentare în cauză, ci și că taxele menționate le vizau în mare măsură.
76 În plus, este necesar să se arate că identificarea produselor cu marca Zippo în cursul procedurii de adoptare a regulamentului atacat nu rezultă din exercițiul de colectare de informații efectuat de Comisie, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 654/2014. Astfel, după cum s‑a arătat la punctul 57 de mai sus, Comisia a precizat în ședință că nu primise contribuții privind produsele încadrate la codul NC 9613 80 00. Prin urmare, trebuie să se considere că, din proprie inițiativă, Comisia a identificat produsele reclamantelor ca făcând obiectul măsurilor de reechilibrare avute în vedere prin intermediul regulamentului atacat.
77 Din cele de mai sus rezultă că, în împrejurările prezentei cauze, reclamantele aveau dreptul de a fi ascultate în cursul procedurii de adoptare a regulamentului atacat.
78 Cu toate acestea, exercitarea dreptului de a fi ascultat poate fi supusă unor restrângeri, în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) din cartă, potrivit căruia:
„Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți. Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți.”
79 Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante, drepturile fundamentale, precum respectarea dreptului la apărare, nu constituie prerogative absolute, ci pot presupune restricții, cu condiția ca acestea să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite prin măsura în cauză și să nu constituie, în raport cu obiectivul urmărit, o intervenție disproporționată și intolerabilă ce ar aduce atingere substanței înseși a drepturilor astfel garantate [a se vedea Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Polonia (Regimul disciplinar al judecătorilor), C‑791/19, EU:C:2021:596, punctul 207 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea din 1 iunie 2022, Algebris (UK) și Anchorage Capital Group/Comisia, T‑570/17, EU:T:2022:314, punctul 337 și jurisprudența citată].
80 În speță, întrucât Comisia contestă însăși existența dreptului reclamantelor de a fi ascultate, aceasta nu susține că unele considerații întemeiate pe urmărirea unor obiective de interes general ar fi justificat restrângerea dreptului menționat în împrejurările prezentei cauze. În schimb, aceasta susține în esență că întreaga procedură de adoptare a regulamentului atacat era supusă termenelor care rezultă din dispozițiile articolului 8 alineatul (2) din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare și că colectarea de informații trebuia în mod necesar să se înscrie în acest cadru. Este necesar să se înțeleagă că, procedând astfel, Comisia susține că, în contextul procedurii prevăzute de aceste dispoziții, nu ar fi dispus din punct de vedere material de timpul necesar pentru a asculta reclamantele în cursul procedurii de adoptare a regulamentului atacat, având în vedere timpul care trebuie alocat diferitelor etape ale procedurii menționate, în special colectarea de informații prevăzută la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 654/2014, și termenele impuse de dispozițiile aplicabile ale Acordului OMC privind măsurile de salvgardare. În ședință, aceasta a arătat de asemenea că măsurile de reechilibrare în cauză trebuiau să fie adoptate la 1 aprilie 2020 pentru a respecta dispozițiile Acordului OMC privind măsurile de salvgardare și că o colectare de informații pe parcursul unei săptămâni în luna martie 2020 era maximumul pe care îl putea face.
81 În această privință, așa cum afirmă Comisia, trebuie arătat că procesul de adoptare a regulamentului atacat trebuia să se înscrie în termenele care decurg din dispozițiile articolului 8 alineatul (2) din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare, care prevăd printre altele că suspendarea concesiilor pentru comerțul cu statul terț care a adoptat măsuri de salvgardare trebuie să intervină în termen de 90 de zile de la aplicarea acestor măsuri și la expirarea unui termen de 30 de zile de la data la care Consiliul OMC pentru comerțul cu mărfuri a fost informat în scris cu privire la această suspendare. Prin urmare, în conformitate cu aceste dispoziții, ținând seama de faptul că măsurile adoptate de Statele Unite ale Americii, cărora regulamentul atacat le răspunde, au intrat în vigoare la 8 februarie 2020, măsurile de reechilibrare adoptate de Comisie trebuiau să intre ele însele în vigoare în termen de 90 de zile, și anume cel târziu până la 8 mai 2020. În plus, cu cel puțin 30 de zile înainte de această dată, Comisia trebuia să fi informat Consiliul OMC pentru comerțul cu mărfuri, și anume cel târziu până la 7 aprilie 2020.
82 Or, este necesar să se observe că, pentru a respecta aceste termene, regulamentul atacat a fost adoptat la 6 aprilie 2020.
83 În plus, așa cum rezultă din cuprinsul punctelor 75 și 76 de mai sus, Comisia identificase din proprie inițiativă produsele cu marca Zippo ca fiind cele vizate de măsurile de reechilibrare prevăzute de regulamentul atacat, la momentul respectiv aflat în curs de adoptare.
84 În astfel de împrejurări, revenea Comisiei, pe de o parte, sarcina de a se asigura de respectarea termenelor care decurg din dispozițiile articolului 8 alineatul (2) din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare și, pe de altă parte, sarcina de a asculta reclamantele, care aveau dreptul de a fi ascultate în cursul procedurii de adoptare a regulamentului atacat, așa cum s‑a concluzionat la punctul 77 de mai sus.
85 Or, în speță, Comisia se limitează să susțină existența dispozițiilor menționate, fără a indica însă în ce mod respectarea termenelor care decurg din acestea a împiedicat ascultarea reclamantelor. În această privință, în primul rând, trebuie să se ia în considerare faptul că termenele menționate și data la care regulamentul atacat trebuia să fie adoptat erau cunoscute de Comisie. În al doilea rând, alegerea Comisiei de a răspunde la măsurile de salvgardare adoptate de Statele Unite ale Americii, prin măsuri de reechilibrare adoptate în temeiul Regulamentului nr. 654/2014, a fost oficializată la 6 martie 2020 prin cererea de consultări prezentată OMC în temeiul Acordului OMC privind măsurile de salvgardare, astfel cum reiese din nota de subsol menționată în considerentul (4) al regulamentului atacat. În al treilea rând, deși Comisia a declarat în ședință că o colectare de informații în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 654/2014 „pe parcursul unei săptămâni în luna martie [2020] era maximumul [pe care îl putea face]”, aceasta nu explică în ce mod faptul de a asculta reclamantele, în temeiul dreptului de a fi ascultat, ar fi necesitat mai mult timp și nici de ce colectarea observațiilor formulate de acestea nu ar fi putut fi efectuată în paralel sau ulterior colectării menționate, în perioada cuprinsă între 6 martie 2020, data cererii de consultări prezentate OMC, și 1 aprilie 2020, dată la care Comisia a indicat că măsurile de reechilibrare în cauză trebuiau să fie adoptate. În al patrulea rând, așa cum s‑a arătat la punctul 57 de mai sus, Comisia nu a primit decât șase contribuții de la părțile interesate pe parcursul colectării menționate și trebuie observat că aceasta nu prezintă niciun argument pentru a explica în ce mod examinarea observațiilor reclamantelor, adăugată la cea a acestor șase contribuții colectate între 6 și 13 martie 2020, ar fi avut drept consecință faptul că nu ar fi fost în măsură să adopte regulamentul atacat cu respectarea termenelor care decurg din dispozițiile Acordului OMC privind măsurile de salvgardare, cu asigurarea în același timp a dreptului reclamantelor de a fi ascultate în conformitate cu articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă.
86 Prin urmare, întrucât Comisia nu a făcut dovada imposibilității sale de a asculta în mod util reclamantele în cursul procedurii de adoptare a regulamentului atacat, cu toate că a recunoscut că le identificase din proprie inițiativă în acest cadru, trebuie să se considere că aceasta dispunea de timpul necesar pentru a permite reclamantelor să își exercite dreptul de a fi ascultate.
87 Desigur, pretinsa încălcare a principiului bunei administrări nu ar putea conduce la anularea actului în cauză decât în măsura în care această neregularitate ar fi putut avea un impact asupra rezultatului procedurii, afectând astfel în mod concret dreptul la apărare al reclamantei (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 mai 2015, Yuanping Changyuan Chemicals/Consiliul, T‑310/12, nepublicată, EU:T:2015:295, punctele 224 și 225 și jurisprudența citată). În acest caz, însă, nu i se poate impune reclamantei să demonstreze că decizia Comisiei ar fi avut un conținut diferit, ci doar că o asemenea ipoteză nu este complet exclusă, având în vedere că aceasta și‑ar fi putut asigura mai bine apărarea în lipsa neregularității procedurale respective (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 mai 2015, Yuanping Changyuan Chemicals/Consiliul, T‑310/12, nepublicată, EU:T:2015:295, punctul 214 și jurisprudența citată).
88 În această privință, în cererea introductivă, reclamantele susțin în special că, la momentul adoptării regulamentului atacat, măsurile de reechilibrare preconizate cu privire la produsele lor constituiau forma cea mai dură a măsurilor de reechilibrare avute în vedere, atât în ceea ce privește amploarea, cât și cuantumul lor, în raport cu cele care priveau alte sectoare industriale din Statele Unite. Acestea subliniază de asemenea caracterul deosebit de sever al unei măsuri care privește o singură întreprindere și care atrage asupra acesteia toate consecințele măsurilor de reechilibrare în cauză, precum și faptul că produsele lor nu au legătură cu cele vizate de măsurile de salvgardare adoptate de Statele Unite ale Americii, astfel încât măsurile adoptate de Comisie nu sunt, așadar, în măsură să compenseze efectele măsurilor de salvgardare menționate. Reclamantele susțin de asemenea că, prin faptul că le‑a vizat în mod specific, Comisia a adoptat o măsură discriminatorie, cu toate că avea posibilitatea de a alege alte produse care ar fi vizat mai multe întreprinderi și de a repartiza mai echitabil măsurile de reechilibrare în cauză.
89 În speță, este necesar să se considere că, dacă reclamantele și‑ar fi putut exercita dreptul de a fi ascultate în cursul procedurii de adoptare a regulamentului atacat, ele ar fi putut invoca în special argumentele menționate la punctul 88 de mai sus.
90 Or, în măsura în care ZMC este unica producătoare‑exportatoare a produselor în cauză, pentru motivele expuse la punctul 29 de mai sus, nu se poate exclude posibilitatea ca regulamentul atacat să fi avut un conținut diferit dacă reclamantele ar fi fost ascultate de Comisie anterior adoptării acestuia.
91 În consecință, din cele de mai sus reiese că Comisia a încălcat dreptul reclamantelor de a fi ascultate în cursul procedurii de adoptare a regulamentului atacat și, prin urmare, principiul bunei administrări și că această încălcare poate avea un impact asupra rezultatului procedurii.
92 În aceste condiții, este necesar să se admită al cincilea motiv și, prin urmare, să se anuleze regulamentul atacat în măsura în care privește produsele încadrate la codul NC 9613 80 00, fără a fi necesară examinarea celorlalte motive ale acțiunii, nici pronunțarea asupra admisibilității elementelor de probă prezentate de reclamante prin scrisoarea din 10 ianuarie 2023.
Cu privire la cheltuielile de judecată
93 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor reclamantelor.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a treia)
declară și hotărăște:
1) Anulează Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/502 al Comisiei din 6 aprilie 2020 privind unele măsuri specifice de politică comercială cu privire la anumite produse originare din Statele Unite ale Americii în măsura în care privește produsele încadrate la codul NC 9613 80 00.
2) Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 18 octombrie 2023.
Semnături