Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Braşov (România) la 30 aprilie 2024 – procedură penală împotriva P.P.R.
(Cauza C-318/24, Breian 1 )
Limba de procedură: româna
Instanța de trimitere
Curtea de Apel Braşov
Persoana care face obiectul mandatului european de arestare
P.P.R.
Întrebările preliminare
Articolul 15 alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/2991 , poate fi interpretat în sensul că hotărârea definitivă privind decizia autorității judiciare de executare de refuz al predării persoanei solicitate are autoritate de lucru judecat în fața unei alte autorități judiciare de executare dintr-un alt stat membru sau trebuie interpretat în sensul că nu se opune [reiterării] cererii de predare în baza aceluiași mandat european de arestare, atunci când elementele care au împiedicat executarea unui mandat european de arestare precedent au fost înlăturate sau atunci când decizia de a refuza executarea mandatului european de arestare respectiv nu era conformă cu dreptul Uniunii, în măsura în care executarea unui nou mandat european de arestare nu ar conduce la o încălcare a articolului 1 alineatul (3) din Decizia-cadru 2002/584 și reiterarea cererii de predare ar avea un caracter proporțional, în acord cu interpretarea deciziei-cadru Decizia-cadru 2002/584 prin Hotărârea din 31 ianuarie 2023, [Puig Gordi și alții (C-158/21)] (punctul 141 și răspunsul la a șasea întrebare)?
Articolul 1 alineatul (3) din Decizia-cadru 2002/584, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299, raportat la articolul 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, [poate fi interpretat] în sensul că autoritatea judiciară de executare nu poate refuza executarea unui mandat european [emis în scopul executării pedepsei] atunci când, în cadrul verificării obligației de respectare a drepturilor omului în procedura de executare a unui mandat european de arestare, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, sub aspectul cerinței unei instanțe instituite de lege, prevăzut de articolul 47 al doilea paragraf din cartă, au fost identificate neregularități privind depunerea jurământului de către membri ai completului de judecată din cadrul instanței [care a pronunțat hotărârea de condamnare], fără punerea în discuție a imixtiunii altor puteri publice în procesul de numire a judecătorilor?
Articolul 1 alineatul (3) din Decizia-cadru 2002/584, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299, coroborat cu articolul 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale [poate fi interpretat] în sensul că, într-o situație în care o persoană care face obiectul unui mandat european de arestare susține că predarea sa către statul membru emitent ar determina nerespectarea dreptului său la un proces echitabil, existența unei decizii a Comisiei de control al fișierelor Interpol, care se referă direct la situația acestei persoane, nu poate justifica, în sine, refuzul autorității judiciare de executare de a executa mandatul european de arestare în cauză[? D]ar o astfel de hotărâre poate, în schimb, să fie luată în considerare de către autoritatea judiciară respectivă, printre alte elemente, în vederea evaluării existenței unor deficiențe sistemice sau generale în ceea ce privește funcționarea sistemului jurisdicțional al statului membru în cauză sau a unor deficiențe care afectează protecția jurisdicțională a unui grup de persoane identificabil în mod obiectiv din care ar face parte persoana respectivă?
Decizia-cadru 2002/584, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299, poate fi interpretată în sensul că nu se opune reiterării cererii de predare a persoanei solicitate, în baza aceluiași mandat european de arestare [a cărui executare a fost refuzată] inițial de o instanță de executare a unui stat membru, în fața unei alte instanțe de executare dintr-un alt stat membru, atunci când autoritatea judiciară emitentă constată ea însăși că decizia anterioară de a refuza executarea mandatului european de arestare nu era conformă cu dreptul Uniunii, în funcție de practica judiciară existentă deja a Curții de Justiție sau doar ca urmare a sesizării Curții de Justiție cu o întrebarea prealabilă privind interpretarea dreptului Uniunii aplicabil în acea cauză?
Principiul recunoașterii reciproce, prevăzut de articolul 1 alineatul (2) din Decizia-cadru 2002/584, precum și principiile încrederii reciproce și cooperării loiale, prevăzute în articolul 4 alineatul (3) primul paragraf TUE, coroborate cu necesitatea de a asigura o protecție jurisdicțională efectivă a drepturilor persoanelor implicate în procedură, toate prin raportare și la articolele 15 și 19 din Decizia-cadru 2002/584, permit autorităților judiciare din statul membru emitent (instanța emitentă [fiind reprezentată de] un reprezentant direct sau, la invitația acesteia din urmă, de către alte organe judiciare precum un magistrat de legătură, membrul național Eurojust sau procurorul din statul membru emitent) să participe în mod direct, prin formularea de cereri, propuneri de probe și în dezbaterile judiciare, în cadrul procedurilor judiciare de executare a mandatului european de arestare, desfășurate de către autoritatea judiciară de executare, precum și să exercite calea de atac împotriva deciziei privind refuzul predării, în măsura și în condițiile în care este prevăzută o astfel de cale de atac în dreptul intern al statului membru de executare, în baza și cu respectarea principiului echivalenței?
Articolul 17 alineatul (1) TUE privind atribuțiile Comisiei, prin raportare la Decizia-cadru 2002/584, se [poate] interpreta în sensul că atribuțiile Comisiei privind promovarea interesului general al Uniunii cu luarea inițiativelor corespunzătoare în acest scop și atribuțiile privind asigurarea supravegherii aplicării dreptului Uniunii pot fi exercitate în materia mandatului european de arestare și la sesizarea autorității judiciare emitente a mandatului european de arestare, în cazul în care aceasta consideră că, prin respingerea executării mandatului european de arestare de către autoritatea judiciară de executare, se afectează în mod grav principiile încrederii reciproce și cooperării loiale, în vederea luării de către Comisie a măsurilor pe care aceasta din urmă le apreciază ca fiind necesare potrivit acestor atribuții și în deplină independență?
Articolul 1 alineatul (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, coroborat cu articolul 4 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene cu privire la interzicerea unor tratamente inumane sau degradante, trebuie interpretate în sensul că, în analiza condițiilor de detenție din statul membru emitent, pe de o parte, autoritatea judiciară de executare nu poate refuza executarea mandatului european de arestare în baza unor informații care nu au fost aduse la cunoștința autorității judiciare emitente și față de care aceasta nu a avut ocazia să ofere informații suplimentare în sensul articolului 15 alineatul (2) și (3) din decizia-cadru, iar pe de altă parte, autoritatea judiciară de executare nu poate aplica un standard mai ridicat decât cel prevăzut de cartă și fără precizarea cu exactitate a normele la care se raportează, în mod particular cu privire la cerințe de detenție precum stabilirea unui „plan exact de executare a pedepsei”, „criterii precise pentru stabilirea unui anumit regim de executare” și garanții împotriva discriminării datorate unei „poziții deosebit de unice și delicate”?
____________
1 Numele prezentei cauze este un nume fictiv. El nu corespunde numelui real al niciuneia dintre părțile la procedură.
1 Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului, din 13 iunie 2002, privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO 2002, L 190, p. 1, Ediție specială 9/vol. 6, p. 3), astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 (JO 2009, L 81, p. 24).