HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)

26 februarie 2014

Cauza F‑53/13

Alkis Diamantopoulos

împotriva

Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE)

„Funcție publică – Funcționari – Promovare – Decizie de a nu îl promova pe reclamant în gradul AD 12 – Decizie implicită de respingere a reclamației – Decizie explicită de respingere a reclamației posterioare acțiunii – Motivare”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Diamantopoulos solicită anularea deciziei Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) de a nu îl promova în gradul AD 12 în cadrul exercițiului de promovare 2012

Decizia:      Anulează decizia Serviciului European de Acțiune Externă de a nu îl promova pe domnul Diamantopoulos în gradul AD 12 în cadrul exercițiului de promovare 2012. Serviciul European de Acțiune Externă suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de domnul Diamantopoulos.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Promovare – Reclamația unui candidat care nu a fost promovat – Decizie de respingere – Lipsă totală de motivare – Regularizare în cursul procedurii contencioase – Inadmisibilitate

[Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf, art. 45 și art. 90 alin. (2)]

2.      Acțiune introdusă de funcționari – Motive – Nemotivare sau insuficiența motivării – Motiv distinct de cel al legalității pe fond

(Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf)

1.      Deși autoritatea împuternicită să facă numiri nu are obligația de a motiva deciziile de promovare în raport cu candidații nepromovați, în schimb, aceasta are obligația de motivare a deciziei sale de respingere a unei reclamații adresate în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut de un candidat nepromovat, presupunându‑se că motivarea deciziei de respingere a reclamației coincide cu motivarea deciziei împotriva căreia a fost îndreptată reclamația.

În plus, deși, ținând seama de faptul că promovările se efectuează prin selecție, motivarea respingerii reclamației nu trebuie, în principiu, să privească decât întrunirea condițiilor legale de care, conform statutului, depinde legalitatea procedurii, iar autoritatea împuternicită să facă numiri nu este obligată să îi prezinte candidatului care nu a fost ales pentru a fi promovat aprecierea comparativă pe care a realizat‑o, aceasta trebuie însă să comunice funcționarului în cauză motivul individual și pertinent care justifică nepromovarea sa.

Întinderea obligației de motivare trebuie apreciată în funcție de împrejurările concrete ale speței. Or, acestea cuprind printre altele nu numai conținutul actului, ci și interesul pe care îl poate avea destinatarul pentru a primi explicații, precum și contextul factual și juridic în care se înscrie adoptarea acestui act.

În sfârșit, în cazul lipsei totale de motivare înainte de introducerea unei acțiuni, această lipsă nu poate fi acoperită de explicațiile furnizate de autoritatea împuternicită să facă numiri după introducerea acțiunii. Așadar, în acest stadiu, astfel de explicații nu și‑ar îndeplini funcția de motivare. În plus, posibilitatea de a suplini lipsa totală de motivare după formularea unei acțiuni ar aduce atingere dreptului la apărare, întrucât reclamantul ar fi privat de posibilitatea de a‑și prezenta argumentele împotriva motivării de care nu ar lua cunoștință decât după depunerea cererii introductive. Principiul egalității părților în fața instanței Uniunii ar fi astfel afectat.

(a se vedea punctele 18-21)

Trimitere la:

Tribunalul Uniunii Europene: 16 septembrie 2013, Bouillez/Consiliul, T‑31/13 P, punctul 26

Tribunalul Funcției Publice: 8 octombrie 2008, Barbin/Parlamentul, F‑81/07, punctele 27 și 28 și jurisprudența citată; 19 septembrie 2013, Gheysens/Consiliul, F‑83/08, punctul 55

2.      Motivarea unei decizii constă în exprimarea formală a motivelor pe care se întemeiază această decizie. Prin urmare, obligația de motivare reprezintă o normă fundamentală de procedură care trebuie deosebită de temeinicia motivării, aceasta din urmă reprezentând un aspect care ține de legalitatea pe fond a actului în litigiu. Argumentele care urmăresc să dovedească temeinicia unui act sunt, în consecință, lipsite de pertinență în cadrul unui motiv întemeiat pe un viciu de motivare.

(a se vedea punctul 27)

Trimitere la:

Curte: 2 aprilie 1998, Comisia/Sytraval și Brink’s France, C‑367/95 P, punctul 67

Tribunalul Uniunii Europene: Bouillez/Consiliul, citată anterior, punctul 20