HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a noua)
15 septembrie 2016(*)
„Dumping – Importuri de biomotorină originară din Argentina – Taxă antidumping definitivă – Acțiune în anulare – Afectare directă – Afectare individuală – Admisibilitate – Articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 – Valoare normală – Costuri de producție”
În cauza T‑111/14,
Unitec Bio SA, cu sediul în Buenos Aires (Argentina), reprezentată de J.‑F. Bellis, de R. Luff și de G. Bathory, avocați,
reclamantă,
împotriva
Consiliului Uniunii Europene, reprezentat inițial de S. Boelaert și de B. Driessen și ulterior de H. Marcos Fraile, în calitate de agenți, asistați de R. Bierwagen și de C. Hipp, avocați,
pârât,
susținut de
Comisia Europeană, reprezentată de M. França și de A. Stobiecka‑Kuik, în calitate de agenți,
și de
European Biodiesel Board (EBB), cu sediul în Bruxelles (Belgia), reprezentat de O. Prost și de M.‑S. Dibling, avocați,
intervenienți,
având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se solicită anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1194/2013 al Consiliului din 19 noiembrie 2013 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse asupra importurilor de biomotorină originară din Argentina și Indonezia (JO 2013, L 315, p. 2), în măsura în care impune o taxă antidumping în sarcina reclamantei,
TRIBUNALUL (Camera a noua),
compus din domnii G. Berardis, președinte, O. Czúcz (raportor) și A. Popescu, judecători,
grefier: doamna S. Spyropoulos, administrator,
având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 28 octombrie 2015,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei și regulamentul atacat
1 Reclamanta, Unitec Bio SA, este un producător argentinian de biomotorină.
2 Biomotorina, un combustibil alternativ asemănător motorinei tradiționale, este produsă în Uniune, însă este și importată în cantități mari. În Argentina, aceasta este produsă în principal din soia și din uleiul de soia (denumite în continuare, împreună, „materiile prime principale”).
3 În urma unei plângeri depuse la 17 iulie 2012 de European Biodiesel Board (EBB) în numele producătorilor ce reprezentau mai mult de 60 % din producția totală de biomotorină în Uniune, Comisia Europeană a publicat la 29 august 2012 un aviz de deschidere a unei proceduri antidumping privind importurile de biomotorină originară din Argentina și Indonezia (JO 2012, C 260, p. 8), conform articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 2009, L 343, p. 51, denumit în continuare „regulamentul de bază”).
4 Ancheta privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 iulie 2011 și 30 iunie 2012 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2009 și până la sfârșitul perioadei de anchetă.
5 Din cauza numărului mare de producători‑exportatori argentinieni, în cadrul anchetei în discuție, Comisia a reținut un eșantion de trei dintre aceștia sau grupuri ale acestora, întemeiat pe cel mai mare volum reprezentativ de exporturi ale produsului în cauză către Uniune. Reclamanta nu a făcut parte din acest eșantion.
6 La 27 mai 2013, Comisia a adoptat Regulamentul (UE) nr. 490/2013 de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile de biomotorină originară din Argentina și Indonezia (JO 2013, L 141, p. 6, denumit în continuare „regulamentul provizoriu”). În acest regulament, Comisia a constatat, printre altele, că importurile de biomotorină originare din Argentina făceau obiectul unui dumping care cauza un prejudiciu industriei Uniunii și a considerat că impunerea unei taxe antidumping asupra importurilor respective rămânea în interesul Uniunii.
7 În ceea ce privește calculul marjei de dumping și, mai precis, stabilirea valorii normale a produsului similar în ceea ce privește Argentina, Comisia a considerat că vânzările interne nu erau efectuate în cursul unor operațiuni comerciale normale, piața argentiniană a biomotorinei fiind puternic reglementată de stat. În consecință, Comisia a decis să aplice articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, potrivit căruia, în cazul în care nu a avut loc nicio vânzare a produsului respectiv în cursul unor operațiuni comerciale normale, trebuie construită valoarea normală a acestui produs, așadar, trebuie calculată pe baza costului de producție din țara de origine, majorat cu o sumă rezonabilă pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale, adăugându‑se și o marjă de profit rezonabilă, sau pe baza prețurilor de export, practicate în cadrul operațiunilor comerciale normale, către o țară terță adecvată, cu condiția ca aceste prețuri să fie reprezentative.
8 În ceea ce privește costurile de producție de biomotorină originară din Argentina, Comisia a arătat că, în opinia EBB, costurile de producție menționate în registrele producătorilor‑exportatori argentinieni, care fuseseră examinate, nu reflectau în mod rezonabil costurile asociate producției de biomotorină. Această afirmație a avut în vedere regimul argentinian de taxe la export diferențiate (denumit în continuare „regimul DET”), care, în opinia autorilor plângerilor, provoca o denaturare a prețurilor materiilor prime principale. Considerând că, în acea etapă, nu deținea încă informații suficiente pentru a se pronunța într‑o modalitate mai adecvată să analizeze informația respectivă, Comisia a decis să calculeze valoarea normală a biomotorinei pe baza costurilor de producție menționate în registrele respective, indicând însă că această problemă urma să fie examinată mai aprofundat în etapa definitivă a anchetei.
9 La 19 noiembrie 2013, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1194/2013 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse asupra importurilor de biomotorină originară din Argentina și Indonezia (JO 2013, L 315, p. 2, denumit în continuare „regulamentul atacat”).
10 În primul rând, în ceea ce privește valoarea normală a produsului similar în cazul Argentinei, Consiliul a confirmat concluziile regulamentului provizoriu potrivit cărora aceasta trebuia să fie calculată în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, piața argentiniană a biomotorinei fiind puternic reglementată de stat [considerentul (28) al regulamentului atacat].
11 În ceea ce privește costurile de producție, Consiliul a acceptat propunerea Comisiei de modificare a concluziilor regulamentului provizoriu și de a nu ține seama de cheltuielile aferente materiilor prime principale menționate în registrele producătorilor‑exportatori argentinieni, care fuseseră examinate în temeiul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază. În opinia Consiliului, aceste date nu reflectau în mod rezonabil cheltuielile asociate producției de biomotorină, din cauză că regimul DET provoca o denaturare a prețurilor materiilor prime principale pe piața argentiniană. Consiliul le‑a înlocuit cu media prețurilor de referință pentru soia, publicate de Ministerul Agriculturii din Argentina pentru exportul de tip franco la bord (FOB) (denumit în continuare „prețul de referință”) [considerentele (35)-(40) ale regulamentului atacat].
12 În al doilea rând, confirmând cea mai mare parte a considerațiilor cuprinse în regulamentul provizoriu, Consiliul a constatat că industria Uniunii suferise un prejudiciu important, în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază [considerentele (105)-(142) ale regulamentului atacat] și că acest prejudiciu fusese cauzat de importurile de biomotorină originare din Argentina, care făceau obiectul unui dumping [considerentele (144)-(157) ale regulamentului atacat]. În acest context, Consiliul a constatat că alți factori, printre care în special importurile realizate de industria Uniunii [considerentele (151)-(160) ale regulamentului atacat], rata de utilizare scăzută a capacității industriei Uniunii [considerentele (161)-(171) ale regulamentului atacat] și sistemul dublei contabilizări a biomotorinei produse din uleiuri uzate, existent în anumite state membre [considerentele (173)-(179) ale regulamentului atacat], nu fuseseră de natură să elimine această legătură de cauzalitate.
13 În al treilea rând, Consiliul a confirmat că impunerea măsurilor antidumping în discuție rămânea în continuare în interesul Uniunii [considerentele (190)-(201) ale regulamentului atacat].
14 Având în vedere marjele de dumping constatate și nivelul prejudiciului cauzat industriei Uniunii, Consiliul a decis în special că sumele depuse sub forma taxei antidumping provizorii impuse prin regulamentul provizoriu trebuiau percepute în mod definitiv [considerentul (228) și articolul 2 din regulamentul atacat] și că trebuia impusă o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de biomotorină originară din Argentina [articolul 1 alineatul (1) din regulamentul atacat].
15 În ceea ce privește importurile din Argentina, la articolul 1 alineatul (2) din regulamentul atacat, cotele taxelor antidumping definitive aplicabile produsului în cauză au fost stabilite după cum urmează:
Societate | Nivelul taxei euro pe tona netă | Cod adițional TARIC |
Aceitera General Deheza SA, General Deheza, Rosario: Bunge Argentina SA, Buenos Aires | 216,64 | B782 |
LDC Argentina SA, Buenos Aires | 239,35 | B783 |
Molinos Río de la Plata SA, Buenos Aires; Oleaginosa Moreno Hermanos SAFICI y A, Bahia Blanca; Vicentin SAIC, Avellaneda | 245,67 | B784 |
Alte societăți cooperante Cargill SACI, Buenos Aires; Unitec Bio, Buenos Aires; Viluco SA, Tucuman | 237,05 | B785 |
Toate celelalte societăți | 245,67 | B999 |
16 În urma unei alte plângeri formulate de EBB, Comisia a desfășurat de asemenea, în paralel cu procedura antidumping, o procedură antisubvenții în privința importurilor în Uniune a biomotorinei originară din Argentina și din Indonezia. După retragerea acestei plângeri prin scrisoarea din 7 octombrie 2013, această procedură a fost închisă, fără a fi aplicate taxe definitive, prin Regulamentul (UE) nr. 1198/2013 al Comisiei din 25 noiembrie 2013 de încheiere a procedurii antisubvenție privind importurile de biomotorină originară din Argentina și Indonezia și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 330/2013 de supunere a unor astfel de importuri la procedura de înregistrare (JO 2013, L 315, p. 67).
Procedura și concluziile părților
17 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 17 februarie 2014, reclamanta a introdus prezenta acțiune.
18 La 2 iunie 2014, Consiliul a depus memoriul în apărare. Reclamanta a depus replica la 6 august 2014, iar Consiliul a depus duplica la 21 octombrie 2014.
19 Prin înscrisurile depuse la grefa Tribunalului la 13 mai 2014 și, respectiv, la 2 iunie 2014, Comisia și EBB au formulat cereri de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor Consiliului. Prin Ordonanțele din 17 iulie 2014 și din 22 septembrie 2014, președintele Camerei a noua a Tribunalului a admis aceste intervenții. Intervenienții au depus memoriile, iar celelalte părți au depus observațiile cu privire la acestea în termenele stabilite.
20 Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a noua) a decis deschiderea fazei orale a procedurii.
21 Prin Ordonanța din 30 septembrie 2015, prezenta cauză și cauzele T‑112/14, Molinos Río de la Plata/Consiliul, T‑113/14, Oleaginosa Moreno Hermanos/Consiliul, T‑114/14, Vicentin/Consiliul, T‑115/14, Aceitera General Deheza/Consiliul, T‑116/14, Bunge Argentina/Consiliul, T‑117/14, Cargill/Consiliul, T‑118/14, LDC Argentina/Consiliul, precum și T‑119/14, Carbio/Consiliul, au fost reunite în vederea desfășurării fazei orale a procedurii. Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 28 octombrie 2015.
22 În cadrul unor măsuri de organizare a procedurii, Tribunalul (Camera a noua) a solicitat părților informații și le‑a invitat să prezinte observațiile cu privire la răspunsurile date de celelalte părți.
23 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea regulamentului atacat în măsura în care o privește;
– obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.
24 Consiliul, susținut de Comisie și de EBB, solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii ca inadmisibilă și, cu titlu subsidiar, ca nefondată;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la admisibilitate
25 Fără a invoca formal o excepție de inadmisibilitate în temeiul articolului 114 din Regulamentul de procedură al Tribunalului din 2 mai 1991, Consiliul contestă admisibilitatea acțiunii. În esență, acesta susține că reclamanta nu are calitate pentru a formula o acțiune în anulare în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE. Întrucât reclamanta nu a făcut parte din eșantionul reținut (a se vedea punctul 5 de mai sus), nu ar fi fost suficient identificată în regulamentul atacat, în sensul că ar fi menționată doar printre „[s]ocietățile cooperante” și că calculul dumpingului ar fi fost realizat pe baza unor date referitoare la activitatea sa comercială. Participarea reclamantei la procedura administrativă ar fi fost doar indirectă și nu ar fi fost suficientă, în sine, să îi susțină interesul individual. În plus, reclamanta nu ar fi demonstrat că era vizată direct de regulamentul atacat din cauza anumitor calități care îi sunt specifice și care o caracterizează în raport cu orice altă persoană.
26 În această privință, cu titlu introductiv, trebuie amintit că, potrivit articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, orice persoană fizică sau juridică poate formula, în condițiile prevăzute la primul și la al doilea paragraf ale acestui articol, o acțiune împotriva actelor al căror destinatar este sau care o privesc direct și individual, precum și împotriva actelor normative care o privesc direct și care nu presupun măsuri de executare.
27 În speță, Tribunalul consideră că este oportun să analizeze de la bun început dacă reclamanta este afectată direct și individual de regulamentul atacat, în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.
28 Consiliul nu contestă afectarea directă a acestei societăți de către regulamentul atacat. Astfel, autoritățile vamale ale statelor membre, fără a beneficia de o anumită marjă de apreciere, au obligația să colecteze taxele prevăzute de regulamentul atacat.
29 În ceea ce privește afectarea directă a reclamantei, trebuie amintit că din jurisprudență reiese că o persoană fizică sau juridică nu poate pretinde că este vizată în mod individual decât dacă este afectată de actul în cauză, în considerarea anumitor calități care îi sunt specifice sau a unei situații de fapt care o caracterizează în raport cu orice altă persoană (Hotărârea din 15 iulie 1963, Plaumann/Comisia, 25/62, EU:C:1963:17, p. 197, 223).
30 În acest context, trebuie arătat că articolul 1 din regulamentul atacat impune reclamantei o taxă antidumping individuală de 237,05 euro pe tonă, reclamanta fiind menționată expres.
31 Contrar celor susținute de Consiliu, această împrejurare este suficientă, în sine, pentru a se concluziona în sensul afectării individuale a reclamantei (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 februarie 2001, Nachi Europe, C‑239/99, EU:C:2001:101, punctul 22).
32 Întrucât reclamanta este vizată direct și individual de regulamentul atacat, critica de inadmisibilitate invocată de Consiliu trebuie respinsă.
Cu privire la fond
33 În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.
34 Primul și al doilea motiv vizează contestarea demersului Consiliului care constă în excluderea costurilor materiilor prime principale menționate în registrele producătorilor‑exportatori argentinieni, care au fost examinate, din cauza denaturării prețurilor materiilor prime respective care a fost cauzată de regimul DET și înlocuirea acestora cu prețul de referință. În cadrul primului motiv, reclamanta susține că un asemenea demers nu este conform cu articolul 2 alineatul (5) primul și al doilea paragraf din regulamentul de bază. În cadrul celui de al doilea motiv, reclamanta susține că acest demers nu este conform cu Acordul privind aplicarea articolului VI din GATT (JO 1994, L 336, p. 103, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 112).
35 Al treilea motiv este întemeiat pe împrejurarea că, întrucât a considerat că exista o legătură de cauzalitate între importurile de biomotorină originare din Argentina care făceau obiectul anchetei și prejudiciul cauzat industriei Uniunii, Consiliul a încălcat articolul 3 alineatul (7) din regulamentul de bază.
36 În cadrul primului motiv, reclamanta susține că Consiliul a încălcat articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, întrucât nu a ținut seama de costurile aferente materiilor prime principale care au fost suportate în mod real de producătorii argentinieni în cauză, pentru motivul că prețurile pentru materiile prime respective menționate în registrele contabile ale producătorilor‑exportatori argentinieni și care fuseseră examinate erau scăzute în mod artificial. În Argentina, prețurile materiilor prime principale nu ar fi reglementate. Acestea ar fi stabilite în mod liber de producători și nu ar fi mai scăzute decât prețurile materiilor prime vândute la export. Metoda adoptată de Consiliu și de Comisie (denumite în continuare, împreună, „instituțiile”) pentru a stabili costul acestor materii prime ar consta în adăugarea taxei la export la prețurile din Argentina menționate în registrele respective. În orice caz, chiar dacă se presupune că prețurile interne ale acestor materii prime ar fi denaturate de regimul DET, instituțiile nu ar fi demonstrat că aceste registre nu reflectau în mod rezonabil costurile asociate lor și puteau, așadar, să fie excluse în temeiul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază.
37 Consiliul, susținut de Comisie și de EBB, susține că, în speță, aplicarea articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază se întemeiază pe faptul că vânzările de materii prime principale pe piața argentiniană nu au fost efectuate în cursul unor operațiuni comerciale normale. Regimul DET ar fi determinat o denaturare a costurilor de producție ale producătorilor argentinieni de biomotorină, dovedită printr‑o diferență considerabilă între prețul intern și prețul internațional, ceea ce ar fi impus ajustarea acestora. Registrele producătorilor‑exportatori argentinieni care au fost examinate nu ar fi utilizate drept bază de calcul al valorii normale în cazul în care costurile asociate fabricării produsului care face obiectul anchetei nu ar fi reflectate în mod rezonabil în registrele respective. Faptul că prețurile sunt reglementate ar reprezenta doar unul dintre motivele care ar putea justifica, în scopul anchetei, ca aceste cheltuieli să nu fie reflectate în mod rezonabil în registre. Datele utilizate de instituții, și anume prețurile de referință pentru soia în perioada de anchetă și care reflectă nivelul prețurilor internaționale, ar constitui o sursă fiabilă.
38 În speță, trebuie să se sublinieze că, în regulamentul atacat, în cadrul stabilirii valorii normale a produsului similar, instituțiile nu au calculat costurile de producție aferente materiilor prime principale prin referire la prețurile lor reflectate în registrele contabile ale societăților examinate, ci, astfel cum reiese în special din considerentul (29) și următoarele ale regulamentului menționat, ele au exclus aceste prețuri și le‑au înlocuit cu prețul de referință, în temeiul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază.
39 În această privință, trebuie amintit că, în temeiul articolului 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, în cazul în care nu se efectuează nicio vânzare a produsului similar în cadrul operațiunilor comerciale normale sau în cazul în care aceste vânzări sunt insuficiente sau în cazul în care, din cauza unei situații speciale a pieței, aceste vânzări nu permit efectuarea unei comparații valabile, valoarea normală a acestui produs se calculează pe baza costului de producție din țara de origine, la care se adaugă o sumă rezonabilă pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale și pentru profit, sau pe baza prețurilor de export practicate în cadrul operațiunilor comerciale normale către o țară terță adecvată, cu condiția ca aceste prețuri să fie reprezentative. Aceeași dispoziție precizează că se poate considera că există o situație specială a pieței în ceea ce privește produsul respectiv în sensul tezei precedente mai ales în cazul în care prețurile sunt în mod artificial scăzute, atunci când se practică intens barterul sau când există regimuri de prelucrare necomerciale.
40 În plus, din articolul 2 alineatul (5) primul paragraf din regulamentul de bază reiese că, în cazul în care valoarea normală a produsului similar se calculează în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul menționat, costurile de producție se calculează în mod normal pe baza registrelor contabile ale părții care face obiectul anchetei, cu condiția ca aceste registre să respecte principiile contabile general acceptate ale țării respective și să țină seama în mod rezonabil de cheltuielile de producție și de vânzare ale produsului respectiv.
41 Potrivit articolului 2 alineatul (5) al doilea paragraf din regulamentul de bază, în cazul în care costurile aferente producției și vânzării produsului care face obiectul unei anchete nu sunt reflectate în mod rezonabil în registrele contabile ale părții în cauză, acestea sunt ajustate sau stabilite pe baza costurilor altor producători sau exportatori din aceeași țară sau, în cazul în care aceste informații nu sunt disponibile ori nu pot fi utilizate, pe baza oricăror alte informații rezonabile, inclusiv a informațiilor de pe alte piețe reprezentative.
42 Obiectivul articolului 2 alineatul (5) primul și al doilea paragraf din regulamentul de bază este acela de a evidenția cheltuielile aferente producției și vânzării produsului similar reținute în cadrul construirii valorii normale a produsului respectiv, care trebuie să reflecte cheltuielile pe care un producător le‑ar fi suportat pe piața internă a țării exportatoare.
43 Pe de altă parte, din modul de redactare a articolului 2 alineatul (5) primul paragraf din regulamentul de bază rezultă că registrele contabile ale părții care face obiectul anchetei constituie sursa privilegiată de informații pentru stabilirea costurilor de producție ale produsului similar și că utilizarea datelor din aceste registre constituie principiul, iar adaptarea ori înlocuirea lor pe o altă bază rezonabilă, excepția.
44 Ținând seama de principiul potrivit căruia o derogare sau o excepție de la o normă generală trebuie interpretată în mod restrictiv (a se vedea Hotărârea din 19 septembrie 2013, Dashiqiao Sanqiang Refractory Materials/Consiliul, C‑15/12 P, EU:C:2013:572, punctul 17 și jurisprudența citată), trebuie să se considere, similar reclamantei, că regimul excepției care decurge din articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază trebuie interpretat în mod restrictiv.
45 În speță, fără a contesta în totalitate motivele care au determinat instituțiile să recurgă la construirea valorii normale a produsului similar în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, reclamanta contestă aplicarea articolului 2 alineatul (5) din același regulament, pe baza căruia, în cadrul acestui calcul, instituțiile nu s‑au întemeiat pe prețurile materiilor prime principale reflectate în registrele societăților care au fost examinate.
46 În regulamentul atacat, instituțiile nu au susținut că registrele producătorilor‑exportatori argentinieni, care fuseseră examinate, nu erau conforme cu principiile generale general acceptate în Argentina. În schimb, acestea au susținut că registrele respective nu reflectau în mod rezonabil costurile aferente materiilor prime principale necesare producției de biomotorină.
47 Astfel, după cum reiese din considerentele (29)-(42) ale regulamentului atacat, instituțiile au considerat că, în măsura în care privea taxe diferențiate la export aplicate materiilor prime principale și biomotorinei, regimul DET provocase o denaturare a prețurilor materiilor prime respective, întrucât acest regim depreciase prețurile lor pe piața argentiniană, care era stabilit la un nivel scăzut în mod artificial.
48 Întemeindu‑se pe Hotărârea din 7 februarie 2013, Acron și Dorogobuzh/Consiliul (T‑235/08, nepublicată, EU:T:2013:65), instituțiile au reținut, în considerentul (31) al regulamentului atacat, că, atunci când prețurile materiilor prime sunt reglementate astfel încât determină un preț scăzut în mod artificial pe piața internă, se poate presupune că costul de producție al produsului în cauză este afectat de o denaturare. În asemenea împrejurări, datele cuprinse în registrele producătorilor‑exportatori argentinieni, care fuseseră examinate, nu ar putea fi considerate ca fiind rezonabile și, în consecință, ar trebui efectuată ajustarea acestora.
49 În această privință, trebuie amintit că, la punctul 44 din Hotărârea din 7 februarie 2013, Acron și Dorogobuzh/Consiliul (T‑235/08, nepublicată, EU:T:2013:65), Tribunalul a considerat că, având în vedere că gazul natural era furnizat obligatoriu producătorilor‑exportatorilor respectivi la un preț foarte scăzut potrivit reglementării ruse, prețul de producție al produsului în discuție, în cauza în care s‑a pronunțat acea hotărâre, era afectat de o denaturare pe piața internă rusă în ceea ce privește prețul gazului, întrucât acest preț nu rezulta din forțele pieței. Așadar, Tribunalul a considerat că instituțiile au putut să concluzioneze în mod întemeiat că unul dintre elementele din registrele contabile ale reclamantelor din cauza în care s‑a pronunțat hotărârea citată nu putea fi considerat ca fiind rezonabil și, în consecință, acesta putea fi ajustat, recurgându‑se la alte surse din piețele pe care le considerau mai reprezentative.
50 Totuși, astfel cum reclamanta susține în mod întemeiat, spre deosebire de situația în discuție în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 7 februarie 2013, Acron și Dorogobuzh/Consiliul (T‑235/08, nepublicată, EU:T:2013:65), din dosar nu reiese că, în Argentina, prețurile materiilor prime principale erau reglementate în mod direct. Astfel, regimul DET avut în vedere de instituții se limita să prevadă taxe la export având cote diferite pentru materiile prime principale și pentru biomotorină.
51 Împrejurarea că regimul DET nu reglementează în mod direct prețurile materiilor prime principale în Argentina nu exclude însă în sine aplicarea excepției prevăzute la articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază.
52 Astfel, trebuie să se amintească, asemenea instituțiilor, că articolul 2 alineatul (5) al doilea paragraf din regulamentul de bază a fost introdus în regulamentul de bază anterior, Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 1996, L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223), prin Regulamentul (CE) nr. 1972/2002 al Consiliului din 5 noiembrie 2002 de modificare a Regulamentului nr. 384/96 (JO 2002, L 305, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 30, p. 38).
53 Or, din considerentul (4) al Regulamentului nr. 1972/2002 reiese că introducerea dispoziției corespunzătoare cuprinse la articolul 2 alineatul (5) al doilea paragraf din regulamentul de bază urmărea furnizarea de informații cu privire la modul în care se proceda pe piață în cazul în care în registrele contabile nu se ținea seama în mod rezonabil de costurile aferente producției și vânzării produsului în cauză, în special în cazurile în care, din cauza unei situații speciale a pieței, vânzările produsului similar nu permiteau o comparație valabilă. Într‑un asemenea caz, potrivit aceluiași considerent, datele pertinente trebuie obținute din surse care nu sunt afectate de „astfel de denaturări”.
54 Considerentul (4) al Regulamentului nr. 1972/2002 prevede, așadar, posibilitatea recurgerii la articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază în special atunci când vânzările produsului similar nu permit o comparație corectă din cauza unei denaturări. De aici rezultă de asemenea că o atare ipoteză poate apărea atunci când există o situație specială a pieței precum cea menționată la articolul 2 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul de bază, care are în vedere prețurile produsului respectiv scăzute în mod artificial, fără însă a se limita acest tip de situație la cazuri în care există o reglementare directă realizată de statul exportator a prețurilor produsului similar sau ale materiilor prime ale acestuia.
55 În schimb, nu se poate considera în mod rezonabil că orice măsură a autorităților publice ale statului exportator care poate avea o influență asupra prețurilor materiilor prime și, în acest mod, asupra prețurilor produsului vizat poate sta la baza unei denaturări care, în cadrul construirii valorii normale a produsului similar, să permită excluderea prețurilor menționate în registrele contabile ale părții care face obiectul anchetei. Astfel, după cum reclamanta arată în mod întemeiat, în cazul în care ar putea fi luată în considerare orice măsură adoptată de autoritățile publice ale țării exportatoare care este susceptibilă să aibă o influență, fie și minimă, asupra prețurilor materiilor prime, principiul consacrat la articolul 2 alineatul (5) primul paragraf din regulamentul de bază, potrivit căruia aceste registre constituie sursa privilegiată de informații pentru stabilirea cheltuielilor de producție ale produsului similar, ar risca să fie privat de orice efect util.
56 Prin urmare, o măsură adoptată de autoritățile publice ale țării exportatoare poate determina instituțiile să excludă, în cadrul calculării valorii normale a produsului similar, prețul materiilor prime menționate în registrele contabile ale părții care face obiectul anchetei numai atunci când determină o denaturare sensibilă a prețurilor materiilor prime respective. Într‑adevăr, o interpretare diferită a regimului de excepție prevăzut la articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază precum cea avută în vedere de instituții, care ar permite, într‑o situație precum cea din speță, înlocuirea datelor cu o valoare a cheltuielilor întemeiată pe o altă bază rezonabilă, ar risca să aducă o atingere excesivă principiului potrivit căruia aceste registre constituie sursa privilegiată de informații pentru stabilirea costurilor de producție ale produsului respectiv.
57 În plus, în ceea ce privește sarcina probei existenței unor elemente care justifică aplicarea articolului 2 alineatul (5) primul paragraf din regulamentul de bază, trebuie să se considere că, atunci când apreciază că trebuie să excludă cheltuielile de producție menționate în registrele contabile ale părții care face obiectul anchetei pentru a le înlocui cu un alt preț considerat ca fiind rezonabil, instituțiilor le revine sarcina de a se întemeia pe probe sau cel puțin pe indicii care permit să se stabilească existența unui factor în temeiul căruia este operată ajustarea (a se vedea prin analogie Hotărârea din 10 martie 2009, Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP/Consiliul, T‑249/06, EU:T:2009:62, punctul 180 și jurisprudența citată).
58 În consecință, având în vedere că demersul prin care se urmărește excluderea, în cadrul calculării valorii normale a produsului similar, a costurilor de producție a produsului respectiv care sunt menționate în registrele contabile ale părții care face obiectul anchetei, se încadrează într‑un regim de excepție (a se vedea punctul 44 de mai sus), atunci când denaturarea invocată de instituții nu este o consecință imediată a măsurii de stat care se află la originea acesteia, precum în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 7 februarie 2013, Acron și Dorogobuzh/Consiliul (T‑235/08, nepublicată, EU:T:2013:65), ci efecte pe care măsura respectivă se presupune că le produce pe piață, instituțiile trebuie să aibă diligența să expună funcționarea pieței relevante și să demonstreze efectele concrete ale măsurii asupra acestei piețe, fără a se întemeia în această privință pe simple ipoteze.
59 În lumina acestor considerații trebuie să se analizeze dacă instituțiile au demonstrat corespunzător cerințelor legale că, în cadrul calculării valorii normale a produsului similar, în speță, au fost îndeplinite condițiile pentru excluderea prețurilor materiilor prime principale menționate în registrele contabile ale producătorilor‑exportatorilor argentinieni care au fost examinate.
60 În primul rând, în ceea ce privește măsura adoptată de autoritățile publice argentiniene identificată ca fiind sursa denaturării prețurilor materiilor prime principale, după cum s‑a arătat în special în considerentul (29) al regulamentului atacat, este vorba despre regimul DET, în sensul că acesta prevedea niveluri diferențiate de taxe aplicate materiilor prime principale și biomotorinei. Din considerentul (35) al regulamentului menționat reiese că, în perioada de anchetă, exporturile de biomotorină fuseseră impozitate cu o cotă nominală de 20 %, având cotă efectivă de 14,58 %, în timp ce, în aceeași perioadă, cota de impozitare a exporturilor de soia și cota de impozitare a exporturilor de ulei de soia era de 35 % și, respectiv, de 32 %.
61 În al doilea rând, în ceea ce privește efectele regimului DET, Consiliul a arătat, în special în considerentul (30) al regulamentului atacat, că o anchetă ulterioară a demonstrat că regimul respectiv depreciase prețurile materiilor prime principale pe piața argentiniană până la un nivel scăzut în mod artificial.
62 Chiar dacă în acest context Consiliul a arătat în considerentul (68) al regulamentului atacat, în ceea ce privește efectele regimului DET aplicat în Indonezia, că acest regim limita posibilitățile de export ale materiilor prime, întrucât pe piața internă erau disponibile cantități mai mari de acest ulei, care exercitau o presiune de reducere a prețurilor lor pe piața respectivă, trebuie să se constate că în regulamentul menționat nu s‑a demonstrat în ce măsură acest regim, întrucât prevedea taxe la export diferite pentru materiile prime principale și pentru biomotorină, provocase o denaturare sensibilă a prețurilor acestor materii prime pe piața argentiniană.
63 În considerentul (37) al regulamentului atacat, Consiliul a constatat că prețurile de pe piața internă urmau tendințele prețurilor internaționale ale materiilor prime principale și că diferența dintre prețurile internaționale și prețurile de pe piața internă depindea de taxele de export aplicate acestor produse. În considerentul (38) al regulamentului menționat, Consiliul a arătat că prețurile de pe piața internă pentru materiile prime principale utilizate de producătorii de biomotorină din Argentina erau mai scăzute, în mod artificial, decât prețurile internaționale, ca urmare a denaturării create de regimul DET. Cu toate acestea, limitând‑se să arate că diferența dintre prețurile de pe piața internă și prețurile internaționale ale materiilor prime principale corespundea, în esență, cu taxele la export aplicate acestora din urmă, Consiliul nu a demonstrat efectele pe care diferența dintre cota taxelor aplicate acestor materii prime și cota taxelor aplicate biomotorinei ar fi putut să le aibă, în sine, asupra prețurilor materiilor prime respective pe piața argentiniană. Astfel, constatarea cuprinsă în considerentul (37) al acestui regulament permite cel mult deducerea unor concluzii cu privire la anumite efecte pe care instituirea unei taxe la export le‑a putut produce asupra prețurilor materiilor prime principale, însă nu permite deducerea unor concluzii cu privire la efectele pe care diferența dintre cota acestor taxe aplicate materiilor prime principale și cota taxei aplicate biomotorinei le‑a putut produce asupra prețului materiilor prime respective pe piața argentiniană.
64 Nici indicațiile Consiliului cuprinse în considerentele (39) și (42) ale regulamentului atacat, potrivit cărora prețurile materiilor prime principale menționate în registrele contabile ale societăților în cauză fuseseră înlocuite cu prețul la care aceste societăți le‑ar fi cumpărat pe piața internă în lipsa denaturării, și anume prețul de referință, nu permit deducerea unor concluzii cu privire la efectele pe care diferența dintre cota taxelor la export aplicate acestor materii prime și cota taxei la export aplicate biomotorinei le‑a putut produce asupra prețului materiilor prime respective pe piața în cauză. Întrucât aceste considerente ar trebui să fie interpretate în sensul unei constatări a Consiliului potrivit căreia, în lipsa unei asemenea diferențe între cote, prețurile materiilor prime principale pe această piață s‑ar fi aflat la același nivel cu prețul de referință, este suficient să se arate că această ipoteză nu a fost demonstrată nici în regulamentul atacat, nici în cadrul procedurii în fața Tribunalului.
65 În ceea ce privește studiile economice pe care instituțiile le‑au invocat în cursul procedurii în fața Tribunalului, trebuie să se arate că, desigur, din acestea se poate deduce că taxele la export determină o creștere a prețului de export al produsului vizat de taxă în comparație cu prețul acestuia pe piața internă, o reducere a volumului de export al produsului respectiv, precum și o depreciere a prețului acestui produs pe piața internă. Din aceste studii se poate deduce de asemenea că un regim de taxe la export care impozitează materiile prime principale la un nivel mai ridicat decât produsele pe o piață în aval protejează și favorizează industriile naționale în aval prin livrarea către acestea a unor materii prime într‑o cantitate suficientă, la un preț avantajos.
66 Trebuie să se constate însă că aceste studii se limitează să analizeze efectele unor taxe la export asupra prețurilor materiilor prime principale, iar nu efectele unor cote diferențiate practicate în cazul taxelor la export aplicate materiilor prime principale și biomotorinei.
67 Așadar, instituțiile s‑au limitat să explice legătura dintre prețurile internaționale și prețurile interne ale materiilor prime principale și să furnizeze informații cu privire la impactul taxei la export asupra disponibilității acestor materii prime pe piața internă și asupra prețurilor acestora, fără însă a demonstra în mod concret efectele pe care regimul DET în sine le‑a putut produce asupra prețurilor materiilor prime principale pe piața internă și în ce măsură aceste efecte sunt diferite de efectele unui regim de impozitare care nu prevedea o asemenea diferențiere între cotele taxelor la export aplicate materiilor prime principale și biomotorinei.
68 Prin urmare, trebuie să se considere că instituțiile nu au demonstrat corespunzător cerințelor legale existența unei denaturări sensibile a prețurilor materiilor prime principale în Argentina imputabile regimului DET în măsura în care acesta prevedea cote diferite pentru taxele la export aplicate acestor materii prime și biomotorinei. Așadar, întrucât au apreciat că prețurile acestor materii prime nu erau reflectate în mod rezonabil în registrele contabile ale producătorilor argentinieni care fuseseră examinate și întrucât le‑au exclus, instituțiile au încălcat articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază.
69 Contrar celor susținute de instituții, acestei concluzii nu i se opune faptul că instituțiile dispun de o marjă largă de apreciere în domeniul politicii comerciale comune, în special referitoare la aprecieri economice complexe în domeniul măsurilor de protecție comercială, și că, în această privință, instanța Uniunii trebuie să își limiteze controlul la verificarea respectării regulilor de procedură, a exactității materiale a situației de fapt reținute pentru efectuarea alegerii contestate, a lipsei unei erori vădite în aprecierea acestor fapte și a lipsei unui abuz de putere [a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 septembrie 2002, Since Hardware (Guangzhou)/Consiliul, T‑156/11, EU:T:2012:431, punctele 134-136 și jurisprudența citată].
70 Astfel, un control efectuat de Tribunal care se limitează să releve dacă elementele pe care instituțiile Uniunii își întemeiază constatările sunt de natură să susțină concluziile pe care le deduc din acestea nu afectează puterea largă de apreciere a acestora în domeniul politicii comerciale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 februarie 2012, Consiliul și Comisia/Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP, C‑191/09 P și C‑200/09 P, EU:C:2012:78, punctul 68).
71 Or, în speță, Tribunalul s‑a limitat să analizeze dacă instituțiile au demonstrat, în cadrul calculării valorii normale a produsului similar, că erau îndeplinite condițiile pentru excluderea cheltuielilor aferente producției și vânzării produsului respectiv, astfel cum acestea erau reflectate în registrele contabile, care fuseseră examinate, ale producătorilor‑exportatori argentinieni, potrivit regulii stabilite la articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază.
72 Rezultă că primul motiv trebuie admis.
73 În continuare, trebuie să se analizeze în ce măsură eroarea constatată justifică anularea regulamentului atacat în măsura în care acesta o privește pe reclamantă.
74 Contrar celor susținute de Consiliu, în împrejurările cauzei, nu este posibil să se recurgă la o anulare în parte a articolului 1 din regulamentul atacat, doar în ceea ce privește eroarea constatată referitoare la metoda de calcul al taxei antidumping.
75 Astfel, potrivit jurisprudenței, anularea în parte a unui act al Uniunii este posibilă numai în măsura în care elementele a căror anulare este solicitată pot fi separate de restul actului. Această condiție privind posibilitatea separării nu este îndeplinită atunci când anularea în parte ar avea ca efect modificarea substanței actului (Hotărârea din 10 decembrie 2002, Comisia/Consiliul, C‑29/99, EU:C:2002:734, punctele 45 și 46).
76 Astfel cum s‑a arătat în cadrul examinării primului motiv, calculul valorii normale a produsului similar care a fost efectuat de instituții este întemeiat pe considerații eronate. Întrucât valoarea normală este o condiție esențială pentru stabilirea cotei taxei antidumping aplicabile, articolul 1 din regulamentul atacat, în măsura în care îi impune reclamantei o taxă antidumping individuală, nu poate fi menținut.
77 Având în vedere legătura dintre taxa antidumping definitivă și taxa antidumping provizorie prevăzută la articolul 10 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, în privința reclamantei, trebuie anulat și articolul 2 din regulamentul atacat, întrucât acesta prevede că sumele depuse sub formă de taxe antidumping provizorii se percep în mod definitiv.
78 Așadar, regulamentul atacat trebuie anulat în măsura în care o privește pe reclamantă, fără a mai fi necesară examinarea celui de al doilea motiv și a celui de al treilea motiv.
Cu privire la cheltuielile de judecată
79 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Consiliul a căzut în pretenții, se impune ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, să fie obligat să suporte și cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă, conform concluziilor acesteia.
80 Comisia și EBB suportă propriile cheltuieli de judecată, în conformitate cu dispozițiile articolului 138 alineatele (1) și (3) din Regulamentul de procedură.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a noua)
declară și hotărăște:
1) Anulează articolele 1 și 2 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1194/2013 al Consiliului din 19 noiembrie 2013 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse asupra importurilor de biomotorină originară din Argentina și Indonezia în măsura în care acestea privesc Unitec Bio SA.
2) Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Unitec Bio.
3) Comisia Europeană și European Biodiesel Board (EBB) suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 15 septembrie 2016.
Semnături