Language of document : ECLI:EU:T:2021:92

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a zecea extinsă)

17 februarie 2021(*)

„Ajutoare de stat – Piața franceză a transportului aerian – Moratoriu privind plata taxei de aviație civilă și a taxei de solidaritate pe biletele de avion, datorate lunar în perioada cuprinsă între lunile martie și decembrie 2020, în cadrul pandemiei de COVID‑19 – Decizie de a nu ridica obiecții – Ajutor destinat reparării pagubelor provocate de un eveniment extraordinar – Libera prestare a serviciilor – Egalitate de tratament – Criteriul deținerii unei licențe emise de autoritățile franceze – Proporționalitate – Articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE – Obligația de motivare”

În cauza T‑259/20,

Ryanair DAC, cu sediul la Swords (Irlanda), reprezentată de E. Vahida, F.‑C. Laprévote, S. Rating și I.‑G. Metaxas‑Maranghidis, avocați,

reclamantă,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată de L. Flynn, S. Noë și C. Georgieva‑Kecsmar, în calitate de agenți,

pârâtă,

susținută de

Republica Franceză, reprezentată de E. de Moustier, C. Mosser, A. Daniel și P. Dodeller, în calitate de agenți,

intervenientă,

având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei C(2020) 2097 final a Comisiei din 31 martie 2020 privind ajutorul de stat SA.56765 (2020/N) – Franța – COVID‑19 – Moratoriu privind plata taxelor aeronautice în favoarea întreprinderilor de transport public aerian,

TRIBUNALUL (Camera a zecea extinsă),

compus din domnul M. van der Woude, președinte, domnii A. Kornezov și E. Buttigieg (raportor), doamna K. Kowalik‑Bańczyk și domnul G. Hesse, judecători,

grefier: doamna S. Spyropoulos, administratoare,

având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 23 septembrie 2020,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul litigiului

1        La 24 martie 2020, Republica Franceză a notificat Comisiei Europene, în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) TFUE, o măsură de ajutor sub forma unui moratoriu privind plata taxei de aviație civilă și a taxei de solidaritate pe biletele de avion, datorate lunar în perioada cuprinsă între lunile martie și decembrie 2020 (denumită în continuare „schema de ajutor în discuție”).

2        Schema de ajutor în discuție, care urmărește să creeze condițiile necesare pentru ca companiile aeriene titulare ale unei licențe de operare eliberate în Franța în temeiul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (JO 2008, L 293, p. 3) (denumită în continuare „licența franceză”) să poată păstra lichidități suficiente până la ridicarea restricțiilor sau a interdicțiilor de deplasare și până la revenirea la o activitate comercială normală, amână astfel plata acestor taxe până la 1 ianuarie 2021 și eșalonează ulterior plățile pe o perioadă de 24 de luni, și anume până la 31 decembrie 2022. Cuantumul exact al taxelor este stabilit în funcție de numărul de pasageri transportați și de numărul de zboruri efectuate de pe un aeroport francez. În plus, de schema de ajutor în cauză vor beneficia întreprinderile de transport aerian public titulare ale unei licențe franceze, ceea ce implică faptul că acestea au „sediul principal” în Franța (a se vedea punctul 29 de mai jos).

3        La 31 martie 2020, Comisia a adoptat Decizia C(2020) 2097 final a Comisiei privind ajutorul de stat SA.56765 (2020/N) – Franța – COVID‑19 – Moratoriu privind plata taxelor aeronautice, în favoarea întreprinderilor de transport public aerian (denumită în continuare „decizia atacată”), prin care, după ce a concluzionat că schema de ajutor în discuție constituia un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, a evaluat compatibilitatea acesteia cu piața internă și, mai ales, în lumina articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE.

4        În această privință, în primul rând, Comisia a considerat printre altele că epidemia de COVID‑19 constituia un eveniment extraordinar în sensul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE și că exista o legătură de cauzalitate între pagubele provocate de acest eveniment și prejudiciul compensat prin schema de ajutor în discuție, întrucât aceasta din urmă urmărea reducerea crizei de lichidități a companiilor aeriene, cauzată de pandemia de COVID‑19, răspunzând necesităților de trezorerie ale întreprinderilor de transport aerian public titulare ale unei licențe franceze.

5        În al doilea rând, după ce a amintit că din jurisprudența Curții rezulta că puteau fi compensate numai dezavantajele economice cauzate direct de un eveniment extraordinar și că compensația nu putea depăși cuantumul acestor dezavantaje, primo, Comisia a considerat că schema de ajutor în discuție era proporțională în raport cu cuantumul pagubelor preconizate, întrucât reieșea că cuantumul estimat al ajutorului era inferior pagubelor comerciale așteptate ca urmare a crizei rezultate din pandemia de COVID‑19.

6        Secundo, Comisia a considerat că schema de ajutor în discuție era în mod clar stabilită în mod nediscriminatoriu, dat fiind că printre beneficiarii schemei erau incluse toate companiile aeriene titulare de licențe franceze. În această privință, ea a subliniat că faptul că, în speță, ajutorul era acordat printr‑un moratoriu privind anumite taxe care grevau de asemenea bugetul companiilor aeriene titulare de licențe de operare eliberate de alte state membre nu avea niciun impact asupra caracterului nediscriminatoriu al acestuia, dat fiind că schema de ajutor în discuție urmărea în mod clar să compenseze pagubele suferite de companiile aeriene titulare de licențe franceze. Acoperirea schemei de ajutor în discuție ar rămâne, așadar, proporțională în raport cu obiectivul său de a compensa pagubele provocate de pandemia de COVID‑19. În special, schema de ajutor în discuție ar contribui la menținerea structurii sectorului aerian pentru companiile aeriene titulare de licențe franceze. În consecință, Comisia a apreciat că autoritățile franceze au demonstrat în acest stadiu că schema de ajutor în discuție nu ar depăși pagubele provocate direct de criza cauzată de pandemia de COVID‑19.

7        Prin urmare, având în vedere angajamentele asumate de Republica Franceză și, în special, cel de a‑i transmite o metodologie detaliată cu privire la modul în care acest stat membru intenționa să cuantifice, a posteriori și pentru fiecare beneficiar, cuantumul pagubelor legate de criza cauzată de pandemia de COVID‑19 și de a obține din partea sa validarea acestei metodologii, Comisia a decis să nu ridice obiecții cu privire la schema de ajutor în discuție.

 Procedura și concluziile părților

8        Prin actul depus la grefa Tribunalului la 8 mai 2020, reclamanta a introdus prezenta acțiune.

9        Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului în aceeași zi, reclamanta a solicitat judecarea prezentei cauze potrivit procedurii accelerate, conform articolelor 151 și 152 din Regulamentul de procedură al Tribunalului. Prin decizia din 29 mai 2020, Tribunalul (Camera a zecea) a admis cererea de aplicare a procedurii accelerate.

10      Comisia a depus memoriul în apărare la grefa Tribunalului la 18 iunie 2020.

11      În temeiul articolului 106 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, reclamanta a prezentat, la 30 iunie 2020, o cerere motivată de organizare a unei ședințe de audiere a pledoariilor.

12      Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 20 iulie 2020, Republica Franceză a formulat o cerere de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor Comisiei. Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 28 iulie 2020, reclamanta a solicitat, în conformitate cu articolul 144 alineatul (7) din Regulamentul de procedură, ca anumite date privind numărul de rezervări și numărul preconizat de pasageri, cuprinse în cererea introductivă, în versiunea prescurtată a cererii introductive și în anexele la acestea, să nu fie comunicate Republicii Franceze. În consecință, ea a anexat o versiune neconfidențială a cererii introductive, a versiunii prescurtate a cererii introductive și a anexelor la acestea.

13      La propunerea Camerei a zecea, Tribunalul a decis, în temeiul articolului 28 din Regulamentul de procedură, să trimită cauza în fața unui complet de judecată extins.

14      Prin Ordonanța din 5 august 2020, președintele Camerei a zecea extinse a Tribunalului a admis cererea de intervenție a Republicii Franceze și a limitat provizoriu comunicarea cererii introductive, a versiunii prescurtate a cererii introductive și a anexelor la acestea la versiunile neconfidențiale prezentate de reclamantă, în așteptarea eventualelor observații ale Republicii Franceze cu privire la cererea de aplicare a regimului de confidențialitate.

15      Prin măsura de organizare a procedurii din 6 august 2020, s‑a încuviințat depunerea de către Republica Franceză, în temeiul articolului 154 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, a unui memoriu în intervenție.

16      La 21 august 2020, Republica Franceză a transmis grefei Tribunalului memoriul său în intervenție, fără să formuleze obiecții cu privire la cererea de aplicare a regimului de confidențialitate introdusă de reclamantă.

17      Reclamanta solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate;

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

18      Comisia solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

19      Republica Franceză solicită constatarea inadmisibilității acțiunii în măsura în care prin aceasta se urmărește să se conteste temeinicia aprecierii ajutorului ca atare și respingerea acesteia pe fond în rest. Cu titlu subsidiar, ea solicită respingerea pe fond a acțiunii în totalitate.

 În drept

20      Trebuie amintit că instanța Uniunii Europene are dreptul de a aprecia, potrivit împrejurărilor fiecărei spețe, dacă buna administrare a justiției justifică respingerea pe fond a acțiunii, fără pronunțarea prealabilă cu privire la admisibilitate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 februarie 2002, Consiliul/Boehringer, C‑23/00 P, EU:C:2002:118, punctele 51 și 52, și Hotărârea din 14 septembrie 2016, Trajektna luka Split/Comisia, T‑57/15, nepublicată, EU:T:2016:470, punctul 84). Prin urmare, având în vedere în special considerațiile care au condus la aprobarea unei examinări accelerate a prezentei proceduri și importanța unui răspuns rapid pe fond atât pentru reclamantă, cât și pentru Comisie și pentru Republica Franceză, trebuie să se examineze de la bun început temeinicia acțiunii, fără pronunțarea în prealabil asupra admisibilității acesteia.

21      Reclamanta invocă patru motive în susținerea acțiunii. Primul motiv este întemeiat în esență pe încălcarea principiilor nediscriminării pe motiv de cetățenie sau naționalitate și liberei prestări a serviciilor, al doilea motiv este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere în examinarea proporționalității schemei de ajutor în discuție în raport cu pagubele provocate de pandemia de COVID‑19, al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea drepturilor procedurale rezultate din articolul 108 alineatul (2) TFUE, iar al patrulea motiv este întemeiat pe încălcarea obligației de motivare.

 Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor nediscriminării pe motiv de cetățenie sau naționalitate și liberei prestări a serviciilor

22      Primul motiv cuprinde în esență patru aspecte, și anume încălcarea articolului 18 TFUE, încălcarea principiului proporționalității, existența unei erori vădite de apreciere și încălcarea principiului liberei prestări a serviciilor, căruia i‑ar fi adusă o atingere nejustificată. Înainte de a începe examinarea acestora, trebuie să se verifice respectarea condițiilor prevăzute la articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE.

23      Potrivit articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, „[s]unt compatibile cu piața internă […] (b) ajutoarele destinate reparării pagubelor provocate de calamități naturale sau de alte evenimente extraordinare”. Din jurisprudență reiese, în acest sens, că dispoziția menționată vizează ajutoare care sunt compatibile de drept cu piața internă, cu condiția ca acestea să îndeplinească anumite criterii obiective. Rezultă de aici că, în cazul în care sunt îndeplinite aceste criterii, Comisia este obligată să declare astfel de ajutoare compatibile cu piața internă, fără a dispune de putere de apreciere în această privință (Hotărârea din 25 iunie 2008, Olympiaki Aeroporia Ypiresies/Comisia, T‑268/06, EU:T:2008:222, punctul 51; a se vedea de asemenea, în acest sens, Hotărârea din 17 septembrie 1980, Philip Morris/Comisia, 730/79, EU:C:1980:209, punctul 17).

24      Prin urmare, în sensul acestei dispoziții, pot fi compensate numai dezavantajele economice cauzate direct de calamități naturale sau de alte evenimente extraordinare. Trebuie să existe, așadar, o legătură directă între pagubele provocate de evenimentul extraordinar și ajutorul de stat, fiind de asemenea necesară o evaluare cât mai precisă a pagubelor suferite (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, Atzeni și alții, C‑346/03 și C‑529/03, EU:C:2006:130, punctul 79 și jurisprudența citată).

25      Prin urmare, Comisia trebuie să verifice dacă măsurile de ajutor în discuție sunt sau nu adecvate pentru a fi utilizate în vederea remedierii prejudiciilor cauzate de evenimente extraordinare și să înlăture măsurile de natură generală și independentă de prejudiciile pretins a fi fost provocate de asemenea evenimente (a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 februarie 2018, Larko/Comisia, T‑423/14, EU:T:2018:57, punctul 38). De asemenea, este necesar ca statul membru în cauză să limiteze cuantumul compensației la ceea ce este necesar pentru remedierea pagubelor suferite de beneficiarii măsurii în discuție.

26      În speță, nu se poate contesta că pandemia de COVID‑19 constituie un eveniment extraordinar în sensul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE. Decizia atacată expune criteriile practicii decizionale a Comisiei în această privință, la punctul 29, și arată în continuare în ce mod le corespunde pandemia de COVID‑19. Reclamanta, fără să nege acest lucru, a susținut totuși în ședință că, în înscrisurile lor, Comisia și Republica Franceză considerau că măsurile de restricționare a transportului și de izolare adoptate de acest stat membru reprezentau evenimentul respectiv, iar nu pandemia însăși. În realitate, după cum stabilește Comisia la punctul 35 din memoriul în apărare, clarificat prin nota de subsol nr. 18, pandemia menționată și măsurile luate de autoritățile franceze pentru a face față acesteia sunt considerate în ansamblul lor ca fiind evenimentul extraordinar în discuție, astfel cum reiese din redactarea explicită a punctelor 15 și 50 din decizia atacată. Astfel, măsurile menționate, deosebit de restrictive, în special cu privire la libertatea de a pleca și de a veni, atât în Franța, cât și în cadrul Uniunii Europene, nu își găsesc rațiunea de a exista decât în voința de a se limita propagarea pandemiei. Aceasta din urmă a dictat măsurile în discuție, care și‑au produs, la rândul lor, efectele asupra companiilor aeriene care operează pe piața franceză. Legătura de cauzalitate dintre evenimentul extraordinar și prejudiciu este, așadar, întreruptă. De altfel, o abordare asemănătoare rezultă din jurisprudență. Astfel, Tribunalul a arătat, în Hotărârea din 25 iunie 2008, Olympiaki Aeroporia Ypiresies/Comisia (T‑268/06, EU:T:2008:222, punctul 49), că Comisia a amintit în mod întemeiat caracterul de eveniment extraordinar al închiderii spațiului aerian al Statelor Unite între 11 și 14 septembrie 2001 și a concluzionat că nu numai atentatele, ci și închiderea spațiului aerian erau calificate drept evenimente extraordinare.

27      Este, așadar, stabilită legătura de cauzalitate cerută de articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE între pandemia de COVID-19, precum și între măsurile de restricționare și de izolare adoptate de autoritățile franceze și prejudiciile economice suferite de companiile aeriene care operează în Franța, în condițiile în care transportul aerian, în special cel de pasageri (a se vedea punctele 35-37 din decizia atacată), a scăzut la un nivel aproape nul pe teritoriul francez.

 Cu privire la primele trei aspecte ale primului motiv, întemeiate pe încălcarea articolului 18 TFUE, pe încălcarea principiului proporționalității și pe existența unei erori vădite de apreciere

28      În speță, în primul rând, schema de ajutor în discuție constă în acordarea unui moratoriu referitor la plata unor taxe aeronautice în favoarea unor companii aeriene care dispun de o licență franceză, ceea ce presupune prezența „sediului principal” al acestora în Franța (a se vedea punctul 29 de mai jos). Această schemă este limitată în timp, întrucât se referă la cuantumul taxelor exigibile în mod normal lunar, aferente perioadei cuprinse între lunile martie și decembrie 2020. După cum rezultă din cuprinsul punctului 2 de mai sus, termenii „licență franceză” fac trimitere la o licență eliberată, în temeiul articolului 3 din Regulamentul nr. 1008/2008, de autoritățile franceze.

29      În al doilea rând, potrivit articolului 2 punctul 26 din Regulamentul nr. 1008/2008, „sediul principal” este definit ca locul în care se află sediul central sau sediul social al unui transportator aerian din Uniune, în statul membru în care se exercită principalele funcții financiare și de control operațional ale transportatorului, inclusiv gestionarea menținerii navigabilității. Noțiunea de sediu principal corespunde, în practică, sediului social al transportatorului menționat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 martie 2014, International Jet Management, C‑628/11, EU:C:2014:171, punctul 66). Este așadar corect, după cum susține reclamanta, că, pentru o anumită persoană juridică, regulamentul menționat nu permite constituirea decât a unui sediu principal și, prin urmare, eliberarea unei singure licențe de către autoritățile statului membru pe teritoriul căruia este situat acest sediu principal. Nu este mai puțin posibil ca o companie aeriană să obțină mai multe licențe prin crearea mai multor persoane juridice distincte, de exemplu prin intermediul constituirii unor filiale.

30      Fiind făcute aceste precizări, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, rezultă din economia generală a tratatului că procedura prevăzută la articolul 108 TFUE nu trebuie să conducă niciodată la un rezultat care ar fi contrar dispozițiilor specifice ale tratatului. Prin urmare, un ajutor de stat care, prin unele dintre modalitățile sale, încalcă alte dispoziții ale Tratatului, nu poate fi declarat compatibil cu piața internă de către Comisie. În mod similar, un ajutor de stat care, prin unele dintre modalitățile sale, încalcă principiile generale ale dreptului Uniunii, precum principiul egalității de tratament, nu ar putea fi declarat compatibil cu piața internă de către Comisie (Hotărârea din 15 aprilie 2008, Nuova Agricast, C‑390/06, EU:C:2008:224, punctele 50 și 51).

31      În speță, trebuie să se constate că criteriul de eligibilitate privind deținerea unei licențe franceze are drept consecință un tratament diferit al companiilor aeriene care au sediul principal în Franța, care pot beneficia de un moratoriu acordat de stat, în raport cu cele care au un asemenea sediu în alt stat membru și care operează în Franța, cu destinația Franța și dinspre Franța în temeiul liberei prestări a serviciilor și al libertății de stabilire, care nu îl pot solicita.

32      Presupunând că, după cum afirmă reclamanta, această diferență de tratament poate fi asimilată unei discriminări în sensul articolului 18 primul paragraf TFUE, trebuie subliniat că, potrivit acestei dispoziții, se interzice orice discriminare exercitată pe motiv de cetățenie sau naționalitate în domeniul de aplicare a tratatelor, „fără a aduce atingere dispozițiilor speciale pe care le prevăd”. Prin urmare, trebuie să se verifice dacă această diferență de tratament este permisă în raport cu articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, care constituie temeiul juridic al deciziei atacate. Această examinare presupune, pe de o parte, ca obiectivul schemei de ajutor în discuție să îndeplinească cerințele celei din urmă dispoziții și, pe de altă parte, ca modalitățile de acordare a ajutorului să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

33      În primul rând, în ceea ce privește obiectivul schemei de ajutor în discuție, trebuie să se constate că, în conformitate cu modul de redactare a articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, acesta este, în general, în sectorul transportului aerian, remedierea prejudiciului rezultat din evenimentul extraordinar în discuție. Prin urmare, scopul specific al schemei de ajutor în discuție nu este menținerea structurii pieței aeriene din Franța ca atare, astfel cum susține reclamanta (punctul 66 in limine din cererea introductivă), ci, după cum susține în mod întemeiat Comisia, reducerea, prin acordarea unui moratoriu, a sarcinilor companiilor aeriene afectate grav de măsurile de restricționare a transportului și de izolare adoptate de Republica Franceză pentru a face față pandemiei de COVID‑19 (a se vedea în această privință punctele 2 și 3 din decizia atacată, din titlul „Obiectivul măsurii”) și, mai precis, amânarea, prin intermediul pârghiilor fiscale, a plății celor două taxe aeronautice despre care este vorba, datorate pentru perioada cuprinsă între lunile martie și decembrie 2020, în favoarea companiilor aeriene care dețin o licență franceză, cu alte cuvinte nu o licență națională, astfel cum ar dori să sugereze reclamanta, ci o licență de operare a Uniunii eliberată de autoritățile franceze în temeiul Regulamentului nr. 1008/2008. Întrucât, la momentul adoptării deciziei atacate, aceste măsuri de restricționare a transportului și de izolare conduseseră deja la imobilizarea unui mare număr de aparate, iar această situație nu a făcut decât să se înrăutățească ulterior, determinând închiderea unor aeroporturi pe teritoriul francez și conducând la anularea aproape a tuturor zborurilor prevăzute în special în perioada de izolare, rezultă că o măsură precum schema de ajutor în discuție urmărește efectiv să atenueze prejudiciul suferit de companiile aeriene care operează pe teritoriul în cauză ca urmare a restricțiilor privind transportul și izolarea decise de Republica Franceză.

34      Este necesar să se considere că, din moment ce existența unui eveniment extraordinar privind pagubele pe care schema de ajutor în discuție încearcă să le repare este dovedită și, mai precis, schema menționată urmărește să reducă sarcinile companiilor aeriene grav afectate de măsurile de restricționare a transportului și de izolare adoptate de Republica Franceză pentru a face față pandemiei de COVID‑19, obiectivul schemei de ajutor în discuție îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE.

35      În al doilea rând, în ceea ce privește examinarea aspectului dacă modalitățile de acordare a ajutorului nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului schemei de ajutor în discuție și pentru îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, trebuie menționate următoarele considerații.

36      Primo, în ceea ce privește caracterul adecvat al schemei de ajutor în discuție, trebuie arătat că modalitățile schemei de ajutor în discuție constau în neperceperea temporară a taxelor prin intermediul acordării unui moratoriu întreprinderilor eligibile, și anume celor titulare ale unei licențe franceze.

37      În consecință, pe de o parte, repararea pagubelor nu are loc prin adoptarea ca criteriu de repartizare, ca atare, a cetățeniei sau naționalității victimelor acestor pagube, ci impune de fapt o legătură instituțională cu locul în care s‑au produs pagubele provocate de măsurile de restricționare a transportului și de izolare, și anume cu locul sediului principal, întrucât criteriul de eligibilitate pentru schema de ajutor în discuție este eliberarea unei licențe franceze, care presupune ca sediul principal al companiei aeriene să se afle în Franța. Pe de altă parte, această legătură este de asemenea, în realitate, temporală, întrucât, după cum arată reclamanta la punctul 59 din cererea introductivă, nu este ușor să se obțină o licență din partea altui stat membru, întrucât o companie aeriană trebuie, în acest caz, nu numai să schimbe locul sediului său principal, ci și să facă o nouă cerere de licență de operare, în timp ce o prestare de servicii poate înceta din ziua următoare. Prin urmare, este normal ca statul membru în cauză să încerce să asigure o prezență stabilă a companiilor aeriene eligibile pentru schema de ajutor în discuție, pentru ca acestea să poată fi prezente pe teritoriul francez pentru a onora amânarea plății taxelor acordată, astfel încât lipsa unor venituri fiscale să fie, pe termen mediu, cât mai redusă cu putință. Or, criteriul deținerii unei licențe franceze, în măsura în care presupune prezența sediului principal al companiilor aeriene pe teritoriul francez, permite să se asigure o anumită stabilitate a prezenței, cel puțin administrativă și financiară, a acestora din urmă, astfel încât autoritățile statului membru care acordă ajutorul să poată controla modul în care acesta este utilizat de beneficiari, ceea ce nu s‑ar fi întâmplat dacă Republica Franceză ar fi adoptat un alt criteriu care să permită eligibilitatea companiilor aeriene care operează pe teritoriul francez pe baza unei licențe eliberate de un alt stat membru, cum este reclamanta, întrucât o prestare de servicii are, prin definiție, un caracter mai incert în ceea ce privește durata sa, deoarece poate să înceteze în termen foarte scurt, dacă nu chiar imediat.

38      Secundo, modalitățile de acordare a ajutorului, care au caracter fiscal, reflectă posibilitatea și obligația autorităților franceze de a efectua un control financiar al beneficiarilor. Or, o asemenea posibilitate și o asemenea obligație nu există decât în cazul companiilor aeriene care dețin o licență franceză, întrucât autoritățile franceze sunt singurele competente să supravegheze situația financiară a acestora din urmă, în conformitate cu obligațiile care decurg în special din articolul 5 și din articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1008/2008, astfel cum s‑a arătat la punctul 46 din decizia atacată. Astfel, acest punct precizează că schema de ajutor în discuție „prevede de asemenea că pierderile comerciale ale fiecărei întreprinderi beneficiare vor fi evaluate și cuantificate a posteriori de [d]irecția [g]enerală a [a]viației [c]ivile pe baza conturilor de exploatare certificate și auditate pentru anul 2020, furnizate de fiecare dintre companiile aeriene beneficiare ale ajutorului”, și că „[a]cordarea ajutoarelor va fi condiționată de furnizarea de către întreprinderile de transport public aerian a documentelor justificative necesare pentru calcularea pagubelor”. În schimb, autoritățile franceze nu dispun de nicio competență, în temeiul regulamentului menționat, pentru a supraveghea situația financiară a companiilor aeriene care nu dispun de o licență franceză.

39      Tertio, deși este adevărat, desigur, că Curtea a considerat că, în practică, noțiunea de sediu principal corespundea celei de sediu social (a se vedea punctul 29 de mai sus) și că o schimbare a sediului social putea interveni relativ rapid, nu poate fi pierdut din vedere faptul că articolul 2 punctul 26 din Regulamentul nr. 1008/2008 aduce alte precizări, în special pe cea referitoare la faptul că gestionarea menținerii navigabilității trebuie să fie efectuată de la locul sediului principal, cu alte cuvinte, în speță, din Franța. Această considerație este confirmată de articolul 5 (referitor la condițiile financiare de acordare a unei licențe de operare), de articolul 7 (referitor la dovada bunei reputații) sau de articolul 8 (referitor la valabilitatea unei licențe de operare) din Regulamentul nr. 1008/2008. Aceste dispoziții stabilesc obligații de reglementare reciproce între companiile aeriene care dețin o licență franceză și autoritățile franceze și astfel o legătură specifică și stabilă între acestea, care îndeplinește în mod adecvat condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, care impun ca ajutorul să remedieze pagubele provocate de evenimente extraordinare. În plus, pierderea acestei legături cu statul membru în cauză, care ar consta în transferul sediului principal în alt stat membru, nu se poate rezuma la o simplă schimbare a sediului social, întrucât, așa cum observă însăși reclamanta la punctul 59 din cererea introductivă, compania aeriană trebuie, în plus, să efectueze toate demersurile administrative pe lângă acest din urmă stat pentru a obține o nouă licență de operare și pentru a îndeplini toate condițiile necesare în acest scop, în condițiile în care obținerea recunoașterii locului noului său sediu principal nu constituie decât un element în acest sens.

40      Prin urmare, este cert că, prin adoptarea acestui criteriu, Republica Franceză a urmărit în esență să se asigure de existența unei legături permanente între ea și companiile aeriene beneficiare ale moratoriului, exprimată prin prezența pe teritoriul său a unei entități juridice importante, și anume a sediului principal al acestora din urmă, care nu ar fi existat în această privință în cazul companiilor care operează sub o licență eliberată de alt stat membru decât ea, întrucât acestea din urmă nu sunt supuse supravegherii financiare și a bunei reputații de către autoritățile franceze, în sensul Regulamentului nr. 1008/2008, și lipsește, în cazul lor, această legătură reciprocă, stabilă și specifică menționată dintre Republica Franceză și companiile deținătoare ale unei licențe de operare emise de ea.

41      Astfel, prin limitarea acordării ajutorului numai către companiile aeriene care dețin o licență franceză, ca urmare a legăturilor stabile și reciproce care le leagă de economia franceză, schema de ajutor în discuție este adecvată pentru a atinge obiectivul de remediere a pagubelor provocate de un eveniment extraordinar în sensul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE.

42      Din considerațiile care precedă rezultă că reclamanta susține în mod eronat că, întrucât sediul său principal se află în Irlanda, iar ea deține o cotă de piață semnificativă de aproximativ 7 % pe piața transportului de pasageri dinspre Franța și cu destinația Franța, este a treia companie aeriană din acest stat și face parte din structura pieței aeriene franceze începând din anul 1997 (punctul 66 din cererea introductivă), Comisia a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a exclus companiile aeriene ca ea, întrucât statul membru în cauză nu dispune de mijloace care să permită efectuarea verificărilor descrise la punctul 46 din decizia atacată la companiile care operează în baza unei licențe eliberate de alt stat membru. În plus, această cotă de piață nu privește decât transportul aerian de pasageri, cu excluderea transportului de mărfuri, și se raportează, prin definiție, la o perioadă anterioară evenimentului extraordinar, în condițiile în care, potrivit jurisprudenței citate la punctul 24 de mai sus, este vorba despre evaluarea cât mai precisă posibil a pagubelor suferite.

43      Quarto, în ceea ce privește caracterul proporțional al schemei de ajutor în discuție, trebuie să se considere că, prin reținerea criteriului licenței franceze, statul membru în cauză, ținând seama, după cum subliniază în mod întemeiat Comisia, de faptul că statele membre nu au resurse nelimitate, a rezervat beneficiul schemei de ajutor în discuție pentru companiile aeriene care au fost afectate cel mai grav de măsurile de restricționare a transportului și de izolare adoptate de același stat și care produc efecte, prin definiție, pe teritoriul său. După cum susține Comisia în memoriul în apărare, în anul 2019, Air France a realizat 98,83 % din zborurile sale în Franța, dinspre Franța și cu destinația Franța, Transavia.com, 97,05 %, iar acest procent este de 100 % pentru Hop!, Aigle Azur, Air Corsica, Corsair, XL Airways France etc. În schimb, zborurile în Franța, cu destinația Franța și dinspre Franța au reprezentat doar o parte mult mai puțin semnificativă din activitățile celorlalte companii, și anume, de exemplu, 22,99 % în cazul easyJet, 8,3 % în cazul reclamantei, 18,93 % în cazul Vueling airlines etc.

44      Aceste date demonstrează că companiile aeriene eligibile sunt proporțional mult mai grav afectate decât este reclamanta, care, având în vedere ultimele date furnizate, nu realiza decât 8,3 % din activitatea sa în Franța, cu destinația Franța și dinspre Franța, față de 100 % în cazul unora dintre companiile eligibile.

45      Quinto, reclamanta propune ipoteza unei scheme de ajutor alternative întemeiate pe cotele de piață ale companiilor aeriene. În ședință, ea a evocat alte criterii posibile, cum ar fi numărul de pasageri transportați sau itinerariile.

46      Cu toate acestea, potrivit jurisprudenței, Comisia nu este obligată să se pronunțe în mod abstract cu privire la toate măsurile alternative care pot fi avute în vedere, întrucât, deși statul membru în cauză trebuie să expună în mod detaliat motivele care au guvernat adoptarea schemei de ajutor în discuție, în special în ceea ce privește criteriile de eligibilitate reținute, el nu este obligat să demonstreze, în mod pozitiv, că nicio altă măsură imaginabilă, prin definiție ipotetică, nu ar putea permite asigurarea obiectivului urmărit într‑un mod mai bun. Dacă statul membru menționat nu este supus unei asemenea obligații, reclamanta nu poate solicita în mod întemeiat Tribunalului să impună Comisiei să se substituie autorităților naționale în această misiune de explorare normativă pentru a examina orice măsură alternativă posibilă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 mai 2019, Scor/Comisia, T‑135/17, nepublicată, EU:T:2019:287, punctul 94 și jurisprudența citată).

47      În orice caz, trebuie arătat că, pentru motivele care au fost indicate la punctele 37-41 de mai sus, extinderea schemei de ajutor în discuție la companii care nu sunt stabilite în Franța nu ar fi permis atingerea cu aceeași precizie și fără riscul unei supracompensări a obiectivului schemei menționate, întrucât, după cum s‑a subliniat la punctul 42 de mai sus, cerința luării în considerare a transportului aerian privind Franța în ansamblul său și sub aspectul diversității și duratei sale nu ar fi fost la fel de bine asigurată prin adoptarea criteriilor propuse de reclamantă, astfel încât este justificată neaprobarea lor de către Comisie.

48      În consecință, prin concentrarea schemei de ajutor în discuție asupra unuia dintre sectoarele economice cele mai afectate de consecințele măsurilor de restricționare a transportului și de izolare, și anume asupra sectorului transportului aerian, și prin faptul că a vizat, în cadrul acestui sector, companiile aeriene care dețineau o licență franceză, statul membru în cauză a răspuns imperativului jurisprudențial amintit la punctul 32 de mai sus, iar Comisia nu era obligată să sancționeze această delimitare, cu condiția ca alegerea acestui criteriu de eligibilitate să fi permis asigurarea proporționalității schemei de ajutor în discuție.

49      În decizia atacată, Comisia a aprobat, așadar, o schemă de ajutor care urmărea efectiv remedierea pagubelor provocate de evenimentul extraordinar constând în survenirea pandemiei de COVID‑19 și în măsurile de restricționare și de izolare adoptate de Republica Franceză ca reacție la aceasta și care nu depășea, prin modalitățile sale de acordare a ajutorului, ceea ce era necesar pentru atingerea obiectivului schemei menționate. Prin urmare, trebuie să se constate, având în vedere principiile amintite la punctul 32 de mai sus, că consecințele pe care le implică schema menționată prin faptul că autoritățile franceze au limitat domeniul de aplicare al acesteia la companiile aeriene deținătoare ale unei licențe franceze nu încalcă articolul 18 primul paragraf TFUE pentru simplul motiv că favorizează companiile aeriene care au sediul principal pe teritoriul francez.

50      Rezultă din ceea ce precedă că obiectivul schemei de ajutor în discuție îndeplinește cerințele derogării prevăzute de articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE și că modalitățile de acordare a ajutorului nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

51      În consecință, trebuie înlăturate primele trei aspecte ale primului motiv, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la admisibilitatea anexelor A.3.1 și A.3.2 la cererea introductivă, care conțin rapoarte întocmite de experții reclamantei, contestată de Comisie.

 Cu privire la al patrulea aspect al primului motiv, întemeiat pe încălcarea principiului liberei prestări a serviciilor, căruia iar fi adusă o atingere nejustificată

52      Reclamanta amintește, pe de o parte, că o restricție privind libera prestare a serviciilor este licită dacă este justificată de un motiv imperativ de interes general, nediscriminatoriu, necesar și proporțional cu obiectivul de interes general urmărit și, pe de altă parte, că aceste condiții sunt cumulative și că o restricție devine nejustificată dacă una singură dintre ele nu este îndeplinită. Or, aceasta ar fi situația în speță. Astfel, schema de ajutor în discuție ar fi mai întâi discriminatorie, întrucât ar trata companiile aeriene în mod diferit în funcție de statul membru care a eliberat licența de operare a Uniunii, în condițiile în care toate companiile aeriene din Uniune care operează în Franța ar fi suferit pagube provocate de pandemia de COVID‑19, pe care schema de ajutor în discuție ar urmări să le remedieze, și ar face parte din structura sectorului aerian, pe care schema menționată ar urmări să o mențină. În continuare, schema de ajutor în discuție nu ar fi proporțională, întrucât ar depăși ceea ce ar fi necesar pentru atingerea obiectivului său, dat fiind că acesta din urmă, care ar fi acela de a remedia pagubele provocate de pandemia de COVID‑19 și de a menține structura sectorului aerian, ar putea fi atins fără a se aduce atingere liberei prestări a serviciilor, dacă de schema respectivă ar beneficia toate companiile aeriene care operează în Franța, indiferent de statul membru care le‑a eliberat licența de operare a Uniunii, pur și simplu ținând seama de contribuția lor globală la taxele avute în vedere de schema de ajutor în discuție.

53      În sfârșit, obiectivul de interes general de compensare a sectorului aerian pentru pierderile cauzate de pandemia de COVID‑19, pentru a se menține structura acestuia, nu ar face necesară ajutarea numai a companiilor aeriene care dețin o licență franceză, dat fiind că companiile aeriene care operează în Franța în temeiul unei licențe eliberate de un alt stat membru ar fi la fel de importante pentru structura sectorului aerian din Franța și din întreaga Uniune. În schimb, ajutarea companiilor aeriene naționale ar conduce la fragmentarea pieței interne și la eliminarea concurenților din alte state membre, ar slăbi concurența, ar agrava pagubele provocate de pandemia de COVID‑19, ar sfârși prin a aduce atingere structurii sectorului aerian pe care schema de ajutor în discuție este menită să o mențină și ar restrânge drepturile transportatorilor din Uniune de a furniza în mod liber servicii de transport aerian în cadrul pieței interne, indiferent care ar fi statul membru care a eliberat licența.

54      Cu titlu introductiv, în măsura în care reclamanta își întemeiază argumentația pe existența unei discriminări rezultate din schema de ajutor în discuție și pe o lipsă de proporționalitate care o caracterizează pe aceasta din urmă, trebuie să se facă trimitere la examinarea primelor trei aspecte ale primului motiv.

55      În ceea ce privește articolul 56 TFUE, este necesar să se constate că, în temeiul articolului 58 alineatul (1) TFUE, libera prestare a serviciilor în domeniul transporturilor este reglementată de dispozițiile din titlul privind transporturile, și anume din titlul VI din Tratatul FUE. Astfel, libera prestare a serviciilor în materie de transporturi este supusă, în cadrul dreptului primar, unui regim juridic special (Hotărârea din 18 martie 2014, International Jet Management, C‑628/11, EU:C:2014:171, punctul 36). În consecință, articolul 56 TFUE nu se aplică ca atare domeniului navigației aeriene (Hotărârea din 25 ianuarie 2011, Neukirchinger, C‑382/08, EU:C:2011:27, punctul 22).

56      Măsurile de liberalizare pentru serviciile de transport aerian pot fi adoptate, prin urmare, numai în temeiul articolului 100 alineatul (2) TFUE (Hotărârea din 18 martie 2014, International Jet Management, C‑628/11, EU:C:2014:171, punctul 38). Or, legiuitorul Uniunii a adoptat Regulamentul nr. 1008/2008 în temeiul acestei dispoziții, care are ca obiect tocmai definirea condițiilor de aplicare, în sectorul transportului aerian, a principiului liberei prestări a serviciilor (a se vedea prin analogie Hotărârea din 6 februarie 2003, Stylianakis, C‑92/01, EU:C:2003:72, punctele 23 și 24). Cu toate acestea, trebuie să se constate că reclamanta nu invocă nicio încălcare a acestui regulament.

57      În orice caz, deși este adevărat că, din cauza definirii perimetrului schemei de ajutor în discuție, reclamanta este privată de accesul la moratoriul privind perceperea taxelor în discuție acordat de Republica Franceză, ea nu stabilește în ce mod această excludere este de natură să o descurajeze să efectueze prestări de servicii dinspre Franța și cu destinația Franța. Reclamanta nu a identificat în special elementele de fapt sau de drept care ar face ca schema de ajutor în discuție să producă efecte restrictive care le‑ar depăși pe cele care declanșează interdicția de la articolul 107 alineatul (1) TFUE, dar care, astfel cum s‑a considerat în cadrul primelor trei aspecte ale primului motiv, sunt totuși necesare și proporționale pentru a remedia pagubele provocate de evenimentul extraordinar pe care îl constituie pandemia, în conformitate cu cerințele articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE.

58      Rezultă din tot ceea ce precedă că niciunul dintre aspectele primului motiv nu poate fi admis și, prin urmare, că motivul menționat trebuie să fie respins.

 Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere în examinarea de către Comisie a proporționalității ajutorului în raport cu pagubele provocate de criza cauzată de COVID19

59      Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamanta susține că Comisia nu a efectuat o apreciere adecvată a valorii avantajului acordat beneficiarilor ajutorului și că aceasta a săvârșit, așadar, o eroare vădită de apreciere.

60      În această privință, reclamanta amintește în special că, în decizia atacată, Comisia a apreciat proporționalitatea volumului ajutorului în raport cu pagubele provocate de criza cauzată de COVID‑19 și a concluzionat că cuantumul volumului ajutorului era de 29,9 milioane de euro. Această sumă ar fi fost calculată pentru a reflecta cuantumul dobânzilor pe care beneficiarii ajutorului ar fi trebuit să le plătească pentru a obține o sumă în lichidități egală cu cuantumul taxelor a căror plată este amânată prin ajutor. Or, un asemenea raționament ar fi vădit eronat din două puncte de vedere.

61      Astfel, în primul rând, din cuprinsul punctului 47 din decizia atacată ar reieși că calculul volumului ajutorului de către Comisie se întemeiază pe aplicarea unei rate de referință Euribor (Euro interbank offered rate) majorate cu 1 000 de puncte de bază care, potrivit Comunicării sale privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont (JO 2008, C 14, p. 6), corespunde ipotezei unei rate a pieței pentru un împrumut acordat unui împrumutat care face parte din categoria de rating „Prost/Dificultăți financiare (CCC și inferior)”, cu un nivel scăzut de constituire a garanției. Or, reclamanta evidențiază, pe de o parte, că acest calcul se întemeiază pe ipoteza nedemonstrată că ar exista încă creditori pe piață care ar fi dispuși, în împrejurările actuale, să furnizeze lichidități la astfel de rate companiilor aeriene eligibile pentru ajutor și, pe de altă parte, că Comisia nu explică motivul pentru care această ipoteză ar fi rezonabilă. În plus, potrivit reclamantei, o altă ipoteză credibilă este că niciun creditor de pe piață nu ar fi furnizat lichidități beneficiarilor schemei de ajutor în discuție, ceea ce ar implica, potrivit practicii decizionale consacrate a Comisiei, ca cuantumul ajutorului care trebuie luat în considerare în vederea compensării să fie la fel de ridicat ca cuantumul nominal al lichidităților furnizate. Pe această bază, cuantumul real al compensației care trebuie luat în considerare ar fi mult mai mare și ar atinge 200,1 milioane de euro.

62      În al doilea rând, calculul compensației efectuat de Comisie ar lua în considerare avantajul de trezorerie, dar ar lăsa la o parte un alt avantaj acordat beneficiarilor schemei de ajutor în discuție, și anume avantajul concurențial care decurge din caracterul său discriminatoriu, ca urmare a faptului că beneficiul schemei de ajutor în discuție este rezervat companiilor aeriene care dețin o licență de operare a Uniunii eliberată de Republica Franceză. Astfel, acesta ar oferi un sprijin de trezorerie acestora din urmă tocmai în momentul în care traficul ar fi reluat, cu alte cuvinte la sfârșitul preconizat al crizei rezultate din pandemia de COVID‑19, în detrimentul concurenților lor care vor fi obligați să plătească în continuare aceleași taxe. Astfel, acest avantaj concurențial ar avea de asemenea o valoare și s‑ar traduce, pentru beneficiarii ajutorului, prin achiziționarea unor cote de piață mai semnificative decât cele pe care ar putea să le câștige în alt mod.

63      Prin urmare, potrivit reclamantei, examinarea de către Comisie a caracterului adecvat al compensării pagubelor este viciată, întrucât unul dintre elementele de comparație dintre pagube și compensarea lor ar fi subevaluat. În plus, condițiile de recuperare impuse în concluzia deciziei atacate nu ar fi de natură să remedieze această lacună, întrucât nu ar face referire la valoarea avantajului concurențial acordat beneficiarilor ajutorului.

64      Comisia, susținută de Republica Franceză, contestă aceste argumente.

65      Mai întâi, trebuie să se facă trimitere la observațiile dezvoltate anterior ca răspuns la primul motiv în ceea ce privește proporționalitatea schemei de ajutor în discuție (a se vedea punctele 35-49 de mai sus).

66      În continuare, în ceea ce privește primul aspect al celui de al doilea motiv, privind existența unei erori vădite de apreciere și a unei încălcări a principiului proporționalității, în măsura în care Comisia ar fi luat în considerare, pentru a determina cuantumul schemei de ajutor în discuție, numai cuantumul nominal care decurge din amânarea taxelor fiscale rezultată din moratoriu, ceea ce ar conduce la supracompensarea, prin cuantumul schemei de ajutor în discuție, a pagubelor rezultate din evenimentul extraordinar, este necesar să se menționeze următoarele elemente.

67      În primul rând, reclamanta omite să amintească faptul că amânarea sarcinilor fiscale rezultată din moratoriu nu privește decât taxele aeronautice, iar nu toate taxele fiscale pe care le datorează companiile aeriene eligibile. Or, din moment ce impozitele, precum impozitul pe profit, sunt achitate în anul 2020 în temeiul rezultatelor exercițiului financiar 2019, companiile eligibile pentru schema de ajutor în discuție, impozabile în Franța ca urmare a faptului că au sediul principal în acest stat, ar trebui să achite în continuare anumite sarcini fiscale care nu îi revin reclamantei, întrucât aceasta din urmă acționează în calitate de prestator de servicii din alt stat membru sau prin intermediul libertății de stabilire.

68      În al doilea rând, după cum susține Comisia în decizia atacată, cuantumul pagubelor suferite de beneficiarii schemei de ajutor în discuție ca urmare a evenimentului extraordinar este, după toate probabilitățile, mai ridicat, sub aspect nominal, decât cuantumul total, nominal, al schemei de ajutor în discuție (aproximativ 680 de milioane de euro față de 200,1 milioane de euro), astfel încât spectrul unei eventuale supracompensări trebuie să fie în mod clar înlăturat.

69      În al treilea rând, chiar dacă reclamanta evocă în mod întemeiat posibila reticență sau, în orice caz, prudența mare a instituțiilor bancare în contextul pandemiei, ea nu este îndreptățită să adopte ca postulat o lipsă totală de împrumuturi din partea acestora din urmă. Pe lângă faptul că, după cum amintește în mod justificat Comisia, sarcina probei revine reclamantei, care are, așadar, obligația de a dovedi caracterul neplauzibil al evaluării efectuate de Comisie, trebuie să se constate caracterul pur ipotetic al afirmației potrivit căreia companiilor aeriene eligibile nu li s‑ar acorda niciun împrumut. Este posibil ca această afirmație să fie exactă în privința vreuneia dintre companiile aeriene beneficiare ale schemei de ajutor în discuție, însă ea nu poate fi susținută în mod global și, în orice caz, nu poate fi reținută fără niciun început de probă care să vină în sprijinul său. Este mai probabil ca instituțiile bancare să fie înclinate să le susțină pe acestea din urmă, însoțind împrumuturile acordate de rate interesante pentru ele. În aceste condiții, ipoteza reținută de Comisie a unor împrumuturi majorate în funcție de marja cea mai ridicată care rezultă din Comunicarea privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont (1 000 de puncte de bază), corespunzătoare situației în care împrumutatul este notat slab și dispune de garanții reduse, pare prudentă și adecvată. Prin urmare, Comisia nu a săvârșit nicio eroare de apreciere.

70      În orice caz, nu poate fi admis argumentul potrivit căruia cuantumul pagubelor rezultate, pentru companiile aeriene care au sediul principal în Franța, din evenimentul extraordinar constituit din pandemia de COVID‑19 ar putea fi supraevaluat prin acordarea unui moratoriu privind taxele aeronautice, indiferent dacă cuantumul schemei de ajutor în discuție este evaluat pornind de la calculul dobânzilor majorate privind cuantumul acestor taxe în funcție de durata amânării plății, și anume 29,9 milioane de euro, sau dacă acesta este reținut la valoarea sa nominală totală, și anume la 200,1 milioane de euro, fie și numai pentru motivele menționate la punctul 68 de mai sus. Pe de altă parte, măsurile de control adoptate și amintite la punctul 46 din decizia atacată urmăresc tocmai să prevină orice risc de supracompensare și nu ar fi fost posibile în cazul prestatorilor de servicii stabiliți în alt stat membru, precum reclamanta.

71      În rest, trebuie adăugat că, pentru a declara schema de ajutor în discuție compatibilă cu piața internă, Comisia a luat în considerare angajamentele Republicii Franceze de a‑i furniza o metodologie, ceea ce constituie o garanție suplimentară de evitare a oricărui risc de supracompensare.

72      Prin urmare, primul aspect al celui de al doilea motiv trebuie să fie respins.

73      În ceea ce privește al doilea aspect al celui de al doilea motiv, este suficient să se arate, asemenea Comisiei, că acesta nu poate fi admis, din moment ce contravine jurisprudenței instanței Uniunii privind determinarea cuantumului ajutorului, atât din perspectiva evaluării avantajului, cât și din cea a recuperării cuantumului unui ajutor ilegal și contrar pieței interne. Avantajele „de nivel secund”, în realitate pentru că sunt prea ipotetice și prea complexe pentru a fi identificate în mod cert, nu pot fi luate în considerare, fapt pe care reclamanta nu îl putea ignora, având în vedere termenii Hotărârii din 21 decembrie 2016, Comisia/Aer Lingus și Ryanair Designated Activity (C‑164/15 P și C‑165/15 P, EU:C:2016:990, punctele 90-92).

74      Pentru toate aceste motive, al doilea motiv al acțiunii trebuie să fie respins.

 Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare

75      În susținerea celui de al patrulea motiv, reclamanta amintește că Comisia are o obligație de motivare în temeiul articolului 296 al doilea paragraf TFUE și că o încălcare a acestei obligații justifică anularea deciziei atacate. În plus, în temeiul dispoziției citate anterior, Comisia trebuie să divulge „în mod clar și neechivoc” raționamentul urmat pentru adoptarea măsurii în discuție, astfel încât atât părțile interesate, cât și instanța competentă a Uniunii să înțeleagă motivele pentru care a fost adoptat actul atacat. Această obligație de motivare ar fi cu atât mai importantă în speță cu cât decizia atacată a fost adoptată fără deschiderea unei proceduri oficiale de investigare care să dea persoanelor interesate posibilitatea de a‑și prezenta argumentele.

76      Or, în primul rând, Comisia și‑ar fi încălcat obligația de motivare, primo, prin faptul că nu a apreciat dacă ajutorul era nediscriminatoriu și respecta principiul liberei prestări a serviciilor, secundo, prin faptul că nu a apreciat, nici măcar în mod succint, valoarea avantajului concurențial acordat companiilor aeriene cărora li se poate permite să beneficieze de ajutor și, tertio, prin faptul că nu și‑a motivat calcularea cuantumului ajutorului.

77      În al doilea rând, Comisia nu și‑ar fi îndeplinit nici obligația de a furniza o motivare adecvată. Astfel, decizia atacată ar admite că taxele pentru care ajutorul acordă un moratoriu sunt datorate și de companiile aeriene a căror licență de operare a Uniunii este eliberată de un alt stat membru, dar ar arăta că această împrejurare nu are niciun impact asupra caracterului său nediscriminatoriu, dat fiind că măsura urmărește în mod clar să compenseze pagubele suferite de companiile aeriene titulare de licențe de operare eliberate de Republica Franceză. Or, acest lucru ar fi contradictoriu, deoarece ar însemna să se afirme că ajutorul nu este discriminatoriu întrucât obiectivul său principal este acela de a discrimina. În plus, trimiterea făcută, în nota de subsol nr. 23 din decizia atacată, la precedentul rezultat din decizia sa din 12 martie 2002 în cazul N 854/2001 – Regatul Unit – Ajutor acordat companiilor aeriene ca urmare a închiderii spațiului aerian nu ar fi decât o încercare nereușită de a găsi o aparență de temei juridic pentru ceva ce ar fi încă de la început un raționament fundamental eronat. Astfel, raționamentul Comisiei ar fi fie absent, fie tautologic, fie contradictoriu. Într‑adevăr, contradicția dintre obiectivele declarate, și anume remedierea pagubelor provocate de pandemia de COVID‑19 și menținerea structurii sectorului aerian pentru companiile aeriene a căror licență de operare a Uniunii a fost eliberată în Franța, și mijloacele disproporționate și contraproductive utilizate pentru atingerea acestora, și anume acordarea unui ajutor discriminatoriu, nu ar permite nici persoanelor interesate, nici Tribunalului să înțeleagă care era obiectivul măsurii de ajutor de stat în discuție, în afara celui de a exclude ca beneficiare ale schemei de ajutor companiile aeriene titulare ale unei licențe de operare a Uniunii eliberate de alte state membre decât Republica Franceză.

78      Comisia contestă aceste argumente. Republica Franceză face trimitere la memoriul în apărare în această privință.

79      În primul rând, deși motivarea unui act al Uniunii, impusă de articolul 296 alineatul (2) TFUE, trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul emitentului actului în cauză, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de justificările măsurii luate, iar Curții să își exercite controlul, nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de drept sau de fapt pertinente. Pe de altă parte, respectarea obligației de motivare trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare a actului, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (a se vedea Hotărârea din 7 februarie 2018, American Express, C‑304/16, EU:C:2018:66, punctul 75 și jurisprudența citată). Or, contextul este, în speță, cel al unei pandemii și al urgenței extreme cu care Comisia a examinat măsurile pe care i le notificaseră statele membre și cu care a adoptat deciziile raportate la acestea din urmă, printre care și decizia atacată. În această privință, din cuprinsul punctelor 1 și 3 de mai sus reiese că au trecut numai șapte zile între notificarea schemei de ajutor în discuție și adoptarea deciziei atacate.

80      Or, în pofida unor asemenea împrejurări excepționale, trebuie arătat că, în speță, decizia atacată cuprinde 53 de puncte și permite, în mod clar și sistematic, înțelegerea motivelor de fapt și de drept pentru care Comisia a decis să nu ridice obiecții privind schema de ajutor în discuție.

81      În al doilea rând, cifrele care servesc drept temei pentru stabilirea obiectivului schemei de ajutor în discuție și pentru modul de atingere a acestui obiectiv (moratoriul privind taxele aeronautice ale companiilor aeriene titulare ale unei licențe franceze) sunt expuse cu precizie. În special, având în vedere modul de redactare a punctului 3 din decizia atacată, trebuie să se constate că reclamanta nu se putea înșela cu privire la obiectivul schemei de ajutor în discuție. În ceea ce privește afirmația referitoare la imposibilitatea determinării cuantumului schemei menționate, aceasta este neîntemeiată în fapt, pentru motivele arătate de Comisie, și anume pentru că punctul 47 și nota de subsol nr. 22 din decizia atacată, interpretate în lumina punctelor 7 și 8 din aceasta, prezintă motive clare care permit să se ajungă la suma de 29,9 milioane de euro.

82      În al treilea rând, în ceea ce privește motivarea referitoare la avantajele „de nivel secund”, Comisia nu avea absolut nicio obligație în acest sens, întrucât nu se impunea ca aceste avantaje să fie examinate în perspectiva identificării cuantumului ajutorului.

83      În al patrulea rând, întrucât decizia atacată a fost adoptată în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, motivarea deciziei menționate trebuie să fie examinată în lumina respectării condițiilor prevăzute de această dispoziție. Or, motivarea deciziei atacate dovedește o respectare scrupuloasă a prezenței condițiilor jurisprudențiale în ceea ce privește atât calificarea evenimentului ca „extraordinar”, cât și examinarea legăturii de cauzalitate dintre acest eveniment și prejudiciile suferite de beneficiarii schemei de ajutor în discuție.

84      Astfel, din moment ce, în decizia atacată, Comisia a expus motivele pentru care schema de ajutor în discuție îndeplinea condițiile impuse de articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE și în special modul în care criteriul de eligibilitate al deținerii unei licențe franceze era necesar, adecvat și proporțional, aceasta și‑a îndeplinit obligația de motivare.

85      Prin urmare, trebuie să se respingă al patrulea motiv.

 Cu privire la al treilea motiv, referitor la încălcarea drepturilor procedurale care reies din articolul 108 alineatul (2) TFUE

86      Al treilea motiv, referitor la apărarea drepturilor procedurale ale reclamantei ca urmare a neinițierii unei proceduri oficiale de investigare de către Comisie, în pofida pretinsei existențe a unor îndoieli serioase, prezintă, în realitate, un caracter subsidiar, pentru cazul în care Tribunalul nu ar fi examinat temeinicia aprecierii ajutorului ca atare. Astfel, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că un asemenea motiv urmărește să permită să se considere admisibilă introducerea de către o parte interesată, în această calitate, a unei acțiuni în temeiul articolului 263 TFUE, ceea ce altfel i s‑ar refuza (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 mai 2011, Comisia/Kronoply și Kronotex, C‑83/09 P, EU:C:2011:341, punctul 48, și Hotărârea din 27 octombrie 2011, Austria/Scheucher‑Fleisch și alții, C‑47/10 P, EU:C:2011:698, punctul 44). Or, Tribunalul a examinat primele două motive ale acțiunii, referitoare la temeinicia aprecierii ajutorului ca atare, astfel încât un asemenea motiv este lipsit de finalitatea sa declarată.

87      În plus, trebuie să se constate că acest motiv este lipsit de conținut autonom. Astfel, în cadrul unui asemenea motiv, reclamantul poate invoca, în scopul protejării drepturilor procedurale de care beneficiază în cadrul procedurii oficiale de investigare, numai motive de natură să demonstreze că aprecierea informațiilor și a elementelor de care dispunea sau putea să dispună Comisia, în cadrul fazei de examinare preliminară a măsurii notificate, ar fi trebuit să dea naștere unor îndoieli privind compatibilitatea acesteia din urmă cu piața internă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 decembrie 2008, Régie Networks, C‑333/07, EU:C:2008:764, punctul 81, Hotărârea din 9 iulie 2009, 3F/Comisia, C‑319/07 P, EU:C:2009:435, punctul 35, și Hotărârea din 24 mai 2011, Comisia/Kronoply și Kronotex, C‑83/09 P, EU:C:2011:341, punctul 59), precum caracterul insuficient sau incomplet al examinării efectuate de Comisie în cadrul procedurii de examinare preliminară sau existența unor plângeri din partea unor terți. Or, trebuie arătat că al treilea motiv reia în mod condensat argumentele invocate în cadrul primului și al celui de al doilea motiv, fără a evidenția elemente specifice referitoare la eventuale dificultăți serioase.

88      Pentru aceste motive, trebuie să se constate că, întrucât Tribunalul a examinat pe fond motivele menționate, nu este necesar să se examineze temeinicia acestui motiv.

89      Astfel, se impune respingerea pe fond a acțiunii în ansamblu, acordându‑se reclamantei, pe de altă parte, beneficiul aplicării regimului de confidențialitate solicitat, în condițiile în care Republica Franceză nu a formulat nicio obiecție în această privință.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

90      Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea sa la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor ale Comisiei, în conformitate cu concluziile acesteia din urmă, inclusiv a cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul cererii de aplicare a regimului de confidențialitate.

91      Republica Franceză suportă propriile cheltuieli de judecată, în temeiul articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a zecea extinsă)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Obligă Ryanair DAC să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană, inclusiv cheltuielile de judecată efectuate în cadrul cererii de aplicare a regimului de confidențialitate.

3)      Republica Franceză suportă propriile cheltuieli de judecată.

Van der Woude

Kornezov

Buttigieg

Kowalik‑Bańczyk

 

      Hesse

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 17 februarie 2021.

Semnături


*      Limba de procedură: engleza.