Cauzele T‑389/10 și T‑419/10

(publicare în extras)

Siderurgica Latina Martin SpA (SLM)
și
Ori Martin SA

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Înțelegeri – Piața europeană a oțelului pentru precomprimare – Stabilirea prețurilor, împărțirea pieței și schimbul de informații comerciale sensibile – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 101 TFUE – Încălcare unică, complexă și continuă – Prescripție – Orientările din 2006 privind calcularea amenzilor – Stabilirea răspunderii pentru încălcare în sarcina societății‑mamă – Proporționalitate – Principiul individualizării pedepselor și a sancțiunilor – Fond”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 15 iulie 2015

1.      Concurență – Procedură administrativă – Termen de prescripție în materie de investigări – Momentul de la care începe să curgă termenul – Încălcare continuă sau continuată – Ziua încetării încălcării – Întrerupere – Solicitare de informații – Conținut

(art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 25)

2.      Dreptul Uniunii Europene – Principii – Neretroactivitatea dispozițiilor penale – Domeniu de aplicare – Amenzi aplicate pentru o încălcare a normelor de concurență – Includere – Eventuală încălcare din cauza aplicării orientărilor privind calcularea amenzilor unei încălcări anterioare instituirii lor – Caracterul previzibil al modificărilor introduse prin orientări – Lipsa încălcării

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 49 alin. (1); Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicările 98/C 9/03 și 2006/C 210/02 ale Comisiei]

3.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Stabilirea valorii vânzărilor – Calcul în funcție de valoarea vânzărilor întreprinderilor care participă la încălcare în sectorul geografic vizat

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 13]

4.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Metodă de calcul definită de orientările adoptate de Comisie – Individualizare a pedepsei în diferite stadii ale stabilirii cuantumului

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 22, 27, 29, 36 și 37]

5.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Gravitatea încălcării – Taxă de intrare – Factori care trebuie luați în considerare – Cerința individualizării unei sancțiuni în stadiul inițial al stabilirii cuantumului de bază – Inexistență

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 19-23 și 25]

6.      Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia – Întinderea sarcinii probei – Gradul de precizie necesar al elementelor de probă reținute de Comisie – Serie de indicii – Control jurisdicțional – Întindere – Decizie care lasă să subziste îndoieli în percepția instanței – Respectarea principiului prezumției de nevinovăție

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 48 alin. (1); Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2]

7.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Ajustarea cuantumului de bază – Circumstanțe atenuante – Caracterul indicativ al circumstanțelor prevăzute în orientări

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 29]

8.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Ajustarea cuantumului de bază – Circumstanțe atenuante – Durata limitată a participării unei întreprinderi la încălcare – Luare în considerare – Limite

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 29]

9.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Ajustarea cuantumului de bază – Circumstanțe atenuante – Comportament diferit de cel convenit în cadrul înțelegerii – Participare redusă – Condiții

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 29 al treilea paragraf]

10.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Respectarea principiilor proporționalității și individualizării pedepselor și a sancțiunilor – Obligația de individualizare a pedepsei în funcție de modalitățile de participare specifice fiecărei întreprinderi incriminate – Lipsa unei individualizări suficiente – Consecințe

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]

11.    Concurență – Procedură administrativă – Obligațiile Comisiei – Respectarea unui termen rezonabil – Încălcare – Consecințe – Anularea, din cauza duratei excesive a procedurii, a deciziei prin care se constată o încălcare – Condiție – Atingere adusă dreptului la apărare al întreprinderilor în cauză

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]

12.    Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Criterii de apreciere – Prezumție a unei influențe decisive exercitate de societatea‑mamă asupra filialelor deținute în proporție de 100 % de aceasta – Caracter refragabil – Luare în considerare, cu respectarea principiului caracterului personal al pedepselor

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]

13.    Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Criterii de apreciere – Prezumție a unei influențe decisive exercitate de societatea‑mamă asupra filialelor deținute în proporție de 100 % de aceasta – Caracter refragabil – Încălcarea principiului răspunderii limitate rezultat din drepturile societăților în cadrul Uniunii – Inexistență

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]

14.    Acțiune în anulare – Admisibilitate – Persoane fizice sau juridice – Întreprindere căreia îi este adresată o comunicare privind obiecțiunile care nu a contestat elementele de fapt sau de drept în cursul procedurii administrative – Limitarea exercitării dreptului de a formula o cale de atac – Inexistență

[art. 6 alin. (1) TFUE, art. 101 TFUE și art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47]

15.    Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Criterii de apreciere – Prezumție a unei influențe decisive exercitate de societatea‑mamă asupra filialelor deținute în proporție de 100 % de aceasta – Obligații în materia probelor ale societății care dorește să răstoarne această prezumție – Elemente insuficiente pentru răsturnarea prezumției

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]

16.    Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Amenzi – Încălcare săvârșită în mod intenționat sau din neglijență – Comportament al organelor unei întreprinderi imputabil acesteia – Condiții

(art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23)

17.    Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Act care produce efecte juridice obligatorii – Lipsa unei poziții a Comisiei referitoare la o cerere prin care se solicită plata unor dobânzi pentru partea excedentară a unei amenzi plătite deja ca urmare a unei decizii inițiale, înainte de a fi rambursată ca urmare a unei decizii de modificare – Necompetență

(art. 261 TFUE și 263 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului)

18.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Putere de apreciere a Comisiei – Control jurisdicțional – Competența de fond a instanței Uniunii – Întindere – Reducere a cuantumului unei amenzi aplicate cu încălcarea principiului proporționalității – Luare în considerare a principiului individualizării pedepselor

[art. 261 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3) și art. 31]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 76-81)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 92-107 și 109)

3.      Cu ocazia stabilirii cuantumului amenzilor aplicate pentru încălcarea normelor de concurență, în prezența unei încălcări unice, în sensul unei încălcări complexe care reunește un ansamblu de acorduri și de practici concertate pe piețe distincte în care autorii încălcării nu sunt toți prezenți sau pot să fi cunoscut doar parțial planul de ansamblu, sancțiunile trebuie individualizate, în sensul că trebuie să se raporteze la comportamentele și la caracteristicile proprii întreprinderilor în cauză.

Astfel, pe de o parte, pentru stabilirea cuantumului amenzii luând în considerare gravitatea și durata încălcării săvârșite de o întreprindere, nu se poate ține seama, în privința întregii durate a participării sale la înțelegere, de valoarea vânzărilor realizate într‑un stat care nu făcea obiectul discuțiilor intervenite în prezența sa.

Pe de altă parte, pentru stabilirea cuantumului amenzii luând în considerare gravitatea și durata încălcării săvârșite de această întreprindere, atunci când piețele anumitor state membre au făcut obiectul discuției în prezența acestei întreprinderi, nu se poate ține seama, în privința întregii durate a participării sale la încălcare, de valoarea vânzărilor realizate în aceste state în care întreprinderea respectivă nu a fost inițial prezentă, întrucât nu era autorizată, în special, să comercializeze produsele sale în acele state.

Prin urmare, atunci când o întreprindere a participat doar în mod tardiv și progresiv la încălcarea unică, limitându‑se, în esență, într‑o primă etapă, la acordurile încheiate în ceea ce privește piața dintr‑un stat membru, Comisia trebuie să ia în considerare, la calcularea cuantumului amenzii, lipsa unor autorizații care să permită întreprinderii respective efectuarea vânzărilor în alte state membre înainte de o anumită dată și lipsa elementelor care să permită să se considere că această întreprindere putea fi implicată în înțelegere chiar înainte de a participa la reuniuni.

(a se vedea punctele 140, 174, 178 și 327)

4.      În contextul unei încălcări unice a normelor de concurență, principiul proporționalității presupune ca amenda aplicată de Comisie să fie stabilită în mod proporțional cu elementele care trebuie luate în considerare atât pentru a aprecia gravitatea obiectivă a încălcării, în sine, cât și pentru a aprecia gravitatea relativă a participării la încălcare a întreprinderii sancționate.

Comisia trebuie să asigure în special individualizarea pedepselor în raport cu încălcarea, ținând seama de situația specifică a fiecărui autor al încălcării. În practică, individualizarea pedepsei în funcție de încălcare se poate efectua în diferite stadii ale stabilirii cuantumului amenzii.

În primul rând, Comisia poate recunoaște particularitatea participării unei întreprinderi la încălcare în stadiul aprecierii gravității obiective a încălcării unice, în sensul punctului 22 din Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003.

În al doilea rând, Comisia poate recunoaște această particularitate în stadiul aprecierii circumstanțelor atenuante amintite la punctul 29 din orientări pe baza evaluării globale a tuturor circumstanțelor relevante (a se vedea punctul 27 din orientările menționate).

În al treilea rând, Comisia poate recunoaște această particularitate într‑un stadiu ulterior celui al aprecierii gravității obiective a încălcării sau a circumstanțelor atenuante invocate de întreprinderile în cauză. Astfel, punctul 36 din orientări prevede că, în anumite cazuri, Comisia poate aplica o amendă simbolică și poate de asemenea, astfel cum prevede punctul 37 din aceste orientări, să se abată de la metodologia generală prezentată pentru stabilirea amenzilor, având în vedere în special particularitățile unei cauze date.

(a se vedea punctele 141-146 și 314)

5.      În cadrul stabilirii cuantumului de bază al amenzilor aplicate pentru încălcarea normelor de concurență, elementele luate în considerare în vederea aprecierii gradului de gravitate al încălcării, ca și cele care determină Comisia să includă în amendă un cuantum specific, independent de durata încălcării, pentru a descuraja chiar și angajamentul întreprinderilor în comportamente ilicite, privesc încălcarea în general. Având în vedere metodologia generală expusă în Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003, numai într‑un stadiu ulterior Comisia este determinată să ajusteze cuantumul de bază pentru a ține seama de eventuale circumstanțe atenuante, printre care cea referitoare la rolul individual al fiecărei întreprinderi. Astfel, atunci când Comisia ia în considerare cei patru factori prevăzuți ca exemple la punctul 22 din orientări, nu poate fi criticată atunci când consideră că este adecvat să includă în cuantumul de bază al amenzii un cuantum specific, independent de durata încălcării. În această privință, întrucât considerațiile referitoare la analiza sub aspectul motivării proporției reținute pentru stabilirea valorii vânzărilor destinate aprecierii gravității încălcării se aplică și la aprecierea motivării expuse pentru justificarea proporției reținute pentru stabilirea cuantumului suplimentar în scop disuasiv, simpla trimitere la analiza factorilor utilizați pentru aprecierea gravității este suficientă în calitate de motivare în ceea ce privește proporția din valoarea vânzărilor care este utilizată în scopul stabilirii cuantumului suplimentar.

(a se vedea punctele 186, 193 și 261-264)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 215-219, 223-227, 233, 240-249 și 251)

7.      Punctul 29 din Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003 prevede doar cu titlu indicativ, iar nu limitativ, anumite circumstanțe atenuante care pot fi luate în considerare, astfel cum reiese din expresia „precum”, care este utilizată în cuprinsul acestuia.

(a se vedea punctul 271)

8.      În cadrul stabilirii cuantumului amenzilor aplicate pentru o încălcare a articolului 101 TFUE, durata limitată a participării unei întreprinderi la încălcare este un element luat deja în considerare în stadiul stabilirii cuantumului de bază al amenzii, care ține seama de durata participării fiecărei întreprinderi la încălcare.

În concluzie, deși nu se poate exclude că, în anumite ipoteze, o diferență semnificativă în ceea ce privește durata participării diferitor întreprinderi în cauză poate fi luată în considerare în cadrul circumstanțelor atenuante, situația este diferită atunci când participarea unei întreprinderi la încălcare este suficient de semnificativă în privința duratei sale.

(a se vedea punctele 283 și 285)

9.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 287, 288 și 297-300)

10.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 314-320, 323, 324 și 326-328)

11.    În ceea ce privește procedura administrativă în materia concurenței, caracterul rezonabil al duratei acestei proceduri trebuie să fie apreciat în funcție de împrejurările proprii fiecărui caz și în special în funcție de contextul acesteia, de conduita părților în cursul procedurii, de importanța cazului pentru diferitele întreprinderi interesate și de gradul său de complexitate, precum și, eventual, de informațiile sau de justificările pe care Comisia le poate furniza în ceea ce privește actele de investigare efectuate în cursul procedurii administrative.

În această privință, mai mulți factori pot explica durata lungă a unei asemenea proceduri. Poate fi vorba, printre altele, de durata înțelegerii, de sfera sa geografică deosebit de extinsă, de organizarea înțelegerii la nivel geografic și în timp, de numărul de reuniuni care s‑au desfășurat, de numărul de întreprinderi în cauză, de numărul de cereri de clemență și de volumul deosebit de mare de documente furnizate în acest cadru sau obținute în cursul inspecțiilor și întocmite în diverse limbi, care au trebuit să fie examinate de Comisie, de diversele solicitări suplimentare de informații pe care Comisia a trebuit să le adreseze diferitor societăți în cauză în funcție de evoluția comprehensiunii înțelegerii, de numărul de destinatari ai comunicării privind obiecțiunile, de numărul de limbi de procedură, precum și de diversele cereri referitoare la capacitatea de plată.

În eventualitatea în care durata unei proceduri administrative ar fi constitutivă a unei încălcări a principiului termenului rezonabil, această încălcare poate determina două tipuri de efecte. Pe de o parte, atunci când încălcarea termenului rezonabil a avut efect asupra finalizării procedurii, o asemenea încălcare este de natură să determine anularea deciziei atacate. În această privință, referitor la aplicarea normelor de concurență, depășirea termenului rezonabil poate constitui un motiv de anulare numai în cazul unor decizii prin care se constată încălcări și cu condiția să se fi demonstrat că încălcarea acestui principiu a adus atingere dreptului la apărare al întreprinderilor în cauză. În afara acestei ipoteze specifice, nerespectarea obligației de a se pronunța într‑un termen rezonabil nu are efect asupra validității procedurii administrative în temeiul Regulamentului nr. 1/2003. Cu toate acestea, întrucât respectarea dreptului la apărare are o importanță capitală în procedurile administrative în materia concurenței, trebuie să se evite ca acest drept să poată fi compromis în mod iremediabil din cauza duratei excesive a fazei de investigare și ca această durată să poată împiedica obținerea unor probe prin care se urmărește infirmarea existenței unor comportamente de natură să angajeze răspunderea întreprinderilor în cauză. Pentru acest motiv, examinarea eventualului obstacol în calea exercitării dreptului la apărare nu trebuie să fie limitată la faza în sine în care acest drept își produce efectele depline, și anume a doua fază a procedurii administrative. Aprecierea originii eventualei diluări a exercitării eficiente a dreptului la apărare trebuie extinsă la ansamblul acestei proceduri, referindu‑se la durata totală a acesteia.

Pe de altă parte, atunci când încălcarea termenului rezonabil nu produce efecte asupra finalizării procedurii, o asemenea încălcare poate determina instanța Uniunii, în cadrul exercitării competenței sale de fond, să remedieze în mod corespunzător încălcarea rezultată ca urmare a depășirii termenului rezonabil al procedurii administrative, reducând, eventual, cuantumul amenzii aplicate.

(a se vedea punctele 336, 338-342, 354 și 355)

12.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 372-384, 386 și 387)

13.    În materia concurenței, în vederea stabilirii răspunderii pentru încălcare în sarcina unei societăți‑mamă, Comisia poate invoca prezumția exercitării efective a unei influențe decisive în considerarea faptului că societatea‑mamă deține integral sau cvasiintegral capitalul filialei care a săvârșit încălcarea, fără a fi necesară invocarea altor elemente în acest sens.

În această privință, prin faptul că a reținut răspunderea solidară a societății‑mamă, Comisia nu încalcă principiul răspunderii limitate rezultat din dreptul societăților în cadrul Uniunii. Astfel, răspunderea limitată a societăților urmărește, în esență, să stabilească un plafon pentru răspunderea financiară a societăților, iar nu să împiedice ca o întreprindere care a săvârșit o încălcare a dreptului concurenței să fie sancționată prin intermediul entităților juridice care o compun și în special al societății care a săvârșit încălcarea și al societății‑mamă a acesteia, mai ales dacă aceasta deține cvasiintegral capitalul filialei sale și nu este în măsură să răstoarne prezumția exercitării efective a unei influențe decisive asupra acesteia din urmă.

(a se vedea punctele 385 și 388)

14.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 391-393)

15.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 394-400 și 407-409)

16.    În materia încălcărilor normelor de concurență, imputarea unei încălcări a articolului 101 TFUE unei întreprinderi nu presupune o acțiune sau chiar o cunoaștere a acestei încălcări din partea asociaților sau a administratorilor principali ai întreprinderii în cauză, ci acțiunea unei persoane care este autorizată să acționeze pe seama întreprinderii.

Astfel, atunci când reprezentanții unei filiale în cadrul unei înțelegeri au fost abilitați în mod valabil de această filială să angajeze întreprinderea, faptul că acești reprezentanți nu au exercitat nicio funcție în cadrul societății‑mamă este irelevant, întrucât fuseseră abilitați să angajeze filiala care a luat parte la înțelegere. Prin urmare, faptul că aceste persoane acționează în mod autonom nu este de natură să înlăture răspunderea ce revine filialei și, pe cale de consecință, societății‑mamă.

(a se vedea punctele 410 și 411)

17.    În lipsa oricărei poziții exprimate de Comisie asupra unei cereri formulate de o întreprindere prin care să solicite plata unor dobânzi pentru partea excedentară a amenzii pe care a plătit‑o ca urmare a unei decizii inițiale înainte de efectuarea rambursării după o decizie de modificare, instanța Uniunii nu este competentă pentru a se pronunța asupra cererii de somație formulate de această întreprindere în acest sens în cadrul observațiilor cu privire la decizia de modificare, întrucât o asemenea competență nu reiese în mod specific din cuprinsul articolului 263 TFUE sau al articolului 261 TFUE coroborat cu articolul 31 din Regulamentul nr. 1/2003.

O asemenea situație se regăsește în special atunci când o decizie de modificare, prin care a fost redus cuantumul amenzii aplicate unei întreprinderi, nu are în vedere chestiunea rambursării sumelor percepute în exces la care se aplică dobânzi, la cererea părții interesate, întreprinderea respectivă nu a depus o cerere în acest sens la Comisie și aceasta din urmă nu s‑a pronunțat asupra unei asemenea cereri printr‑un act susceptibil să îi producă prejudicii.

(a se vedea punctele 428-430)

18.    Dincolo de simplul control al legalității sancțiunii, care nu permite decât respingerea acțiunii în anulare sau anularea actului atacat, competența de fond conferită instanței Uniunii, în temeiul articolului 261 TFUE, de articolul 31 din Regulamentul nr. 1/2003 o autorizează să substituie aprecierea Comisiei cu propria apreciere și, în consecință, să reformeze actul atacat, chiar și în lipsa anulării, ținând seama de toate împrejurările de fapt, în special prin modificarea amenzii aplicate atunci când problema cuantumului acesteia este supusă aprecierii sale.

Prin natura sa, stabilirea unei amenzi de către instanța Uniunii nu este un exercițiu aritmetic exact. Pe de altă parte, instanța Uniunii nu este legată de calculele Comisiei și nici de orientări atunci când se pronunță în temeiul competenței sale de fond, ci trebuie să efectueze propria apreciere, ținând seama de toate împrejurările cauzei. În această privință, pentru a stabili cuantumul amenzii destinate să sancționeze participarea la încălcarea unică, din articolul 23 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 rezultă că trebuie să se ia în considerare atât gravitatea, cât și durata încălcării, iar din principiul individualizării pedepselor reiese că sancțiunea trebuie să țină seama de situația fiecărui autor al încălcării în raport cu încălcarea. Această situație se regăsește în special în privința unei încălcări complexe și de lungă durată de tipul celei definite de Comisie în decizia atacată, care se caracterizează prin caracterul eterogen al participanților.

(a se vedea punctele 432, 436 și 437)