Acțiune introdusă la 9 iulie 2021 – HB/Comisia
(Cauza T-408/21)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamantă: HB (reprezentanți: L. Levi și M. Vandenbussche, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
declararea admisibilității și temeiniciei prezentei acțiuni;
în consecință,
anularea deciziilor Comisiei din 5 mai 2021, notificate la 10 mai 2021, referitoare la recuperarea a (i) 4 241 507 euro (contractul TACIS/2006/101-510) (cuantumul principal) sau a 4 674 256,92 euro (cuantumul principal majorat cu dobânzi de întârziere la 30 aprilie 2021) și a (ii) 1 197 055,86 euro (contractul CARDS/2008/166-429) (cuantumul principal) sau a 1 298 608,85 euro (cuantumul principal majorat cu dobânzi de întârziere la 30 aprilie 2021) din care trebuie dedusă o sumă de 399 825 de euro;
obligarea la rambursarea tuturor sumelor eventual recuperate de Comisie pe baza acestei decizii, majorate cu dobânzi de întârziere calculate la rata aplicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu 7 puncte;
obligarea la plata unui euro simbolic cu titlu de daune-interese, sub rezerva modificării;
obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.
Primul motiv este întemeiat pe necompetența Comisiei de a adopta deciziile contestate, pe lipsa unui temei juridic și pe încălcarea principiului încrederii legitime. Reclamanta consideră că Comisia nu era competentă să adopte deciziile contestate, care constituie titlu executoriu pentru recuperarea creanței pe care pretinde că o deține împotriva sa, în lipsa în contract a unei clauze compromisorii care să confere instanțelor Uniunii competența pentru litigii având ca obiect obligațiile contractuale ale părților.
Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea regulamentului financiar în măsura în care Comisia nu ar deține nicio creanță față de reclamantă și, în orice ipoteză, nicio creanță certă.
Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea normelor fundamentale de procedură, a obligației de diligență și a principiului imparțialității consacrate la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Reclamanta arată că în decizia contestată se invocă, pentru a justifica deschiderea procedurii de recuperare, că ea nu a răspuns la nota de debit, la scrisoarea de atenționare și la scrisoarea de punere în întârziere. Or, procedând astfel, pârâta ar omite, pe de o parte, să precizeze că reclamanta le-a contestat pe acestea și, pe de altă parte, să menționeze că instanța belgiană s-a declarat competentă să judece acțiunea cu care a fost sesizată în temeiul celor două contracte. Reclamanta adaugă că pârâta și-ar fi încălcat de asemenea obligația de motivare întrucât nu ar fi explicat motivele care au determinat-o, în speță, să decidă așa cum a făcut-o. În sfârșit, reclamanta consideră că Comisia nu ar fi examinat cu grijă și cu imparțialitate toate elementele relevante ale speței.
____________