ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

6 septembrie 2012

Cauza T‑519/11 P

Sandro Gozi

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Cerere de asistență – Decizie a Comisiei prin care se refuză rambursarea către reclamant a cheltuielilor efectuate în cadrul unei proceduri în fața unei instanțe penale naționale – Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”

Obiectul:      Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 20 iulie 2011, Gozi/Comisia (F‑116/10), având ca obiect anularea acestei hotărâri

Decizia:      Respinge recursul. Domnul Sandro Gozi suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei proceduri.

Sumarul ordonanței

1.      Recurs – Motive – Apreciere eronată a faptelor și a elementelor de probă – Inadmisibilitate – Controlul Tribunalului privind aprecierea situației de fapt și a elementelor de probă – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

(Statutul Curții de Justiție, art. 58 și anexa I, art. 11)

2.      Funcționari – Obligația de asistență care incumbă administrației – Domeniu de aplicare

(Statutul funcționarilor, art. 24)

3.      Recurs – Motive – Motiv invocat pentru prima oară în cadrul recursului – Inadmisibilitate

(Statutul Curții de Justiție, art. 58)

1.      Rezultă din articolul 11 din anexa I la Statutul Curții de Justiție, care reia textul articolului 58 din statutul menționat, că recursul în fața Tribunalului este limitat la chestiuni de drept și trebuie să fie fondat pe motive de lipsă de competență a Tribunalului Funcției Publice, de încălcare a procedurii în fața acestuia care aduce atingere intereselor recurentului sau pe încălcarea dreptului Uniunii de către această instanță.

În consecință, Tribunalul Funcției Publice este singurul competent să constate faptele, astfel încât aprecierea faptelor nu constituie un aspect de drept supus ca atare controlului instanței de recurs. Totuși, competența de control a Tribunalului asupra constatărilor de fapt realizate de Tribunalul Funcției Publice se extinde în special la inexactitatea materială a acestor constatări care rezultă din înscrisurile din dosar, la denaturarea elementelor de probă, la calificarea juridică a faptelor și la problema dacă normele în materia sarcinii și a administrării probelor au fost respectate.

(a se vedea punctele 20 și 21)

Trimitere la:

Curte 25 ianuarie 2007, Sumitomo Metal Industries și Nippon Steel/Comisia, C‑403/04 P și C‑405/04 P, Rep., p. I‑729, punctul 39 și jurisprudența citată

Tribunal 2 martie 2010, Doktor/Consiliul, T‑248/08 P, punctele 39-43 și jurisprudența citată

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 28)

Trimitere la:

Tribunal 27 iunie 2000, K/Comisia, T‑67/99, punctele 34-36

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 35)

Trimitere la:

Curte 30 martie 2000, VBA/VGB și alții, C‑266/97 P, Rec., p. I‑2135, punctul 79; Curte 21 septembrie 2006, JCB Service/Comisia, C‑167/04 P, Rec., p. I‑8935, punctul 114; Curte 21 ianuarie 2010, Iride și Iride Energia/Comisia, C‑150/09 P, punctele 73 și 74