ORDONANȚA TRIBUNALULUI
(Camera de recursuri)

16 decembrie 2010

Cauza T‑48/10 P

Herbert Meister

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Recurs — Funcție publică — Funcționari — Promovare — Exercițiul de promovare 2008 — Decizie de atribuire a punctelor în cadrul exercițiului de promovare — Mențiune referitoare la punctele acumulate în cadrul exercițiilor de promovare anterioare — Denaturare a faptelor — Obligația de a plăti cheltuielile de judecată — Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”

Obiectul: Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 30 noiembrie 2009, Meister/OAPI (F‑17/09, RepFP, p. I‑A‑1‑501 și II‑A‑1‑2721), având ca obiect anularea acestei ordonanțe

Decizia: Respinge recursul. Domnul Herbert Meister suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) în cadrul prezentei proceduri.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură — Decizie adoptată prin ordonanță motivată — Contestație — Condiții

(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 76)

2.      Procedură — Decizie adoptată prin ordonanță motivată — Procedură finalizată printr‑o ordonanță care prezintă o legătură de conexitate cu alte acțiuni declarate admisibile

(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 76)

3.      Recurs — Motive — Neidentificarea erorii de drept invocate — Inadmisibilitate

[art. 257 TFUE ; Statutul Curții de Justiție, anexa I art. 11 alin. (1); Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 138 alin. (1) primul paragraf lit. (c)]

4.      Recurs — Motive — Motiv îndreptat împotriva deciziei Tribunalului Funcției Publice privind cheltuielile de judecată — Inadmisibilitate în caz de respingere a tuturor celorlalte motive

[Statutul Curții de Justiție, anexa I art. 11 alin. (2)]

1.      Aplicarea, în sine, a unei proceduri care permite instanței să se pronunțe prin ordonanță, fără desfășurarea unei ședințe, nu aduce atingere dreptului la o procedură judiciară conformă normelor legale și efectivă, din moment ce instanța Uniunii nu poate să utilizeze această posibilitate decât atunci când este vădit necompetentă pentru a judeca acțiunea sau atunci când aceasta este vădit inadmisibilă sau vădit nefondată. Dacă instanța Uniunii a considerat pe nedrept că erau îndeplinite condițiile de aplicare a acestei proceduri, partea în cauză poate contesta această apreciere.

(a se vedea punctul 29)

Trimitere la:

Curte: 3 iunie 2005, Killinger/Germania și alții, C‑396/03 P, Rec., p. I‑4967, punctul 9

2.      Reclamantul nu poate invoca în mod util încălcarea de către Tribunalul Funcției Publice a interdicției de a lua o decizie fără desfășurarea unei ședințe pentru simplul motiv că procedura în litigiu, finalizată prin ordonanță de inadmisibilitate, prezenta o oarecare legătură de conexitate factuală și juridică cu acțiuni precedente care, fiind repartizate aceleiași camere și aceluiași judecător raportor, fuseseră declarate admisibile. Astfel, o asemenea conexitate nu putea împiedica per se prima instanță să țină seama de particularitățile speței pentru a declara acțiunea în cauză vădit inadmisibilă.

(a se vedea punctul 31)

3.      Din articolul 257 TFUE, din articolul 11 din anexa I la Statutul Curții de Justiție, precum și din articolul 138 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului rezultă că o cerere de recurs trebuie să indice cu precizie elementele criticate din hotărârea a cărei anulare se solicită, precum și argumentele juridice care susțin în mod concret această cerere. Nu îndeplinește această condiție cererea de recurs care nu cuprinde nicio argumentare prin care să se urmărească în mod precis identificarea erorii de drept care ar vicia hotărârea sau ordonanța în cauză.

Trebuie considerate vădit inadmisibile afirmațiile care sunt prea generale și prea imprecise pentru a putea face obiectul unei aprecieri juridice.

(a se vedea punctele 42 și 43)

Trimitere la:

Curte: 17 septembrie 1996, San Marco/Comisia, C‑19/95 P, Rec., p. I‑4435, punctul 37; 8 iulie 1999, Hercules Chemicals/Comisia, C‑51/92 P, Rec., p. I‑4235, punctul 113; 12 decembrie 2006, Autosalone Ispra/Comisia, C‑129/06 P, nepublicată în Repertoriu, punctele 31 și 32; 1 februarie 2001, Area Cova și alții/Consiliul, C‑300/99 P și C‑388/99 P, Rec., p. I‑983, punctul 37; 29 noiembrie 2007, Weber/Comisia, C‑107/07 P, nepublicată în Repertoriu, punctul 24;

Tribunal: 12 martie 2008, Rossi Ferreras/Comisia, T‑107/07 P, RepFP, p. I‑B‑1‑5 și II‑B‑1‑31, punctul 27

4.      În temeiul articolului 11 alineatul (2) din anexa I la Statutul Curții de Justiție, recursul nu poate privi numai cheltuielile de judecată sau partea obligată să le plătească. În plus, în ipoteza în care toate celelalte motive ale unui recurs au fost respinse, concluziile privind pretinsa neregularitate a deciziei Tribunalului Funcției Publice cu privire la cheltuielile de judecată trebuie respinse ca inadmisibile, în aplicarea acestei dispoziții.

(a se vedea punctul 53)

Trimitere la:

Curte: 12 iulie 2001, Comisia și France/TF1, C‑302/99 P și C‑308/99 P, Rec., p. I‑5603, punctul 31; 26 mai 2005, Tralli/BCE, C‑301/02 P, Rec., p. I‑4071, punctul 88