Recurs introdus la 5 martie 2010 de Parlamentul European împotriva Ordonanței pronunțate la 18 decembrie 2009 de Președintele Tribunalului Funcției Publice în cauza F-92/09 R, U/Parlamentul European

[cauza T-103/10 P(R)]

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Parlamentul European (reprezentanți: S. Seyr și K. Zejdová, agenți)

Cealaltă parte în proces: U

Concluziile recurentului

Anularea ordonanţei atacate a Preşedintelui Tribunalului Funcţiei Publice;

soluţionarea definitivă a cererii de măsuri provizorii prin respingerea acesteia ca nefondată;

soluţionarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul.

Motivele și principalele argumente

Prin prezentul recurs, recurentul solicită anularea Ordonanţei Preşedintelui Tribunalului Funcţiei Publice (TFP) pronunţate la 18 decembrie 2009 în cauza F-92/09 R, U/Parlamentul European, prin care a fost suspendată decizia de concediere din 6 iulie 2009 până la pronunţarea deciziei Tribunalului prin care se finalizează judecată.

În susţinerea recursului formulat, recurentul invocă trei motive întemeiate:

-    pe lipsa motivării, întrucât raţionamentul din cuprinsul ordonanţei atacate nu ar permite să se cunoască, în mai multe privinţe, motivele care justifică decizia pronunţată de judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii;

-    pe nerespectarea dreptului la apărare al Parlamentul European, întrucât ordonanţa privind măsurile provizorii ar depăşi cadrul unei evaluări elementare în temeiul articolului 102 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcţiei Publice, potrivit căruia cererile privind măsurile provizorii trebuie să indice, printre altele, împrejurările care determină urgenţa, precum şi motivele de fapt şi de drept care justifică la prima vedere dispunerea măsurii provizorii solicitate. Intrând în aspecte de detaliu privind fondul cauzei, în special, prin pronunţarea asupra unor împrejurări detaliate privind derularea procedurii de ameliorare, ordonanţa ar încălca dreptul la apărare al Parlamentul European, care a fost privat de posibilitatea de a lua poziţie şi de a se apăra în aceste privinţe;

-    pe nerespectarea normelor privind sarcina şi administrarea probelor, întrucât în ceea ce priveşte condiţia urgenţei nu ar fi fost luate în considerare toate elementele pertinente care puteau influenţa situaţia financiară a reclamantei, ceea ce ar nesocoti principiul egalităţii părţilor în faţa instanţei.

____________