Language of document : ECLI:EU:T:2015:499

Cauza T‑406/10

(publicare în extras)

Emesa‑Trefilería SA

și

Industrias Galycas SA

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Înțelegeri – Piața europeană a oțelului pentru precomprimare – Stabilirea prețurilor, împărțirea pieței și schimbul de informații comerciale sensibile – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 101 TFUE – Cooperare pe parcursul procedurii administrative – Articolul 139 litera (a) din Regulamentul de procedură al Tribunalului”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 15 iulie 2015

1.      Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Control jurisdicțional al deciziilor adoptate de Comisie în materia concurenței – Control de legalitate și de fond, atât de drept, cât și de fapt – Încălcare – Inexistență

(art. 261 TFUE și 263 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31)

2.      Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Control jurisdicțional al deciziilor adoptate de Comisie în materia concurenței – Lipsa unor efecte erga omnes ale hotărârilor de anulare – Încălcare – Inexistență

(art. 261 TFUE și 263 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31)

3.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Ajustarea cuantumului de bază – Norme privind clemența – Neaplicarea sau reducerea cuantumului amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate – Condiții – Societate‑mamă și filiale – Necesitatea unității economice în momentul cooperării

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei, pct. 7, pct. 11 lit. (a) și pct. 23 lit. (b)]

4.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Cheltuieli recuperabile – Cheltuieli care trebuie evitate, provocate de o parte și efectuate de Tribunal – Cheltuieli provocate de neîndeplinirea de către Comisie a obligației de a depune o versiune neconfidențială a unor documente

[Regulamentul de procedură al Tribunalului (1991), art. 139 lit. (a)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 114, 115, 123, 124 și 127)

2.      În ceea ce privește domeniul relativ al hotărârilor de anulare, anularea unei decizii individuale are un efect erga omnes și este general aplicabilă, însă aceasta nu acordă tuturor un beneficiu, spre deosebire de un act cu aplicabilitate generală. Astfel, o decizie adoptată în materia concurenței în privința mai multor întreprinderi, deși redactată și publicată sub forma unei singure decizii, trebuie analizată ca o serie de decizii individuale prin care se constată în privința fiecăreia dintre întreprinderile destinatare încălcarea sau încălcările reținute în sarcina lor și prin care i se aplică, după caz, o amendă. În această privință, dacă un destinatar al unei decizii decide să introducă o acțiune în anulare, instanța Uniunii este sesizată numai cu elementele din decizie care îl vizează, în timp ce elementele care vizează alți destinatari nu intră în domeniul obiectului litigiului pe care instanța Uniunii este solicitată să îl soluționeze. În rest, decizia rămâne, așadar, obligatorie pentru destinatarii care nu au introdus o acțiune în anulare.

Cu toate acestea, o hotărâre de anulare a unei decizii care face parte dintr‑o serie de decizii individuale în cadrul unei proceduri desfășurate de Comisie în materie de înțelegeri poate, în anumite împrejurări, să producă anumite efecte pentru alte persoane decât reclamantul din procedura care s‑a finalizat prin această hotărâre de anulare.

Având în vedere aceste elemente, procedura aplicată de Comisie și de Tribunal în materia concurenței nu încalcă, din cauza lipsei unor efecte erga omnes, articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, care consacră principiul protecției jurisdicționale efective.

(a se vedea punctele 116-118 și 126)

3.      În materia concurenței, numai unei întreprinderi care a cooperat cu Comisia în temeiul Comunicării privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri (Comunicarea privind clemența) i se poate acorda, conform acestei comunicări, o reducere a cuantumului amenzii care i‑ar fi fost aplicată în lipsa cooperării. Această reducere nu poate fi extinsă la o societate care, într‑o parte a duratei încălcării în cauză, făcuse parte din unitatea economică constituită de o întreprindere, dar care nu mai făcea parte din ea la momentul la care aceasta din urmă a cooperat cu Comisia. Astfel, având în vedere obiectivul urmărit de Comunicarea privind clemența, care constă în promovarea descoperirii unor comportamente contrare dreptului concurenței al Uniunii, și în vederea asigurării unei aplicări efective a acestui drept, nimic nu justifică extinderea unei reduceri a cuantumului amenzii acordate unei întreprinderi în temeiul cooperării sale cu Comisia unei întreprinderi care, deși a controlat în trecut sectorul de activitate implicat în încălcarea în cauză, nu a contribuit ea însăși la descoperirea acesteia.

Criteriul care trebuie luat în considerare pentru a aprecia dacă beneficiul clemenței trebuie acordat unei întreprinderi este contribuția sa efectivă la descoperirea sau la dovedirea încălcării. Beneficiul menționat este acordat unei întreprinderi, cu alte cuvinte, unității economice care există în momentul la care este depusă la Comisie cererea de clemență. În această privință, excluderea de la beneficiul clemenței, întemeiată pe lipsa contribuției la descoperirea încălcării și pe lipsa cooperării efective, se aplică atât în cazul unei foste filiale cu ocazia unei cereri de clemență formulate de fosta societate‑mamă a acesteia, cât și în cazul unei foste societăți‑mamă ca urmare a unei cereri de clemență formulate de fosta sa filială. Faptul de a nu extinde beneficiul menționat la societăți care nu au dreptul la acesta nu constituie nici o încălcare a principiului bunei administrări și a articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, nici o încălcare a principiului egalității de tratament și a echității.

(a se vedea punctele 152-154, 157, 159 și 171)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 190-195)