ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera a treia)

15 aprilie 2011

Cauzele conexate F‑72/09 și F‑17/10

Simone Daake

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Funcție publică – Agent contractual – Recrutare – Fost agent temporar recrutat cu statutul de agent contractual – Notă în care se amintește data încetării contractului – Act care lezează – Concluzii vădit inadmisibile – Decizie prin care se refuză prelungirea contractului – Eroare vădită de apreciere – Daune interese – Concluzii vădit nefondate”

Obiectul: Acțiuni formulate în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA și, respectiv, al articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care doamna Daake solicită, în esență, anularea notei OAPI din 12 septembrie 2008 prin care este informată că, la 31 octombrie 2008, contractul său de agent contractual expiră și nu va fi prelungit, precum și obligarea OAPI la plata de daune interese către aceasta

Decizia: Respinge acțiunile reclamantei, în parte ca vădit inadmisibile și în parte ca vădit nefondate. Reclamanta suportă totalitatea cheltuielilor de judecată.

Sumarul ordonanței

1.      Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Noțiune – Scrisoare adresată unui agent contractual în care i se amintește data de încetare a contractului său de angajare – Excludere

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2)] 

2.      Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Noțiune – Decizie de a nu prelungi un contract – Includere

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2)] 

3.      Funcționari – Agenți contractuali – Recrutare – Prelungirea unui contract pe perioadă determinată

(Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 88)

4.      Funcționari – Acțiune – Reclamație îndreptată împotriva deciziei de respingere a unei cereri de despăgubire – Termen – Decădere – Redeschidere – Condiție – Elemente de drept sau de fapt noi

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (1)] 

1.      Constituie acte sau decizii care pot face obiectul unei acțiuni în anulare numai măsurile care produc efecte juridice obligatorii de natură a afecta în mod direct și imediat interesele reclamantului, modificând în mod distinct situația juridică a acestuia.

În consecință, nu constituie un act care lezează o scrisoare din partea unei instituții, care se limitează să amintească unui agent contractual prevederile contractului său referitoare la data de încetare a acestuia și nu cuprinde niciun element nou în raport cu prevederile menționate.

(a se vedea punctele 34 și 35)

Trimitere la:

Curte: 9 iulie 1987, Castagnoli/Comisia, 329/85, punctul 11; 14 septembrie 2006, Comisia/Fernández Gómez, C‑417/05 P, punctele 45-47

Tribunalul de Primă Instanță: 19 octombrie 1995, Obst/Comisia, T‑562/93, punctul 23

2.      În cazul în care un contract poate fi prelungit, o decizie adoptată de administrație de a nu prelungi contractul constituie un act care lezează în sensul articolului 90 alineatul (2) din statut, distinct de contractul în cauză și putând face obiectul unei reclamații sau chiar al unei acțiuni, în termenele statutare. Astfel, o asemenea decizie, care intervine în urma reexaminării interesului serviciului și a situației persoanei în cauză, cuprinde un element nou în raport cu contractul inițial și nu poate fi privită doar ca un act de confirmare a acestuia.

(a se vedea punctul 36)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 15 octombrie 2008, Potamianos/Comisia, T‑160/04, punctul 21

3.      Controlul instanței Uniunii în ceea ce privește o decizie de neprelungire a contractului unui agent contractual, care constituie un act care lezează, trebuie să se limiteze la verificarea inexistenței unei erori vădite de apreciere la evaluarea interesului serviciului care a putut justifica decizia respectivă și a abuzului de putere, precum și a lipsei unei atingeri aduse obligației de solicitudine ce revine unei administrații atunci când trebuie să se pronunțe asupra prelungirii unui contract încheiat între aceasta și unul dintre agenții săi

(a se vedea punctul 41)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 27 noiembrie 2008, Klug/EMEA, F‑35/07, punctul 68

4.      În măsura în care o decizie explicită de respingere a unei cereri de despăgubire nu cuprinde, în raport cu decizia implicită de respingere care a intervenit anterior, o reexaminare a situației persoanei în cauză în funcție de elemente de drept sau de fapt noi, această decizie constituie doar un act de confirmare a deciziei implicite de respingere și nu face să curgă în favoarea persoanei interesate un nou termen de introducere a unei reclamații.

(a se vedea punctul 52)

Trimitere la:

Curte: 20 martie 1984, Razzouk și Beydoun/Comisia, 75/82 și 117/82, punctul 12