Language of document :

Recurs introdus la 4 decembrie 2020 de Comitetul unic de rezoluție împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 23 septembrie 2020 în cauza T-414/17, Hypo Vorarlberg Bank AG/Comitetul unic de rezoluție

(Cauza C-663/20 P)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Comitetul unic de rezoluție (SRB) (reprezentanți: H. Ehlers, P.A. Messina, J. Kerlin, agenți, precum și H.-G. Kamann, F. Louis, P. Gey, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Hypo Vorarlberg Bank AG

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

anularea Hotărârii Tribunalului din 23 septembrie 2020, Hypo Vorarlberg Bank/Comitetul unic de rezoluție (T-414/17, EU:T:2020:437);

respingerea acțiunii în anulare;

obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 85 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, denaturarea elementelor de probă și încălcarea dreptului SRB la un proces echitabil

În primul rând, SRB susține că Tribunalul a interpretat și a aplicat în mod eronat articolul 85 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură, atunci când a statuat că SRB nu a autentificat în mod corespunzător Decizia din 11 aprilie 2017 privind calcularea contribuțiilor ex ante pentru 2017 la Fondul unic de rezoluție (SRB/ES/SRF/2017/05) (denumită în continuare „decizia în litigiu”), pentru motivul că elementele de probă privind autentificarea corespunzătoare prezentate de SRB în procedura orală sunt inadmisibile. În această privință, SRB susține, primo, că era justificat să prezinte în procedura orală elemente de probă pentru autentificarea corespunzătoare a Deciziei SRB, întrucât anterior problema lipsei autentificării nici nu a făcut obiectul procedurii scrise, nici nu a fost examinată în cadrul unei măsuri de cercetare judecătorească sau într-o ordonanță a Tribunalului privind administrarea probelor. Secundo, SRB susține că Tribunalul a denaturat elementele de probă de care dispunea, întrucât le-a ignorat și a stabilit că aceste probe, chiar dacă ar fi fost admisibile, nu erau susținute. În plus, atunci când a constatat că elementele de probă prezentate nu au demonstrat în orice caz nicio legătură indisociabilă între foaia de parcurs semnată de președinta SRB și anexa la decizia în litigiu, Tribunalul nu a luat în considerare numărul de referință de pe foaia de parcurs, prin care foaia de parcurs era legată în mod indisociabil de dosarul electronic, care, la rândul său, conținea decizia atacată și anexa sa. Tertio, SRB susține că Tribunalul i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, atunci când problema lipsei autentificării nu a fost ridicată înaintea procedurii orale, întrucât acesta nu a acceptat oferta SRB privind prezentarea unor elemente de probă suplimentare și nu a indicat SRB în niciun moment că nu consideră suficiente elementele de probă.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 296 TFUE

În al doilea rând, SRB susține că Tribunalul a exagerat conținutul cerințelor prevăzute la articolul 296 TFUE și la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale, atunci când a stabilit că decizia atacată nu a fost motivată în mod corespunzător, întrucât Hypo Vorarlberg Bank nu a putut verifica în întregime exactitatea calculului cuprins în aceasta. Tribunalul nu a reușit să concilieze aceste cerințe cu obligația de confidențialitate, astfel cum rezultă din articolul 339 TFUE, pe care Tribunalul nu l-a menționat în hotărârea atacată, precum și din alte principii de drept al Uniunii. Regulamentul (UE) 2015/631 , pe care se bazează calcularea contribuțiilor și a cărui valabilitate nu este de fapt contestată de Hypo Vorarlberg Bank, realizează un echilibru proporțional între principiile transparenței, obligația de păstrare a secretului profesional și celelalte obiective urmărite de acesta, în special atingerea unui anumit nivel-țintă de contribuții pentru finanțarea fondului unic de rezoluție și colectarea de contribuții de la toate instituțiile relevante într-un mod echitabil și proporțional. SRB a respectat acest cadru juridic la motivarea deciziei în litigiu și astfel și-a îndeplinit obligația de motivare corespunzătoare a deciziei în litigiu.

____________

1 Regulamentul delegat al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).