HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a treia)
6 iunie 2019(*)
„Desen sau model comunitar – Procedură de declarare a nulității – Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă un vehicul motorizat – Desen sau model industrial comunitar anterior – Cauză de nulitate – Lipsa caracterului individual – Articolul 6 și articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002”
În cauza T‑209/18,
Dr. Ing. h.c. F. Porsche AG, cu sediul în Stuttgart (Germania), reprezentată de C. Klawitter, avocat,
reclamantă,
împotriva
Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de S. Hanne, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal, fiind
Autec AG, cu sediul în Nuremberg (Germania), reprezentată de M. Krogmann, avocat,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 19 ianuarie 2018 (cauza R 945/2016‑3) privind o procedură de declarare a nulității între Autec AG și Dr. Ing. h.c. F. Porsche AG,
TRIBUNALUL (Camera a treia),
compus din domnul S. Frimodt Nielsen, președinte, și doamna N. Półtorak și domnul E. Perillo (raportor), judecători,
grefier: doamna R. Ūkelytė, administrator,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 22 martie 2018,
având în vedere memoriul în răspuns al EUIPO depus la grefa Tribunalului la 13 iulie 2018,
având în vedere memoriul în răspuns al intervenientei depus la grefa Tribunalului la 4 iulie 2018,
având în vedere decizia din 7 august 2018 prin care se refuză depunerea la dosar a scrisorii reclamantei din 23 iulie 2018,
având în vedere decizia din 23 august 2018 prin care se refuză depunerea la dosar a scrisorii reclamantei din 13 august 2018,
având în vedere decizia din 20 septembrie 2018 prin care se refuză conexarea cauzelor T‑43/18, T‑191/18, T‑192/18, T‑209/18 și T‑210/18,
având în vedere desemnarea unui alt judecător pentru completarea camerei, ca urmare a împiedicării unuia dintre membrii acesteia,
având în vedere decizia din 14 ianuarie 2019 de refuz al conexării cauzelor T‑209/18 și T‑210/18 pentru buna desfășurare a fazei orale a procedurii,
în urma ședinței din 12 februarie 2019,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 20 august 2010, reclamanta, Dr. Ing. h.c. F. Porsche AG, a depus o cerere de înregistrare a unui desen sau model industrial comunitar la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO 2002, L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70).
2 Desenul sau modelul industrial a cărui înregistrare a fost solicitată este reprezentat după cum urmează (denumit în continuare „modelul contestat” sau „modelul seriei 991 a mașinii «Porsche 911»”):
3 Produsele cărora urmează să le fie aplicat modelul contestat fac parte din clasa 12.08 în sensul Aranjamentului de la Locarno privind clasificarea internațională a desenelor și modelelor industriale din 8 octombrie 1968, cu modificările ulterioare, și corespund următoarei descrieri: „Vehicule motorizate”.
4 Modelul contestat a fost publicat în Buletinul desenelor sau modelelor industriale comunitare nr. 2010/200 din 6 septembrie 2010, cu data de prioritate din 27 aprilie 2010, iar reprezentările grafice ale modelului menționat au fost publicate în Buletinul desenelor sau modelelor industriale comunitare nr. 2012/172 din 7 septembrie 2012.
5 La 8 iulie 2014, intervenienta, Autec AG, a depus la EUIPO o cerere de declarare a nulității modelului contestat. Această cerere a fost formulată în temeiul articolului 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002 coroborat cu articolul 4 alineatul (1) și cu articolele 5 și 6 din același regulament.
6 În esență, intervenienta a apreciat că modelul seriei 991 a mașinii „Porsche 911” nici nu era nou, nici nu avea caracter individual, ceea ce s‑ar fi opus protecției acestuia. În susținerea cererii sale, aceasta a arătat în esență că modelul contestat nu se distingea în mod semnificativ de celelalte modele ale mașinii „Porsche 911” introduse pe piață începând cu versiunea originală din anul 1963.
7 În această privință, intervenienta a invocat, în special, următoarele desene sau modele industriale comunitare:
– desenul sau modelul industrial comunitar nr. 735428‑0001 (denumit în continuare „modelul anterior” sau „modelul seriei 997 a mașinii «Porsche 911»”), înregistrat pentru „vehicule motorizate” și publicat la 23 iunie 2008, care este reprodus după cum urmează:
– desenul sau modelul industrial comunitar nr. 633748‑0001, înregistrat pentru „automobile” și publicat la 9 ianuarie 2007, care este reprodus după cum urmează:
8 Intervenienta a anexat de asemenea la cererea sa de declarare a nulității diverse articole de presă referitoare la designul mașinii „Porsche 911”.
9 Prin decizia din 10 mai 2016, divizia de anulare a EUIPO a admis cererea de declarare a nulității și a declarat nul modelul contestat din cauza lipsei caracterului individual.
10 La 23 mai 2016, reclamanta a formulat o cale de atac la EUIPO împotriva deciziei diviziei de anulare, în temeiul articolelor 55-60 din Regulamentul nr. 6/2002.
11 Prin decizia din 19 ianuarie 2018 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a treia de recurs a EUIPO a respins calea de atac din cauza lipsei caracterului individual, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002.
12 Camera de recurs a apreciat mai întâi că, în cazul automobilelor, libertatea autorului este limitată de caracteristicile tehnice ale produsului în cauză, ca aceea de a avea o caroserie și roți, precum și de prevederile legale, în special de cele în materie de siguranță rutieră, cum ar fi, de exemplu, aceea de a avea faruri, oglinzi retrovizoare și stopuri.
13 Această instanță a apreciat în continuare că, în ceea ce privește designul unor astfel de caracteristici impuse de funcția tehnică sau de prevederile legale, libertatea autorului nu este în schimb supusă, ca atare, niciunei restricții. Ea a precizat de asemenea că utilizatorul produselor în cauză este un utilizator avizat cu privire la automobile în general, adică o persoană care conduce, utilizează și cunoaște modelele de mașini disponibile pe piață.
14 În acest context, camera de recurs a considerat că modelele în conflict coincideau, în definitiv, prin caracteristicile lor esențiale, precum forma sau silueta caroseriei, a ușilor și a geamurilor lor.
15 Camera de recurs a concluzionat, astfel, că existența modelului seriei 997 a mașinii „Porsche 911” este suficientă pentru a constitui o piedică în declararea caracterului individual al modelului seriei 991 a aceleiași mașini și că nu era necesar, prin urmare, să se examineze desenul sau modelul industrial comunitar nr. 633748‑0001, invocat de intervenientă, nici să se analizeze noutatea modelului contestat.
Concluziile părților
16 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– respingerea cererii de declarare a nulității „desenului sau modelului industrial […] nr. 198387‑0001”.
17 EUIPO și intervenienta solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
18 În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă, în esență, un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002 coroborat cu articolele 5 și 6 din același regulament.
19 În acest cadru, ea susține în esență că impresia globală pe care o produce modelul contestat asupra utilizatorului avizat cu privire la acest tip de mașină este diferită de cea produsă de modelul anterior, invocat de intervenientă în susținerea cererii sale de declarare a nulității. Astfel, cele două modele în conflict s‑ar distinge prin „aspectul lor exterior” în mod „considerabil” și „atât de evident” încât camera de recurs nu putea să considere, fără a săvârși o eroare de apreciere, că modelul contestat este lipsit de caracter individual.
20 Odată rezumat acest motiv, trebuie amintit că, potrivit articolului 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002, un desen sau un model industrial comunitar este declarat nul dacă nu îndeplinește condițiile stabilite de articolele 4-9 din același regulament.
21 În această privință, articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002 prevede că un desen sau un model industrial comunitar este protejat numai dacă are caracter individual și de noutate.
Cu privire la primul aspect al motivului unic, întemeiat pe încălcarea articolului 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002 coroborat cu articolul 6 din același regulament
22 Din textul articolului 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002 reiese că aprecierea caracterului individual al unui desen sau al unui model industrial comunitar trebuie să fie realizată mai întâi prin raportare la impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat în cauză [a se vedea Hotărârea din 25 octombrie 2013, Merlin și alții/OAPI – Dusyma (Jocuri), T‑231/10, nepublicată, EU:T:2013:560, punctul 28 și jurisprudența citată]. Această impresie globală trebuie, în plus, să fie diferită de impresia produsă asupra unui asemenea utilizator de orice alt desen sau model care a fost făcut public înainte de data de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă se revendică o prioritate, înainte de data de prioritate respectivă.
23 Pe de altă parte, articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 precizează că, în cadrul aprecierii caracterului individual în discuție, trebuie să se ia în considerare gradul de libertate al autorului în elaborarea desenului sau a modelului respectiv.
24 Odată amintite aceste condiții legale, trebuie arătat că jurisprudența relevantă precizează că, în această privință, caracterul individual al unui desen sau al unui model industrial trebuie să rezulte dintr‑o impresie globală diferită, din punctul de vedere al utilizatorului avizat, sau din inexistența unui „déjà vu” în raport cu orice desen sau model industrial anterior. Din această perspectivă, diferențele insuficient de conturate pentru a afecta impresia globală respectivă nu pot fi luate în considerare, ci numai diferențele suficient de conturate pentru a crea impresii de ansamblu diferite pot fi determinante [a se vedea Hotărârea din 7 noiembrie 2013, Budziewska/OAPI – Puma (Felină în salt), T‑666/11, nepublicată, EU:T:2013:584, punctul 29 și jurisprudența citată].
25 Prin urmare, având în vedere criteriile menționate mai sus, trebuie analizat dacă, din punctul de vedere al utilizatorului avizat și ținând seama de gradul de libertate de care poate beneficia în speță autorul modelului, impresia globală produsă de modelul contestat diferă de cea produsă de modelul anterior.
Cu privire la utilizatorul avizat
26 În ceea ce privește interpretarea noțiunii de utilizator avizat, trebuie să se considere mai întâi că această calitate de „utilizator avizat” presupune ca persoana vizată să folosească produsul în care este încorporat desenul sau modelul industrial în conformitate cu utilizarea căruia îi este destinată acest produs. Calificativul „avizat" sugerează totodată că utilizatorul respectiv, fără a fi în mod necesar expert tehnic, cunoaște diversele desene sau modele industriale existente în sectorul vizat, are un anumit nivel de cunoștințe în ceea ce privește elementele pe care, de regulă, aceste desene sau modele industriale le conțin și, datorită interesului său pentru produsele respective, dă dovadă de un grad de atenție relativ ridicat atunci când le utilizează [Hotărârea din 20 octombrie 2011, PepsiCo/Grupo Promer Mon Graphic, C‑281/10 P, EU:C:2011:679, punctul 59, și Hotărârea din 28 septembrie 2017, Rühland/EUIPO ‐ 8 seasons design (Lampă în formă de stea), T‑779/16, nepublicată, EU:T:2017:674, punctul 19].
27 Noțiunea de utilizator avizat trebuie înțeleasă, prin urmare, ca o noțiune intermediară între cea a consumatorului mediu, aplicabilă în domeniul mărcilor, căruia nu i se cer cunoștințe specifice și care, în general, nu face o comparație directă între mărcile în conflict, și cea a specialistului, cu alte cuvinte a unui expert, care deține anumite cunoștințe tehnice. Astfel, noțiunea de utilizator avizat poate fi înțeleasă ca desemnând un utilizator dotat nu cu o atenție medie, ci cu o vigilență specifică în privința produselor în cauză, fie ca urmare a experienței sale personale, fie a cunoștințelor sale extinse cu privire la sectorul vizat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 octombrie 2011, PepsiCo/Grupo Promer Mon Graphic, C‑281/10 P, EU:C:2011:679, punctul 53).
28 În speță, camera de recurs a apreciat, la punctele 19-21 din decizia atacată, că utilizatorul avizat cu privire la produsele vizate de modelele în conflict nu este utilizatorul mașinii „Porsche 911”, ci cel al automobilelor în general, care cunoaște modelele disponibile pe piață și dă dovadă de un nivel de atenție și de interes crescut. În plus, cunoștințele sale cu privire la piața în discuție i‑ar fi permis unui astfel de utilizator avizat să cunoască, în general, faptul că constructorii de automobile nu creează modele noi în mod permanent, ci se limitează, având în vedere costul de proiectare ridicat, să modernizeze, cel puțin într‑o primă etapă, modelele existente.
29 Pentru a repune în discuție aprecierea camerei de recurs, reclamanta a susținut totuși, atât în cererea introductivă, cât și în ședință că, în speță, utilizatorul avizat ar fi dat dovadă de un nivel de atenție mai ridicat decât cel reținut de camera de recurs și ar fi avut cunoștințe superioare mediei, care l‑ar fi determinat să fie deosebit de atent la diferitele variante de modele ale mașinii „Porsche 911”.
30 Acest lucru s‑ar întâmpla pentru motivul că interesul utilizatorului pentru vehiculele cărora urmează să le fie aplicate modelele în conflict și cunoștințele de care ar dispune acesta în sectorul comercial vizat ar fi deosebit de importante, întrucât ar fi vorba despre „limuzine” sau despre „mașini sport costisitoare”, ceea ce, în speță, ar fi tocmai cazul modelului de mașină „Porsche 911”, prezent pe piață de câteva decenii. În consecință, utilizatorul avizat, spre deosebire de ceea ce ar fi apreciat camera de recurs, nu poate fi o „persoană fictivă” sau un subiect nedeterminat, ci ar trebui să fie identificat „în mod empiric în raport cu produsul concret în cauză”.
31 EUIPO și intervenienta contestă argumentele reclamantei.
32 Odată rezumate obiecțiile invocate de reclamantă, trebuie arătat în primul rând că, în mai multe rânduri, aceasta susține că produsele la care se referă modelele în conflict ar viza numai „mașinile de sport” sau numai „limuzinele”, respectiv numai mașina „Porsche 911”, iar nu, așa cum a considerat camera de recurs, „automobilele” în general sau „vehiculele motorizate”.
33 În această privință, trebuie amintit totuși, în primul rând, că pentru a determina produsele în care un desen sau un model industrial urmează a fi încorporat sau cărora urmează să li se aplice, trebuie să se ia în considerare mai întâi mențiunea relevantă care figurează în cererea de înregistrare [Hotărârea din 18 iulie 2017, Chanel/EUIPO – Jing Zhou și Golden Rose 999 (Ornament), T‑57/16, EU:T:2017:517, punctul 41].
34 În al doilea rând, trebuie de asemenea să se ia în considerare, dacă este cazul, desenul sau modelul industrial însuși, în măsura în care acesta permite să se specifice natura, destinația sau funcția produsului. O asemenea luare în considerare poate permite, astfel, identificarea produsului în discuție în cadrul unei categorii mai largi de produse, precum cea indicată la înregistrare [a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 martie 2010, Grupo Promer Mon Graphic/OAPI ‐ PepsiCo (Reprezentarea unui suport promoțional circular), T‑9/07, EU:T:2010:96, punctul 56].
35 Or, deși părțile nu neagă că modelul contestat are vocația de a se aplica unor vehicule motorizate, simpla calificare de către reclamantă drept „mașini sport” sau „limuzine” a produselor pe care urmează să fie aplicat modelul contestat nu poate fi suficientă, în lipsa unor precizări în acest sens care să stabilească că un asemenea model, reprezentat de cel din seria 991 a mașinii „Porsche 911”, ar permite identificarea unei categorii specifice de automobile, în sensul că astfel de vehicule s‑ar distinge de automobile în general prin natura, prin destinația sau chiar prin funcția lor.
36 Astfel, pe de o parte, o asemenea categorie specifică nu există în actuala clasificare internațională a desenelor și modelelor industriale (a se vedea punctul 3 de mai sus) și, pe de altă parte, reclamanta însăși a solicitat și a obținut înregistrarea modelului contestat pentru bunuri din clasa 12.08 care corespund următoarei descrieri: „Automobile, autobuze și camioane”.
37 În aceste împrejurări, reclamanta nu poate nici să reproșeze în mod util camerei de recurs că a considerat că noțiunea de utilizator avizat se referă la o „persoană fictivă”, întrucât o asemenea noțiune juridică, creată tocmai pentru necesitățile de analiză a caracterului individual al unui desen sau model industrial în temeiul articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002, nu poate fi definită decât în mod general, prin referire la o persoană care prezintă calități standard, iar nu de la caz la caz, în raport cu un model sau un altul (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 noiembrie 2013, Felină în salt, T‑666/11, nepublicată, EU:T:2013:584, punctul 32).
38 În această privință, pentru a respinge argumentele reclamantei întemeiate pe lipsa unei analize concrete a utilizatorului avizat (a se vedea punctul 30 de mai sus), camera de recurs s‑a limitat, desigur, la definiția dată de jurisprudența amintită mai sus, fără a explica, așadar, în ce mod faptul că unele modele ar fi fost prezente pe piață de câteva decenii nu ar permite să se considere că utilizatorul unor asemenea modele, precum în cazul mașinii „Porsche 911”, ar da dovadă de o atenție deosebită și ar avea, astfel cum subliniază reclamanta, cunoștințe superioare mediei.
39 Totuși, o asemenea împrejurare nu poate determina o motivare insuficientă a deciziei atacată, întrucât camera de recurs a indicat în mod exact, la punctul 20 din decizia atacată, că, în speță, potrivit jurisprudenței deja menționate, trebuie avută în vedere categoria de produse, iar nu produsul vizat în mod concret, astfel încât nu era necesar să se țină seama de utilizatorul avizat al unei mașini „Porsche 911”, ci de cel al automobilelor în general.
40 Or, chiar dacă reclamanta nu împărtășește o asemenea analiză, totuși, cu privire la acest aspect, raționamentul camerei de recurs este prezentat în mod clar și neechivoc, astfel încât să permită reclamantei să cunoască, corespunzător cerințelor legale, justificările măsurii adoptate.
41 În consecință, camera de recurs putea de asemenea, fără a săvârși o eroare de drept sau de procedură, să nu țină seama, în cadrul aprecierii sale cu privire la noțiunea de utilizator avizat al produselor cărora urmau să le fie aplicate modelele în conflict, de sondajele de opinie efectuate în rândul publicului cu privire la mașinile sport, în măsura în care reclamanta a intenționat efectiv să se prevaleze de astfel de sondaje în susținerea argumentației sale. În orice caz, în ipoteza în care reclamanta ar fi intenționat să reproșeze camerei de recurs faptul că nu a dispus realizarea unor astfel de sondaje, o asemenea obiecție nu ar fi relevantă, întrucât atenția utilizatorului obișnuit, definit în mod general, nu poate fi verificată empiric.
42 În plus, presupunând că reclamanta ar fi intenționat de asemenea să invoce o încălcare a dreptului său la apărare pentru motivul că nu a putut „să facă proba contrară”, simpla trimitere în cererea introductivă la menționarea „sondajelor de opinie”, precum și la articole din reviste referitoare la „GOLF VIII” nu este suficientă, în mod evident, pentru a dovedi afirmațiile reclamantei potrivit cărora nivelul de atenție și de cunoștințe al utilizatorului avizat de mașini sport ar fi mai ridicat decât cel de care dă dovadă un utilizator de mașini în general, reclamanta limitându‑se să afirme, în această privință, că mașina „Porsche 911” ar face, „bineînțeles”, obiectul unei atenții „considerabil mai mari” decât „vehiculele normale”, care nu ar prezenta caracteristici specifice și ar fi „mai mult sau mai puțin interschimbabile”.
43 Ținând seama de ansamblul considerațiilor care precedă, obiecția întemeiată pe faptul că camera de recurs ar fi săvârșit o eroare în definirea noțiunii de utilizator avizat trebuie, prin urmare, să fie respinsă.
Cu privire la libertatea autorului
44 Reiese din jurisprudența aplicabilă că gradul de libertate al autorului este definit în special pe baza constrângerilor aferente caracteristicilor impuse de funcția tehnică a produsului în discuție ori de prevederile legale aplicabile produsului menționat. Astfel, aceste constrângeri conduc sau chiar obligă la un fel de standardizare a anumitor componente ale produselor în discuție, care devin în acest mod comune sau chiar indispensabile mai multor desene sau modele industriale aplicate produsului respectiv [Hotărârea din 10 septembrie 2015, H&M Hennes & Mauritz/OAPI – Yves Saint Laurent (Genți de mână), T‑525/13, EU:T:2015:617, punctul 28; a se vedea de asemenea Hotărârea din 15 octombrie 2015, Promarc Technics/OAPI – PIS (Parte dintr‑o ușă), T‑251/14, nepublicată, EU:T:2015:780, punctul 51 și jurisprudența citată].
45 Prin urmare, cu cât este mai mare libertatea autorului în elaborarea unui desen sau model industrial, cu atât mai puțin diferențele nesemnificative dintre desenele sau modelele industriale în conflict sunt suficiente pentru a‑i produce utilizatorului avizat impresii globale diferite. Dimpotrivă, cu cât este mai limitată libertatea autorului în elaborarea unui desen sau model industrial, în special ca urmare a constrângerilor menționate mai sus, cu atât mai mult diferențele nesemnificative dintre desenele sau modelele industriale în conflict sunt suficiente pentru a‑i produce acestei categorii de utilizatori impresii globale diferite.
46 Astfel, un grad ridicat de libertate al autorului în elaborarea unui desen sau model industrial consolidează concluzia potrivit căreia desenele sau modelele industriale care nu prezintă diferențe importante îi produc utilizatorului avizat aceeași impresie globală (a se vedea Hotărârea din 15 octombrie 2015, Parte dintr‑o ușă, T‑251/14, nepublicată, EU:T:2015:780, punctul 52 și jurisprudența citată).
47 Cu toate acestea, trebuie amintit că factorul privind libertatea autorului nu poate să condiționeze singur aprecierea caracterului individual al unui desen sau model industrial, deși constituie, în schimb, un element de care trebuie să se țină seama în această apreciere.
48 Libertatea autorului este, în acest context, un factor care permite mai curând nuanțarea aprecierii caracterului individual al desenului contestat, iar nu un factor autonom care să determine diferenţa dintre două desene sau modele industriale, necesară pentru ca unul dintre ele să poată invoca un caracter individual. Altfel spus, factorul referitor la gradul de libertate al autorului poate consolida sau, a contrario, nuanța concluzia cu privire la impresia globală produsă de fiecare desen sau model industrial în cauză [a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 septembrie 2015, H&M Hennes & Mauritz/OAPI – Yves Saint Laurent (Genți de mână), T‑526/13, nepublicată, EU:T:2015:614, punctele 33 și 35].
49 În definitiv, desenul sau modelul industrial nu poate fi considerat, ca atare, reproducerea unui desen sau model industrial anterior sau simpla dezvoltare figurativă a ideii originale reproduse pentru prima dată în cadrul acestuia (a se vedea Hotărârea din 18 iulie 2017, Ornament, T‑57/16, EU:T:2017:517, punctul 32 și jurisprudența citată).
50 În speță, camera de recurs a apreciat că, în ceea ce privește automobilele, libertatea autorului este limitată de funcția tehnică a unor astfel de vehicule, care servesc la transportul persoanelor și încărcăturii și implică în mod necesar, de exemplu, prezența unor roți, precum și a unei caroserii. Aceasta a considerat de asemenea că libertatea autorului este limitată de prevederile legale, în special în materie de siguranță rutieră, precum, de exemplu, prezența obligatorie a unor faruri, a unor stopuri sau a unor oglinzi retrovizoare laterale. Camera de recurs a apreciat, în schimb, că libertatea autorului în ceea ce privește designul acestor componente, impuse de destinația mijloacelor de transport respective, precum și de dispozițiile legale în materie de siguranță care trebuie respectate, nu este supusă niciunei restricții.
51 Pentru a repune în discuție această apreciere, reclamanta susține însă că libertatea autorului ar fi limitată în speță de așteptările pieței, întrucât consumatorii s‑ar aștepta ca „ideea creatoare” sau matricea originală a mașinii „Porsche 911”, percepută drept „iconică”, să fie păstrată la modelele următoare și, în consecință, să fie dezvoltată numai în anumite limite. Prin urmare, camera de recurs ar fi trebuit „să recunoască și să evalueze comparativ”, în cadrul analizei sale juridice, micile diferențe care există între seriile succesive ale mașinii „Porsche 911”.
52 EUIPO și intervenienta contestă argumentele reclamantei.
53 În această privință, trebuie să se constate, mai întâi, că argumentația reclamantei pornește de la premisa potrivit căreia gradul de libertate al autorului pentru a aprecia caracterul individual al modelului contestat trebuie să ia în considerare caracteristicile proprii ale însuși modelului menționat, iar nu caracteristicile produselor cărora urmează să le fie aplicat acesta.
54 Totuși, astfel cum s‑a menționat deja la punctul 34 de mai sus, acest lucru s‑ar întâmpla numai în măsura în care modelul contestat ar preciza natura, destinația sau funcția produsului căruia un asemenea desen sau model industrial are vocația să i se aplice, situație care nu se regăsește în speță, tocmai pentru motivele amintite la punctul 35 de mai sus. În consecință, în temeiul jurisprudenței citate la punctele 45 și 46 de mai sus, nu este vorba, în speță, despre a aprecia gradul de libertate al autorului seriei 991 a mașinii „Porsche 911”, ci pe cel al unui creator de automobile în general.
55 Camera de recurs a putut, prin urmare, să aprecieze în mod întemeiat că argumentul reclamantei era lipsit de revelanță și, în consecință, să nu țină seama de acesta la aprecierea gradului de libertate al autorului în cadrul examinării caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat.
56 În orice caz, gradul de libertate al autorului, în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002, este definit, potrivit jurisprudenței amintite la punctul 44 de mai sus, pe baza constrângerilor susceptibile să conducă la o standardizare a anumitor componente ale produselor cărora urmează să le fie aplicat desenul sau modelul industrial respectiv, și anume a constrângerilor de natură în esență normativă, care se impun obiectiv și ex lege tuturor creatorilor de desene sau modele industriale care urmează să le fie aplicate produselor vizate.
57 Or, așteptările consumatorilor, precum cele revendicate de reclamantă, și anume de regăsire a „ideii creatoare” sau a matricei modelului inițial al mașinii „Porsche 911” în seriile următoare nu poate constitui o constrângere normativă care să limiteze în mod necesar libertatea unui creator de automobile, în măsura în care acestea nu sunt legate nici de natura, nici de destinația unui asemenea produs în care este încorporat modelul contestat, nici de sectorul industrial căruia îi aparține acest produs.
58 Dimpotrivă, potrivit chiar afirmațiilor reclamantei, aceste așteptări sunt legate exclusiv de caracterul „iconic” al designului mașinii „Porsche 911”, cu alte cuvinte de presupusa voință a consumatorilor de a‑i rămâne fideli în timp, fără ca autorul acesteia, independent de considerațiile estetice sau comerciale, să fie în mod necesar constrâns să le respecte pentru a asigura funcționarea produsului căruia urmează să îi fie aplicat modelul în discuție.
59 S‑a putut statua, astfel, că o tendință generală în materie de design, care poate răspunde așteptărilor consumatorilor interesați, nu poate să fie considerată un factor de limitare a libertății autorului [a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 noiembrie 2017, Ciarko/EUIPO – Maan (Hotă de bucătărie), T‑684/16, nepublicată, EU:T:2017:819, punctele 29 și 30 și jurisprudența citată], în măsura în care o asemenea libertate îi permite autorului să descopere forme noi, linii noi sau chiar să inoveze în cadrul unei tendințe figurative deja existente [Hotărârea din 13 noiembrie 2012, Antrax It/OAPI – THC (Radiatoare de încălzire), T‑83/11 și T‑84/11, EU:T:2012:592, punctul 95].
60 În această privință, camera de recurs, contrar celor susținute de reclamantă, putea face trimitere, așadar, în mod util, la o asemenea jurisprudență pentru a respinge obiecția acesteia din urmă și pentru a înlătura, în cadrul analizei sale cu privire la libertatea autorului în elaborarea modelului contestat, luarea în considerare a particularităților mașinii „Porsche 911”.
61 În aceste condiții, camera de recurs a apreciat în mod întemeiat, prin urmare, că nu este necesar să se țină seama de așteptările potențiale ale pieței pentru a defini în speță gradul de libertate al autorului.
62 Pe de altă parte, reclamanta nu poate repune în discuție o asemenea concluzie făcând trimitere la o hotărâre a Oberlandesgericht Stuttgart (Tribunalul Regional Superior din Stuttgart, Germania). Astfel, legalitatea deciziilor camerelor de recurs trebuie apreciată doar în temeiul Regulamentului nr. 6/2002, astfel cum a fost interpretat de instanța Uniunii, iar nu pe baza unei jurisprudențe naționale, nici chiar, în fond, în ipoteza în care aceasta ar fi întemeiată pe dispoziții similare cu cele din acest regulament [a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 iulie 2017, Murphy/EUIPO – Nike Innovate (Brățară de ceas electronic), T‑90/16, nepublicată, EU:T:2017:464, punctul 72 și jurisprudența citată].
63 Pentru același motiv, reclamanta nu poate impune EUIPO nici considerațiile care figurează în Cartea verde a Comisiei privind protecția juridică a desenelor și modelelor industriale, presupunând că un astfel de document poate fi obligatoriu din punct de vedere juridic.
Cu privire la compararea impresiilor globale produse de desenele sau modelele industriale în conflict
64 Camera de recurs a apreciat că modelul contestat nu îi produce utilizatorului avizat o impresie globală diferită de cea produsă de modelul anterior. Ea a considerat astfel că reprezentările grafice ale acestor două modele coincid în ceea ce privește forma și silueta caroseriei lor, în special la nivelul dimensiunilor și al proporțiilor, al formei și al dispunerii geamurilor și ușilor acestora, al formei capotei portbagaj, al spoilerului spate, precum și al formei și al dispunerii farurilor din față ale acestora. Aceasta a concluzionat că micile diferențe care apar în reprezentările grafice din față și în reprezentările grafice din spate ale acestor două modele, în special convexitatea capotei din față, forma oglinzilor retrovizoare exterioare, forma și dispunerea stopurilor sau chiar realizarea barelor de protecție din spate sau forma țevii de eșapament, nu pot fi considerate caracteristici suficient de conturate pentru a afecta în mod semnificativ impresia globală produsă asupra utilizatorului avizat.
65 La rândul său, pentru a repune în discuție aprecierea menționată a camerei de recurs, reclamanta susține, cu titlu introductiv, că aceasta ar fi săvârșit mai multe erori de drept sau de procedură în examinarea caracterului individual al modelului contestat.
66 Astfel, camera de recurs ar fi trebuit să țină seama de prezentarea produsului în publicitate și în reproducerile fotografice anexate la dosar, care ar ilustra situații de utilizare concretă a acestui produs, iar nu numai de reprezentările grafice prezentate în susținerea cererilor de înregistrare și de declarare a nulității. Asemenea elemente ar permite astfel indicarea utilizării produsului conform cu destinația sa, fapt de care camera de recurs ar fi trebuit să țină seama în cadrul unei comparații directe a modelelor în conflict.
67 În continuare, reclamanta reproșează camerei de recurs că nu a ținut seama de particularitățile comportamentului de cumpărare al utilizatorului avizat și în special de faptul că, în calitate de cumpărător potențial, acest utilizator va acorda în mod necesar atenție diferențelor, chiar și minime, dintre seriile aceluiași model, în măsura în care este informat prin publicitate și mass‑media cu privire la ceea ce oferă piața și la tendințele modei și, prin urmare, cu privire la ceea ce diferențiază modelul nou apărut al unei mașini de modelele anterioare. Astfel, în ceea ce privește compararea în speță a produselor similare, caracterul individual al modelului contestat ar trebui apreciat ținând seama de cerințele pieței.
68 În plus, camera de recurs ar fi săvârșit o eroare de drept atunci când a impus, pentru a recunoaște caracterul individual al unui desen sau model industrial, „cerințe semnificativ mai ridicate” decât cele impuse de jurisprudență în cadrul aprecierii noutății unui astfel de desen sau model industrial. O asemenea noutate ar fi astfel admisă chiar și atunci când diferențele dintre modelul contestat și modelul anterior, fără a fi nesemnificative, pot fi considerate ca fiind reduse.
69 În sfârșit, camera de recurs nu ar fi efectuat o analiză globală, ci ar fi adoptat un punct de vedere „mai degrabă tehnic și fracționat”, limitându‑se să stabilească concordanțele și diferențele dintre modelele în conflict, fără a realiza, în definitiv, o comparație a impresiilor globale care ar fi rezultat din acestea.
70 EUIPO și intervenienta contestă toate aceste argumente.
71 În această privință, trebuie amintit, cu titlu introductiv, că din jurisprudența aplicabilă în acest domeniu rezultă că compararea impresiilor globale produse de desenele sau de modelele industriale trebuie să fie sintetică și nu se poate limita la compararea analitică a unei enumerări de similitudini și de diferențe [Hotărârea din 29 octombrie 2015, Roca Sanitario/OAPI – Villeroy & Boch (Robinet cu comandă unică), T‑334/14, nepublicată, EU:T:2015:817, punctul 58].
72 Prin urmare, pentru examinarea caracterului individual al unui model, trebuie efectuată o comparație între, pe de o parte, impresia globală produsă de desenul sau modelul industrial comunitar contestat și, pe de altă parte, impresia globală produsă de fiecare dintre desenele sau modelele industriale anterioare valabil invocate de persoana care solicită declarare a nulității [Hotărârea din 22 iunie 2010, Shenzhen Taiden/OAPI – Bosch Security Systems (Echipament de comunicare), T‑153/08, EU:T:2010:248, punctul 24].
73 Pe de altă parte, această comparație trebuie să aibă la bază numai elementele efectiv protejate, fără a lua în considerare caracteristici excluse din sfera protecției. Astfel, comparația respectivă trebuie să vizeze desenele sau modelele industriale înregistrate, fără a putea impune persoanei care solicită declararea nulității o reprezentare grafică a desenului sau modelului industrial contestat, care să fie comparabilă cu reprezentarea care figurează în cererea de înregistrare a desenului sau modelului industrial contestat (a se vedea Hotărârea din 7 noiembrie 2013, Felină în salt, T‑666/11, nepublicată, EU:T:2013:584, punctul 30 și jurisprudența citată).
74 Obligația de a compara impresiile globale produse de desenele sau modelele industriale în discuție nu exclude însă posibilitatea de a lua în considerare elemente care au fost divulgate publicului în diferite moduri în special prin prezentarea unui produs care încorporează desenul sau modelul industrial înregistrat.
75 Astfel, obiectivul înregistrării unui desen sau model industrial este obținerea unui drept exclusiv în special asupra fabricării și a comercializării produsului care îl încorporează, ceea ce implică faptul că reprezentările care figurează în cererea de înregistrare sunt, în general, strâns legate de aspectul produsului introdus pe piață (Hotărârea din 22 iunie 2010, Echipament de comunicare, T‑153/08, EU:T:2010:248, punctul 25).
76 În acest context, luarea în considerare, chiar cu titlu ilustrativ cu ocazia comparației menționate, a produselor efectiv comercializate este admisibilă totuși numai în măsura în care produsele corespund desenelor sau modelelor industriale înregistrate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 octombrie 2011, PepsiCo/Grupo Promer Mon Graphic, C‑281/10 P, EU:C:2011:679, punctele 73 și 74).
77 Odată amintite aceste precedente jurisprudențiale, trebuie arătat că, mai întâi, camera de recurs a apreciat, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 30 din decizia atacată, că impresia globală produsă de modelul contestat, așa cum a fost reprezentat în presa specializată invocată de reclamantă, nu a fost confirmată din perspectiva reprezentărilor grafice ale acestui model depuse la dosar.
78 De asemenea, și spre deosebire de ceea ce lasă să se înțeleagă reclamanta, camera de recurs a efectuat o comparație directă între impresia globală produsă de modelul contestat și cea produsă de modelul anterior, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 23 din decizia atacată. În această privință, nu se poate susține nici că o astfel de comparație ar fi fost efectuată fără a ține seama de utilizarea produsului în discuție în conformitate cu destinația sa, în condițiile în care camera de recurs a indicat în mod expres, la punctul 21 din decizia atacată, că utilizatorul avizat este cel care conduce și utilizează automobile.
79 În plus, reclamanta nu poate susține în mod valabil nici că camera de recurs nu ar fi luat în considerare circumstanțele proprii pieței în cauză. În realitate, aceasta din urmă a precizat de asemenea, la același punct 21 din decizia atacată, că trebuie să se considere că un asemenea utilizator nu poate să nu aibă cunoștință de faptul că constructorii nu creează modele noi în mod permanent, având în vedere costul lor ridicat, ci preferă să modernizeze în mod regulat modelele existente, în special atunci când acestea au fost apreciate pe piața relevantă de către utilizatorii avizați, o astfel de gestionare a modelelor permițând în același timp să fie urmate tendințele generale ale modei, fără a abandona totuși caracteristicile tipice ale fiecărui model de mașină în cauză.
80 În ceea ce privește, în continuare, eroarea de drept care ar fi fost săvârșită de camera de recurs atunci când a impus, în ceea ce privește recunoașterea caracterului individual al modelului contestat, „cerințe semnificativ mai ridicate” decât cele care erau indispensabile pentru recunoașterea „noutății” acestuia din urmă, trebuie arătat că, chiar dacă condiția noutății prevăzută la articolul 5 din Regulamentul nr. 6/2002, și cea a caracterului individual, definită la articolul 6 din același regulament, se pot suprapune într‑o anumită măsură, astfel cum a subliniat în mod întemeiat reclamanta în ședință, aceste două condiții nu pot fi totuși confundate pe plan juridic, întrucât respectarea acestora se aplică cu privire la două cauze de nulitate distincte, care corespund, în consecință, unor criterii diferite din punct de vedere juridic.
81 Din articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 rezultă, astfel, că două desene sau modele sunt considerate identice dacă caracteristicile lor diferă între ele numai la nivelul unor detalii nesemnificative, adică al unor detalii care nu generează diferențe, fie și reduse, între desenele sau modelele industriale respective. A contrario, pentru a se aprecia noutatea unui desen sau model industrial, trebuie să se verifice dacă există diferențe între desenele sau modelele industriale vechi și cele noi care nu sunt nesemnificative, chiar dacă acestea sunt reduse [Hotărârea din 6 iunie 2013, Kastenholz/OAPI – Qwatchme (Cadrane de ceas), T‑68/11, EU:T:2013:298, punctul 37].
82 Astfel, modul de redactare și domeniul de aplicare ale articolului 6, astfel cum a fost amintit la punctul 22 de mai sus, nu corespund celor ale articolului 5 din Regulamentul nr. 6/2002, cum ar dori totuși să susțină reclamanta, interpretând, de altfel, în mod eronat Hotărârea din 6 iunie 2013, Cadrane de ceas (T‑68/11, EU:T:2013:298). În consecință, se va putea considera că desenul sau modelul industrial reprezintă o noutate în sensul articolului 5 din Regulamentul nr. 6/2002 chiar dacă nu are caracter individual în sensul articolului 6 din regulamentul menționat [a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 martie 2018, Gifi Diffusion/EUIPO – Crocs (Încălțăminte), T‑424/16, nepublicată, EU:T:2018:136, punctul 48].
83 Din considerațiile care precedă reiese că faptul că camera de recurs a respins ca „insuficiente” diferențe care, chiar dacă sunt considerate reduse, nu pot fi apreciate ca fiind nesemnificative, nu poate fi criticat ca reprezentând o eroare de drept.
84 Astfel, întrucât reclamanta nu a precizat care sunt „cerințele semnificativ mai ridicate” care ar fi fost aplicate, în opinia sa, de camera de recurs, critica în discuție nu poate fi admisă.
85 În definitiv, contrar celor susținute de reclamantă, camera de recurs a realizat totuși în mod corespunzător o examinare a tuturor diferențelor și asemănărilor dintre modelele în conflict cu ocazia comparației dintre impresia globală produsă de modelul contestat și cea produsă de modelul anterior asupra utilizatorului avizat.
86 Camera de recurs nu a analizat, de altfel, numai reprezentările grafice din față și din spate ale celor două modele în conflict, astfel cum au fost „luate individual”, ci le‑a analizat de asemenea „împreună”, așa cum reiese din cuprinsul punctului 29 din decizia atacată, concluzionând că diferențele care apar în aceste reprezentări grafice nu sunt de natură să influențeze semnificativ impresia globală produsă asupra utilizatorului avizat. Prin urmare, obiecția în discuție este neîntemeiată și în fapt.
87 Pe de altă parte, nici compararea reprezentărilor grafice laterale ale modelului contestat, astfel cum au fost înregistrate și prezentate în susținerea cererii de declarare a nulității, nu permite confirmarea poziției apărate de reclamantă, potrivit căreia farurile principale ale modelului contestat ar fi „bombate către exterior” și s‑ar deosebi „în mod clar” de farurile principale ale modelului anterior, iar mânerele ușilor ar fi fost „complet remodelate”. Astfel, reprezentările grafice laterale, care prezintă silueta fiecărui model în ansamblu, nu permit examinarea cu precizie, nici „cu claritate” a modelelor în conflict la un asemenea nivel de detaliu.
88 Chiar presupunând că asemenea diferențe ar putea fi detectate de utilizatorul avizat, acestea nu pot fi, în orice caz, suficient de conturate pentru a repune în discuție, în sine, aprecierea camerei de recurs. Astfel, potrivit acestei instanțe, toate reprezentările grafice ale modelelor în discuție, iar nu numai reprezentările grafice laterale, evidențiază faptul că aceste modele coincid în ceea ce privește forma și silueta caroseriei lor, atât la nivelul dimensiunilor și al proporțiilor, cât și al formei și al dispunerii geamurilor și a ușilor.
89 Situația este aceeași în ceea ce privește argumentul potrivit căruia și farurile de ceață ar prezenta diferențe între cele două modele sau potrivit căruia, la modelul contestat, oglinzile retrovizoare ar fi fost deplasate spre spate și ar fi în prezent fixate direct pe portiere. În plus, contrar celor susținute de reclamantă, roțile modelului contestat nu sunt cu mult mai mari la acest moment, astfel încât să modifice vederea laterală a modelelor în conflict. În sfârșit, forma și amplasarea semnalizatoarelor sunt foarte asemănătoare de la un model la altul.
90 În plus, în ceea ce privește, pe de o parte, compararea reprezentărilor grafice din spate, este adevărat, astfel cum a recunoscut EUIPO în ședință și cum a subliniat camera de recurs la punctul 28 din decizia atacată, că acestea prezintă unele diferențe, în special la nivelul formei sau al dispunerii stopurilor, a barelor de protecție, a țevii de eșapament sau chiar, așa cum a observat în mod întemeiat reclamanta, a spoilerului sau a capotei portbagaj.
91 Pe de altă parte, în ceea ce privește compararea reprezentărilor grafice din față, este de asemenea adevărat, desigur, că convexitatea capotei este mai pronunțată la modelul seriei 991 decât la cel al seriei 997 a mașinii „Porsche 911”, „astfel încât partea din față este mai plată și mai largă în ansamblu”, așa cum menționează, de altfel, camera de recurs la punctul 27 din decizia atacată.
92 Deși toate aceste diferențe, precum și altele indicate de reclamantă, pot consolida impresia unei reînnoiri a detaliilor, acestea nu sunt totuși suficient de conturate pentru a repune în discuție impresia de similitudine globală care există între reprezentările grafice ale acestor modele, având în vedere în special structura generală foarte asemănătoare a modelelor în conflict, a căror formă și siluetă coincid în mare măsură.
93 În sfârșit, pentru motivele deja evocate la punctele 62 și 63 de mai sus, reclamanta nu poate invoca în mod util, în susținerea argumentației sale, jurisprudența Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție, Germania) ori a Oberlandesgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional Superior din Düsseldorf, Germania) sau chiar Cartea verde a Comisiei privind protecția juridică a desenelor și modelelor industriale.
94 În aceste împrejurări și având în vedere că, contrar celor pretinse de reclamantă, camera de recurs a ținut seama în mod obiectiv de ansamblul diferențelor dintre modelele în conflict, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 26-28 din decizia atacată, această instanță a putut concluziona, la punctul 29 din decizia atacată, fără a săvârși o eroare de apreciere că, luate individual sau împreună, toate diferențele existente între multiplele reprezentări grafice ale modelelor în conflict sunt prea reduse pentru a influența semnificativ impresia globală produsă utilizatorului avizat, o asemenea impresie fiind dominată de caracteristicile esențiale ale modelelor respective, care sunt forma caroseriei, a ușilor sau a geamurilor.
95 În această privință, reclamanta nu poate invoca în mod util articole din presa specializată sau opiniile juriilor din domeniul designului pentru a repune în discuție o asemenea concluzie, din moment ce este vorba despre aprecierea impresiei globale din punctul de vedere al utilizatorului avizat, care, deși cunoaște diferite modele sau desene din sectorul comercial în cauză și dispune de anumite cunoștințe care îi permit să dea dovadă de un nivel de atenție relativ ridicat, nu este nici expert tehnic, nici specialist în design.
96 Astfel, printre altele, împrejurarea că juriul „red dot award: product design 2012” a subliniat că forma modelului contestat era „complet nouă” sau că „proporțiile [au fost] modificate în mare măsură” nu poate fi invocată în mod util pentru a contesta aprecierea făcută de camera de recurs cu privire la caracterul individual al desenului menționat în raport cu prevederile articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002. De altfel, intervenienta a menționat articole de presă care au ajuns la concluzia opusă celei pe care înțelege să o invoce reclamanta și potrivit cărora, printre altele, fostul președinte al consiliului de administrație al reclamantei ar fi precizat că aceasta a intenționat să pună în valoare „silueta, care a rămas aceeași, adaptând‑o în același timp la cerințele modei”.
97 Ținând seama de tot ceea ce precedă, primul aspect al motivului unic trebuie să fie respins.
Cu privire la al doilea aspect al motivului unic, întemeiat pe încălcarea articolului 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002 coroborat cu articolul 5 din același regulament
98 Reclamanta susține că ar trebui să se considere că desenul sau modelul contestat reprezintă o noutate în sensul articolului 5 din Regulamentul nr. 6/2002.
99 Trebuie arătat, totuși, că o astfel de argumentație este, în orice caz, inoperantă în prezentul litigiu, din moment ce camera de recurs nu a aplicat o asemenea dispoziție, întrucât a apreciat în mod întemeiat că examinarea noutății modelului contestat nu era necesară, deoarece lipsa caracterului individual era suficientă pentru a se opune protecției acestuia, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002.
100 Ținând seama de ceea ce precedă, trebuie să se respingă al doilea aspect al motivului unic și, prin urmare, acțiunea în întregime.
Cu privire la cheltuielile de judecată
101 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
102 Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor EUIPO și ale intervenientei.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a treia)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Dr. Ing. h.c. F. Porsche AG la plata cheltuielilor de judecată.
Frimodt Nielsen | Półtorak | Perillo |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 6 iunie 2019.
Semnături