HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a cincea)
21 iunie 2017(*)
„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene figurativă reprezentând șevroane între două linii paralele – Caracter distinctiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Examinare a mărcii, astfel cum a fost înregistrată”
În cauza T‑20/16,
M/S. Indeutsch International, cu sediul în Noida (India), reprezentată inițial de D. Stone, de D. Meale, de A. Dykes, solicitors, și de S. Malynicz, QC, ulterior de D. Stone și de S. Malynicz și în final de D. Stone, de S. Malynicz și de M. Siddiqui, solicitor,
reclamantă,
împotriva
Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de D. Gája, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului, fiind
Crafts Americana Group, Inc., cu sediul în Vancouver, Washington (Statele Unite), reprezentată de J. Fish și de V. Leitch, solicitors, și de A. Bryson, barrister,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 5 noiembrie 2015 (cauza R 1814/2014‑1), privind o procedură de declarare a nulității între Crafts Americana Group și M/S. Indeutsch International,
TRIBUNALUL (Camera a cincea),
compus din domnul D. Gratsias (raportor), președinte, doamna I. Labucka și domnul I. Ulloa Rubio, judecători,
grefier: domnul I. Drăgan, administrator,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 21 ianuarie 2016,
având în vedere memoriul în răspuns al EUIPO depus la grefa Tribunalului la 4 aprilie 2016,
având în vedere memoriul în răspuns al intervenientei depus la grefa Tribunalului la 12 aprilie 2016,
având în vedere întrebarea scrisă adresată de Tribunal părților,
în urma ședinței din 12 ianuarie 2017,
având în vedere Ordonanța din 2 februarie 2017 privind redeschiderea fazei orale a procedurii,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 15 februarie 2010, reclamanta, M/S. Indeutsch International, a depus o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1).
2 Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul figurativ reprodus în continuare:
3 Acest semn a fost însoțit de descrierea următoare:
„Marca este formată dintr‑un desen geometric ce se repetă.”
4 Înregistrarea acestei mărci a fost solicitată pentru „andrele de tricotat” și pentru „croșete” din clasa 26 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare.
5 Marca în discuție a fost înregistrată la 10 august 2010.
6 La 9 ianuarie 2013, intervenienta, Crafts Americana Group, Inc., a introdus la EUIPO o cerere de declarare a nulității mărcii contestate în temeiul articolului 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu articolul 7 alineatul (1) literele (a) și (b) din același regulament.
7 Prin decizia din 7 mai 2014, divizia de anulare a respins cererea de declarare a nulității. În special, divizia de anulare a considerat că reprezentarea grafică a mărcii contestate era clară, precisă, completă prin ea însăși, ușor accesibilă, inteligibilă, durabilă și obiectivă, astfel încât îndeplinea cerințele prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009. În plus, în ceea ce privește aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, divizia de anulare a considerat că marca contestată avea caracter distinctiv. În această privință, divizia de anulare a subliniat că marca în discuție nu constituia o marcă tridimensională și nu reprezenta aspectul produselor vizate de înregistrarea sa.
8 La 14 iulie 2014, intervenienta a introdus o cale de atac la EUIPO, în temeiul articolelor 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009, împotriva deciziei diviziei de anulare.
9 Prin Decizia din 5 noiembrie 2015 (denumită în continuare „decizia atacată”), camera de recurs a anulat decizia diviziei de anulare pentru motivul că marca contestată era lipsită de caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
10 În special, camera de recurs a considerat că marca contestată, evocată de titularul acesteia drept „marca cu șevroane”, reprezenta un motiv amplasat pe o parte a produselor sau care acoperea întreaga lor suprafață. În temeiul acestei constatări, camera de recurs a ținut seama de fotografiile și de mostrele produselor comercializate de reclamantă la momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii pentru a stabili caracteristicile esențiale ale acesteia. În acest context, camera de recurs a apreciat că aspectul ornamental al mărcii contestate ar determina publicul relevant, compus din consumatori medii care utilizează andrele de tricotat și croșete, să perceapă marca respectivă ca o decorațiune a acestor produse. În opinia camerei de recurs, publicul relevant este obișnuit cu practica producătorilor constând în decorarea produselor acoperite de marca contestată, astfel încât publicul o va percepe pe aceasta din urmă, așa cum este aplicată pe suprafața produselor în discuție, drept o variantă a decorațiunilor prezente pe piață, de care nu se distinge în mod semnificativ. În subsidiar, camera de recurs a apreciat că publicul respectiv va percepe marca menționată ca având aparența fibrei de lemn – material din care sunt fabricate produsele vizate, iar nu ca o indicație a originii comerciale. Din aceasta ar rezulta că marca contestată nu are caracterul distinctiv impus la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 pentru a putea îndeplini funcția de marcă.
11 În acest context, camera de recurs a anulat decizia diviziei de anulare fără să examineze aspectul dacă marca contestată intra sub incidența articolului 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009. În plus, având în vedere că reclamanta a susținut în fața diviziei de anulare că marca contestată a dobândit în orice caz, ca urmare a utilizării, un caracter distinctiv, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din acest regulament, camera de recurs a trimis cauza diviziei de anulare pentru ca aceasta din urmă să se pronunțe cu privire la aspectul menționat.
Concluziile părților
12 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.
13 EUIPO și intervenienta solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
14 În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive, toate întemeiate în esență pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. Mai precis, primul motiv este întemeiat pe faptul că marca contestată se distinge în mod substanțial de practicile care predomină în sectorul din care fac parte produsele acoperite de cererea de înregistrare. Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea normelor care reglementează sarcina probei. Al treilea motiv este întemeiat pe aprecierea eronată referitoare la natura decorativă a mărcii contestate. Al patrulea motiv este întemeiat pe săvârșirea unor erori privind aspectul mărcii contestate și, în sfârșit, al cincilea motiv este întemeiat pe săvârșirea unei erori privind percepția mărcii contestate de către publicul relevant.
15 Mai exact, în primul rând, reclamanta arată că, așa cum reiese din elementele de probă aflate la dispoziția camerei de recurs, produsele vizate de cererea de înregistrare a mărcii nu prezintă în mod obișnuit pe suprafața lor motive care să iasă în evidență, astfel încât camera de recurs a săvârșit o eroare atunci când a considerat că motivele reprezentate de marca contestată, care rezultau dintr‑o metodă de fabricație complexă, erau variante ale aspectului exterior obișnuit al produselor respective. În al doilea rând, camera de recurs ar fi încălcat norma care guvernează sarcina probei în materie atunci când a considerat, în temeiul elementelor prezentate de reclamantă, că marca contestată era lipsită de caracter distinctiv. În al treilea rând, reclamanta susține că, în lipsa unei practici stabilite constând în decorarea produselor vizate de marca contestată, publicul relevant ar percepe motivele reprezentate de aceasta din urmă ca fiind indicații ale originii comerciale. În al patrulea rând, camera de recurs ar fi săvârșit o eroare atunci când a considerat că motivul care compune marca contestată ar reprezenta fibra de lemn, întrucât aceasta din urmă ar avea un aspect asimetric și neregulat, spre deosebire de motivul în discuție, care ar fi perceput ca fiind artificial. În sfârșit, în al cincilea rând, reclamanta susține că consumatorul mediu, mai ales cel neinițiat în tricotat, care formează publicul relevant ar fi impresionat de motivul pe care îl reprezintă marca contestată, astfel încât l‑ar considera ca o indicație a originii comerciale a andrelelor de tricotat și a croșetelor.
Observații introductive
16 Prezentul litigiu privește aspectul dacă marca contestată, reprodusă la punctul 2 de mai sus, are caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. După cum se va expune în detaliu în continuare, din decizia atacată reiese că aprecierea camerei de recurs cu privire la acest aspect nu a fost întemeiată în realitate pe caracteristicile acestei mărci, astfel cum a fost înregistrată, ci pe caracteristicile aspectului exterior al produselor reclamantei, care, în opinia camerei de recurs, indică modul în care a fost utilizată marca respectivă.
17 În opinia reclamantei, aprecierea camerei de recurs este viciată de erori care constituie o încălcare a articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. Este, prin urmare, necesar să se examineze legalitatea deciziei atacate în lumina acestei dispoziții.
Raționamentul camerei de recurs
18 După cum reiese din cuprinsul punctelor 21, 22 și 30-34 din decizia atacată, camera de recurs a considerat că marca contestată constituia un motiv cu șevroane aplicat pe suprafața andrelelor de tricotat și a croșetelor și că, prin urmare, era necesară aprecierea caracterului său distinctiv prin prisma normelor care guvernează mărcile figurative constituite dintr‑o parte din forma produsului pe care îl desemnează. Or, în opinia camerei de recurs, decorarea acestor suprafețe prin intermediul unor culori intense constituie o practică curentă în sectorul din care fac parte produsele în discuție, așa încât decorațiunea reprezentată de marca contestată, astfel cum a fost aplicată pe suprafața andrelelor de tricotat și a croșetelor, nu se îndepărtează semnificativ de practica respectivă. În aceste condiții, ținând seama de normele aplicabile în cazul unei mărci figurative constituite dintr‑o parte din forma produsului pe care îl desemnează, expuse la punctele 23-26 din decizia atacată, camera de recurs a concluzionat că marca contestată era lipsită de caracter distinctiv.
19 În special, la punctul 21 din decizia atacată, camera de recurs arată că, „după cum însuși titularul [mărcii contestate] a subliniat [în observațiile sale din 12 iunie 2013] și după cum reiese în mod clar din [fotografiile și din mostrele care fac parte din dosar], marca [contestată] reprezintă un motiv amplasat pe o parte a produselor sau care acoperă întreaga lor suprafață”.
20 Această apreciere se întemeiază în special pe reprezentarea următoare a produselor reclamantei care se regăsește la punctul 21 din decizia atacată:
21 În plus, la punctul 21 din decizia atacată, camera de recurs se referă totodată, fără a le reproduce, la fotografiile anexate la mărturia unui colaborator comercial al reclamantei, care a fost depusă de aceasta din urmă la divizia de anulare.
22 În acest context, camera de recurs a observat la punctul 22 din decizia atacată că, „întrucât motivul în discuție cuprinde[a] într‑o mai mică sau mai mare măsură [suprafața produselor] și corespunde[a], în consecință, aspectului exterior al acestor produse, caracterul distinctiv al mărcii contestate trebui[a] apreciat pe baza principiilor aplicabile mărcilor (bidimensionale sau tridimensionale) constituite din aspectul produselor înseși sau din aspectul uneia dintre părțile acestor produse”.
23 După ce a amintit normele în discuție, camera de recurs a subliniat la punctul 28 din decizia atacată că, în temeiul acestor norme, putea efectua o examinare aprofundată în cadrul căreia să fie luate în considerare, pe lângă reprezentarea grafică și eventualele descrieri depuse cu ocazia depunerii cererii de înregistrare, elemente utile pentru identificarea convenabilă a caracteristicilor esențiale ale unui semn. Astfel, potrivit punctului 29 din decizia atacată, camera de recurs a ținut seama la examinarea caracteristicilor esențiale ale mărcii contestate de fotografiile și de mostrele produselor în discuție pe care reclamanta le‑a prezentat în fața diviziei de anulare și în special de faptul că aceste produse erau efectiv comercializate de reclamantă la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii.
24 Pe de altă parte, la punctul 30 din decizia atacată, camera de recurs subliniază că „este clar, având în vedere reprezentarea [mărcii contestate] și descrierea sa […] confirmate de reprezentările produselor [reclamantei] că marca contestată constă într‑un motiv aplicat pe suprafața produselor vizate, și anume andrele de tricotat și croșete”. Ea precizează că, „[î]n plus, motivul, astfel cum este înregistrat și utilizat de [reclamantă], are aspectul [fibrei] de lemn înseși, un material din care este posibilă fabricarea produselor în discuție și [din care] sunt efectiv fabricate”. Pe de altă parte, la punctul 34 din decizia atacată, camera de recurs descrie marca contestată ca fiind „un simplu desen aplicat pe suprafața produselor în discuție”.
25 În plus, după cum reiese din cuprinsul punctelor 33 și 34 din decizia atacată, camera de recurs s‑a întemeiat pe decorarea în culori a croșetelor reproduse în continuare:
26 Pe baza acestei fotografii, care se numără printre elementele prezentate de reclamantă și care ilustrează croșete produse de alți producători, camera de recurs a concluzionat că decorarea produselor reclamantei cu un motiv cu șevroane colorate nu avea caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. Camera de recurs a arătat în această privință că marca contestată consta într‑o decorațiune colorată a andrelelor de tricotat și a croșetelor și nu constituia, așadar, ca atare, decât o variațiune a decorațiunilor, sub formă de suprafețe colorate, ale andrelelor de tricotat și ale croșetelor disponibile pe piață, după cum ar demonstra fotografia care se regăsește la punctul 25 de mai sus. În afară de suprafața colorată a acestor croșete, nicio formă de decorațiune nu a fost invocată de camera de recurs pentru a justifica această concluzie, aspect confirmat la punctul 49 din memoriul în răspuns al EUIPO.
27 Poziția pe care EUIPO a susținut‑o în cadrul ședinței, potrivit căreia camera de recurs doar a avut în vedere aspectul produselor reclamantei, în condițiile în care, în realitate, examina caracterul distinctiv al mărcii contestate astfel cum a fost înregistrată, nu poate fi primită. Astfel, aspectul stabilirii semnului exact al cărui caracter distinctiv este apreciat de camera de recurs trebuie să primească un răspuns întemeiat pe elemente obiective și verificabile. Or, după cum reiese din cuprinsul punctelor 18-26 de mai sus, camera de recurs a apreciat caracterul distinctiv al mărcii contestate referindu‑se, pe de o parte, la aspectul exterior colorat al produselor reclamantei și, pe de altă parte, la suprafața colorată a croșetelor care se regăsesc la punctul 25 de mai sus. Din moment ce, în forma sa înregistrată, marca contestată figurează în alb și negru, iar descrierea care o însoțește nu face referire la versiuni multicolore, trebuie constatat că aprecierea camerei de recurs s‑a întemeiat în esență pe aspectul produselor reclamantei, astfel cum se regăsesc în dosarul EUIPO sub formă de mostre fizice și de fotografii în culori.
28 În ceea ce privește EUIPO, acesta se referă în mod repetat la „aplicarea” sau la „utilizarea” concretă a mărcii contestate pe suprafața produselor reclamantei (a se vedea punctele 21, 51, 52, 55 și 58 din memoriul în răspuns al EUIPO). Tocmai această aplicare concretă este cea care, în opinia EUIPO, constituie doar o variantă a aplicării unei culori care iese în evidență pe suprafața produselor în discuție (a se vedea punctul 58 din memoriul în răspuns al EUIPO).
Legalitatea raționamentului camerei de recurs
29 Trebuie amintit că reclamanta invocă mai multe obiecții prin care se urmărește să se stabilească încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 de către camera de recurs, din cauza unor erori referitoare la aprecierea caracterului distinctiv al mărcii contestate. În acest sens, în cadrul primului și al celui de al treilea motiv, reclamanta contestă aprecierea camerei de recurs referitoare la caracterul distinctiv al mărcii contestate, ținând seama de uzanțele din sectorul vizat și de percepția publicului relevant. În plus, cel de al patrulea motiv privește percepția „motivului care apare pe marcă” drept fibră de lemn. Or, examinarea acestui motiv determină Tribunalul să abordeze aspectul dacă camera de recurs putea în mod valabil să se întemeieze nu pe marca contestată astfel cum a fost înregistrată, ci pe formele în care camera de recurs aprecia că se manifesta utilizarea efectivă a acestei mărci. Astfel, deși este adevărat că, în cadrul celui de al patrulea motiv, această chestiune este invocată sub aspectul special al aprecierii camerei de recurs referitoare la percepția mărcii contestate ca fiind fibră de lemn, nu este mai puțin adevărat că posibilitatea camerei de recurs de a‑și întemeia raționamentul pe formele în care considera că se manifesta utilizarea efectivă a mărcii contestate constituie premisa necesară a aprecierilor din decizia atacată cu privire la caracterul distinctiv al mărcii contestate.
30 În această privință, trebuie amintit că, deși nu trebuie să se pronunțe decât cu privire la cererea părților, cărora le revine obligația stabilirii cadrului litigiului, instanța nu poate fi ținută numai de argumentele invocate de părți în sprijinul pretențiilor lor, în caz contrar fiind în situația de a fi constrânsă, eventual, să își întemeieze decizia pe considerente juridice eronate [Ordonanța din 13 iunie 2006, Mancini/Comisia, C‑172/05 P, EU:C:2006:393, punctul 41, și Hotărârea din 11 decembrie 2014, Sherwin‑Williams Sweden/OAPI – Akzo Nobel Coatings International (ARTI), T‑12/13, nepublicată, EU:T:2014:1054, punctul 34].
31 În acest cadru, trebuie subliniat că aspectul dacă marca contestată este constituită dintr‑o parte din forma produsului pe care îl desemnează a fost discutat atât în fața diviziei de anulare, cât și în fața camerei de recurs (a se vedea punctele 7 și 10 de mai sus) și că părțile au fost invitate să comenteze această parte din decizia atacată cu ocazia ședinței. Prin urmare, se impune o examinare a temeiniciei în drept a pietrei de temelie a raționamentului camerei de recurs referitor la aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, dintr‑o perspectivă mai amplă decât cea evocată în cel de al patrulea motiv. Astfel, o hotărâre care confirmă sau infirmă aprecierea caracterului distinctiv al mărcii contestate sub o altă formă decât cea în care a fost înregistrată va presupune în mod implicit, dar obligatoriu că acest caracter putea fi apreciat în mod legal prin luarea în considerare a acestei alte forme. Or, dacă s‑ar răspunde negativ la această chestiune de drept, atunci raționamentul camerei de recurs în ansamblul său ar constitui o încălcare a articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
32 După cum reiese din cuprinsul punctului 1 din decizia atacată și din certificatul de înregistrare care figurează la pagina 11 din dosarul EUIPO, marca contestată astfel cum a fost înregistrată constă în semnul figurativ următor:
33 În această privință, trebuie amintit că înregistrarea unei mărci într‑un registru public are ca scop să o facă accesibilă autorităților competente și publicului, în special operatorilor economici. Astfel, chiar pe baza acestei înregistrări autoritățile competente cunosc cu claritate și precizie natura semnelor care constituie o marcă, pentru a fi măsură să își îndeplinească obligațiile referitoare la examinarea prealabilă a cererilor de înregistrare, iar utilizatorii registrului au acces la reprezentarea grafică a acesteia care determină natura sa exactă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 decembrie 2002, Sieckmann, C‑273/00, EU:C:2002:748, punctele 49, 50 și 52).
34 În plus, reprezentarea grafică ce figurează în registru îndeplinește printre altele funcția de a defini marca însăși în scopul de a stabili obiectul exact al protecției conferite titularului său (Hotărârea din 6 martie 2014, Pi‑Design și alții/Yoshida Metal Industry, C‑337/12 P-C‑340/12 P, nepublicată, EU:C:2014:129, punctul 57). Registrul permite deci operatorilor economici să se poată informa cu claritate și precizie cu privire la înregistrările efectuate sau la cererile de înregistrare formulate de concurenții actuali sau potențiali și să beneficieze de informații pertinente în ceea ce privește drepturile terților (Hotărârea din 19 iunie 2012, Chartered Institute of Patent Attorneys, C‑307/10, EU:C:2012:361, punctul 48).
35 Examinarea caracterului distinctiv al unei mărci trebuie, așadar, să se efectueze ținând seama de marcă astfel cum a fost înregistrată sau astfel cum figurează în cererea de înregistrare, indiferent de modalitățile în care este utilizată [a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 octombrie 2007, AMS/OAPI – American Medical Systems (AMS Advanced Medical Services), T‑425/03, EU:T:2007:311, punctul 91, Hotărârea din 9 aprilie 2014, Pico Food/OAPI – Sobieraj (MILANÓWEK CREAM FUDGE), T‑623/11, EU:T:2014:199, punctul 38, și Hotărârea din 7 mai 2015, Cosmowell/OAPI – Haw Par (GELENKGOLD), T‑599/13, EU:T:2015:262, punctul 35].
36 Această regulă rezultă din necesitățile imperative de securitate juridică protejate prin existența registrului mărcilor Uniunii Europene prevăzut la articolul 87 din Regulamentul nr. 207/2009. Prin urmare, aplicarea articolelor 7 și 8 din Regulamentul nr. 207/2009 ținând seama de mărcile Uniunii nu astfel cum au fost solicitate sau înregistrate, ci astfel cum au fost utilizate ar anihila funcția respectivului registru de garant al certitudinii care trebuie să însoțească natura exactă a drepturilor pe care se consideră că le protejează (a se vedea punctul 33 de mai sus).
37 Având în vedere aceste considerații, în cazul în care marca solicitată sau înregistrată constă într‑o reprezentare bidimensională sau tridimensională a produsului pe care îl desemnează, caracterul său distinctiv depinde de aspectul dacă aceasta se diferențiază în mod semnificativ de normele sau de uzanțele din sector și, prin aceasta, își poate îndeplini funcția esențială de identificare a originii produsului [Hotărârea din 23 mai 2007, Procter & Gamble/OAPI (Tabletă pătrată, albă, cu desen floral în culori), T‑241/05, T‑262/05-T‑264/05, T‑346/05, T‑347/05 și T‑29/06-T‑31/06, EU:T:2007:151, punctul 44].
38 Aceasta este situația, după cum arată camera de recurs la punctul 26 din decizia atacată, și în cazul în care marca este constituită dintr‑o parte din forma produsului pe care îl desemnează, în măsura în care publicul relevant o va percepe, imediat și fără nicio reflecție specială, ca o reprezentare a unui detaliu sau a unui aspect al produsului în discuție [Hotărârea din 19 septembrie 2012, Fraas/OAPI (Motiv în carouri în culorile gri închis, gri deschis, negru, bej, roșu închis și roșu deschis), T‑50/11, nepublicată, EU:T:2012:442, punctul 43]. Într‑o asemenea situație, elementul determinant nu este calificarea semnului în cauză drept semn figurativ, tridimensional sau de altă natură, ci faptul că se confundă cu aspectul produsului desemnat [Hotărârea din 9 noiembrie 2016, Birkenstock Sales/EUIPO (Reprezentarea unui motiv cu linii ondulate încrucișate), T‑579/14, în prezent în recurs, EU:T:2016:650, punctul 28].
39 Într‑adevăr, dacă într‑o asemenea situație aprecierea caracterului distinctiv al mărcii nu s‑ar efectua prin referire la divergența pe care o reprezintă prin comparație cu normele sau uzanțele din sectorul produselor desemnate, atunci ar fi suficient să se solicite înregistrarea unui semn care poate fi imediat perceput ca parte a produsului desemnat pentru a crește posibilitatea de a obține înregistrarea acestuia și pentru a conferi astfel aproape automat o protecție a aspectului sau a formei produsului însuși. Or, având în vedere că consumatorul mediu nu are obiceiul de a prezuma originea produselor pe baza aspectului sau a formei lor (Hotărârea din 6 septembrie 2012, Storck/OAPI, C‑96/11 P, nepublicată, EU:C:2012:537, punctul 35), această posibilitate ar prezenta un risc important de eludare a articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 și ar sabota, așadar, interesul public pe care această dispoziție îl protejează.
40 În plus, în ceea ce privește mărcile constituite din forma produsului pe care îl desemnează, autoritatea competentă are posibilitatea să le identifice caracteristicile esențiale prin examinarea produsului însuși. Astfel, o asemenea examinare se impune în cazul în care identificarea unei caracteristici esențiale a mărcii este necesară pentru a stabili natura exactă a elementelor care fac parte din reprezentarea grafică și a eventualelor descrieri depuse cu ocazia introducerii cererii de înregistrare, și pentru a proteja în acest mod interesul public subiacent articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009. Acest interes constă în a interzice unui operator economic să își însușească în mod necuvenit un semn constituit din forma produsului și care încorporează o soluție tehnică (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 martie 2014, Pi‑Design și alții/Yoshida Metal Industry, C‑337/12 P-C‑340/12 P, nepublicată, EU:C:2014:129, punctele 50 și 54-56). Această problematică apare, prin definiție, în prezența unei mărci constituite din forma produsului concret, iar nu dintr‑o formă abstractă (Hotărârea din 10 noiembrie 2016, Simba Toys/EUIPO, C‑30/15 P, EU:C:2016:849, punctul 47).
41 Or, în speță, așa cum a observat divizia de anulare (a se vedea punctul 7 de mai sus), nu se poate susține în mod valabil că marca contestată (a se vedea punctul 32 de mai sus) va fi percepută imediat și fără nicio reflecție specială ca o reprezentare a unui detaliu sau a unui aspect al produselor pe care le desemnează și cu atât mai puțin că aceasta este constituită din forma andrelelor de tricotat și a croșetelor produse de reclamantă.
42 Câteva exemple ale produselor în discuție extrase din dosarul EUIPO sunt reproduse în continuare:
43 Din mostrele produselor menționate, precum și din fotografiile acestora, care fac parte, și unele, și celelalte, din dosarul EUIPO, reiese că motivele aplicate pe produsele în discuție diferă de această marcă prin elemente semnificative. În special, motivele în discuție prezintă culori, sunt dispuse la intervale neregulate, coloratura la interiorul fiecărei suprafețe care ia forma unui șevron nu este omogenă, tranziția de la o culoare la altă culoare nu se face prin intermediul unei linii clare de demarcație, iar succesiunea de culori este aleatorie. Aceste caracteristici sunt de asemenea prezente în cazul andrelelor bej reproduse la punctul 21 din decizia atacată, cu excepția multitudinii de culori diferite, care este înlocuită de variații de bej.
44 În schimb, marca contestată astfel cum a fost înregistrată are caracteristicile unei forme geometrice abstracte constituite dintr‑un desen repetitiv constând în două linii paralele care încorporează șevroane clar delimitate, integral în negru și alb.
45 În consecință, contrar aprecierii camerei de recurs, folosirea ca temei, în împrejurările speței, a faptului că produsele reclamantei prezintă la suprafață motive în formă de șevroane multicolore, în vederea examinării caracterului distinctiv al aspectului acestor produse în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, în loc ca această analiză să fie întemeiată pe marca contestată astfel cum a fost înregistrată nu se înscrie într‑un proces de identificare a caracteristicilor esențiale ale acesteia, ci constituie o denaturare importantă a caracteristicilor menționate. Această denaturare are drept efect transformarea unei mărci înregistrate ca o formă abstractă și care face astfel obiectul unei protecții determinate de forma respectivă (Hotărârea din 6 martie 2014, Pi‑Design și alții/Yoshida Metal Industry, C‑337/12 P-C‑340/12 P, nepublicată, EU:C:2014:129, punctul 57) într‑o marcă constituită din forma specifică a produselor pe care le desemnează. Măsura în care această denaturare se dovedește decisivă este demonstrată de faptul că camera de recurs s‑a întemeiat chiar pe decorațiunea în culori a croșetelor ilustrate la punctul 25 de mai sus pentru a concluziona în sensul lipsei caracterului distinctiv al motivelor care figurează pe suprafața produselor reclamantei și, prin aceasta, pentru a transpune concluzia respectivă în privința mărcii contestate.
46 Declarația reclamantei, invocată de camera de recurs la punctul 21 din decizia atacată, potrivit căreia avea intenția de a aplica motivul cu șevroane de‑a lungul andrelelor de tricotat și al croșetelor nu este de natură să modifice aceste concluzii. Astfel, după cum reiese din cuprinsul punctelor 33 și 34 de mai sus, înscrierea unei mărci în registru urmărește să permită camerei de recurs să își exercite competențele și să protejeze interesele părților dintr‑un litigiu, însă urmărește totodată să îi informeze pe terți cu privire la natura exactă a drepturilor înregistrate și să definească, așadar, obiectul protecției conferite. În consecință, chiar presupunând că declarația reclamantei ar putea fi înțeleasă în sensul că aceasta din urmă nu se opune examinării de către camera de recurs a caracterului distinctiv al mărcii contestate prin luarea în considerare a aspectului produselor care figurează la punctul 21 din decizia atacată, aceasta este lipsită de importanță în speță. Este de asemenea lipsită de importanță, în orice caz, împrejurarea, evocată de reclamantă în ședință, potrivit căreia reclamanta a aplicat probabil marca contestată, în forma sa înregistrată, pe ambalajul produselor pe care le‑a comercializat. În această privință, este suficient a se aminti că camera de recurs nu a examinat caracterul distinctiv al mărcii contestate cu referire la această formă. Or, legalitatea deciziei atacate trebuie apreciată numai în raport cu motivele care susțin dispozitivul său.
47 Rezultă că examinarea caracterului distinctiv al mărcii contestate ținând seama de caracteristici ale acesteia denaturate în mod substanțial constituie o încălcare a articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. Prin urmare, după cum susține reclamanta, camera de recurs, prin încălcarea acestei din urmă dispoziții, a apreciat caracterul distinctiv al mărcii contestate întemeindu‑se pe motivele care se regăsesc pe suprafața andrelelor de tricotat și a croșetelor produse de reclamantă, astfel încât decizia atacată trebuie anulată.
Cu privire la cheltuielile de judecată
48 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât EUIPO a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor reclamantei.
49 Potrivit articolului 138 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, intervenienta suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a cincea)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 5 noiembrie 2015 (cauza R 1814/2014‑1).
2) Obligă EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate de M/S. Indeutsch International.
3) Crafts Americana Group, Inc., suportă propriile cheltuieli de judecată.
Gratsias | Labucka | Ulloa Rubio |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 21 iunie 2017.
Semnături