Cauza T‑20/16

M/S. Indeutsch International

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene figurativă reprezentând șevroane între două linii paralele – Caracter distinctiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Examinare a mărcii, astfel cum a fost înregistrată”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 21 iunie 2017

1.      Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Marcă figurativă constituită din reprezentarea bidimensională sau tridimensională a unui produs – Caracter distinctiv – Criterii de apreciere

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]

2.      Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Înregistrare cu încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 207/2009 – Marcă figurativă reprezentând șevroane între două linii paralele

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]

1.      În cazul în care marca solicitată sau înregistrată constă într‑o reprezentare bidimensională sau tridimensională a produsului pe care îl desemnează, caracterul său distinctiv depinde de aspectul dacă aceasta se diferențiază în mod semnificativ de normele sau de uzanțele din sector și, prin aceasta, își poate îndeplini funcția esențială de identificare a originii produsului.

Aceasta este situația și în cazul în care marca este constituită dintr‑o parte din forma produsului pe care îl desemnează, în măsura în care publicul relevant o va percepe, imediat și fără nicio reflecție specială, ca o reprezentare a unui detaliu sau a unui aspect al produsului în discuție. Într‑o asemenea situație, elementul determinant nu este calificarea semnului în cauză drept semn figurativ, tridimensional sau de altă natură, ci faptul că se confundă cu aspectul produsului desemnat.

Într‑adevăr, dacă într‑o asemenea situație aprecierea caracterului distinctiv al mărcii nu s‑ar efectua prin referire la divergența pe care o reprezintă prin comparație cu normele sau uzanțele din sectorul produselor desemnate, atunci ar fi suficient să se solicite înregistrarea unui semn care poate fi imediat perceput ca parte a produsului desemnat pentru a crește posibilitatea de a obține înregistrarea acestuia și pentru a conferi astfel aproape automat o protecție a aspectului sau a formei produsului însuși. Or, având în vedere că consumatorul mediu nu are obiceiul de a prezuma originea produselor pe baza aspectului sau a formei lor, această posibilitate ar prezenta un risc important de eludare a articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca Uniunii Europene și ar sabota, așadar, interesul public pe care această dispoziție îl protejează.

În ceea ce privește mărcile constituite din forma produsului pe care îl desemnează, autoritatea competentă are posibilitatea să le identifice caracteristicile esențiale prin examinarea produsului însuși. Astfel, o asemenea examinare se impune în cazul în care identificarea unei caracteristici esențiale a mărcii este necesară pentru a stabili natura exactă a elementelor care fac parte din reprezentarea grafică și a eventualelor descrieri depuse cu ocazia introducerii cererii de înregistrare și pentru a proteja în acest mod interesul public subiacent articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009. Acest interes constă în a interzice unui operator economic să își însușească în mod necuvenit un semn constituit din forma produsului și care încorporează o soluție tehnică. Această problematică apare, prin definiție, în prezența unei mărci constituite din forma produsului concret, iar nu dintr‑o formă abstractă.

(a se vedea punctele 37-40)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 41-47)