Recurs introdus la 6 decembrie 2011 de Carlo De Nicola împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 28 septembrie 2011 pronunţate în cauza F-13/10, De Nicola/BEI

(cauza T-618/11 P)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Carlo De Nicola (Strassen, Luxemburg) (reprezentant: L. Isola, avocat)

Cealaltă parte în proces: Banca Europeană de Investiţii

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

anularea:

măsurii din 23 septembrie 2009 prin care Comitetul de recurs a respins recursul reclamantului împotriva raportului de evaluare pentru anul 2008, şi a actelor conexe;

raportului de evaluare pentru anul 2008 în totalitate;

anularea tuturor actelor conexe, subsecvente şi prealabile, printre care ghidul practic al direcţiei resurse umane (în primă instanţă, reclamantul şi-a limitat solicitarea la neaplicarea acestui ghid);

obligarea BEI la repararea prejudiciilor morale şi materiale cauzate, la plata cheltuielilor de judecată, a dobânzilor şi a echivalentului prejudiciului rezultat din devalorizarea monetară a creanţei recunoscute;

obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs este îndreptat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcţiei Publice din 28 septembrie 2011 prin care s-a respins o acţiune formulată de recurent, având ca obiect în primul rând, anularea deciziei din 23 septembrie 2009 a Comitetului de recurs al Băncii Europene de Investiţii, în al doilea rând, anularea raportului său de evaluare pentru anul 2008, în al treilea rând, anularea deciziilor de promovare din 18 martie 2009, în al patrulea rând, anularea deciziei de refuz al promovării şi în al cincilea rând, obligarea băncii la repararea prejudiciilor morale şi materiale care susţine că i-au fost cauzate.

În susţinerea concluziilor sale, recurentul arată :

Cu privire la cererile de anulare

Recurentul critică faptul că în esenţă Tribunalul a omis să se pronunţe cu privire la cererea de anulare a deciziei Comitetului de recurs care face parte din dosarul său personal şi care i-ar putea afecta cariera în viitor ;

În opinia recurentului, întrucât a atacat două acte distincte invocând motive diferite, TFP nu poate refuza în mod legal să se pronunţe, cu atât mai puţin în cazul în care s-ar considera că, pe de o parte, aceeaşi instanţă a exclus întotdeauna nulitatea derivată (care priveşte actele conexe, subsecvente şi prealabile, care nu sunt însă acte de sine stătătoare, ci sunt strâns legate de cele declarate nule sau lipsite de efecte) şi, pe de altă parte, că domnul De Nicola are un interes vădit, de asemenea, la o nouă apreciere din partea Comitetului de recurs, care este judecătorul fondului, şi care, spre deosebire de Tribunal, poate chiar să substituie aprecierea exprimată de superiorii săi cu propria apreciere.

În ceea ce priveşte acţiunea îndreptată împotriva raportului de evaluare, recurentul critică faptul că, din oficiu, TFP a refuzat mai întâi să ţină seama de numeroasele ofense dovedite pe care le suportase în cursul anului, răsturnând astfel sarcina probei, a omis să se pronunţe asupra cvasitotalităţii excepţiilor sale : de la lipsa de apreciere cu privire la anumite lucrări la obiective necorespunzătoare, de la neluarea în considerare a spiritului de iniţiativă excepţional la reaua-credinţă a notatorului său, etc.;

De asemenea, critică motivarea eronată, adeseori în urma unei denaturări a cererii, precum şi nepronunţarea cu privire la motivele privind nelegalitatea "Ghidului practic al raportului de evaluare" prin care se urmăreşte posibilitatea promovării "prietenilor", iar nu "a celor mai buni" şi pentru a evita controlul Tribunalului, întrucât a transformat caracterul absolut al evaluării anuale în caracter relativ şi nu a precizat niciodată condiţiile în care o performance este excelentă, foarte bună, corespunzătoare standardelor sau insuficientă.

În sfârşit, recurentul critică neprecizarea criteriilor utilizate pentru interpretarea cererii formulate de el în faţa Comitetului de recurs şi pentru excluderea ipotezei potrivit căreia prin atacarea nepromovării sale, nu a înţeles să atace promovările justificate decise de BEI.

Cu privire la cererile de obligare la plată

În ceea ce priveşte repararea prejudiciilor morale şi materiale rezultate din comportamentul nelegal al băncii, domnul De Nicola critică din nou invocarea din oficiu a unor mijloace de apărare de către TFP, care, mai întâi, a restrâns cererea pe baza unor excepţii neinvocate de BEI, şi astfel a respins-o, invocând o litispendenţă în raport cu o cauză la care partea renunţase şi care nu mai există, fie pentru că nu este dovedită, fie pentru că nu este prevăzută în Codul de procedură, fie pentru că, în cel mai bun caz, pretinsa cerere similară se afla pe rol în alt grad de jurisdicţie.

Domnul De Nicola reproşează, în plus, nepronunţarea cu privire la cererea de aplicare a termenelor de prescripţie prevăzute de dreptul său naţional, întrucât contractul său de muncă este un contract de drept privat şi, întrucât în calitate de parte defavorizată la contract, are dreptul la aplicarea normelor celor mai favorabile.

În sfârşit, critică caracterul eronat al premisei pe care pe care s-a întemeiat TFP, având în vedere că a înţeles să atace conduita ilicită a angajatorului său, în timp ce instanţa insistă în a căuta un act nelegal, urmărind să aplice în privinţa contractului său de muncă de drept privat dispoziţiile care sunt prevăzute în schimb în mod expres în ceea ce priveşte angajaţii din sectorul public.

____________