HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a treia)
6 iulie 2011(*)
„Marcă comunitară – Cererea de înregistrare a mărcii comunitare verbale BETWIN – Motive absolute de refuz – Caracter descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Obligația de motivare – Egalitate de tratament – Articolul 49 CE”
În cauza T‑258/09,
i‑content Ltd Zweigniederlassung Deutschland, cu sediul în Berlin (Germania), reprezentată inițial de A. Nordemann, ulterior de A. Nordemann și de T. Boddien, avocați,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de domnul S. Schäffner, în calitate de agent,
pârât,
având ca obiect o acțiune în anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 4 mai 2009 (cauza R 1528/2008-4) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal BETWIN ca marcă comunitară,
TRIBUNALUL (Camera a treia),
compus din domnul O. Czúcz (raportor), președinte, doamna I. Labucka și domnul K. O’Higgins, judecători,
grefier: doamna C. Heeren, administrator,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 6 iulie 2009,
având în vedere memoriul în răspuns depus la grefa Tribunalului la 7 octombrie 2009,
având în vedere memoriul în replică depus la grefa Tribunalului la 6 ianuarie 2010,
în urma ședinței din 30 noiembrie 2010,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 20 aprilie 2008, reclamanta, i‑content Ltd Zweigniederlassung Deutschland, a introdus la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) o cerere de înregistrare a semnului verbal BETWIN ca marcă comunitară în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)].
2 Serviciile a căror înregistrare s‑a solicitat fac parte din clasele 35, 38 și 41 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund pentru fiecare dintre aceste clase următoarei descrieri:
– clasa 35: „Publicitate; servicii de gestiune de afaceri; administrație comercială; consiliere pentru întreprinderi; lucrări de birotică; previziuni și analize economice; studii comportamentale; marketing; marketing direct; studii de piață; relații publice (Public Relations); estimări de afaceri; consiliere pentru organizarea și administrarea întreprinderilor; promovarea vânzărilor (Sales Promotion) (în beneficiul terților); comercializarea de anunțuri; servicii de agenție, și anume curtaj în contracte de vânzare și cumpărare de produse; sistematizarea informațiilor în baze de date informatice; (informații în materie de) afaceri comerciale și de întreprindere; ținerea de registre contabile, servicii de ținere de registre; închiriere de spații publicitare pentru mijloacele electronice de comunicare; (difuzarea de) anunțuri publicitare; reproducerea de documente; sondaje de opinie; editarea de texte publicitare; colectarea și compilarea de articole de presă tematice; prelucrarea textelor; curtaj în afaceri comerciale pentru terți; exploatarea unui centru de intermediere telefonică pentru vânzare, consiliere sau asistență acordată clientelei; dezvoltarea de proiecte în domeniul afacerilor, al organizării și al publicității; sponsorizare în scopuri publicitare; conceperea și dezvoltarea de emisiuni de radio și de televiziune în domeniul organizării și al publicității; organizarea și ținerea de expoziții în scopuri economice și publicitare; conceperea și dezvoltarea de spectacole, de jocuri, de loterii, de competiții, de baluri, de trageri la sorți, de concursuri în domeniul afacerilor, al organizării și al publicității; dezvoltarea de sisteme de comunicații, de rețele de prelucrare a datelor, de baze de date și de algoritmi, în special pe internet și pentru internet, în domeniul afacerilor și al organizării; (închirierea de) materiale publicitare; consiliere (în gestiunea personalului); cercetare și anchete economice; organizarea de vânzări la licitație; anchete comerciale; publicitate prin corespondență; realizarea de expertize referitoare la afaceri; estimarea de valori; analize cost/utilitate; servicii de agenție pentru prețuri; servicii de consiliere în afaceri; publicitate la televiziune; informații cu privire la afaceri; studii de piață și de marketing; planificarea de afaceri; reproducerea de documente; publicarea de texte publicitare; administrarea informatizată a bazelor de date; (reproducerea de) documente; monitorizarea de afaceri; administrarea de fișiere pe calculator; (exploatarea unei) agenții de import‑export; cercetare referitoare la întreprinderi; colectarea, întocmirea și difuzarea de informații de natură economică, statistică, baze de date informatice și alte informații de natură economică; analiză de piață; închirierea de suprafețe publicitare; studiu de piață; închirierea de materiale publicitare; prezentarea de produse în scopuri publicitare; (servicii de) agenție de publicitate; publicitate sub formă de afișe; (organizarea de) expoziții și târguri în scopuri economice și publicitare; distribuirea de mostre de produse în scopuri publicitare; închirierea de automate de vânzare; (realizarea de) previziuni economice; crearea de anunțuri pentru terți; publicitate online într‑o rețea informatică; (realizarea de) transcripții; servicii de aprovizionare pentru terți (cumpărarea de produse și servicii pentru alte întreprinderi); servicii de modelling în scopuri publicitare și promoționale; cercetare în fișiere informatice (în beneficiul terților); colectarea și compilarea de articole de presă tematice; lucrări de reproducere heliografică; recrutare (de personal); selecția de personal cu ajutorul testelor psihologice de aptitudine; ținerea de târguri în scopuri comerciale sau publicitare; plasarea de anunțuri în beneficiul terților; (compilarea de) date în baze de date informatice; facturare; publicitate directă; compilarea de date în baze de date informatice; publicitate radiofonică; fotocopii; prezentare audiovizuală în scopuri publicitare; (publicitate prin) scrieri publicitare; (distribuire de) materiale publicitare (broșuri, prospecte, imprimate, mostre de produse)”;
– clasa 38: „Telecomunicații; difuzarea de programe de radio și de televiziune, inclusiv prin intermediul rețelelor de cablu; colectarea și furnizarea de informații; agenții de presă; realizarea sau punerea la dispoziție de protocoale de comunicare pentru a permite schimbul de date sau transferul de date între doi sau mai mulți parteneri de comunicație; punerea la dispoziție a unei cutii poștale electronice; transferul de mesaje; transferul de mesaje și de imagini pe calculator; procurarea de acces la o bază de date pentru descărcarea de date și de informații prin mijloace electronice (internet); punerea la dispoziție de servicii de corespondență electronică; (difuzarea de) emisiuni de radio; executarea de servicii de telefonie și de servicii de SMS; serviciu de videotext; difuzarea, propagarea și transmiterea de imagini, de informații sonore, de grafice, de date și de alte informații prin radio, aparate de telecomunicații, mijloace electronice sau internet; servicii de acces la baze de date pe internet; servicii electronice de anunțuri (telecomunicații); punerea la dispoziție de echipamente de telecomunicații pentru comandarea de produse și servicii prin intermediul comunicației electronice de date; transmisie prin satelit; servicii de telefonie locală și interurbană, de rapel, în străinătate și mobilă; difuzarea de emisiuni de teleshopping; (informații privind) telecomunicațiile; punerea la dispoziție de rețele de telecomunicații către o rețea informatică mondială; trimiterea de mesaje pe rețele informatice; exploatarea de rețele pentru transmiterea de mesaje, de imagini, de texte, de voci, de semnale și de date; colectarea și furnizarea de mesaje de presă; procurarea de acces la baze de date; difuzarea de programe pe internet; receptarea și emiterea de mesaje, de documente și de date prin transmisie electronică; retransmiterea de apeluri telefonice sau de mesaje de telecomunicații; transmiterea (electronică) de mesaje; tablouri de afișaj și tablouri electronice de afișaj pe teme de interes general; servicii de transmitere video; difuzarea și transmiterea de informații pe rețele sau pe internet; servicii de conferințe telefonice; transmisia electronică fără fir a vocii, a datelor, a faxurilor, a imaginilor și a informațiilor; difuzarea de filme cinematografice și de programe audiovizuale; difuzarea și transmisia textelor, a mesajelor, a informațiilor, a sunetului, a imaginii și a datelor; servicii de videotelefonie; (difuzarea de) emisiuni de radio; difuzarea de programe de televiziune cu plată; servicii online și transmisii online, și anume transmisia de date vocale, de tip imagine și video, precum și punerea la dispoziție de conferințe videotelefonice și de videoconferințe”;
– clasa 41: „Traduceri; educație; formare; antrenament; divertismente; activități sportive și culturale; organizarea și ținerea de colocvii, conferințe, congrese, seminarii, simpozioane, ateliere și expoziții de toate genurile în scopuri culturale și pedagogice; evenimente de divertisment; producerea, organizarea și desfășurarea de spectacole, jocuri, loterii, competiții, baluri, trageri la sorți, concursuri de toate genurile; producerea de filme; producerea de spectacole, de programe de radio și de televiziune; publicarea de texte și de cărți; exploatarea de spații de golf, de parcuri de atracții, de vacanțe și de activități recreative; exploatarea unui teatru, a unei baze sportive, a unei săli de sport, a unui stadion și a unui centru de organizare de spectacole muzicale, sportive și a altor spectacole de divertisment; închirierea de echipament și de obiecte utilizate în sectorul educației, al formării, al divertismentului, al sportului sau al culturii; publicarea, difuzarea și editarea de scrieri cu caracter informativ de toate genurile; exploatarea de centre de fitness; săli de jocuri; exploatarea de cazinouri; producție muzicală; înregistrarea imaginii și a sunetului; servicii de baze sportive, de jocuri, de pariuri și de loterie, inclusiv pe și prin internet; punerea la dispoziție de echipamente de sport, de jocuri, de pariuri și de loterie, inclusiv pe și prin internet; punerea la dispoziție de informații online referitoare la jocuri, în special la jocuri informatice și online, precum și extensiuni informatice pentru jocuri; organizarea și rezervarea de bilete pentru spectacole și alte evenimente de divertisment; servicii de reportaje de actualitate; servicii de sport și de recreere; producerea și prezentarea de programe de radio și de televiziune, de filme, de spectacole și de emisiuni de divertisment în direct; servicii de loterie; punerea la dispoziție de jocuri informatice la care utilizatorii au acces printr‑o rețea informatică globală și/sau prin internet; servicii de parcuri de sport; producerea de emisiuni de teleshopping; servicii de programe de informații pentru radio și pentru televiziune; punerea la dispoziție de informații privind activitățile recreative; servicii informatizate de formare și de antrenament; exploatarea de studiouri muzicale, de sunet, de film, de video și de televiziune; servicii referitoare la centre de sănătate și de fitness; divertisment cinematografic, muzical, sportiv, video și teatral; organizarea de competiții de golf; exploatarea de săli de jocuri; publicarea electronică de cărți și de reviste online; rezervări pentru evenimente de divertisment; programe de informații destinate să fie transmise pe internet; vânzarea directă de programe de televiziune în favoarea mai multor canale; jocuri interactive, divertisment și concursuri interactive, precum și ghicitori și jocuri de noroc electronice, toate puse la dispoziție printr‑o rețea informatică globală sau prin internet; organizarea și desfășurarea de manifestări și de concursuri în domeniul sportiv și cultural; servicii de studio de televiziune; servicii de fotograf; exploatarea de săli de jocuri; servicii de redacție; punerea la dispoziție de informații referitoare la divertisment prin rețele informatice; exploatarea și organizarea de cluburi de fani; servicii de club de fitness; organizarea de reprezentații în direct; punerea la dispoziție de jocuri informatice interactive pentru mai mulți jucători prin internet și prin rețele electronice de comunicații; închirierea de înregistrări audiovizuale; organizarea de evenimente sportive și punerea la dispoziție de echipament în acest scop; informații referitoare la sport, la manifestări sportive și la alte evenimente de actualitate; jocuri și concursuri electronice puse la dispoziție prin internet; servicii de monitorizare în domeniul sportului; exploatarea, inițierea și organizarea de cazinouri, de jocuri de noroc, de pariuri, de pariuri sportive, de jocuri de perspicacitate și de jocuri în general; jocuri oferite online printr‑o rețea informatică; organizarea de jocuri și de competiții; punerea la dispoziție de informații referitoare la jocurile video, la jocurile informatice, la automatele de jocuri, la centrele de divertisment sau la parcurile de divertisment prin rețele de telecomunicații sau rețele informatice; punerea la dispoziție de informații online referitoare la activități de divertisment pornind de la o bază de date informatică sau de la internet; rezervarea de carduri și rezervări pentru manifestări de divertisment, manifestări sportive și culturale; organizarea de curse hipice; exploatarea de cazinouri; punerea la dispoziție de jocuri informatice online; exploatarea de săli de jocuri cu automate de divertisment și de cazinouri, precum și de centre de pariuri și de loterii de toate genurile; editarea de statistici”.
3 Prin decizia din 10 septembrie 2008, examinatorul a respins cererea pentru toate serviciile în cauză în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009].
4 La 22 octombrie 2008, reclamanta a introdus o cale de atac împotriva deciziei examinatorului în temeiul articolelor 57-62 din Regulamentul nr. 40/94 (devenite articolele 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009).
5 Prin Decizia din 4 mai 2009 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a patra de recurs a OAPI a respins calea de atac pentru motivul că semnul verbal BETWIN era descriptiv pentru toate serviciile vizate în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 și lipsit de caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat.
6 În ceea ce privește caracterul descriptiv, camera de recurs a subliniat că și‑a întemeiat aprecierea pe semnificația semnului verbal în engleză și, prin urmare, pe modul în care este perceput în regiunile anglofone ale Uniunii. Ea a reținut, în esență, că, luată în considerare în ansamblu, combinația elementelor „bet” și „win” evoca posibilitatea de a „paria și a câștiga” și că era vorba despre un cuvânt compus în conformitate cu regulile limbii engleze, a cărui semnificație evidentă a priori nu era cu nimic modificată prin omiterea cuvântului „and” (și). Pe de altă parte, potrivit camerei de recurs, semnificația acestui cuvânt este direct comprehensibilă, întrucât semnul verbal îi sugerează în mod direct și fără efort de analiză consumatorului final vizat de ofertele de pariuri și de jocuri‑concurs că serviciile oferite îi dau posibilitatea să parieze pentru a câștiga ceva (punctele 15-17 din decizia atacată). Aceasta a mai considerat că era vorba despre o combinație între două forme verbale care, în interacțiunea lor, ofereau informații despre tipul și despre destinația serviciilor desemnate și, așadar, nu ar putea fi altfel decât descriptivă (punctul 18 din decizia atacată). Pe de altă parte, ea a respins cealaltă interpretare a semnului verbal a cărui înregistrare era solicitată, și anume „be twin”, deoarece „fii un [frate] geamăn” ar fi un mesaj lipsit de relevanță în raport cu serviciile vizate (punctul 19 din decizia atacată).
7 În ceea ce privește serviciile aflate sub incidența mărcii solicitate, camera de recurs a conchis la punctul 20 din decizia atacată că ele priveau, în esență, servicii din sectorul jocurilor de noroc și al pariurilor, care aveau drept obiectiv să îi permită consumatorului final să încheie pariuri și să realizeze câștiguri. Ea a mai considerat la punctul 21 din decizia atacată că marketingul modern asociază în diferite moduri vânzările și șansele aleatorii de câștig, făcând referire, printre altele, la canalele de televiziune și la ofertele pe internet care prevăd elemente de joc de noroc și de pariu pentru promovarea vânzărilor, precum și canale de teleshopping. Camera de recurs a precizat, de altfel, la punctul 22 din decizia atacată că sectorul pariurilor și al jocurilor‑concurs a devenit un sector care generează o cifră de afaceri considerabilă, ale cărui oferte nu pot fi toate calificate drept serioase. În plus, din cuprinsul punctului 23 din decizia atacată rezultă că, potrivit camerei de recurs, serviciile solicitate includ servicii necesare din punct de vedere tehnic pentru realizarea vânzării de pariuri și de jocuri‑concurs cu privire la care marca solicitată este de asemenea descriptivă, în măsura în care fac posibilă îndeplinirea condițiilor tehnice de punere în aplicare a pariurilor și a jocurilor‑concurs, și că, în plus, acestea din urmă pot fi un element esențial al manifestărilor de jocuri și de divertisment, inclusiv, de exemplu, în cadrul emisiunilor de televiziune. În ceea ce privește serviciile din clasa 35, camera de recurs a considerat la punctul 24 din decizia atacată, printre altele, că acestea aveau ca obiect informații de natură comercială și statistică indispensabile din punctul de vedere al celui care oferă un pariu pentru a putea calcula riscul, cu alte cuvinte, raportul dintre șansa de a câștiga, care face obiectul unei trageri la sorți, și probabilitatea evenimentului care face obiectul pariului. În raport cu celelalte servicii, în special cu cele din clasa 35, camera de recurs a conchis, la punctul 25 din decizia atacată, că priveau într‑un mod foarte general promovarea vânzărilor și că, având în vedere că cererea de înregistrare privea serviciile în cauză într‑un mod foarte general, respingerea trebuia să fie confirmată pentru serviciile respective în mod global și a reținut că, în plus, toate serviciile erau legate în mod indisociabil.
8 Camera de recurs a considerat, în plus, la punctul 26 din decizia atacată că, în fața acesteia, reclamanta nu a mai invocat înregistrările mărcilor eventual comparabile, adăugând că, în orice caz, examinatorul era îndreptățit să le ia în considerare fără a le recunoaște un efect obligatoriu.
9 În ceea ce privește articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, camera de recurs a reținut la punctul 27 din decizia atacată că, în calitate de indicație descriptivă a cărei semnificație putea fi înțeleasă de oricine, chiar fără cunoștințe de specialitate și fără vreun efort de analiză, semnul verbal a cărui înregistrare era solicitată era totodată lipsit de caracter distinctiv. Ea a considerat, pe de altă parte, că semnul nu făcea decât să vehiculeze un îndemn general de a participa la anumite pariuri sau jocuri ori de a obține avantaje economice sub formă de câștiguri, fără a preciza legătura posibilă cu un prestator determinat, și, așadar, era lipsit de caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
Concluziile părților
10 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate, precum și a deciziei examinatorului;
– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
11 OAPI solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
12 În cursul ședinței, răspunzând la o întrebare a Tribunalului, reclamanta a precizat că renunță la primul capăt de cerere în măsura în care acesta urmărește anularea deciziei examinatorului.
În drept
13 În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive, întemeiate fiecare pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat, pe încălcarea articolului 83 din același regulament coroborat cu principiul egalității de tratament, precum și a articolelor 6 și 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, denumită în continuare „CEDO”, și pe încălcarea articolului 49 CE.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009
Argumentele părților
14 Reclamanta susține că în mod greșit camera de recurs a conchis că marca solicitată era descriptivă. Ea arată că marca solicitată este o invenție lexicală nedescriptivă în ansamblu și neobișnuită ca structură, întrucât combinația dintre cele două verbe ar fi neobișnuită în limba engleză. În opinia acesteia, nu este posibil să se găsească exemple de adăugare a unui verb sau a unui substantiv la cuvântul „bet” pentru a constitui un cuvânt compus. Marca solicitată nu ar fi constituită nici dintr‑o juxtapunere de cuvinte, formată în mod obișnuit în engleză, precum combinația cuvintelor „bet” (a paria, pariu) și „win” (a câștiga, câștig).
15 Potrivit reclamantei, pretinsul caracter descriptiv al mărcii solicitate nu poate fi justificat prin faptul că domeniul pariurilor și al jocurilor pe bani a devenit, între timp, foarte profitabil.
16 Reclamanta susține, în plus, că respectiva cameră de recurs nu a analizat în mod pertinent argumentul acesteia potrivit căruia marca solicitată ar putea fi citită și ca o combinație între cuvintele „be” și „twin”, ca în cazul software‑ului beTwin, și s‑ar fi lăsat ghidată de ipoteza eronată potrivit căreia consumatorul mediu urmărește întotdeauna, în primul rând, semnificația descriptivă a unei mărci.
17 Reclamanta precizează, în sfârșit, cu titlu subsidiar, că concluzia privind un eventual caracter descriptiv al mărcii solicitate ar fi justificată cel mult pentru servicii care vizează în mod direct furnizarea de prestații privind pariurile și jocurile pe bani.
18 OAPI contestă argumentele reclamantei și susține că termenul „betwin” este descriptiv.
19 În ceea ce privește, în special, serviciile care fac obiectul cererii de înregistrare, OAPI observă că semnul verbal BETWIN are un caracter descriptiv în raport cu serviciile din sectorul jocurilor de noroc, precum și pentru serviciile vizate în cererea de înregistrare a mărcii care sunt necesare din punct de vedere tehnic pentru realizarea vânzării de pariuri și de jocuri‑concurs. OAPI precizează că toate serviciile din clasele 35, 38 și 41 vizate în cerere sunt indisociabil legate și că există, cel puțin, o legătură strânsă și indisociabilă între aceste servicii și pariurile sportive și de altă natură, jocurile de noroc, loteriile, jocurile‑concurs sau altele ori, mai mult, că serviciile menționate implică în mod explicit realizarea acestora din urmă.
Aprecierea Tribunalului
20 În temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, se refuză înregistrarea „mărci[lor] care sunt compuse exclusiv din semne sau indicații ce pot să servească, în comerț, pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, proveniența geografică sau data fabricației produsului sau a prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora”. Potrivit alineatului (2) al aceluiași articol, „[a]lineatul (1) se aplică chiar dacă motivele de refuz nu există decât într‑o parte a Comunității”.
21 Potrivit unei jurisprudențe constante, articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/209 se opune ca semnele sau indicațiile pe care le menționează să fie rezervate unei singure întreprinderi în temeiul înregistrării lor ca marcă. Această dispoziție urmărește un scop de interes general care impune ca astfel de semne sau de indicații să poată fi utilizate în mod liber de toți (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 20 noiembrie 2007, Tegometall International/OAPI – Wuppermann (TEK), T‑458/05, Rep., p. II‑4721, punctul 77 și jurisprudența citată, și Hotărârea Tribunalului din 9 iulie 2008, Reber/OAPI – Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli (Mozart), T‑304/06, Rep., p. II‑1927, punctul 86].
22 Semnele vizate la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 sunt considerate incapabile să îndeplinească funcția esențială a mărcii, și anume identificarea originii comerciale a produsului sau a serviciului în cauză, pentru a‑i permite astfel consumatorului care achiziționează produsul sau serviciul desemnat de marcă să facă aceeași alegere, la o achiziționare ulterioară, dacă experiența se dovedește pozitivă, sau să aleagă în mod diferit, dacă aceasta se dovedește negativă [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 27 noiembrie 2003, Quick/OAPI (Quick), T‑348/02, Rec., p. II‑5071, punctul 28 și jurisprudența citată, și Hotărârea Mozart, punctul 21 de mai sus, punctul 87; a se vedea de asemenea, în acest sens, Hotărârea Curții din 23 octombrie 2003, OAPI/Wrigley, C‑191/01 P, Rec., p. I‑12447, punctul 30].
23 Semnele și indicațiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 sunt cele care pot servi, într‑o utilizare normală din punctul de vedere al publicului relevant, pentru a desemna fie direct, fie prin menționarea uneia dintre caracteristicile sale esențiale produsul sau serviciul pentru care se solicită înregistrarea [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 22 iunie 2005, Metso Paper Automation/OAPI (PAPERLAB), T‑19/04, Rec., p. II‑2383, punctul 24 și jurisprudența citată, și Hotărârea Mozart, punctul 21 de mai sus, punctul 88].
24 Rezultă că, pentru ca un semn să intre sub incidența interdicției prevăzute de dispoziția menționată, trebuie să prezinte cu produsele sau serviciile în cauză un raport suficient de direct și de concret de natură să îi permită publicului vizat să perceapă imediat și fără a sta pe gânduri o descriere a produselor și a serviciilor în cauză sau a uneia dintre caracteristicile acestora (a se vedea Hotărârea PAPERLAB, punctul 23 de mai sus, punctul 25 și jurisprudența citată).
25 Trebuie amintit, de asemenea, că aprecierea caracterului descriptiv al unui semn se poate realiza numai, pe de o parte, în raport cu percepția publicului vizat asupra acestuia și, pe de altă parte, în raport cu produsele sau serviciile vizate [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 7 iunie 2005, Münchener Rückversicherungs‑Gesellschaft/OAPI (MunichFinancialServices), T‑316/03, Rec., p. II‑1951, punctul 26 și jurisprudența citată).
26 În speță, în ceea ce privește publicul în raport cu care trebuie să se aprecieze motivul absolut de refuz în cauză, camera de recurs a reținut, în esență, că era constituit din consumatorul mediu, ceea ce, în fond, reclamanta nu contestă. Pe de altă parte, având în vedere că semnul verbal BETWIN este constituit din cuvinte din limba engleză, camera de recurs a reținut în mod întemeiat caracterul descriptiv al acestuia, în special din punctul de vedere al publicului anglofon.
27 Trebuie, așadar, să se examineze dacă există, din punctul de vedere al publicului menționat, un raport suficient de direct și de concret între semnul verbal în discuție și serviciile pentru care a fost solicitată înregistrarea.
28 În ceea ce privește serviciile vizate, din cuprinsul punctului 2 de mai sus rezultă că acestea aparțin claselor 35, 38 și 41. Părțile sunt de acord în mod întemeiat asupra faptului că acestea cuprind, pe de o parte, servicii care au ca obiect oferta de pariuri sau de jocuri pe bani și, pe de altă parte, servicii care nu au o legătură directă cu acest sector. În raport cu acestea din urmă, reclamanta susține în mod subsidiar că marca solicitată nu poate, în orice caz, să fie considerată descriptivă în privința lor. Tribunalul consideră util să examineze mai întâi legalitatea deciziei atacate în raport cu prima categorie de servicii, care au ca obiect oferta de pariuri sau de jocuri pe bani.
– Cu privire la caracterul descriptiv al mărcii solicitate în raport cu serviciile care au ca obiect oferta de pariuri sau de jocuri pe bani
29 Trebuie amintit că, pentru ca o marcă reprezentată de un neologism sau de un cuvânt care rezultă dintr‑o combinație de elemente să fie considerată descriptivă în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, nu este suficient să se constate un eventual caracter descriptiv în ceea ce privește fiecare dintre aceste elemente. Un astfel de caracter trebuie constatat totodată pentru neologismul sau pentru cuvântul însuși (Hotărârea Tribunalului PAPERLAB, punctul 23 de mai sus, punctul 26, Hotărârea Tribunalului din 14 iunie 2007, Europig/OAPI (EUROPIG), T‑207/06, Rep., p. II‑1961, punctul 28, și Hotărârea Tribunalului din 25 martie 2009, allsafe Jungfalk/OAPI (ALLSAFE), T‑343/07, nepublicată în Repertoriu, punctul 22].
30 O marcă constituită dintr‑un neologism sau dintr‑un cuvânt compus din elemente care fiecare este descriptiv în ceea ce privește caracteristicile produselor sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea este ea însăși descriptivă în ceea ce privește caracteristicile acestor produse sau ale acestor servicii, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, cu excepția cazului în care există o diferență perceptibilă între neologism sau cuvânt și simpla însumare a elementelor care îl compun. Aceasta presupune că, din cauza caracterului neobișnuit al combinației în raport cu produsele sau serviciile menționate, neologismul sau cuvântul creează o impresie suficient de îndepărtată de cea produsă prin simpla reunire a precizărilor aduse de elementele care îl compun, astfel încât el primează în fața însumării acestor elemente. În această privință, este de asemenea pertinentă analiza termenului în cauză potrivit regulilor lexicale și gramaticale corespunzătoare (a se vedea Hotărârea ALLSAFE, punctul 29 de mai sus, punctul 23 și jurisprudența citată).
31 În ceea ce privește modul în care marca solicitată este înțeleasă de publicul pertinent în speță, astfel cum a arătat camera de recurs la punctul 16 din decizia atacată, confirmând astfel decizia examinatorului, marca solicitată este constituită din două cuvinte englezești, și anume „bet” (a paria, pariu) și „win” (a câștiga, câștig). Este vorba despre doi termeni de uz curent în limba engleză, ceea ce, de altfel, reclamanta nu contestă.
32 În ceea ce privește combinația dintre aceste două cuvinte, camera de recurs a arătat la punctele 16 și 17 din decizia atacată că, luată în considerare în ansamblu, aceasta evocă posibilitatea de „a paria și a câștiga”. În opinia camerei de recurs, această combinație poate fi înțeleasă în mod direct de publicul relevant și, în plus, există un raport strâns între semnificațiile acestor două cuvinte: se pariază ca să se câștige, iar pentru a câștiga, trebuie mai întâi să se mizeze. Această apreciere trebuie confirmată. Astfel, după cum a arătat camera de recurs, omiterea cuvântului „and” nu înlătură nimic din semnificația evidentă a termenului compus „betwin”. Așadar, indiferent dacă este înțeles ca succesiunea a două substantive, a două infinitive sau a două verbe cu sensul de imperativ, nu este vorba de o combinație neobișnuită sau arbitrară al cărei sens să se îndepărteze de acela al simplei însumări a elementelor care o compun.
33 În legătură cu serviciile în cauză, camera de recurs citează ca exemple la punctul 20 din decizia atacată serviciile care corespund următoarei descrieri: „conceperea și dezvoltarea de spectacole, de jocuri, de loterii, de competiții, de baluri, de trageri la sorți, de concursuri; producerea, organizarea și desfășurarea de jocuri, loterii, competiții, baluri, trageri la sorți, concursuri de toate genurile; săli de jocuri; exploatarea de cazinouri; servicii de centre sportive, de jocuri, de pariuri și de loterie, inclusiv pe și prin internet; exploatarea de săli de jocuri; punerea la dispoziție de jocuri interactive pe calculator; inițierea și organizarea de cazinouri, de jocuri de noroc, de jocuri de cărți, de pariuri, de pariuri sportive, de jocuri de perspicacitate; automate de joc; exploatarea de cazinouri, exploatarea de săli de jocuri; exploatarea de centre de pariuri și de loterii de toate genurile” (denumite în continuare „serviciile menționate la punctul 20 din decizia atacată”).
34 În raport cu cele trei clase de servicii cuprinse în cererea de înregistrare a mărcii, astfel cum sunt amintite la punctul 2 de mai sus, și anume clasele 35, 38 și 41, trebuie remarcat că lista de servicii aparținând clasei 35 cuprinde serviciile „conceperea și dezvoltarea de spectacole, de jocuri, de loterii, de competiții, de baluri, de trageri la sorți, de concursuri în domeniul afacerilor, al organizării și al publicității”, care, având în vedere că sunt aproape identice cu serviciile menționate la punctul 20 din decizia atacată, intră sub incidența argumentelor camerei de recurs expuse la punctul 20 menționat, chiar dacă decizia atacată nu arată în mod explicit acest lucru. În ceea ce privește clasa 38, niciunul dintre serviciile care sunt enumerate aici nu corespunde cu cele menționate la același punct 20 din decizia atacată. În privința serviciilor aparținând clasei 41, trebuie precizat că este vorba, în parte, de serviciile menționate la punctul 20 din decizia atacată (a se vedea punctul 33 de mai sus).
35 Trebuie precizat că, în raport cu serviciile din sectorul pariurilor și al jocurilor pe bani, astfel cum au fost descrise la cele două puncte precedente, camera de recurs a considerat în mod corect la punctul 20 din decizia atacată că aceste servicii aveau ca obiectiv să îi permită consumatorului final să încheie pariuri și să realizeze câștiguri. În raport cu aceste servicii, considerația de la punctul 32 de mai sus, potrivit căreia nu există o diferență perceptibilă între neologismul „betwin” și simpla însumare a elementelor care îl compun, este, prin urmare, perfect relevantă. Astfel, după cum arată camera de recurs la punctul 18 din decizia atacată, în interacțiunea lor, termenii „bet” și „win” aduc informații clare în legătură cu destinația serviciilor în cauză și cu împrejurările utilizării lor, astfel încât sunt descriptivi în privința acestora. De asemenea, pentru serviciile de această natură, termenul combinat „betwin” îi va evoca publicului relevant posibilitatea de a paria și de a câștiga.
36 Niciunul dintre argumentele ridicate de reclamantă nu repune în discuție această apreciere.
37 Contrar afirmațiilor acesteia, faptul că respectiva combinație dintre două verbe este neobișnuită în engleză și că în lexic nu există combinații ale termenului „bet” cu un alt cuvânt nu are drept consecință ca, în speță, combinația cu un alt cuvânt să aibă, pentru publicul relevant, un sens imediat perceptibil și nici ca respectiva combinație să fie de natură să genereze vreo dificultate de înțelegere. Astfel, ținând seama de relația strânsă dintre semnificațiile celor doi termeni, omiterea cuvântului „și” sau a semnului & nu îl va împiedica să înțeleagă că serviciile oferite îi permit să parieze ca să câștige. În orice caz, astfel cum arată camera de recurs la punctul 15 din decizia atacată, faptul că este vorba de o combinație între cuvinte scrise ca un singur termen, fără cratimă și fără spațiu, nu este determinant, după cum nu este determinant de altfel nici faptul că este vorba despre un termen care nu se regăsește în lexic [a se vedea, în acest sens și prin analogie, Hotărârea Tribunalului din 26 octombrie 2000, Harbinger/OAPI (TRUSTEDLINK), T‑345/99, Rec., p. II‑3525, punctul 37 și jurisprudența citată].
38 În privința argumentului reclamantei potrivit căruia caracterul descriptiv al mărcii solicitate nu s‑ar putea justifica prin faptul că domeniul pariurilor și al jocurilor pe bani a devenit, între timp, foarte profitabil, trebuie precizat că, chiar dacă la punctul 22 din decizia atacată camera de recurs face într‑adevăr referire la împrejurarea că sectorul în cauză generează o cifră de afaceri considerabilă și ridică întrebări legate de protecția juridică a consumatorilor, aceasta nu a ajuns însă la o concluzie anume pentru a aprecia caracterul descriptiv al mărcii solicitate în raport cu serviciile care aparțin sectorului pariurilor și al jocurilor pe bani.
39 În privința argumentului potrivit căruia există un software numit „beTwin” și că marca solicitată ar putea fi citită, așadar, de publicul relevant ca o combinație între cuvintele „be” și „twin”, trebuie amintit că, astfel cum arată OAPI, trebuie respinsă înregistrarea unui semn verbal, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, dacă cel puțin una dintre semnificațiile sale potențiale desemnează caracteristici ale produselor sau serviciilor vizate (Hotărârea Curții OAPI/Wrigley, punctul 22 de mai sus, punctul 32, și Hotărârea Curții din 12 februarie 2004, Campina Melkunie, C‑265/00, Rec., p. I‑1699, punctul 38). Ținând seama și de faptul că este necesar să se facă abstracție de modul special de scriere a denumirii software‑ului în cauză, beTwin, în cadrul unei cereri de înregistrare a unei mărci verbale care se poate scrie în diferite moduri, din această jurisprudență rezultă că o utilizare efectivă specială a cuvântului compus respectiv într‑un domeniu specific nu exclude ca, în prezența unor servicii care au o legătură directă cu sectorul pariurilor și al jocurilor, termenul „betwin” să poată fi înțeles ca o referire la posibilitatea de a paria și a câștiga.
40 Rezultă din cele arătate mai sus că trebuie confirmată concluzia camerei de recurs potrivit căreia marca solicitată BETWIN este descriptivă, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, pentru serviciile care au ca obiect oferta de pariuri sau de jocuri pe bani.
– Cu privire la caracterul descriptiv al mărcii solicitate în raport cu serviciile care nu au ca obiect oferta de pariuri sau de jocuri pe bani
41 Camera de recurs arată la punctul 25 din decizia atacată că modul de redactare a serviciilor vizate este de asemenea natură încât există între acestea o legătură indisociabilă. Pe de altă parte, în opinia ei, nu este posibil ca, pe baza listei foarte lungi de servicii din clasele 35, 38 și 41, să se identifice acelea care nu au nicio legătură cu pariurile sau cu jocurile‑concursuri și cele care nu au decât o legătură aleatorie cu respectivele pariuri sau jocuri‑concurs.
42 În această privință, Curtea a amintit, pe de o parte, că examinarea motivelor absolute de refuz trebuie să se facă pentru fiecare dintre produsele sau serviciile pentru care se solicită înregistrarea mărcii și, pe de altă parte, că decizia prin care autoritatea competentă refuză înregistrarea unei mărci trebuie să fie motivată, în principiu, pentru fiecare dintre produsele sau serviciile respective (a se vedea Ordonanța Curții din 18 martie 2010, CFCMCEE/OAPI, C‑282/09 P, Rep., p. I‑2395, punctul 37 și jurisprudența citată).
43 Este adevărat că, dacă același motiv de refuz este invocat pentru o categorie sau pentru un grup de produse sau servicii, OAPI se poate limita la o motivare generală pentru toate produsele sau serviciile vizate (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Curții din 15 februarie 2007, BVBA Management, Training en Consultancy, C‑239/05, Rep., p. I‑1455, punctul 37).
44 Această posibilitate nu poate totuși să aducă atingere cerinței esențiale ca orice decizie prin care se refuză acordarea beneficiului unui drept recunoscut de dreptul comunitar să poată fi supusă unui control jurisdicțional destinat să asigure protecția efectivă a acestui drept și care, ca urmare a acestui fapt, trebuie să vizeze legalitatea motivelor acestui refuz (a se vedea Ordonanța CFCMCEE/OAPI, punctul 42 de mai sus, punctul 39 și jurisprudența citată).
45 Trebuie amintit, în această privință, că posibilitatea camerei de recurs de a efectua o motivare globală pentru o serie de produse sau servicii nu poate viza decât produse și servicii care prezintă între ele un raport suficient de direct și de concret pentru a forma o categorie suficient de omogenă pentru a permite ca ansamblul considerațiilor de fapt și de drept care constituie motivarea deciziei în cauză, pe de o parte, să explice suficient raționamentul urmat de camera de recurs pentru fiecare dintre produsele și serviciile din această categorie și, pe de altă parte, să se poată aplica fără distincție fiecărui produs și serviciu vizat [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 2 aprilie 2009, Zuffa/OAPI (ULTIMATE FIGHTING CHAMPIONSHIP), T‑118/06, Rep., p. II‑841, punctul 28 și jurisprudența citată]. În special, chiar și în cazul în care produsele sau serviciile în cauză sunt din aceeași clasă în sensul Aranjamentului de la Nisa, acest lucru nu este suficient în sine pentru a ajunge la concluzia unei omogenități suficiente, întrucât aceste clase cuprind deseori o mare varietate de produse sau servicii care nu prezintă în mod necesar între ele un raport suficient de direct și de concret (Ordonanța CFCMCEE/OAPI, punctul 42 de mai sus, punctul 40).
46 Pe de altă parte, lipsa motivării sau motivarea insuficientă, care țin de încălcarea normelor fundamentale de procedură în sensul articolului 253 CE, este un motiv de ordine publică ce trebuie invocat din oficiu [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 17 aprilie 2008, Dainichiseika Colour & Chemicals Mfg./OAPI – Pelikan (Reprezentarea unui pelican), T‑389/03, nepublicată în repertoriu, punctul 85 și jurisprudența citată].
47 În speță, trebuie precizat mai întâi că rezultă din jurisprudența citată la punctul precedent că argumentul OAPI invocat în cadrul ședinței, potrivit căruia argumentul privind lipsa de motivare sau insuficienta motivare a deciziei atacate este tardiv, nu poate decât să fie respins.
48 Pe de altă parte, răspunzând la o întrebare adresată de Tribunal în ședință, prin care se solicita OAPI să precizeze căror clase de servicii aflate sub incidența mărcii solicitate li se aplicau motivele enunțate la punctul 20 și următoarele din decizia atacată, acesta din urmă a susținut că punctele 20-22 din decizia menționată se refereau la serviciile din clasele 38 și 41 și că, începând cu punctul 24, camera de recurs avea în vedere clasa 35. OAPI a mai amintit că jurisprudența permite încadrarea serviciilor în categorii și că toate serviciile cuprinse în cererea de înregistrare nu trebuiau, așadar, să fie preluate literal.
49 Se impune constatarea că decizia atacată nu oferă decât puține repere pentru a asocia diferitele motive de refuz cu foarte numeroasele servicii din clasele 35, 38 și 41, aflate sub incidența mărcii solicitate și enumerate la punctul 2 de mai sus, și că o la o lectură atentă a acestei decizii nu se poate valida analiza efectuată de OAPI, menționată la punctul precedent.
50 Mai întâi, astfel cum s‑a discutat în special la punctul 34 de mai sus, o parte a serviciilor aflate, pe de o parte, sub incidența clasei 35 și, pe de altă parte, a clasei 41 poate fi asociată cu siguranță motivelor evocate la punctul 20 din decizia atacată.
51 În rest, în ceea ce privește, în primul rând, serviciile care rezultă din clasa 35, ele cuprind servicii care privesc domeniul publicității în sens larg. Or, pe lângă serviciile menționate la punctul 34 de mai sus, respectiva clasă 35 cuprinde de asemenea o serie de servicii care, chiar dacă aparțin sectorului publicității în sens larg, sunt cu toate acestea foarte eterogene, fiind vorba, de exemplu, de servicii foarte diverse precum, de exemplu, „consiliere pentru întreprinderi”, „ținerea de registre contabile, servicii de ținere de registre”, „cercetare și anchete economice”, „(exploatarea unei) agenții de import‑export”, „închirierea de materiale publicitare”, „publicitate sub formă de afișe”, „închirierea de automate de vânzare”, „recrutare (de personal)”, „selecția de personal cu ajutorul testelor psihologice de aptitudine” sau „compilarea de date în baze de date informatice”.
52 Motivul de la punctul 21 din decizia atacată, potrivit căruia, în esență, marketingul modern asociază în diferite moduri vânzările și șansele aleatorii de câștig, nu oferă o perspectivă de analiză care să permită reunirea tuturor serviciilor în cauză ca aparținând unei categorii omogene.
53 Cât despre constatarea de la punctul 24 din decizia atacată, potrivit căreia respectiva clasă 35 include servicii care au ca obiect informații de natură comercială și statistică indispensabile pentru oferta de pariuri, se impune constatarea că aceasta are un caracter foarte general și nu se aplică decât, cel mult, unei părți a serviciilor din clasa vizată. Pe de altă parte, nu este de competența Tribunalului să cerceteze căror servicii din clasa 35 li se poate aplica acest argument.
54 De asemenea, la punctul 25 din decizia atacată, camera de recurs a examinat un anumit număr de servicii și, în special, pe acelea din clasa 35. Ea a susținut că acestea din urmă vizau într‑un mod foarte general promovarea vânzărilor „sub forma promovării vânzărilor chiar de pariuri sportive, pe de o parte, și, pe de altă parte, prin punerea în aplicare direcționată a pariurilor sportive pentru a stimula vânzarea altor produse sau servicii”. Sunt citate ca exemple serviciile de publicitate, serviciile de gestiune de afaceri, administrația comercială, colectarea de articole de presă și sponsorizarea. Aceste motive nu sunt suficiente nici pentru a demonstra că serviciile eterogene din clasa 35, precum cele menționate la punctul 51 de mai sus, formează o categorie de o omogenitate suficientă pentru a permite aplicarea unei motivări globale a caracterului descriptiv al mărcii solicitate în privința lor.
55 Camera de recurs a adăugat la punctul 25 din decizia atacată că, întrucât cererea de înregistrare vizează serviciile în cauză într‑un mod foarte general, respingerea pentru serviciile menționate trebuie confirmată în mod global. Ea face trimitere, în această privință, la punctul 33 din Hotărârea din 7 iunie 2001, DKV/OAPI (EuroHealth) (T‑359/99, Rec., p. II‑1645), în care Tribunalul a considerat că, întrucât reclamanta a solicitat în această cauză înregistrarea semnului respectiv pentru ansamblul serviciilor din categoria „asigurări”, fără a face o distincție între ele, trebuia să se confirme aprecierea camerei de recurs în măsura în care viza ansamblul acestor servicii. Or, cazul unei clase descrise în mod generic în cererea de înregistrare drept „asigurări și servicii financiare” nu se poate transpune în cazul de față, în care a fost prezentată o listă de servicii foarte diverse.
56 În al doilea rând, în ceea ce privește serviciile din clasa 38, referitoare la sectorul telecomunicațiilor, trebuie precizat că, deși cuprind de asemenea servicii diverse precum, printre altele, difuzarea de programe de radio și de televiziune, inclusiv prin intermediul rețelelor de cablu, agențiile de presă, serviciile de conferințe telefonice, transmisia prin satelit, serviciile de telefonie, difuzarea de emisiuni de teleshopping, este totuși posibil ca acestea să fie considerate ca făcând parte dintr‑o categorie omogenă de servicii în vederea unei motivări globale.
57 Chiar dacă clasa 38 nu este menționată în mod explicit, argumentația dezvoltată la punctul 23 din decizia atacată se raportează în mod evident la această categorie de servicii. La acest punct, camera de recurs arată printre altele că serviciile solicitate includ servicii necesare din punct de vedere tehnic pentru realizarea și pentru vânzarea de pariuri și de jocuri‑concurs, și anume difuzarea de emisiuni de televiziune, în special pe așa‑numitele canale de televiziune cu plată, internet, software‑uri și jocuri informatice corespunzătoare. În plus, în opinia sa, astfel de pariuri și astfel de jocuri pot fi elemente esențiale ale manifestărilor de jocuri și de divertisment, inclusiv în cadrul difuzării la televiziune. Se precizează totodată că difuzarea de manifestări sportive la televiziune este însoțită adesea de informații despre anumite cote de pariuri ale unui prestator privat.
58 Faptul că diverse tipuri de servicii de telecomunicații sunt necesare din punct de vedere tehnic pentru realizarea și pentru vânzarea de pariuri și de jocuri‑concurs sau că astfel de pariuri sau de jocuri pot fi elemente esențiale ale unor manifestări de jocuri sau de divertisment difuzate la televiziune sau pe alte suporturi nu demonstrează un raport suficient de direct și de concret între marca solicitată BETWIN, cu privire la care s‑a demonstrat că evocă publicului pertinent posibilitatea de a paria și de a câștiga, și aceste servicii care, chiar dacă pot servi drept instrument tehnic în sectorul jocurilor și al pariurilor, nu au în sine ca obiect realizarea de pariuri și nici urmărirea de câștiguri prin intermediul lor. Mai mult, în ceea ce privește menționarea, la punctul 21 din decizia atacată, în privința serviciilor de marketing, a exemplului canalelor de televiziune și a ofertelor pe internet care prevăd elemente de jocuri de noroc și de pariuri pentru a promova vânzările, precum și a exemplului canalelor de teleshopping care fac apel la elemente aleatorii care evocă pariuri pentru a stimula vânzările, în lipsa vreunei trimiteri concrete la clasa 38 în cuprinsul acestui punct, Tribunalul nu poate stabili dacă această argumentație urmărea să demonstreze caracterul descriptiv al mărcii solicitate în raport cu serviciile cuprinse în clasa menționată, astfel încât, și în această privință, trebuie să se constate în decizia atacată o lipsă de motivare.
59 Trebuie să se conchidă, așadar, că respectiva cameră de recurs nu a demonstrat corespunzător caracterul descriptiv al mărcii solicitate în raport cu serviciile din clasa 38, astfel încât motivul întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 trebuie primit în privința acestor servicii.
60 În al treilea rând, în ceea ce privește clasa 41, se impune constatarea că decizia atacată nu o menționează decât în concluzia cu privire la caracterul descriptiv din cuprinsul punctului 25 (a se vedea punctul 41 de mai sus). Astfel cum s‑a subliniat la punctul 34 de mai sus, o parte din serviciile din această clasă se raportează în mod evident la sectorul jocurilor și al pariurilor. Clasa menționată cuprinde totodată anumite servicii legate de domeniul informaticii și al telecomunicațiilor, precum și de domeniul sportiv. În rest, serviciile din clasa 41 vizează o serie de servicii eterogene, precum serviciile de traducere, de educație, de formare, organizarea și desfășurarea de colocvii, de conferințe, de congrese, de seminarii, de simpozioane, de ateliere și de expoziții de toate genurile în scopuri culturale și pedagogice, publicarea de texte și de cărți, servicii de fotograf, servicii referitoare la centre de sănătate și de fitness.
61 Chiar dacă anumite motive din decizia atacată ar trebui interpretate ca aplicându‑se anumitor servicii din clasa 41, în special celor legate de domeniul informaticii și al telecomunicațiilor, precum și de domeniul sportiv, ținând seama de caracterul eterogen al serviciilor din clasa menționată și în lipsa din decizia atacată a unei discuții explicite cu privire la acestea, ar fi trebuit să se ridice din oficiu pentru serviciile din clasa 41, cu excepția celor menționate explicit la punctul 20 din decizia atacată, în conformitate cu jurisprudența citată la punctul 46 de mai sus, faptul că respectiva cameră de recurs nu a motivat corespunzător decizia în cauză, arătând, după cum ar fi trebuit să procedeze, că era vorba despre o categorie omogenă de servicii căreia camera de recurs i‑ar fi putut aplica o motivare globală în ce privește caracterul descriptiv al mărcii solicitate pentru acele servicii.
62 Rezultă din cele de mai sus că respectiva cameră de recurs a demonstrat în mod corect caracterul descriptiv al mărcii solicitate pentru serviciile menționate la punctul 20 din decizia atacată, precum și pentru serviciile „conceperea și dezvoltarea de spectacole, de jocuri, de loterii, de competiții, de baluri, de trageri la sorți, de concursuri în domeniul afacerilor, al organizării și al publicității” din clasa 35. Cu toate acestea, primul motiv trebuie primit în ceea ce privește serviciile din clasa 38 și decizia atacată trebuie să fie de asemenea anulată din cauza unei lipse de motivare ridicate din oficiu pentru celelalte servicii din clasa 35, precum și pentru serviciile din clasa 41, cu excepția celor menționate explicit la punctul 20 din decizia atacată.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009
Argumentele părților
63 Reclamanta susține că marca solicitată BETWIN prezintă gradul minim necesar de putere distinctivă pentru a fi înregistrată, întrucât atât consumatorul mediu, cât și publicul specializat vor vedea în aceasta o indicație de origine având în vedere forma sa neobișnuită și neuzitată. Cu titlu subsidiar, ea susține că, în orice caz, publicul vizat va acorda mărcii solicitate un caracter distinctiv în sensul unei indicații de proveniență în raport cu serviciile care nu au legătură cu pariurile și cu jocurile pe bani precum serviciile de telecomunicații.
64 OAPI consideră că întrucât semnul în cauză este descriptiv, acesta este totodată lipsit de caracter distinctiv. El contestă argumentul potrivit căruia marca solicitată BETWIN dispune de caracterul distinctiv minim cerut. În opinia sa, marca nu face decât să vehiculeze un îndemn de ordin general de a participa la anumite pariuri sau jocuri și nu este, așadar, de natură să distingă serviciile reclamantei de cele oferite de alte întreprinderi.
Aprecierea Tribunalului
65 În ceea ce privește serviciile pentru care caracterul descriptiv al mărcii solicitate a fost demonstrat în cadrul examinării primului motiv, în special cele menționate la punctul 20 din decizia atacată, precum și serviciile „conceperea și dezvoltarea de spectacole, de jocuri, de loterii, de competiții, de baluri, de trageri la sorți, de concursuri în domeniul afacerilor, al organizării și al publicității”, aparținând clasei 35, nu este necesar să se examineze cel de al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. Astfel, potrivit unei jurisprudențe consacrate, este suficient ca unul dintre motivele absolute de refuz enumerate la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 să fie aplicabil pentru ca un semn să nu poată fi înregistrat ca marcă comunitară [Hotărârea Tribunalului din 2 aprilie 2008, Eurocopter/OAPI (STEADYCONTROL), T‑181/07, nepublicată în Repertoriu, punctul 56].
66 În ceea ce privește celelalte servicii, trebuie amintit că, în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, se respinge înregistrarea „mărcilor lipsite de caracter distinctiv”.
67 Noțiunea de interes general subiacentă articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 se confundă cu funcția esențială a mărcii, care este aceea de a garanta consumatorului sau utilizatorului final identitatea originii produsului sau serviciului desemnat de marcă, permițându‑i să distingă, fără vreo posibilitate de confuzie, acest produs sau serviciu de cele care au o altă proveniență (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 8 mai 2008, Eurohypo/OAPI, C‑304/06 P, Rep., p. I‑3297, punctul 56 și jurisprudența citată). Astfel, are un caracter distinctiv în sensul acestei dispoziții o marcă ce permite să se identifice produsul sau serviciul a cărui înregistrare este solicitată ca provenind de la o întreprindere determinată și, așadar, să se distingă acel produs sau acel serviciu de cele ale altor întreprinderi (Hotărârea Curții din 29 aprilie 2004, Henkel/OAPI, C‑456/01 P și C‑457/01 P, Rec., p. I‑5089, punctul 34).
68 În sfârșit, caracterul distinctiv trebuie apreciat, pe de o parte, în raport cu percepția publicului relevant, normal informat și suficient de atent și de avizat [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 10 octombrie 2008, Inter‑IKEA/OAPI (Reprezentarea unei palete), T‑387/06-T‑390/06, nepublicată în Repertoriu, punctul 27 și jurisprudența citată].
69 În speță, motivarea lipsei caracterului distinctiv al mărcii solicitate în decizia atacată este foarte succintă. Astfel, camera de recurs s‑a limitat să arate la punctul 27 din decizia atacată că, pe de o parte, ca indicație descriptivă „a cărei semnificație va fi înțeleasă de oricine, fără cunoștințe de specialitate și fără efort de analiză”, marca solicitată, de asemenea lipsită de caracter distinctiv, era exclusă de la înregistrare în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. Camera de recurs arată, pe de altă parte, că termenul „betwin” nu face decât să vehiculeze un îndemn general de a participa la anumite pariuri sau jocuri ori de a obține avantaje economice sub formă de câștiguri, fără a preciza legătura posibilă cu un prestator determinat și că, din această cauză, semnul în cauză nu îi permite consumatorului vizat să îl conceapă ca pe o referire la o origine comercială determinată a serviciilor în raport cu posibilitățile de pariuri și de câștiguri și să îl perceapă ca pe un semn individual al unui prestator determinat din acest sector.
70 În aceste împrejurări, pentru servicii altele decât cele legate direct de sectorul pariurilor și al jocurilor‑concurs menționate la punctul 65 de mai sus, este necesar să se invoce din oficiu o lipsă de motivare, în conformitate cu jurisprudența citată la punctul 46 de mai sus. Astfel, nu se poate înțelege cum motivarea globală preluată la punctul precedent s‑ar putea aplica tuturor celorlalte servicii eterogene care fac obiectul cererii de înregistrare a mărcii și dintre care unele nu au nicio legătură cu pariurile și cu urmărirea unor câștiguri. Decizia atacată trebuie să fie anulată, așadar, și în această privință.
Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 83 din Regulamentul nr. 207/2009, precum și a principiului egalității de tratament și a articolelor 6 și 14 din CEDO
Argumentele părților
71 Reclamanta susține că solicitanții mărcii au dreptul la un tratament egal în procedurile de la OAPI, în conformitate cu articolul 83 din Regulamentul nr. 207/2009, în temeiul căruia principiile de procedură general‑admise completează dispozițiile de procedură ale regulamentului menționat cu principiul egalității de tratament și cu articolele 6 și 14 din CEDO referitoare la dreptul la un proces echitabil și, respectiv, la interzicerea oricărei discriminări. Pe această bază, reclamanta ar fi avut dreptul la o practică de examinare și de înregistrare coerentă din partea OAPI pentru a evita nedreptățile și pentru a permite tuturor solicitanților să aibă o șansă egală de a obține o marcă comunitară în cazuri comparabile. Recunoscând totodată că deciziile camerelor de recurs sunt adoptate în temeiul unei competențe nediscreționare și că principiul egalității de tratament trebuie să se aplice cu respectarea legalității, reclamanta consideră că are dreptul ca organele OAPI să aplice de fiecare dată aceleași criterii și ca examinarea efectuată de acestea să nu fie mai severă în privința ei decât în privința altor solicitanți.
72 Pe de altă parte, având în vedere condițiile dificile de aplicare a procedurilor de declarare a nulității și costul lor, acestea nu permiteau să se înlăture inegalitatea inițială care rezulta dintr‑un tratament diferențiat al mărcilor comparabile.
73 Reclamanta invocă mai multe exemple de mărci comunitare comparabile de care organele OAPI ar fi trebuit să țină seama în cadrul principiului examinării din oficiu a faptelor. Este vorba în special despre mărci verbale care formează, pornind de la termenul „bet” și de la un alt termen descriptiv, un cuvânt nou, dintre care unele au fost înregistrate pentru servicii care au un raport direct cu pariurile și cu câștigurile: mărcile comunitare verbale BETFAIR (nr. 003161205 și nr. 003580255), MYBET (nr. 00437885), BETMAX (nr. 004272159), ULTIMATEBET (nr. 004685681), YOUBET.COM (nr. 001499185), BETLINK (nr. 001738525), MEGA‑BET (nr. 004103644), MULTI‑BET (nr. 004104766), BET UNITED (nr. 004173472), BETWAY (nr. 004832325), BET‑AT‑HOME (nr. 003844073) și GAMEBOOKERS (nr. 005829056). În ceea ce privește argumentul invocat de OAPI, potrivit căruia reclamanta nu a invocat mărcile comunitare în cauză în procedura desfășurată în fața sa, reclamanta susține că OAPI este obligat, în conformitate cu articolul 76 alineatul (1) prima teză din Regulamentul nr. 207/2009, să examineze din oficiu situația de fapt.
74 Ea susține, în sfârșit, că, potrivit jurisprudenței, o autoritate competentă pentru înregistrarea mărcilor este obligată să ia în considerare deciziile sale anterioare, adoptate în raport cu cereri de înregistrare a unor mărci similare, obligație care s‑ar aplica prin analogie OAPI. Reclamanta invocă, în această privință, Ordonanța Curții din 12 februarie 2009, Bild digital și ZVS (C‑39/08 și C‑43/08, nepublicată în Repertoriu).
75 OAPI contestă argumentele reclamantei.
Aprecierea Tribunalului
76 Rezultă din cuprinsul punctului 26 din decizia atacată că, în procedura din fața camerei de recurs, reclamanta nu s‑a mai întemeiat pe înregistrările mărcilor pretins comparabile pe care le‑a invocat în fața examinatorului. La punctul menționat, camera de recurs a ținut să confirme că examinatorul avea dreptul să ia în considerare respectivele înregistrări anterioare, fără a le recunoaște un efect obligatoriu.
77 Această analiză trebuie confirmată. Astfel, rezultă din jurisprudență că deciziile care privesc înregistrarea unui semn ca marcă comunitară pe care camerele de recurs sunt determinate să le adopte în temeiul Regulamentului nr. 207/2009 sunt adoptate în temeiul unei competențe nediscreționare, iar nu al unei puteri discreționare, ceea ce de altfel reclamanta nu contestă. Prin urmare, legalitatea deciziilor camerelor de recurs trebuie apreciată numai pe baza acestui regulament, astfel cum este interpretat de instanțele Uniunii, iar nu pe baza unei practici decizionale anterioare a acestor camere de recurs [Hotărârea Tribunalului din 27 februarie 2002, Streamserve/OAPI (STREAMSERVE), T‑106/00, Rec., p. II‑723, punctul 66].
78 Potrivit jurisprudenței, există, prin urmare, două ipoteze. Dacă, atunci când a admis, într‑o cauză anterioară, caracterul înregistrabil al unui semn ca marcă comunitară, camera de recurs a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor relevante ale Regulamentului nr. 207/2009, iar într‑o cauză ulterioară, comparabilă cu prima, camera de recurs a luat o decizie contrară, instanța comunitară va trebui să anuleze această din urmă decizie în temeiul unei încălcări a dispozițiilor relevante ale Regulamentului nr. 207/2009. În această primă ipoteză, motivul întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării este, prin urmare, inoperant (Hotărârea STREAMSERVE, punctul 77 de mai sus, punctul 67).
79 În schimb, dacă, atunci când a admis, într‑o cauză anterioară, caracterul înregistrabil al unui semn ca marcă comunitară, camera de recurs a săvârșit o eroare de drept și dacă, într‑o cauză ulterioară, comparabilă cu prima, camera de recurs a luat o decizie contrară, prima decizie nu poate fi invocată în mod util în susținerea unei cereri de anulare a acestei din urmă decizii. Astfel, rezultă din jurisprudența Curții că respectarea principiului egalității de tratament trebuie conciliată cu respectarea principiului legalității, potrivit căruia nimeni nu poate invoca, în favoarea sa, o ilegalitate săvârșită în favoarea altei persoane (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 9 octombrie 1984, Witte/Parlamentul European, 188/83, Rec., p. 3465, punctul 15, și Hotărârea Curții din 4 iulie 1985, Williams/Curtea de Conturi, 134/84, Rec., p. 2225, punctul 14). Prin urmare, în această a doua ipoteză, motivul întemeiat pe principiul nediscriminării este de asemenea inoperant [Hotărârea Tribunalului STREAMSERVE, punctul 77 de mai sus, punctul 67, Hotărârea Tribunalului din 30 noiembrie 2006, Camper/OAPI – JC (BROTHERS by CAMPER), T‑43/05, nepublicată în Repertoriu, punctele 94 și 95, și Hotărârea Mozart, punctul 21 de mai sus, punctele 65-69].
80 Or, astfel cum rezultă din analiza primului motiv, camera de recurs a conchis în mod corect că marca solicitată nu putea fi înregistrată în măsura în care era descriptivă pentru serviciile care au ca obiect oferta de pariuri sau de jocuri pe bani.
81 Pe de altă parte, în ceea ce privește articolul 76 alineatul (1) prima teză din Regulamentul nr. 207/2009, rezultă că examinatorii OAPI, iar în calea de atac, camera de recurs a OAPI trebuie să examineze din oficiu faptele pentru a stabili dacă marca a cărei înregistrare se solicită se încadrează sau nu se încadrează în vreunul dintre motivele de refuz al înregistrării prevăzute la articolul 7 din același regulament. Or, având în vedere competența nediscreționară evocată la punctul 77 de mai sus și principiul legalității amintit la punctul 79 de mai sus, această examinare trebuie să se concentreze asupra condițiilor de aplicare a articolului 7 din Regulamentul nr. 207/2009 și nu se poate deduce că organele OAPI sunt ținute de condițiile de înregistrare ale mărcilor anterioare.
82 În ceea ce privește argumentele deduse de reclamantă din Ordonanța Bild digital și ZVS, punctul 74 de mai sus, trebuie precizat că, la punctul 17 din această ordonanță, Curtea arată că o autoritate națională competentă să realizeze înregistrarea trebuie ca, în cadrul examinării unei cereri de înregistrare și în măsura în care dispune de informații în această privință, să ia în considerare deciziile adoptate deja cu privire la cereri similare și să analizeze cu o deosebită atenție aspectul dacă este sau nu este necesar să decidă în același sens. Deși se poate presupune că o astfel de considerație se aplică prin analogie examinării efectuate de organele OAPI în cadrul Regulamentului nr. 207/2009, Curtea a precizat de asemenea că autoritatea în cauză nu poate fi în niciun caz ținută de deciziile luate în cereri similare. Pe de altă parte, Curtea a mai amintit la punctul 18 din ordonanța menționată că principiul egalității de tratament trebuie să se concilieze cu respectarea legalității. În aceste împrejurări, această jurisprudență nu repune în discuție analiza efectuată la punctele 77-81 de mai sus.
83 În plus, în ceea ce privește Hotărârea Curții din 9 septembrie 2010, OAPI/Borco‑Marken‑Import Matthiesen (C‑265/09 P, Rep., p. I‑8265), invocată de reclamantă în cadrul ședinței și din care rezultă, în opinia ei, obligația OAPI de a proceda din oficiu la examinarea înregistrărilor anterioare, trebuie precizat că, la punctul 45 din hotărârea menționată, la care se referă reclamanta, Curtea a amintit că examinarea cererilor de înregistrare nu trebuie să fie minimă, ci trebuie să fie strictă și completă pentru a evita înregistrarea necorespunzătoare a mărcilor și pentru a garanta, pentru motive de securitate juridică și de bună administrare, că mărcile a căror utilizare ar putea fi contestată cu succes în instanță nu fac obiectul unei înregistrări. Or, pe lângă împrejurarea că această hotărâre nu privește problema eventualei luări în considerare a înregistrărilor anterioare, Curtea mai amintește aici că examinarea de către OAPI trebuie să se desfășoare cu respectarea legalității. Nici această jurisprudență nu contrazice, așadar, analiza efectuată la punctele 77-81 de mai sus.
84 În sfârșit, ținând seama de competența discreționară a organelor OAPI și de principiul legalității și fără să mai fie necesar să se statueze cu privire la admisibilitatea, în cadrul prezentului litigiu, a unui motiv întemeiat pe încălcarea unui articol din CEDO, trebuie subliniat că este exclus ca, în lipsa unor afirmații concrete privind erori de procedură cu care s‑ar fi confruntat reclamanta în fața organelor OAPI, simpla împrejurare că mărci pretins comparabile au fost înregistrate anterior să poată conduce la o încălcare a dreptului reclamantei la un proces echitabil. Pentru aceste motive, împrejurările aferente procedurilor de declarare a nulității rămân lipsite de relevanță în această privință.
85 Rezultă din cele de mai sus că al treilea motiv trebuie să fie respins.
Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 49 CE
Argumentele părților
86 Reclamanta susține că refuzul OAPI de a aproba înregistrarea semnului verbal în cauză, deși a permis concurenților acesteia să își deosebească serviciile printr‑o marcă comparabilă și să interzică terților utilizarea acelor mărci, are ca efect denaturarea concurenței, limitarea liberei circulații a serviciilor și îngrădirea activității sale profesionale.
87 OAPI contestă argumentele reclamantei.
Aprecierea Tribunalului
88 Rezultă din jurisprudență că dreptul mărcilor reprezintă un element esențial al sistemului de concurență nedenaturată pe care tratatul înțelege să îl stabilească și să îl mențină (a se vedea Hotărârea Curții din 6 mai 2003, Libertel, C‑104/01, Rec., p. I‑3793, punctul 48 și jurisprudența citată).
89 În plus, marca înregistrată conferă titularului său, pentru anumite produse sau servicii, un drept exclusiv care îi permite să monopolizeze semnul înregistrat ca marcă fără limitare în timp, însă posibilitatea de a înregistra o marcă poate face obiectul unor restricții întemeiate pe interesul public (a se vedea în acest sens Hotărârea Libertel, punctul 88 de mai sus, punctele 49 și 50).
90 Astfel, după cum s‑a amintit la punctul 21 de mai sus, obiectivul de interes general urmărit de articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 impune ca semnele sau indicațiile descriptive pentru categoriile de produse sau de servicii pentru care este solicitată înregistrarea să poată fi utilizate în mod liber de toți. În ce privește interesul general subiacent articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, astfel cum s‑a amintit la punctul 67 de mai sus, acesta are în vedere, pe de o parte, necesitatea de a nu restrânge nejustificat disponibilitatea semnului a cărui înregistrare se solicită pentru ceilalți operatori care oferă produse sau servicii comparabile cu cele pentru care se solicită înregistrarea, precum și, pe de altă parte, necesitatea de a‑i garanta consumatorului sau utilizatorului final identitatea originii produselor sau serviciilor desemnate în cererea de înregistrare a unei mărci, permițându‑i să distingă, fără vreo posibilitate de confuzie, acest produs sau serviciu de cele care au o altă proveniență. (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 16 septembrie 2004, SAT.1/OAPI, C‑329/02 P, Rec., p. I‑8317, punctele 23, 26 și 27 și jurisprudența citată, și Hotărârea Eurohypo/OAPI, punctul 67 de mai sus, punctele 59 și 62).
91 Rezultă că decizia unei camere de recurs precum cea adoptată în speță pentru serviciile care au ca obiect oferta de pariuri sau de jocuri pe bani, care reține în mod corect, în temeiul dispozițiilor articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, că un semn nu poate fi înregistrat ca marcă comunitară, nu poate fi considerată ca fiind un obstacol în calea liberei concurențe și nici de altfel în calea liberei prestări a serviciilor în sensul articolului 49 CE sau a activității profesionale a solicitantei mărcii. Dimpotrivă, după cum în mod corect a precizat OAPI în cadrul ședinței, rolul organelor OAPI de a verifica faptul că o marcă solicitată respectă reglementarea care guvernează înregistrarea mărcilor comunitare servește mai degrabă garantării unei concurențe nedenaturate decât restrângerii concurenței.
92 În aceste condiții, al patrulea motiv trebuie respins.
93 Rezultă din toate cele de mai sus că decizia atacată trebuie anulată pentru toate serviciile menționate la punctul 20 din decizia atacată și pentru serviciile „conceperea și dezvoltarea de spectacole, de jocuri, de loterii, de competiții, de baluri, de trageri la sorți, de concursuri în domeniul afacerilor, al organizării și al publicității”, aparținând clasei 35.
Cu privire la cheltuielile de judecată
94 Potrivit articolului 87 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, în cazul în care părțile cad în pretenții cu privire la unul sau la mai multe capete de cerere, Tribunalul poate să repartizeze cheltuielile de judecată sau poate decide ca fiecare parte să suporte propriile cheltuieli. În împrejurările prezentei cauze, trebuie să se decidă că fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a treia)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 4 mai 2009 (cauza R 1528/2008-4) în ceea ce privește serviciile altele decât serviciile „conceperea și dezvoltarea de spectacole, de jocuri, de loterii, de competiții, de baluri, de trageri la sorți, de concursuri; producerea, organizarea și inițierea de jocuri, loterii, competiții, baluri, trageri la sorți, concursuri de toate genurile; săli de jocuri; exploatarea de cazinouri; servicii de unități sportive, de jocuri, de pariuri și de loterie, inclusiv pe și prin internet; punerea la dispoziție de echipamente de sport, de jocuri, de pariuri și de loterie, inclusiv pe și prin internet; exploatarea de săli de jocuri; punerea la dispoziție de jocuri interactive pe calculator; inițierea și organizarea de cazinouri, de jocuri de noroc, de jocuri de cărți, de pariuri, de pariuri sportive, de jocuri de perspicacitate; automate de joc; exploatarea de cazinouri, exploatarea de săli de jocuri; exploatarea de centre de pariuri și de loterii de toate genurile”, care aparțin clasei 41 din Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor, din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și serviciile „conceperea și dezvoltarea de spectacole, de jocuri, de loterii, de competiții, de baluri, de trageri la sorți, de concursuri în domeniul afacerilor, al organizării și al publicității”, care aparțin clasei 35 din aranjamentul menționat.
2) Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 6 iulie 2011.
Semnături
Cuprins
Istoricul cauzei
Concluziile părților
În drept
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009
Argumentele părților
Aprecierea Tribunalului
– Cu privire la caracterul descriptiv al mărcii solicitate în raport cu serviciile care au ca obiect oferta de pariuri sau de jocuri pe bani
– Cu privire la caracterul descriptiv al mărcii solicitate în raport cu serviciile care nu au ca obiect oferta de pariuri sau de jocuri pe bani
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009
Argumentele părților
Aprecierea Tribunalului
Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 83 din Regulamentul nr. 207/2009, precum și a principiului egalității de tratament și a articolelor 6 și 14 din CEDO
Argumentele părților
Aprecierea Tribunalului
Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 49 CE
Argumentele părților
Aprecierea Tribunalului
Cu privire la cheltuielile de judecată