HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI
(Camera de recursuri)
20 mai 2010
Cauza T‑261/09 P
Comisia Europeană
împotriva
Antonello Violetti și alții
„Recurs — Funcție publică — Funcționari — Decizie a OLAF de a transmite autorităților judiciare italiene informații privind anumite persoane fizice — Act care nu lezează”
Obiectul: Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 28 aprilie 2009, Violetti și alții/Comisia (F‑5/05 și F‑7/05, RepFP, p. I‑A‑1‑83 și II‑A‑1‑473), având ca obiect anularea în parte a acestei hotărâri
Decizia: Anulează Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene din 28 aprilie 2009, Violetti și alții/Comisia (F‑5/05 și F‑7/05, RepFP, p. I‑A‑1‑83 și II‑A‑1‑473), în măsura în care prin aceasta au fost declarate admisibile cererile privind anularea notei din 5 august 2003 prin care Oficiul European de Luptă Antifraudă a transmis autorităților judiciare italiene informații referitoare la domnul Antonello Violetti, la doamna Nadine Schmit, precum și la alți 12 funcționari ai Comisiei Europene, ale căror nume sunt cuprinse în anexa la hotărârea atacată. Respinge cererile de anulare formulate în fața Tribunalului Funcției Publice de domnul Violetti, de doamna Schmit, precum și de ceilalți 12 funcționari ai Comisiei ale căror nume sunt cuprinse în anexa la hotărâre. Domnul Violetti, doamna Schmit, precum și ceilalți 12 funcționari ai Comisiei ale căror nume sunt cuprinse în anexa la hotărâre suportă două treimi din propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii desfășurate în fața Tribunalului Funcției Publice, precum și propriile cheltuieli de judecată aferente prezentei proceduri. Comisia suportă, în ceea ce privește procedura desfășurată în fața Tribunalului Funcției Publice, propriile cheltuieli de judecată și o treime din cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți, precum și propriile cheltuieli de judecată aferente prezentei proceduri. Consiliul Uniunii Europene, intervenient în primă instanță în susținerea concluziilor Comisiei, suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari — Acțiune — Act care lezează — Noțiune — Decizie a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) de a transmite informații autorităților judiciare naționale — Excludere
[Statutul funcționarilor, art. 90 și 90a; Regulamentul nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 10 alin. (2)]
2. Funcționari — Acțiune — Act care lezează — Noțiune — Decizie a OLAF de a transmite informații autorităților judiciare naționale — Excludere
[Statutul funcționarilor, art. 90 și 90a; Regulamentul nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 8 alin. (2) al doilea paragraf; Decizia 1999/396 a Comisiei, art. 4 alin. (2)]
3. Funcționari — Acțiune — Act care lezează — Noțiune — Decizie a OLAF de a transmite informații autorităților judiciare naționale — Excludere — Aviz al comisiei de disciplină — Includere
(Statutul funcționarilor, art. 90)
1. Constituie acte care lezează și, în consecință, acte atacabile numai măsurile care produc efecte juridice obligatorii de natură a afecta interesele unui funcționar, modificând în mod distinct situația juridică a acestuia.
Mai concret, o decizie a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) de a transmite autorităților judiciare naționale informații referitoare la funcționarul în cauză nu poate fi considerată un act care lezează, în condițiile în care nu modifică în mod distinct situația juridică a persoanei respective, întrucât autoritățile menționate au posibilitatea, în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1073/1999 privind investigațiile efectuate de OLAF, să aprecieze, în cadrul propriei lor competențe, conținutul și aplicabilitatea respectivelor informații și, prin urmare, să decidă cu privire la măsurile care trebuie luate ca urmare a acestora.
Faptul că au fost transmise informații cu încălcarea dispozițiilor referitoare la protejarea dreptului la apărare al funcționarului vizat de respectivele informații nu poate avea vreo influență asupra calificării deciziei de transmitere a informațiilor drept act care lezează.
Această concluzie nu are drept consecință imposibilitatea funcționarului afectat de această încălcare de a formula o contestație. Astfel, orice nelegalitate comisă de OLAF care nu privește un act care lezează poate fi sancționată în cadrul unei acțiuni în despăgubire.
Pe de altă parte, în cazul în care decid să inițieze o investigație, autoritățile naționale vor aprecia care sunt consecințele ce rezultă din această nelegalitate și această apreciere va putea fi contestată, cu toate garanțiile prevăzute de dreptul intern, inclusiv cele care decurg din drepturile fundamentale, prin utilizarea căilor de atac naționale.
(a se vedea punctele 46, 47, 58 și 59)
Trimitere la:
Curte: 19 aprilie 2005, Tillack/Comisia, C‑521/04 P(R), Rec., p. 3103, punctele 32 și 34;
Tribunal: 15 iulie 1993, Camara Alloisio și alții/Comisia, T‑17/90, T‑28/91 și T‑17/92, Rec., p. II‑841, punctul 39; 19 octombrie 1995, Obst/Comisia, T‑562/93, RecFP, p. I‑A‑247 și II‑737, punctul 23; 13 iulie 2004, Comunidad Autónoma de Andalucía/Comisia, T‑29/03, Rec., p. II‑2923, punctul 29; 15 octombrie 2004, Tillack/Comisia, T‑193/04 R, Rec., p. II‑3575, punctele 43 și 44; 4 octombrie 2006, Tillack/Comisia, T‑193/04, Rec., p. II‑3995, punctul 70
2. O decizie a OLAF de a transmite informații autorităților judiciare naționale nu dă naștere unor efecte juridice obligatorii nici asupra carierei, nici asupra situației materiale a funcționatului vizat de informațiile în cauză.
Pe de o parte, trebuie să se constate că Regulamentul nr. 1073/1999 privind investigațiile efectuate de OLAF nu prevede, la articolul 8 alineatul (2) al doilea paragraf, decât că informațiile referitoare la investigațiile interne nu pot să fie comunicate, printre altele, altor persoane decât celor a căror funcție necesită cunoașterea acestora și nu pot fi utilizate în alte scopuri decât în lupta antifraudă, împotriva corupției sau oricăror alte activități ilegale. Decizia model anexată acordului interinstituțional din 25 mai 1999 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie și, în ceea ce privește funcționarii Comisiei, Decizia 1999/396, ambele referitoare la condițiile și metodele de efectuare a investigațiilor interne pentru combaterea fraudei, a corupției și a oricăror activități ilegale care afectează interesele Comunităților, impun numai, la articolul 4 alineatul (2) din acestea, ca secretarul general al instituției să își dea acordul ca obligația de a audia persoana în cauză să fie amânată în cazul în care acest lucru este necesar pentru buna desfășurare a investigației. Rezultă din aceasta că dispozițiile aplicabile nu prevăd ca superiorii ierarhici care sunt direct însărcinați cu evaluarea funcționarului în cauză să fie informați cu privire la decizia de transmitere de informații. Pe de altă parte, o eventuală luare în considerare, în cadrul acestei evaluări, a faptului că anumite informații au fost transmise autorităților naționale ar constitui o nelegalitate de natură să justifice anularea raportului asupra evoluției carierei și nu reprezintă un efect juridic obligatoriu care rezultă din decizia de transmitere de informații.
În aceste condiții, simpla posibilitate ca transmiterea de informații autorităților naționale să poată fi comunicată în mod nejustificat superiorilor ierarhici însărcinați cu evaluarea funcționarului în cauză și să poată fi luată în mod nelegal în considerare în cadrul respectivei evaluări nu poate fi considerată un efect al deciziei de transmitere de informații care este pertinent în ceea ce privește calificarea acestei decizii drept act care lezează.
(a se vedea punctele 62‑64)
Trimitere la:
Curte: 8 martie 2007, Strack/Comisia, C‑237/06 P, nepublicată în Repertoriu, punctul 66;
Tribunal: 22 martie 2006, Strack/Comisia, T‑4/05, RecFP, p. I‑A‑2‑83 și II‑A‑2‑361, punctul 49
3. Trebuie respinsă analogia dintre decizia OLAF de a transmite autorităților judiciare naționale informații referitoare la un funcționar și avizul comisiei de disciplină, care constituie un act care lezează. Astfel, în timp ce această din urmă comisie se pronunță cu privire la o eventuală neîndeplinire de către funcționarul în cauză a obligațiilor care decurg, printre altele, din statut și, la modul mai general, cu privire la respectarea dreptului Uniunii, avizul său putând duce la adoptarea unei decizii de către instituția de care aparține respectivul funcționar, decizie care îi poate fi favorabilă sau defavorabilă acestuia din urmă, situația este cu totul diferită în cazul deciziei de transmitere de informații, întrucât OLAF se limitează la a transmite autorităților judiciare naționale informații a căror apreciere, din punctul de vedere al dreptului penal, este de competența exclusivă a acestor din urmă autorități.
(a se vedea punctul 70)
Trimitere la:
Curte: 29 ianuarie 1985, F./Comisia, 228/83, Rec., p. 275