HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta extinsă)

20 decembrie 2023(*)

„Uniune economică și monetară – Uniune bancară – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții (MUR) – Fondul unic de rezoluție (FUR) – Decizia SRB privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2021 – Obligația de motivare – Protecție jurisdicțională efectivă – Egalitate de tratament – Principiul proporționalității – Marja de apreciere a SRB – Excepție de nelegalitate – Marja de apreciere a Comisiei – Limitarea în timp a efectelor hotărârii”

În cauza T‑389/21,

Landesbank Baden‑Württemberg, cu sediul în Stuttgart (Germania), reprezentată de H. Berger, M. Weber și D. Schoo, avocați,

reclamantă,

împotriva

Comitetului unic de rezoluție (SRB), reprezentat de J. Kerlin, T. Wittenberg și D. Ceran, în calitate de agenți, asistați de H.‑G. Kamann, F. Louis, P. Gey și L. Hesse, avocați,

pârât,

susținut de

Comisia Europeană, reprezentată de D. Triantafyllou, A. Nijenhuis și A. Steiblytė, în calitate de agenți,

intervenientă,

TRIBUNALUL (Camera a opta extinsă),

compus din domnii A. Kornezov, președinte, G. De Baere, D. Petrlík (raportor) și K. Kecsmár și doamna S. Kingston, judecători,

grefier: doamna S. Jund, administratoare,

având în vedere faza scrisă a procedurii,

în urma ședinței din 7 martie 2023,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, Landesbank Baden‑Württemberg, solicită anularea Deciziei SRB/ES/2021/22 a Comitetului unic de rezoluție (SRB) din 14 aprilie 2021 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2021 la Fondul unic de rezoluție (denumită în continuare „decizia atacată”), în măsura în care o privește.

I.      Istoricul cauzei

2        Reclamanta este o instituție de credit de drept public cu sediul în Germania. Aceasta face parte dintr‑un sistem instituțional de protecție (denumit în continuare „SIP”) al Sparkassen‑Finanzgruppe (grupul financiar al caselor de economii, Germania).

3        Prin decizia atacată, Comitetul unic de rezoluție (SRB) a stabilit, în conformitate cu articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1), contribuțiile ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) (denumite în continuare „contribuțiile ex ante”), pentru anul 2021 (în continuare, „perioada de contribuție 2021”), ale instituțiilor care intră sub incidența articolului 2 coroborat cu articolul 67 alineatul (4) din acest regulament (denumite în continuare „instituțiile”), printre care se numără și reclamanta.

4        Prin avizul de percepere din 21 aprilie 2021, Bundesanstalt für Finanzdienstleistungsaufsicht (BaFin, Autoritatea Federală de Supraveghere a Serviciilor Financiare, Germania), în calitatea sa de autoritate națională de rezoluție (denumită în continuare „ANR”) în sensul articolului 3 alineatul (1) punctul 3 din Regulamentul nr. 806/2014, a obligat reclamanta să își plătească contribuția ex ante pentru perioada de contribuție 2021, astfel cum fusese stabilită de SRB.

II.    Decizia atacată

5        Decizia atacată cuprinde un corp principal care este însoțit de trei anexe.

6        Corpul deciziei atacate descrie procesul de determinare a contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2021 care se aplică tuturor instituțiilor.

7        Mai precis, în secțiunea 5 din decizia menționată, SRB a stabilit nivelul‑țintă anual, menționat la articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 al Consiliului din 19 decembrie 2014 de stabilire a condițiilor uniforme de aplicare a Regulamentului nr. 806/2014 în ceea ce privește contribuțiile ex ante la Fondul unic de rezoluție (JO 2015, L 15, p. 1), pentru perioada de contribuție 2021 (denumit în continuare „nivelul‑țintă anual”).

8        SRB a explicat că stabilise acest nivel‑țintă anual la o optime de 1,35 % din cuantumul mediu al depozitelor acoperite, calculat trimestrial, pentru toate instituțiile în anul 2020 (denumit în continuare „cuantumul mediu al depozitelor acoperite în anul 2020”), astfel cum fusese obținut din datele comunicate de schemele de garantare a depozitelor în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).

9        În secțiunea 6 din decizia atacată, SRB a descris metodologia de urmat pentru calculul contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2021. În această privință, SRB a precizat în considerentul (59) al deciziei menționate că, pentru această perioadă, 13,33 % din contribuțiile ex ante fuseseră calculate prin raportare la „nivelul național”, și anume pe baza datelor comunicate de instituțiile autorizate pe teritoriul statului membru participant în cauză (denumit în continuare „nivelul național”), în conformitate cu articolul 103 din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190) și în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul delegat 2015/63. Restul contribuțiilor ex ante (și anume 86,67 %) au fost calculate prin raportare la „nivelul uniunii bancare”, și anume pe baza datelor comunicate de toate instituțiile autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante la mecanismul unic de rezoluție (MUR) (denumit în continuare „nivelul uniunii” și „statele membre participante”), în conformitate cu articolele 69 și 70 din Regulamentul nr. 806/2014 și cu articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81.

10      În aceeași secțiune 6 din decizia atacată, SRB a explicat de asemenea că existau în esență două categorii de instituții supuse contribuțiilor ex ante. Prima categorie include instituțiile care trebuie să achite o contribuție forfetară în funcție de caracteristicile lor specifice, cum ar fi dimensiunea sau natura activităților lor. Calculul contribuției ex ante pentru aceste instituții este reglementat de articolele 10 și 11 din Regulamentul delegat 2015/63.

11      Instituțiile care aparțin celei de a doua categorii trebuie să plătească o contribuție ex ante ajustată profilului lor de risc, pe care SRB a stabilit‑o în conformitate cu următoarele etape principale.

12      În prima etapă, SRB a calculat, în conformitate cu articolul 70 alineatul (2) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul nr. 806/2014, „contribuția anuală de bază” a fiecărei instituții, care este proporțională cu cuantumul total al pasivelor instituției în cauză, cu excepția fondurilor proprii și a depozitelor garantate (denumit în continuare „pasivul net”), raportat la pasivele nete ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul statelor membre participante. În conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63, SRB a dedus anumite tipuri de datorii din pasivul net al instituției care trebuie luat în considerare pentru determinarea acestei contribuții.

13      În a doua etapă a calculului contribuției ex ante, SRB a efectuat o ajustare a contribuției anuale de bază în funcție de profilul de risc al instituției în cauză, în conformitate cu articolul 70 alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 806/2014. SRB a evaluat acest profil de risc pe baza celor patru piloni de risc menționați la articolul 6 din Regulamentul delegat 2015/63, care sunt compuși din indicatorii de risc. Pentru a clasifica instituțiile în funcție de nivelul lor de risc, mai întâi, SRB a stabilit – pentru fiecare indicator de risc aplicat pentru perioada de contribuție 2021 – așa numite „bins” (denumite în continuare „intervale”) în care au fost repartizate instituțiile, în conformitate cu punctul 3 din secțiunea „Etapa 2” din anexa I la acest regulament delegat. Instituțiilor care aparțin aceluiași interval li s‑a atribuit o valoare comună pentru indicatorul de risc dat, numită „valoare discretizată”. Prin combinarea valorilor discretizate pentru fiecare indicator de risc, SRB a calculat „multiplicatorul de ajustare pentru risc” al instituției în cauză (denumit în continuare „multiplicatorul de ajustare”). Prin înmulțirea contribuției anuale de bază a acestei instituții cu multiplicatorul de ajustare al acesteia, SRB a obținut „contribuția anuală de bază ajustată la risc” a instituției menționate.

14      În continuare, SRB a adunat toate contribuțiile anuale de bază ajustate la risc pentru a obține un „numitor comun” utilizat pentru a calcula partea din nivelul‑țintă anual pe care fiecare instituție trebuia să o plătească.

15      În sfârșit, SRB a calculat contribuția ex ante a fiecărei instituții prin repartizarea nivelului‑țintă anual între toate instituțiile pe baza raportului existent între contribuția anuală de bază ajustată la risc, pe de o parte, și numitorul comun, pe de altă parte.

16      Anexa I la decizia atacată conține o fișă individuală pentru fiecare instituție supusă plății contribuțiilor ex ante, printre care reclamanta, fișă care cuprinde rezultatele calculului contribuției ex ante a fiecăreia dintre aceste instituții (denumită în continuare „fișa individuală”). Fiecare dintre aceste fișe prezintă cuantumul contribuției anuale de bază a instituției în cauză, precum și valoarea multiplicatorului său de ajustare, atât la nivelul uniunii, cât și la nivelul național, cu menționarea, pentru fiecare indicator de risc, a numărului corespunzător intervalului în care a fost repartizată instituția respectivă. În plus, fișa individuală prezintă date care sunt utilizate pentru calculul contribuțiilor ex ante ale tuturor instituțiilor în cauză și pe care SRB le‑a stabilit prin însumarea sau combinarea datelor individuale ale tuturor acestor instituții. În sfârșit, această fișă cuprinde datele raportate de instituția în cauză în formularul de declarație și utilizate în calculul contribuției sale ex ante.

17      Anexa II la decizia atacată cuprinde date statistice referitoare la calculul contribuțiilor ex ante pentru fiecare stat membru participant, într‑o formă sintetizată sau colectivă. Această anexă precizează printre altele cuantumul global al contribuțiilor ex ante care trebuie plătite de instituțiile în cauză pentru fiecare dintre aceste state membre. Pe de altă parte, anexa menționată enumeră, pentru fiecare indicator de risc, numărul de intervale, numărul de instituții care sunt incluse în fiecare dintre intervale, precum și valorile minime și maxime ale acestor intervale. În cazul intervalelor referitoare la nivelul național, aceste valori sunt, din motive de confidențialitate, diminuate sau majorate cu un cuantum aleatoriu, fiind menținută distribuția inițială a instituțiilor.

18      Anexa III la decizia atacată, intitulată „Evaluarea comentariilor transmise în cadrul consultării privind contribuțiile ex ante la Fondul unic de rezoluție pentru anul 2021”, examinează observațiile prezentate de instituții în cadrul procedurii de consultare desfășurate de SRB între 5 și 19 martie 2021 în vederea adoptării deciziei atacate.

III. Concluziile părților

19      Reclamanta solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate, inclusiv a anexelor la aceasta, în măsura în care o privește;

–        cu titlu subsidiar, constatarea faptului că decizia atacată este inexistentă din punct de vedere juridic, în ceea ce o privește;

–        obligarea SRB la plata cheltuielilor de judecată.

20      SRB solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată;

–        în subsidiar, în cazul anulării deciziei atacate, menținerea efectelor deciziei atacate până la înlocuirea acesteia sau, cel puțin, pentru o perioadă de șase luni de la data la care hotărârea rămâne definitivă.

21      Comisia Europeană solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

IV.    În drept

22      În susținerea acțiunii, reclamanta a invocat inițial zece motive, întemeiate:

–        primul, pe încălcarea articolului 81 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014 coroborat cu articolul 3 din Regulamentul nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 1958, 17, p. 385, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 3);

–        al doilea, pe încălcarea articolului 296 al doilea paragraf TFUE și a articolului 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), din cauza motivării insuficiente a deciziei atacate;

–        al treilea, pe încălcarea dreptului la protecție jurisdicțională efectivă garantat de articolul 47 primul paragraf din cartă;

–        al patrulea, pe o excepție de nelegalitate a articolelor 4-9 din Regulamentul delegat (UE) 2015/63, precum și a anexei I la acesta, întemeiată pe încălcarea dreptului la protecție jurisdicțională efectivă garantat de articolul 47 primul paragraf din cartă și a principiului securității juridice;

–        al cincilea, pe o excepție de nelegalitate a articolului 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63, întemeiată pe încălcarea articolului 103 alineatul (7) litera (h) din Directiva 2014/59, a articolului 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO 2013, L 176, p. 1), a „cerinței calculării contribuțiilor în funcție de risc”, a principiului preciziei normelor bazat pe statul de drept, precum și a obligației de a lua în considerare integral faptele, pentru motivul că această dispoziție nu poate pondera indicatorul de risc „participarea la un sistem instituțional de protecție (SIP)” (denumit în continuare „indicatorul de risc SIP”) prin luarea în considerare a indicatorului de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție”;

–        al șaselea, pe încălcarea articolului 113 alineatul (7) din Regulamentul nr. 575/2013, a articolului 103 alineatul (7) litera (h) din Directiva 2014/59, a articolelor 16 și 20 din cartă, a principiului proporționalității și a principiului bunei administrări;

–        al șaptelea, pe o excepție de nelegalitate a articolelor 6, 7 și 9 din Regulamentul delegat 2015/63, precum și a anexei I la acesta, întemeiată pe o încălcare a „cerinței calculării contribuțiilor în funcție de risc”, a articolelor 16 și 20 din cartă, a principiului proporționalității și a obligației de a lua pe deplin în considerare situația de fapt;

–        al optulea, pe o încălcare a articolelor 16 și 52 din cartă, din cauza caracterului inadecvat al adaptării contribuției ex ante a reclamantei la profilul său de risc;

–        al nouălea, pe încălcarea articolelor 16, 20, 41 și 52 din cartă, pentru motivul că decizia atacată este afectată de numeroase erori vădite de apreciere;

–        al zecelea, pe o excepție de nelegalitate a articolului 20 alineatul (1) prima și a doua teză din Regulamentul delegat (UE) 2015/63, întemeiată pe încălcarea articolului 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59 și a „cerinței calculării contribuțiilor în funcție de risc”.

23      În plus, reclamanta a invocat, în memoriul său în replică, un al unsprezecelea motiv, întemeiat, pe de o parte, pe încălcarea articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, precum și a articolelor 16 și 17 din cartă și, pe de altă parte, pe o excepție de nelegalitate a articolelor 69 și 70 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, întemeiată pe o încălcare a „cerinței calculării contribuțiilor în funcție de risc”, a principiului proporționalității, a articolelor 16 și 17 din cartă, a cerințelor statului de drept și a principiilor rezultate din Hotărârea din 13 iunie 1958, Meroni/Înalta Autoritate (10/56, EU:C:1958:8).

24      Trebuie analizate mai întâi motivele prin care reclamanta invocă nelegalitatea articolelor 4-9 și 20 din Regulamentul delegat 2015/63, precum și a anexei I la acesta, iar apoi motivele care privesc în mod direct legalitatea deciziei atacate.

A.      Cu privire la excepțiile de nelegalitate a articolelor 4-9 și 20 din Regulamentul delegat 2015/63, precum și a anexei I la acesta

1.      Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe o excepție de nelegalitate a articolelor 4-9 din Regulamentul delegat 2015/63, precum și a anexei I la acesta, întrucât ar încălca principiile protecției jurisdicționale efective și securității juridice

25      Cel de al patrulea motiv este structurat în jurul a două aspecte.

26      Cu titlu introductiv, trebuie arătat că articolul 4 din Regulamentul delegat 2015/63 prevede că SRB calculează contribuția ex ante care trebuie plătită de fiecare instituție proporțional cu profilul de risc al instituției pe baza informațiilor furnizate de aceasta și prin aplicarea metodologiei prevăzute la articolele 4-13 din regulamentul delegat menționat.

27      Articolul 5 din Regulamentul delegat 2015/63, intitulat „Ajustarea pentru risc a contribuției anuale de bază”, indică printre altele datoriile care sunt excluse din calculul acestei contribuții. Articolul 6 din acest regulament delegat enumeră pilonii și indicatorii de risc pe care SRB trebuie să îi ia în considerare pentru a evalua profilul de risc al instituțiilor, în timp ce articolul 7 din regulamentul delegat menționat precizează ponderea relativă a fiecărui pilon și indicator de risc care urmează să fie aplicată de SRB atunci când evaluează profilul de risc al fiecărei instituții.

28      În ceea ce privește articolul 8 din Regulamentul delegat 2015/63, acesta se referă la aplicarea indicatorilor de risc în cazuri specifice.

29      Pe de altă parte, articolul 9 din Regulamentul delegat 2015/63, intitulat „Aplicarea ajustării pentru risc la contribuția anuală de bază”, prevede că SRB calculează multiplicatorul de ajustare pe baza indicatorilor de risc menționați la articolul 6 din acest regulament delegat în conformitate cu formula și cu procedurile prevăzute în anexa I la regulamentul delegat menționat și că acesta determină contribuția anuală a fiecărei instituții pentru fiecare perioadă de contribuție prin înmulțirea contribuției anuale de bază cu acest multiplicator de ajustare, în conformitate cu formula și cu procedurile prevăzute în anexa I la același regulament delegat.

30      În sfârșit, anexa I la Regulamentul delegat 2015/63 stabilește procedura de calcul al contribuțiilor anuale ale instituțiilor în mai multe etape.

a)      Cu privire la primul aspect, privind o pretinsă încălcare a principiului protecției jurisdicționale efective

31      Reclamanta susține că articolele 4-9 din Regulamentul delegat 2015/63, precum și anexa I la acesta încalcă principiul protecției jurisdicționale efective, astfel cum este consacrat de articolul 47 primul paragraf din cartă. În primul rând, aceste dispoziții ar crea un sistem opac pentru calculul contribuțiilor ex ante, întrucât ar prevedea, în scopul acestui calcul, utilizarea unor informații acoperite de secretul comercial, ceea ce ar împiedica SRB să furnizeze o motivare suficientă a deciziilor de stabilire a contribuțiilor menționate. Astfel, în pofida faptului că cuantumul contribuției ex ante a fiecărei instituții depinde de datele referitoare la celelalte instituții, natura confidențială a acestor date s‑ar opune divulgării lor către instituția în cauză.

32      În continuare, dispozițiile menționate ar crea un sistem de determinare a contribuțiilor ex ante care s‑ar caracteriza prin numeroase marje de apreciere ale SRB, ceea ce ar spori și mai mult caracterul opac al reglementării în cauză.

33      În sfârșit, nu ar fi posibil ca Tribunalul să controleze legalitatea deciziei atacate, întrucât nu ar dispune de programul informatic utilizat de SRB pentru a calcula contribuțiile ex ante, care ar fi necesar pentru verificarea calculului acestor contribuții.

34      SRB și Comisia contestă această argumentație.

35      Articolele 4-9 din Regulamentul delegat 2015/63 prevăd, astfel cum rezultă din cuprinsul punctelor 26-30 de mai sus, normele pe care SRB trebuie să le aplice pentru a stabili contribuția anuală de bază și pentru a o ajusta în funcție de profilul de risc al instituțiilor. Aceste norme sunt apoi puse în aplicare, într‑un mod mai concret, în anexa I la acest regulament delegat.

36      Potrivit acestor dispoziții, ajustarea contribuției anuale de bază a fiecărei instituții în funcție de profilul său de risc se bazează pe compararea datelor individuale ale tuturor instituțiilor în cauză. Or, SRB consideră că toate aceste date sunt acoperite de secretul comercial, astfel încât nu le poate comunica instituțiilor a căror contribuție ex ante este calculată în decizia de stabilire a cuantumului acestor contribuții.

37      Caracterul efectiv al controlului jurisdicțional garantat de articolul 47 din cartă impune ca persoana interesată să poată lua cunoștință de motivele deciziei luate în privința sa fie chiar din cuprinsul deciziei, fie dintr‑o comunicare a acestor motive făcută la cererea sa, fără să aducă atingere posibilității instanței competente de a dispune ca autoritatea în cauză să comunice motivele menționate pentru a permite acesteia să își apere drepturile în cele mai bune condiții posibile și să decidă în deplină cunoștință de cauză dacă este util să sesizeze instanța competentă, precum și pentru a‑i permite pe deplin acesteia din urmă să exercite controlul legalității deciziei în cauză (a se vedea Hotărârea din 26 aprilie 2018, Donnellan, C‑34/17, EU:C:2018:282, punctul 55, și Hotărârea din 24 noiembrie 2020, Minister van Buitenlandse Zaken, C‑225/19 și C‑226/19, EU:C:2020:951, punctul 43).

38      În plus, având în vedere principiul contradictorialității, care reprezintă o componentă a dreptului la apărare menționat la articolul 47 din cartă, părțile la un proces trebuie să aibă dreptul de a lua cunoștință de toate înscrisurile sau observațiile prezentate instanței pentru a influența decizia acesteia și de a le discuta. Astfel, dreptul fundamental la o cale de atac jurisdicțională efectivă nu permite ca o decizie jurisdicțională să se întemeieze pe fapte și pe documente de care părțile însele sau una dintre acestea nu au putut lua cunoștință și cu privire la care nu au fost, așadar, în măsură să își precizeze poziția (a se vedea Hotărârea din 4 iunie 2013, ZZ, C‑300/11, EU:C:2013:363, punctele 55 și 56, și Hotărârea din 23 octombrie 2014, Unitrading, C‑437/13, EU:C:2014:2318, punctul 21).

39      Cu toate acestea, în anumite cazuri excepționale, o autoritate a Uniunii se poate opune comunicării către persoana interesată în mod precis și complet a motivelor care constituie temeiul unei decizii adoptate împotriva acesteia, invocând motive care țin de protecția datelor confidențiale. Într‑un asemenea caz, este necesar să fie puse în aplicare, pe de o parte, tehnici și norme procedurale care să permită concilierea, pe de o parte, a considerațiilor legitime referitoare la protecția datelor confidențiale care au fost luate în considerare pentru adoptarea unei astfel de decizii și, pe de altă parte, a necesității de a garanta justițiabilului în suficientă măsură respectarea drepturilor sale procedurale, precum dreptul de a fi ascultat, precum și principiul contradictorialității (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctele 115-120; a se vedea de asemenea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia și alții/Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctul 125).

40      Având în vedere natura specifică a contribuțiilor ex ante, o astfel de conciliere trebuie efectuată și în cazul calculării acestor contribuții. Astfel, după cum reiese din considerentele (105)-(107) ale Directivei 2014/59 și din considerentul (41) al Regulamentului nr. 806/2014, contribuțiile menționate urmăresc să garanteze, într‑o logică de ordin asiguratoriu, că sectorul financiar procură resurse financiare suficiente MUR pentru ca acesta să își poată îndeplini funcțiile, încurajând în același timp adoptarea de către instituțiile în cauză a unor moduri de funcționare mai puțin riscante. Astfel, calculul contribuțiilor ex ante nu se întemeiază pe aplicarea unei rate la o bază de impozitare, ci, în temeiul articolelor 102 și 103 din Directiva 2014/59, precum și al articolelor 69 și 70 din Regulamentul nr. 806/2014, pe definirea unui nivel‑țintă final care trebuie atins de sumele acestor contribuții percepute până la 31 decembrie 2023 (denumit în continuare „nivelul‑țintă final”), apoi a unui nivel‑țintă anual care trebuie repartizat între instituțiile autorizate pe teritoriul statelor membre participante (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 113).

41      Din moment ce nivelul‑țintă final este definit ca trebuind să se ridice la cel puțin 1 % din cuantumul depozitelor acoperite ale tuturor acestor instituții, iar contribuția anuală de bază a fiecărei instituții se determină ca raport între valoarea pasivului său net și valoarea pasivelor nete agregate ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante, rezultă că principiul însuși al metodologiei de calcul al contribuțiilor ex ante, astfel cum reiese din Directiva 2014/59 și din Regulamentul nr. 806/2014, implică utilizarea de către SRB a unor date acoperite de secretul comercial (a se vedea Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 114).

42      Or, instituțiile, oficiile și agențiile Uniunii sunt în principiu obligate, în temeiul principiului protecției secretului comercial, care constituie un principiu general al dreptului Uniunii și care este concretizat printre altele la articolul 339 TFUE, să nu dezvăluie concurenților unui operator privat informații confidențiale furnizate de acesta (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctele 109 și 114 și jurisprudența citată).

43      În aceste condiții, revenea Comisiei și Consiliului Uniunii Europene, la momentul instituirii sistemului de calcul al contribuțiilor ex ante prin Regulamentul delegat 2015/63 și prin Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, sarcina de a concilia respectarea secretului comercial cu principiul protecției jurisdicționale efective, astfel încât datele acoperite de acest secret să nu poată fi comunicate persoanelor interesate și să nu poată fi incluse printre altele în motivarea deciziilor de stabilire a cuantumului contribuțiilor ex ante.

44      Această caracteristică a sistemului de calcul al contribuțiilor ex ante nu împiedică totuși exercitarea unui control jurisdicțional efectiv de către instanța Uniunii.

45      Astfel, pe de o parte, niciun element din dispozițiile a căror nelegalitate este invocată de reclamantă nu se opune ca, în conformitate cu articolul 88 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 806/2014, SRB să divulge, la momentul adoptării deciziei sale de stabilire a contribuțiilor ex ante, informații confidențiale obținute în cadrul activității sale, într‑o formă sintetizată sau colectivă, astfel încât instituțiile în cauză să nu poată fi identificate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 136).

46      Pe de altă parte, atunci când motivarea unei astfel de decizii trebuie să fie limitată pentru a asigura protecția datelor confidențiale, autorul deciziei respective are obligația, în cazul formulării unei acțiuni în fața instanțelor Uniunii care pune în cauză datele menționate, să se justifice în fața acestora în cadrul cercetării judecătorești (a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 iulie 2008, Chronopost și La Poste/UFEX și alții, C‑341/06 P și C‑342/06 P, EU:C:2008:375, punctul 110, și Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 145).

47      Dacă este cazul, pentru a exercita un control jurisdicțional efectiv, conform cerințelor articolului 47 din cartă, instanțele Uniunii pot solicita SRB să prezinte date susceptibile să justifice calculele a căror exactitate este contestată în fața lor, asigurând, dacă este necesar, confidențialitatea acestor date (Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 146).

48      În plus, instanța Uniunii, procedând la o examinare a tuturor elementelor de drept și de fapt furnizate de SRB, trebuie să verifice temeinicia motivelor invocate de acesta pentru a se opune unei comunicări a datelor utilizate pentru calculul contribuției ex ante (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia și alții/Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctul 126).

49      Dacă se dovedește că motivele invocate de SRB se opun efectiv comunicării informațiilor sau a elementelor de probă prezentate instanței Uniunii, este necesar să se pună în balanță în mod corespunzător cerințele legate de dreptul la protecție jurisdicțională efectivă, în special respectarea principiului contradictorialității, pe de o parte, și cele care decurg din protecția secretului comercial, pe de altă parte (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia și alții/Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctul 128).

50      Rezultă din cele ce precedă că această calculare a contribuțiilor ex ante pe baza unor date acoperite de secretul comercial, potrivit articolelor 4-9 din Regulamentul delegat 2015/63, precum și anexei I la acesta, și fără ca datele menționate să fie puse la dispoziția persoanelor interesate nu implică în sine faptul că aceste dispoziții sunt incompatibile cu principiul protecției jurisdicționale efective.

51      În ceea ce privește argumentul reclamantei întemeiat pe puterea de apreciere de care ar dispune SRB, rezultă din jurisprudență că, dacă o instituție sau un organism al Uniunii dispune de o marjă de apreciere în materie economică în domeniile în care sunt necesare aprecieri economice complexe, aceasta nu înseamnă că instanța Uniunii trebuie să se abțină să controleze modul în care instituția sau organismul respectiv a interpretat datele de natură economică. Instanța Uniunii trebuie printre altele nu numai să verifice exactitatea materială a elementelor de probă invocate, fiabilitatea și coerența acestora, ci și să controleze dacă aceste elemente constituie ansamblul datelor pertinente care trebuie luate în considerare pentru aprecierea unei situații complexe și dacă sunt de natură să susțină concluziile deduse (a se vedea Hotărârea din 10 decembrie 2020, Comune di Milano/Comisia, C‑160/19 P, EU:C:2020:1012, punctul 115 și jurisprudența citată).

52      În aceste condiții, simpla existență a unei puteri de apreciere a SRB nu poate implica faptul că Tribunalul este împiedicat să exercite un control jurisdicțional efectiv al deciziei atacate.

53      În sfârșit, este necesar să se înlăture argumentul reclamantei potrivit căruia Regulamentul delegat 2015/63 ar încălca principiul protecției jurisdicționale efective pentru motivul că instanțele Uniunii nu pot verifica exactitatea calculului cuantumului contribuției ex ante a unei anumite instituții.

54      În această privință, reclamanta se limitează să susțină, fără alte precizări, că o astfel de verificare presupune ca Tribunalul să dispună de programul informatic utilizat de SRB, care nu i‑ar fi fost însă pus la dispoziție. Or, această împrejurare nu poate repune în discuție legalitatea articolelor 4-9 din Regulamentul delegat 2015/63, precum și a anexei I la acesta. În plus, aceste dispoziții nu împiedică Tribunalul să adopte, printre măsurile prevăzute în special în regulamentul său de procedură, pe acelea pe care le consideră adecvate pentru a putea verifica cuantumul contribuției ex ante.

55      Având în vedere cele ce precedă, primul aspect al celui de al patrulea motiv trebuie respins.

b)      Cu privire la al doilea aspect, referitor la o pretinsă încălcare a principiului securității juridice

56      Al doilea aspect al celui de al patrulea motiv este structurat în esență în jurul a trei critici.

1)      Cu privire la prima critică, întemeiată pe faptul că articolele 4-9 din Regulamentul delegat 2015/63, precum și anexa I la acesta nu ar permite instituțiilor să își calculeze în prealabil contribuțiile lor ex ante

57      Reclamanta susține că articolele 4-9 din Regulamentul delegat 2015/63, precum și anexa I la acesta încalcă principiul securității juridice din moment ce nu îi permit să calculeze în prealabil contribuția ex ante pe care o datorează în cursul unei perioade de contribuție, din cauza numeroaselor marje de apreciere conferite SRB prin aceste dispoziții. De altfel, SRB ar fi utilizat aceste marje de apreciere prin adoptarea unor decizii interne care au detaliat metodologia de urmat pentru calculul contribuțiilor ex ante (denumite în continuare „deciziile intermediare”), dar care nu au fost nici publicate, nici aduse la cunoștința reclamantei. Aceasta ar demonstra faptul că structura dispozițiilor contestate din regulamentul delegat menționat nu prezintă „densitatea adecvată” care să permită excluderea oricărui comportament arbitrar al autorităților în cauză ale Uniunii.

58      SRB și Comisia contestă această argumentație.

59      Cu titlu introductiv, este necesar să se definească domeniul de aplicare exact al prezentei excepții de nelegalitate.

60      În această privință, pe de o parte, trebuie să se constate, că, în pofida titlului prezentei excepții de nelegalitate, astfel cum a fost formulată de reclamantă, argumentația acesteia din urmă se concentrează pe conformitatea articolelor 6 și 7 din Regulamentul delegat 2015/63 cu principiul securității juridice. În schimb, reclamanta nu invocă nicio argumentație autonomă și concretă în ceea ce privește legalitatea articolelor 4, 5, 8 și 9 din acest regulament delegat sau a anexei I la acesta care ar depăși argumentația sa referitoare la articolele 6 și 7 din regulamentul delegat menționat. În aceste condiții, trebuie să se deducă de aici că prezenta excepție de nelegalitate privește în realitate articolele 6 și 7 din acest regulament delegat.

61      Pe de altă parte, trebuie arătat că, potrivit acestor dispoziții, revine SRB sarcina de a ajusta contribuția anuală de bază a instituțiilor ținând seama de patru piloni de risc, fiecare pilon fiind compus din indicatori de risc care, la rândul lor, pot fi alcătuiți din indicatori de risc parțiali.

62      Or, în ceea ce privește primii trei piloni de risc menționați la articolul 6 alineatul (1) literele (a)-(c) din Regulamentul delegat 2015/63, reclamanta nu a prezentat Tribunalului niciun element concret cu scopul de a contesta legalitatea acestora pe motiv că s‑ar afla în contradicție cu principiul securității juridice. În plus, în ceea ce privește pilonul de risc menționat la articolul 6 alineatul (1) litera (d) din acest regulament delegat, denumit „indicatori de risc suplimentari care urmează să fie determinați de către autoritatea de rezoluție” (denumit în continuare „pilonul de risc IV”), reclamanta nu a susținut că indicatorul de risc „cuantumul sprijinului financiar public extraordinar anterior”, care constituie unul dintre indicatorii de risc din pilonul de risc IV, ar fi neclar și, prin urmare, ar fi contrar acestui principiu.

63      În aceste condiții, este necesar să se deducă de aici că prezenta excepție de nelegalitate vizează pretinsa neconformitate cu principiul securității juridice a indicatorilor de risc din pilonul de risc IV, cu excepția indicatorului de risc „cuantumul sprijinului financiar public extraordinar anterior”.

64      Odată făcute aceste precizări, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, principiul securității juridice impune, pe de o parte, ca normele de drept să fie clare și precise și, pe de altă parte, ca aplicarea lor să fie previzibilă pentru justițiabili, mai ales atunci când ele pot produce consecințe defavorabile. Principiul menționat impune în special ca o reglementare să permită persoanelor interesate să cunoască cu exactitate întinderea obligațiilor pe care le instituie în sarcina lor și ca ele să aibă posibilitatea să își cunoască în mod neechivoc drepturile și obligațiile și să acționeze în consecință (Hotărârea din 29 aprilie 2021, Banco de Portugal și alții, C‑504/19, EU:C:2021:335, punctul 51, și Hotărârea din 16 februarie 2022, Polonia/Parlamentul și Consiliul, C‑157/21, EU:C:2022:98, punctul 319).

65      Totuși, aceste cerințe nu pot fi înțelese în sensul că se opun ca o instituție a Uniunii, în cadrul unei norme pe care o adoptă, să utilizeze o noțiune juridică abstractă, nici în sensul că impun ca o asemenea normă abstractă să menționeze diferitele ipoteze concrete în care aceasta este susceptibilă să se aplice, întrucât toate aceste ipoteze nu pot fi determinate în avans de instituția menționată (a se vedea prin analogie Hotărârea din 20 iulie 2017, Marco Tronchetti Provera și alții, C‑206/16, EU:C:2017:572, punctele 39 și 40, și Hotărârea din 16 februarie 2022, Polonia/Parlamentul și Consiliul, C‑157/21, EU:C:2022:98, punctul 320).

66      În consecință, o dispoziție a unui act al Uniunii încalcă principiul securității juridice, din cauza lipsei sale de claritate, numai dacă aceasta prezintă o ambiguitate de natură să constituie un obstacol în calea posibilității justițiabililor de a exprima cu suficientă certitudine eventuale îndoieli privind domeniul de aplicare sau sensul acestei dispoziții (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 aprilie 2005, Belgia/Comisia, C‑110/03, EU:C:2005:223, punctul 31, și Hotărârea din 22 mai 2007, Mebrom/Comisia, T‑216/05, EU:T:2007:148, punctul 108).

67      De asemenea, faptul că un act al Uniunii acordă o putere de apreciere autorităților responsabile de punerea sa în aplicare nu contravine în sine cerinței de previzibilitate, cu condiția ca limitele și modalitățile de exercitare ale unei asemenea puteri să fie definite cu o claritate suficientă, având în vedere scopul legitim urmărit, pentru a oferi o protecție adecvată împotriva arbitrariului (a se vedea Hotărârea din 16 februarie 2022, Polonia/Parlamentul și Consiliul, C‑157/21, EU:C:2022:98, punctul 321 și jurisprudența citată).

68      Având în vedere aceste considerații, trebuie analizat dacă metodologia de calcul al contribuțiilor ex ante, în măsura în care este influențată de pilonul de risc IV, este definită cu suficientă precizie pentru ca justițiabilii să poată înlătura cu suficientă certitudine eventuale îndoieli privind domeniul de aplicare sau sensul dispozițiilor referitoare la acest pilon de risc.

69      În această privință, este necesar să se arate că reclamanta nu susține că noțiunile utilizate la articolele 6 și 7 din Regulamentul delegat 2015/63 sunt atât de ambigue încât să nu poată înlătura cu suficientă certitudine eventuale îndoieli cu privire la domeniul de aplicare sau la sensul acestora.

70      În ceea ce privește în special termenii utilizați la articolul 6 alineatul (6) din Regulamentul delegat 2015/63, reclamanta a admis în ședință în esență că a înțeles sensul care trebuia conferit acestor termeni. Desigur, aceasta nu s‑a declarat de acord cu interpretarea dată de SRB unora dintre acești termeni, în special noțiunii de „model global de afaceri”, însă nu a contestat că aceștia aveau un sens determinabil, astfel încât era posibil să se înlăture cu suficientă certitudine eventuale îndoieli privind domeniul de aplicare sau sensul lor.

71      Acest lucru este valabil cu atât mai mult cu cât majoritatea termenilor utilizați la articolul 6 alineatul (6) din Regulamentul delegat 2015/63 au fost definiți în considerentul (98) al deciziei atacate și în notele de subsol 36-40 din aceasta, care fac trimitere la mai multe dispoziții din reglementarea aplicabilă. Or, reclamanta nu a susținut că aceste definiții nu rezultă din aceste dispoziții.

72      În schimb, trebuie arătat, asemenea reclamantei, că articolele 6 și 7 din Regulamentul delegat 2015/63 conferă SRB o marjă de apreciere.

73      Astfel, în conformitate cu articolul 6 alineatul (5) primul paragraf din Regulamentul delegat 2015/63, pilonul de risc IV este alcătuit din trei indicatori de risc, și anume, primo, „activitățile de tranzacționare, expunerile extrabilanțiere, instrumentele financiare derivate, complexitatea și posibilitatea de rezoluție”, secundo, „calitatea de membru al unui [SIP]” și, tertio, „cuantumul sprijinului financiar public extraordinar anterior”.

74      Potrivit articolului 6 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63, SRB trebuie să țină seama, atunci când determină acești indicatori de risc, „de probabilitatea ca instituția în cauză să intre în rezoluție și de probabilitatea ulterioară de utilizare a mecanismului de finanțare a rezoluției în cazul în care instituția este supusă rezoluției”.

75      Din modul de redactare a articolului 6 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63 reiese că această dispoziție conferă SRB o marjă de apreciere în ceea ce privește modul în care acesta trebuie „să țină seama”, pentru determinarea indicatorilor de risc menționați, „de probabilitatea ca instituția în cauză să intre în rezoluție și de probabilitatea ulterioară de utilizare a mecanismului de finanțare a rezoluției în cazul în care instituția este supusă rezoluției”, întrucât criteriile prevăzute de această dispoziție trebuie să fie precizate de SRB pentru a putea fi aplicate într‑un caz specific.

76      În ceea ce privește primul indicator de risc care aparține pilonului de risc IV și care se referă la activitățile de tranzacționare, la expunerile extrabilanțiere, la instrumentele financiare derivate, la complexitatea și la posibilitatea de rezoluție a unei instituții, articolul 6 alineatul (6) din Regulamentul delegat 2015/63 prevede mai multe elemente pe care SRB trebuie să le ia în considerare la determinarea acestui indicator, dintre care unele pot conduce la creșterea profilului de risc al instituției în cauză, iar altele la scăderea acestuia.

77      Astfel, elementele care pot determina o creștere a acestui profil de risc sunt în număr de patru, și anume, primo, „importanț[a] activităților de tranzacționare în raport cu dimensiunea bilanțului contabil, nivelul fondurilor proprii, nivelul de risc al expunerilor și modelul global de afaceri”, secundo, „importanț[a] expunerilor extrabilanțiere în raport cu dimensiunea bilanțului contabil, nivelul fondurilor proprii, precum și cu nivelul de risc al expunerilor”, tertio, „importanț[a] cuantumului instrumentelor financiare derivate în raport cu dimensiunea bilanțului contabil, nivelul fondurilor proprii, nivelul de risc al expunerilor și modelul global de afaceri” și, quarto, „măsur[a] în care […] modelul de afaceri și structura organizatorică a unei instituții sunt considerate complexe”.

78      Elementele care pot conduce la o scădere a profilului de risc menționat sunt două, și anume „valo[area] relativ[ă] a instrumentelor financiare derivate care sunt compensate printr‑o contraparte centrală” și „măsur[a] în care o instituție poate fi supusă rezoluției rapid și fără impedimente de ordin juridic”.

79      Din modul de redactare a articolului 6 alineatul (6) din Regulamentul delegat 2015/63 rezultă că această dispoziție conferă SRB o marjă de apreciere în ceea ce privește „importanța” pe care SRB trebuie să o acorde „activităților de tranzacționare”, „expunerilor extrabilanțiere” și „cuantumului instrumentelor financiare derivate”, precum și în ceea ce privește relația dintre diferitele elemente menționate în această dispoziție.

80      Astfel, deși din articolul 6 alineatul (6) din Regulamentul delegat 2015/63 reiese că, potrivit primului indicator de risc parțial menționat de această dispoziție, trebuie raportată importanța „activităților de tranzacționare” la dimensiunea bilanțului contabil, la nivelul fondurilor proprii, la nivelul de risc al expunerilor și la modelul global de afaceri al instituției, dispoziția menționată nu conține precizări privind punerea în aplicare concretă a acestei comparații.

81      Situația este aceeași în ceea ce privește cel de al doilea și cel de al treilea indicator de risc parțial care figurează la articolul 6 alineatul (6) litera (a) punctele (ii) și (iii) din Regulamentul delegat 2015/63.

82      În ceea ce privește, pe de altă parte, determinarea indicatorului de risc SIP, din articolul 6 alineatul (7) din Regulamentul delegat 2015/63 rezultă că SRB trebuie să țină seama de adecvarea valorii fondurilor care sunt disponibile fără întârziere cu cea a fondurilor necesare „pentru a permite acordarea unui sprijin eficace și credibil [instituției în cauză]” și de gradul de securitate juridică sau contractuală cu privire la faptul că aceste fonduri „vor fi utilizate integral înainte să poată fi solicitat un sprijin public extraordinar”.

83      Din modul de redactare a acestei dispoziții reiese că SRB dispune de o marjă de apreciere în ceea ce privește respectarea condițiilor prevăzute de dispoziția menționată, care sunt corelate cu adecvarea valorii fondurilor disponibile ale SIP în cauză cu fondurile necesare finanțării instituției în cauză și cu gradul de securitate juridică sau contractuală cu privire la aceste fonduri.

84      Situația este aceeași în ceea ce privește ponderarea diferiților indicatori de risc în cadrul pilonului de risc IV, prevăzută la articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul delegat 2015/63.

85      Astfel, cu toate că articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul delegat 2015/63 indică în mod clar ponderea relativă a celor trei indicatori de risc care compun pilonul de risc IV și care sunt menționați la punctul 73 de mai sus, din această dispoziție nu reiese în ce mod trebuie efectuată ponderarea diferiților indicatori parțiali de risc din cadrul primilor doi indicatori de risc. În special, dispoziția menționată nu precizează dacă această ponderare trebuie repartizată între respectivii indicatori parțiali de risc în mod proporțional. Astfel, articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul delegat 2015/63 conferă SRB o putere de apreciere în ceea ce privește determinarea ponderii diferiților indicatori parțiali de risc din care sunt alcătuiți acești indicatori de risc, care trebuie luați în considerare, în conformitate cu articolul 6 alineatele (5)-(7) din Regulamentul delegat 2015/63.

86      În aceste condiții, trebuie să se examineze dacă articolul 6 alineatele (5)-(7) și articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul delegat 2015/63 pot fi considerate, potrivit jurisprudenței citate la punctul 67 de mai sus, dispoziții care definesc cu o claritate suficientă întinderea și modalitățile de exercitare ale puterii de apreciere conferite SRB, având în vedere scopul legitim urmărit, astfel încât să ofere o protecție adecvată împotriva arbitrariului, iar justițiabilii să poată înlătura cu suficientă certitudine eventuale îndoieli privind domeniul de aplicare sau sensul dispozițiilor menționate.

87      Atunci când o dispoziție conferă instituțiilor sau organelor Uniunii competența de a impune sarcini pecuniare, trebuie să se determine în raport cu toate elementele relevante dacă aceasta definește cu o claritate suficientă limitele și modalitățile de exercitare a unei astfel de competențe, pentru a permite justițiabililor să anticipeze condițiile în care va fi impusă o astfel de sarcină (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 16 februarie 2022, Polonia/Parlamentul și Consiliul, C‑157/21, EU:C:2022:98, punctele 319-321).

88      În special, trebuie să se evalueze dacă un operator diligent poate, atunci când recurge, dacă este nevoie, la serviciile unui consilier juridic și de afaceri, să prevadă în mod suficient de precis metodologia de calcul și nivelul unor astfel de sarcini, dat fiind că faptul că acest operator nu poate să cunoască dinainte cu precizie nivelul sarcinilor menționate pe care instituția sau organul Uniunii le va impune în fiecare caz nu poate să constituie o încălcare a principiului securității juridice (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 17 iunie 2010, Lafarge/Comisia, C‑413/08 P, EU:C:2010:346, punctul 95, și Hotărârea din 18 iulie 2013, Schindler Holding și alții/Comisia, C‑501/11 P, EU:C:2013:522, punctul 58 și jurisprudența citată).

89      În această privință, trebuie să se aprecieze în special dacă instituția sau organul Uniunii se folosește pentru a se orienta în cadrul exercitării puterii sale de apreciere de anumite indicații obiective care permit justițiabililor să anticipeze în mod suficient de precis metodologia de calcul și limitele sarcinilor care urmează să fie impuse. Printre aceste indicații figurează în special regulile de conduită pe care însăși instituția sau organul Uniunii și le‑a impus în acest domeniu și care îi limitează puterea de apreciere (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 iunie 2010, Lafarge/Comisia, C‑413/08 P, EU:C:2010:346, punctul 95). Cu toate acestea, asemenea indicii pot decurge și din practica administrativă constantă, cunoscută și accesibilă a instituției sau organului respectiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 decembrie 2012, Ecka Granulate et non ferrum Metallpulver/Comisia, T‑400/09, nepublicată, EU:T:2012:675, punctul 31).

90      De asemenea, o definiție clară în reglementarea aplicabilă a rezultatului care trebuie atins poate constitui un indiciu pertinent pentru justițiabili care să permită să se anticipeze modul în care o instituție sau un organ al Uniunii își va exercita puterea de apreciere (a se vedea prin analogie Hotărârea din 4 mai 2016, Pillbox 38, C‑477/14, EU:C:2016:324, punctul 100). Acest lucru este valabil cu atât mai mult dacă metoda concretă sau procedeul concret pentru atingerea acestui rezultat este prevăzut de reglementarea în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 mai 2016, Pillbox 38, C‑477/14, EU:C:2016:324, punctul 101).

91      În speță, trebuie arătat, în primul rând, că reglementarea aplicabilă prevede rezultatul care trebuie atins, potrivit căruia mijloacele financiare disponibile în FUR trebuie să atingă nivelul‑țintă final la sfârșitul perioadei inițiale de opt ani calculate de la 1 ianuarie 2016 (denumită în continuare „perioada inițială”), precum și o metodă pentru atingerea acestui rezultat, ceea ce reduce impactul puterii de apreciere pe care SRB o exercită la determinarea contribuțiilor ex ante. Pe de o parte, cuantumul contribuției ex ante a fiecărei instituții depinde de cuantumul nivelului‑țintă anual care este stabilit de SRB pe baza estimării cuantumului care corespunde, la 31 decembrie 2023, a cel puțin 1 % din depozitele acoperite în toate statele membre participante, în temeiul articolului 69 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 806/2014.

92      Pe de altă parte, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 12 de mai sus, contribuția ex ante a fiecărei instituții este determinată printre altele pe baza contribuției anuale de bază care este calculată pornind de la cuantumurile pasivelor nete ale instituțiilor în cauză. Or, SRB nu exercită nicio putere de apreciere în ceea ce privește determinarea acestor cuantumuri. În plus, instituția în cauză are cunoștință de cuantumul pasivului său net și poate avea acces la cuantumul global al pasivelor nete ale altor instituții, fără a putea solicita, pentru protejarea secretului comercial, accesul la datele individuale confidențiale ale altor instituții pentru a verifica calculul acestor cuantumuri (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctele 114-125).

93      În al doilea rând, contribuția anuală de bază este ajustată în raport cu profilul de risc al instituției în cauză, dat fiind că, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul delegat 2015/63, multiplicatorul de ajustare este cuprins între valorile de 0,8 și 1,5.

94      Această ajustare se calculează pe baza evaluării celor patru piloni de risc prevăzuți la articolul 6 din Regulamentul delegat 2015/63. Or, astfel cum s‑a arătat la punctul 62 de mai sus, reclamanta nu a prezentat Tribunalului niciun element care să demonstreze lipsa de claritate a primilor trei piloni de risc, acești piloni fiind cei care determină 80 % din profilul de risc al fiecărei instituții, în temeiul articolului 7 alineatul (1) din regulamentul delegat menționat.

95      De asemenea, reclamanta nu a contestat o lipsă de claritate a indicatorului de risc „cuantumul sprijinului financiar public extraordinar anterior”, care face parte din pilonul de risc IV și în cadrul căruia, în conformitate cu articolul 7 alineatul (4) primul paragraf litera (c) din Regulamentul delegat 2015/63, are o pondere de 10 %.

96      Rezultă că indicatorii de risc a căror lipsă de claritate este contestată de reclamantă și în legătură cu care SRB exercită o anumită putere de apreciere nu influențează profilul de risc al instituției decât la un nivel care se situează sub 20 %. În plus, impactul acestor indicatori asupra cuantumului final al contribuției ex ante este redus în și mai mare măsură de faptul că SRB nu exercită nicio putere de apreciere cu privire la determinarea cuantumului contribuției anuale de bază și că ajustarea acestei contribuții la profilul de risc al unei instituții este limitată în mod clar într‑un interval predefinit cuprins între 0,8 și 1,5, după cum s‑a amintit la punctul 93 de mai sus.

97      În aceste condiții, întinderea și modalitățile de exercitare ale puterii de apreciere pe care articolul 6 alineatele (5)-(7) și articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul delegat 2015/63 le conferă SRB nu pot fi considerate ca fiind insuficient delimitate sau definite cu o claritate insuficientă, având în vedere scopul legitim urmărit, și, prin urmare, nu se poate considera că nu oferă o protecție adecvată împotriva arbitrariului.

98      Acest lucru este valabil cu atât mai mult cu cât reclamanta este un operator diligent care poate, atunci când recurge, dacă este nevoie, la serviciile unui consilier juridic și de afaceri, să prevadă în mod suficient de precis metodologia de calcul și limitele contribuției sale ex ante.

99      Această concluzie nu este repusă în discuție de argumentul reclamantei potrivit căruia articolele 6 și 7 din Regulamentul delegat 2015/63 încalcă principiul securității juridice pentru motivul că SRB și‑a exercitat puterea de apreciere conferită de aceste dispoziții prin intermediul deciziilor intermediare care nu au fost publicate sau puse la dispoziție într‑un alt mod.

100    Astfel, eventuala adoptare sau lipsă de accesibilitate a unor asemenea decizii este imputabilă SRB și nu este prevăzută la articolele 6 și 7 din Regulamentul delegat 2015/63.

101    Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se concluzioneze că reclamanta nu a demonstrat că articolele 6 și 7 din Regulamentul delegat 2015/63 încălcau principiul securității juridice.

102    În consecință, prima critică din cadrul celui de al doilea aspect al celui de al patrulea motiv trebuie respinsă.

2)      Cu privire la a doua critică, întemeiată pe faptul că Comisia ar fi putut stabili o altă metodologie de calcul al contribuțiilor ex ante

103    Reclamanta susține că Comisia ar fi putut stabili o metodologie de calcul al contribuțiilor ex ante care să țină seama numai de datele instituției în cauză, astfel încât să nu fie necesar să se utilizeze datele confidențiale ale altor instituții. O asemenea metodologie de calcul ar permite astfel reclamantei să înțeleagă mai bine întinderea obligațiilor sale și, prin urmare, nu ar contraveni principiului securității juridice.

104    SRB contestă această argumentație.

105    Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, în contextul unei competențe delegate în sensul articolului 290 TFUE, Comisia dispune, în cadrul exercitării competențelor care îi sunt conferite, de o putere largă de apreciere atunci când trebuie să efectueze printre altele aprecieri și evaluări complexe (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 mai 2017, Dyson/Comisia, C‑44/16 P, EU:C:2017:357, punctul 53 și jurisprudența citată)

106    Aceasta este situația în ceea ce privește stabilirea criteriilor de ajustare a contribuțiilor ex ante la profilul de risc în temeiul articolului 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59.

107    În acest sens, trebuie reamintit că natura specifică acestor contribuții constă, după cum reiese din considerentele (105)-(107) ale Directivei 2014/59 și din considerentul (41) al Regulamentului nr. 806/2014, în a garanta, într‑o logică de ordin asigurătoriu, că sectorul financiar procură resurse financiare suficiente MUR pentru ca acesta din urmă să își poată îndeplini funcțiile, încurajând în același timp adoptarea de către instituțiile în cauză a unor moduri de funcționare mai puțin riscante (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 113).

108    În acest context și astfel cum reiese din considerentul (114) al Directivei 2014/59, legiuitorul Uniunii a însărcinat Comisia să specifice, printr‑un act delegat, modul în care ar trebui să fie ajustate contribuțiile instituțiilor la mecanismele de finanțare a rezoluției proporțional cu profilul de risc al acestora.

109    În aceeași ordine de idei, considerentul (107) al acestei directive precizează că, pentru a asigura un calcul corect al contribuțiilor ex ante la mecanismele de finanțare naționale și a oferi stimulente pentru funcționarea în conformitate cu un model mai puțin riscant, aceste contribuții trebuie să țină seama de gradul de risc pentru credite, lichidități și piață la care sunt expuse instituțiile.

110    Din cele de mai sus rezultă că Comisia trebuia să elaboreze norme de ajustare a contribuțiilor ex ante în funcție de profilul de risc al instituțiilor, urmărind două obiective corelate, și anume, pe de o parte, să asigure luarea în considerare a diferitelor riscuri generate de activitățile instituțiilor bancare sau, în sens mai larg, financiare și, pe de altă parte, să încurajeze aceleași instituții să adopte moduri de funcționare mai puțin riscante.

111    Or, astfel cum reiese din documentele referitoare la adoptarea Regulamentului delegat 2015/63, în special documentele „JRC technical work supporting Commission second level legislation on risk based contributions to the (single) resolution fund” [Studiu tehnic al JRC în sprijinul legislației secundare a Comisiei cu privire la contribuțiile în funcție de risc la fondul (unic) de rezoluție, denumit în continuare „studiul tehnic al JRC”] și „Commission Staff Working: estimates of the application of the proposed methodology for the calculation of contributions to resolution financing arrangements” (Document de lucru al serviciilor Comisiei: estimări privind aplicarea metodologiei propuse pentru calcularea contribuțiilor la mecanismele de finanțare a rezoluției), elaborarea unor astfel de norme presupunea aprecieri și evaluări complexe din partea Comisiei, în măsura în care aceasta trebuia să examineze diferitele elemente în raport cu care diversele tipuri de risc erau abordate în sectorul financiar‑bancar.

112    În aceste condiții, în ceea ce privește metoda de adaptare a contribuțiilor anuale de bază în temeiul articolului 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59, controlul instanțelor Uniunii trebuie să se limiteze la a examina dacă exercitarea puterii de apreciere acordate Comisiei nu este afectată de o eroare vădită sau de un abuz de putere ori dacă aceasta nu a depășit în mod vădit limitele acestei puteri (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 iulie 2011, Etimine, C‑15/10, EU:C:2011:504, punctul 60).

113    În speță, trebuie arătat, pe de o parte, că reclamanta nu explică modul în care simplul fapt că Comisia ar fi putut stabili o altă metodologie de calcul al contribuțiilor ex ante decât metodologia instituită prin Regulamentul delegat 2015/63 are drept consecință faptul că acest regulament delegat este afectat de o astfel de eroare vădită sau de un asemenea abuz de putere, că depășește în mod vădit limitele puterii de apreciere acordate Comisiei sau că încalcă cerințele principiului securității juridice, astfel cum au fost amintite la punctul 64 de mai sus.

114    Pe de altă parte, este adevărat că, în lipsa datelor referitoare la celelalte instituții, care fac obiectul secretului comercial și care nu pot fi, așadar, aduse la cunoștința reclamantei, aceasta din urmă nu poate calcula în prealabil cuantumul exact al contribuțiilor ex ante pe care le datorează.

115    Cu toate acestea, astfel cum s‑a arătat la punctul 41 de mai sus, însuși principiul metodologiei de calcul al contribuțiilor ex ante, astfel cum reiese din Directiva 2014/59 și din Regulamentul nr. 806/2014, a cărui validitate nu a fost contestată, implică utilizarea de către SRB a unor date acoperite de secretul comercial.

116    În aceste condiții, simplul fapt că Comisia ar fi putut adopta o altă metodologie de calcul al contribuțiilor ex ante nu constituie o încălcare a principiului securității juridice.

117    Prin urmare, prezenta critică trebuie respinsă.

3)      Cu privire la a treia critică, întemeiată pe o încălcare a articolului 12 din Regulamentul 2016/1011

118    Reclamanta susține că articolele 6 și 7 din Regulamentul delegat 2015/63 nu îndeplinesc cerința prevăzută la articolul 12 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/1011 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare sau pentru a măsura performanțele fondurilor de investiții și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2014/17/UE și a Regulamentului (UE) nr. 596/2014 (JO 2016, L 171, p. 1). Potrivit acestei dispoziții, pentru determinarea unui indice de referință în domeniul reglementării piețelor financiare, este necesar să se utilizeze o metodologie care „cuprinde norme clare care identifică modul și momentul când pot fi exercitate puteri discreționare în stabilirea indicelui de referință respectiv”.

119    SRB contestă această argumentație.

120    Trebuie arătat că Regulamentul 2016/1011 se raportează, astfel cum reiese deja din titlul său, la indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare sau pentru a măsura performanțele fondurilor de investiții.

121    Prin urmare, Regulamentul 2016/1011 nu se aplică la determinarea contribuțiilor ex ante. În consecință, reclamanta nu poate susține că Regulamentul delegat 2015/63 nu este compatibil cu cerințele de transparență și de precizie care rezultă din articolul 12 din regulamentul menționat.

122    Prin urmare, prezenta critică trebuie respinsă.

c)      Concluzie cu privire la cel de al patrulea motiv

123    Având în vedere considerațiile precedente, cel de al patrulea motiv trebuie respins.

2.      Cu privire la al cincilea motiv, întemeiat pe o excepție de nelegalitate a articolului 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63, în măsura în care ar încălca o serie de norme de rang superior

124    Cel de al cincilea motiv este structurat în jurul a patru aspecte.

a)      Cu privire la primul aspect, referitor la incompatibilitatea articolului 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63 cu articolul 103 alineatul (7) litera (h) din Directiva 2014/59 și cu articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul nr. 575/2013

125    Reclamanta susține că articolul 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63 este incompatibil cu articolul 103 alineatul (7) litera (h) din Directiva 2014/59 și cu articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul nr. 575/2013 în măsura în care prevede o ponderare în raport cu indicatorul de risc SIP care diferențiază instituțiile aparținând aceluiași SIP întrucât, atunci când aplică această pondere, SRB trebuie să țină seama de ponderea relativă a indicatorului de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție”.

126    În special, protecția pe care o oferă un SIP s‑ar aplica, în conformitate cu articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul nr. 575/2013, în mod global și uniform pentru toate instituțiile membre ale acestui sistem. În plus, ar exista o garanție că fondurile SIP vor fi utilizate în totalitate înainte ca un sprijin financiar excepțional din resurse publice să poată fi solicitat, în conformitate cu articolul 113 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul nr. 575/2013.

127    În aceste condiții, o diferențiere a instituțiilor care aparțin aceluiași SIP pe baza indicatorului de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție”, în temeiul articolului 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63, ar fi în contradicție cu tratamentul omogen și consecvent al tuturor membrilor unui astfel de SIP, impus de articolul 103 alineatul (7) litera (h) din Directiva 2014/59 și de articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul nr. 575/2013.

128    SRB și Comisia contestă această argumentație.

129    Potrivit articolului 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63, atunci când aplică indicatorul de risc SIP, SRB ține seama de ponderea relativă a indicatorului de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție”.

130    Rezultă că, atunci când mai multe instituții fac parte din același SIP, instituțiilor cărora li se atribuie o pondere relativă a indicatorului de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție” mai bună față de alți membri ai SIP li se poate atribui o pondere mai favorabilă în cadrul indicatorului de risc SIP în raport cu ceilalți membri.

131    În acest context, din articolul 103 alineatul (7) litera (h) din Directiva 2014/59 reiese că Comisiei îi este conferită competența de a adopta acte delegate pentru a specifica noțiunea de „ajustare a contribuțiilor anuale de bază proporțional cu profilul de risc al instituțiilor”, „ținând seama” de faptul că instituția face parte dintr‑un SIP.

132    Or, niciun element din articolul 103 alineatul (7) litera (h) din Directiva 2014/59 sau din restul acestui articol nu precizează în ce mod Comisia trebuie să țină seama de această apartenență la un SIP. Astfel, nu se prevede că Comisia trebuie să atribuie aceeași pondere tuturor instituțiilor care fac parte din același SIP.

133    În plus, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 107-111 de mai sus, Comisia se bucură de o largă putere de apreciere în ceea ce privește metoda de ajustare a contribuțiilor anuale de bază în temeiul articolului 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59, inclusiv stabilirea criteriului care vizează calitatea de membru al unui SIP. În consecință, controlul instanțelor Uniunii trebuie să se limiteze la a examina dacă exercitarea acestei puteri de apreciere nu este afectată de o eroare vădită sau de un abuz de putere ori dacă Comisia nu a depășit în mod vădit limitele acestei puteri.

134    În această privință, mai întâi, SRB și Comisia au explicat, fără a fi contraziși cu privire la acest aspect, că membrii unui SIP precum cel din care face parte reclamanta nu dispuneau de un drept necondiționat de a beneficia din partea unui astfel de SIP de un sprijin care să le acopere toate angajamentele, dar că SIP dispunea de o anumită marjă de apreciere pentru a decide dacă era sau nu era necesar să își susțină unul dintre membri.

135    În continuare, SRB și Comisia au arătat că intrarea în dificultate a unei instituții cu un bilanț amplu și complex ar putea epuiza în întregime fondurile unui astfel de SIP. Or, reclamanta nu a prezentat elemente pentru a contesta această afirmație.

136    În plus, reclamanta nu a prezentat Tribunalului niciun element concret care ar urmări să repună în discuție faptul că indicatorul de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție” permite să se aprecieze dacă o instituție are un bilanț amplu și complex.

137    În aceste condiții, reclamanta nu a demonstrat că articolul 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63 era afectat de o eroare vădită sau de un abuz de putere ori că depășea în mod vădit limitele puterii de apreciere conferite Comisiei prin articolul 103 alineatul (7) litera (h) din Directiva 2014/59.

138    În ceea ce privește, în sfârșit, excepția de nelegalitate întemeiată pe incompatibilitatea articolului 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63 cu articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul nr. 575/2013, trebuie să se constate, mai întâi, că această din urmă dispoziție nu definește calculul contribuțiilor ex ante, ci condițiile de autorizare a SIP în scopuri prudențiale.

139    Desigur, în temeiul articolului 2 alineatul (1) punctul 8 din Directiva 2014/59, SRB poate lua în considerare numai acele SIP care au fost autorizate în conformitate cu articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul nr. 575/2013. Cu toate acestea, niciun element din modul de redactare a articolului 113 alineatul (7) din regulamentul menționat nu interzice efectuarea unei diferențieri între instituțiile care sunt membre ale aceluiași SIP pentru calcularea contribuțiilor ex ante.

140    În plus, deși articolul 113 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul nr. 575/2013 prevede că, pentru a fi recunoscută în scopuri prudențiale, SIP trebuie să poată acorda sprijinul necesar membrilor săi, în temeiul angajamentelor care stau la baza lui, din fonduri care îi sunt imediat disponibile, această dispoziție nu impune ca SIP să dispună de resurse suficiente pentru a evita rezoluția tuturor membrilor săi, inclusiv a tuturor instituțiilor de dimensiuni mari.

141    Această concluzie nu este infirmată de articolul 5 din Orientarea (UE) 2016/1994 a Băncii Centrale Europene (BCE) din 4 noiembrie 2016 privind abordarea referitoare la recunoașterea [SIP] în scopuri prudențiale de către autoritățile naționale competente în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (JO 2016, L 306, p. 37), invocat de reclamantă. Această dispoziție, care conține orientări pentru punerea în aplicare a articolului 113 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul nr. 575/2013, nu prevede, la rândul său, că un SIP trebuie să aibă la dispoziție resurse suficiente pentru a evita rezoluția tuturor membrilor săi.

142    Având în vedere cele ce precedă, primul aspect al celui de al cincilea motiv trebuie respins.

b)      Cu privire al doilea aspect, referitor la incompatibilitatea articolului 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63 cu „cerința calculării contribuțiilor în funcție de risc” și cu principiul egalității de tratament

143    Al doilea aspect al celui de al cincilea motiv este structurat în esență în jurul a două critici.

1)      Cu privire la prima critică, întemeiată pe încălcarea „cerinței calculării contribuțiilor în funcție de risc”

144    Reclamanta arată că articolul 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63 încalcă „cerința calculării contribuțiilor în funcție de risc” care ar decurge din principiul proporționalității consacrat la articolele 16, 17 și 52 din cartă, din articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014 și din articolul 103 alineatele (2) și (7) din Directiva 2014/59.

145    Având în vedere acest principiu, nu ar rezulta în mod clar și precis modul în care indicatorul de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție” ar demonstra riscul de rezoluție a reclamantei în conformitate cu articolul 6 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63.

146    În plus, nu ar exista o legătură obiectivă suficientă între indicatorul de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție”, care figurează la articolul 7 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din Regulamentul delegat 2015/63, și cel privind calitatea de membru al unui SIP, prevăzut la articolul 7 alineatul (4) primul paragraf litera (b) din același regulament delegat, pentru a justifica o pondere relativă a acestui din urmă indicator de risc.

147    În sfârșit, prin corelarea acestor doi indicatori de risc, Regulamentul delegat 2015/63 ar institui o dublă contabilizare a primului indicator de risc, care ar fi fost deja luat în considerare la calculul contribuției ex ante în temeiul articolului 6 alineatul (5) litera (a) din regulamentul delegat menționat.

148    SRB și Comisia contestă această argumentație.

149    Fără a fi necesar să se examineze dacă Directiva 2014/59 sau o altă normă de drept al Uniunii consacră „cerința calculării contribuțiilor în funcție de risc”, prima critică din cadrul celui de al doilea aspect al celui de al cincilea motiv al reclamantei trebuie înțeleasă în sensul că aceasta susține în esență că articolul 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63 este afectat de o eroare vădită de apreciere, întrucât împiedică SRB să adapteze în mod adecvat contribuțiile anuale de bază la profilul de risc real al instituțiilor.

150    În această privință, reiese mai întâi din cuprinsul punctelor 107-111 de mai sus că Comisia beneficiază de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește punerea în aplicare a articolului 103 alineatul (7) litera (h) din Directiva 2014/59.

151    În continuare, reclamanta nu a prezentat Tribunalului niciun element concret menit să conteste afirmația SRB potrivit căreia indicatorul de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție” constituia un criteriu obiectiv care permitea, în cadrul articolului 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63, evaluarea probabilității ca o instituție să solicite unui SIP un sprijin pe care acesta din urmă nu l‑ar putea acorda, astfel încât instituția respectivă să riște să fie supusă unei rezoluții. Astfel, nimic nu indică faptul că articolul 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63 nu permite ajustarea contribuției ex ante la profilul de risc real al instituției în cauză.

152    În sfârșit, contrar celor susținute de reclamantă, metodologia prevăzută la articolul 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63 nu conduce la o dublă contabilizare a indicatorului de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție”.

153    Astfel, pe de o parte, indicatorul de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție” se aplică, în temeiul articolului 6 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul delegat 2015/63, tuturor instituțiilor a căror contribuție ex ante este ajustată în funcție de profilul lor de risc. În schimb, în vederea aplicării articolului 7 alineatul (4) al doilea paragraf din acest regulament delegat, indicatorul de risc menționat se aplică numai acelor instituții care aparțin unui SIP. Pe de altă parte, în temeiul articolului 6 alineatul (6) din Regulamentul delegat 2015/63, indicatorul de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție” are ca obiect evaluarea riscurilor instituției în cauză, printre altele, în funcție de activele pe care aceasta le deține în bilanț, de modelul său de afaceri și de structura sa organizatorică. În schimb, atunci când acest indicator de risc se aplică în cadrul articolului 7 alineatul (4) al doilea paragraf din acest regulament delegat, el este utilizat pentru ponderarea indicatorului de risc SIP și urmărește să evalueze riscurile pe care o instituție care aparține unui SIP le prezintă pentru capacitatea SIP‑ului menționat de a interveni în susținerea membrilor săi. Astfel, după cum rezultă din considerațiile enunțate la punctele 163 și 164 de mai sus, riscurile evaluate prin aplicarea indicatorului de risc menționat pot varia de la o instituție la alta și pot fi chiar atât de ridicate încât un SIP să nu fie în măsură să absoarbă aceste riscuri în cazul intrării în dificultate a unei instituții membre.

154    În aceste condiții, articolul 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63 nu este afectat de o eroare vădită de apreciere atunci când prevede că indicatorul de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție” este luat în considerare în cadrul procesului de determinare a indicatorului de risc SIP.

155    Având în vedere cele ce precedă, prima critică din cadrul celui de al doilea aspect al celui de al cincilea motiv trebuie respinsă.

2)      Cu privire la a doua critică, referitoare la încălcarea principiului egalității de tratament

156    Reclamanta arată că ține de însăși natura unui SIP să îi protejeze pe toți membrii săi, independent de situația de risc concret în care se găsesc aceștia, astfel încât nicio instituție să nu poată fi supusă rezoluției în mod individual, atât timp cât SIP există și își îndeplinește funcția. Apartenența la un SIP ar constitui astfel o împrejurare care face ca toate instituțiile în cauză să fie comparabile.

157    Or, prin faptul că permite diferențieri între aceste instituții, articolul 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63 ar încălca principiul egalității de tratament, astfel cum este consacrat la articolul 20 din cartă. Astfel, nu ar exista niciun criteriu obiectiv care ar putea justifica această diferență de tratament. Criteriul prevăzut la articolul 6 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63, și anume „probabilitatea ca instituția în cauză să intre în rezoluție”, nu ar avea o legătură obiectivă cu criteriul aplicat efectiv de articolul 7 alineatul (4) din acest regulament delegat pentru a pondera indicatorul de risc SIP, și anume indicatorul de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție”.

158    SRB și Comisia contestă această argumentație.

159    Articolul 20 din cartă consacră principiul egalității de tratament, care impune ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit și ca situații diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv (Hotărârea din 3 februarie 2021, Fussl Modestraße Mayr, C‑555/19, EU:C:2021:89, punctul 95).

160    În această privință, mai întâi, este necesar să se examineze dacă o instituție care aparține unui SIP precum reclamanta se află într‑o situație comparabilă cu cea a celorlalte instituții care sunt membre ale aceluiași SIP.

161    Potrivit unei jurisprudențe constante, caracterul comparabil al unor situații diferite se apreciază având în vedere toate elementele care le caracterizează. Aceste elemente trebuie să fie determinate și evaluate în special în funcție de obiectul și de finalitatea actului care instituie distincția în cauză. În plus, trebuie luate în considerare principiile și obiectivele domeniului din care face parte acest act (a se vedea Hotărârea din 3 februarie 2021, Fussl Modestraße Mayr, C‑555/19, EU:C:2021:89, punctul 99 și jurisprudența citată).

162    În ceea ce privește principiile și obiectivele domeniului din care face parte Regulamentul delegat 2015/63, trebuie reamintit că natura specifică a contribuțiilor ex ante constă, după cum reiese din considerentele (105)-(107) ale Directivei 2014/59 și din considerentul (41) al Regulamentului nr. 806/2014, în a garanta, într‑o logică de ordin asiguratoriu, că sectorul financiar procură resurse financiare suficiente MUR pentru ca acesta să își poată îndeplini funcțiile, încurajând în același timp adoptarea de către instituțiile în cauză a unor moduri de funcționare mai puțin riscante (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 113).

163    Având în vedere aceste principii și aceste obiective, trebuie arătat că, contrar celor susținute de reclamantă, nu toate instituțiile membre ale unui SIP se află în mod necesar și din cauza acestei apartenențe într‑o situație comparabilă. Astfel, după cum a arătat SRB, fără a fi contrazis de reclamantă, membrii unui SIP precum cel căruia îi aparține reclamanta nu dispuneau de un drept necondiționat de a primi susținere din partea SIP care să le acopere toate angajamentele, deoarece SIP dispune de o anumită marjă de apreciere pentru a decide dacă va susține un membru.

164    În continuare, SRB și Comisia au arătat că intrarea în dificultate a unei instituții cu un bilanț amplu și complex ar putea epuiza în întregime fondurile unui SIP, spre deosebire de intrarea în dificultate a unor instituții care au bilanțuri mai reduse și mai simple. Or, reclamanta nu a prezentat elemente care să conteste această afirmație.

165    În sfârșit, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 151 de mai sus, indicatorul de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție” constituie un criteriu obiectiv pentru a evalua care dintre instituțiile având calitatea de membru al unui SIP riscă să solicite acestuia din urmă un sprijin pe care respectivul SIP nu l‑ar putea acorda. Acest indicator constituie, așadar, un criteriu obiectiv pentru a evalua care instituții se află, în ceea ce privește un astfel de risc, într‑o situație comparabilă. Acest lucru este valabil cu atât mai mult cu cât criteriul menționat se dovedește a fi compatibil cu unul dintre obiectivele principale ale MUR, și anume să încurajeze instituțiile în adoptarea unor moduri de funcționare mai puțin riscante.

166    Prin urmare, a doua critică din cadrul celui de al doilea aspect al celui de al cincilea motiv trebuie respinsă, întrucât reclamanta nu poate să susțină în mod întemeiat că toate instituțiile din cadrul aceluiași SIP se află într‑o situație comparabilă.

c)      Cu privire la al treilea aspect, referitor la incompatibilitatea articolului 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63 cu principiul securității juridice

167    Reclamanta susține că articolul 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63 nu îndeplinește cerințele impuse de principiul securității juridice. În special, această dispoziție nu ar explica în mod clar modul în care SRB trebuie să țină seama de „ponderea relativă a indicatorului [«activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție»]”. Norma ar fi atât de neclară încât SRB ar fi putut împărți instituțiile atât în două intervale, cât și în mai mult de trei intervale.

168    În plus, dispoziția menționată ar lăsa SRB libertatea de a alege factorii pe care îi consideră adecvați pentru a repartiza instituțiile în diferite intervale, astfel încât un comportament arbitrar nu ar putea fi exclus.

169    SRB și Comisia contestă această argumentație.

170    Pe de o parte, reiese cu suficientă claritate din articolul 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63 că, în cadrul indicatorului de risc SIP, SRB este obligat să aloce instituțiile în intervale prin aplicarea unei ponderi care ține seama de indicatorii de risc parțiali care compun indicatorul de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție”.

171    Pe de altă parte, s‑a arătat, desigur, la punctele 68-85 de mai sus că articolul 6 alineatul (6) și articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul delegat 2015/63 conferea SRB o putere de apreciere în ceea ce privește determinarea indicatorului de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție” și ponderea indicatorului de risc SIP.

172    Cu toate acestea, astfel cum s‑a constatat la punctele 86-97 de mai sus, din Regulamentul delegat 2015/63 reiese că limitele și modalitățile de exercitare a acestei puteri de apreciere sunt definite cu o claritate suficientă, astfel încât acestea să permită instituțiilor să prevadă în mod suficient de precis metodologia de determinare a indicatorului de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție”.

173    Prin urmare, al treilea aspect al celui de al cincilea motiv trebuie respins.

d)      Cu privire la al patrulea aspect, referitor la incompatibilitatea articolului 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63 cu principiul luării în considerare integrale a faptelor

174    Reclamanta susține că articolul 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63 încalcă principiul luării în considerare integrale a faptelor. Astfel, probabilitatea ca o instituție care este membră a unui SIP să facă obiectul unei rezoluții nu ar putea fi determinată doar pe baza indicatorului de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție”. Trebuiau să fie luați de asemene, în considerare și alți factori esențiali care determină profilul de risc în ceea ce privește probabilitatea de rezoluție.

175    SRB și Comisia contestă această argumentație.

176    Atunci când reclamanta invocă încălcarea unui „principiu al luării în considerare integrale a faptelor”, această critică trebuie înțeleasă ca o referire la principiul bunei administrări, astfel cum este consacrat la articolul 41 din cartă, care impune instituțiilor și organelor Uniunii obligația de a examina atent și imparțial toate elementele relevante ale cauzei (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 noiembrie 1991, Technische Universität München, C‑269/90, EU:C:1991:438, punctul 14, și Hotărârea din 23 septembrie 2009, Estonia/Comisia, T‑263/07, EU:T:2009:351, punctul 99 și jurisprudența citată).

177    În această privință, reclamanta se limitează totuși să susțină că, atunci când a adoptat articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul delegat 2015/63, Comisia a ignorat anumiți „factori esențiali” care ar putea influența probabilitatea de rezoluție a unei instituții afiliate la un SIP, fără a preciza însă care sunt acești factori și de ce Comisia era obligată să îi ia în considerare.

178    Prin urmare, al patrulea aspect al celui de al cincilea motiv trebuie respins.

e)      Concluzie cu privire la al cincilea motiv

179    Având în vedere considerațiile precedente, al cincilea motiv trebuie respins.

3.      Cu privire la al șaptelea motiv, întemeiat pe o excepție de nelegalitate a articolelor 6, 7 și 9 din Regulamentul delegat 2015/63, precum și a anexei I la acesta, întrucât ar încălca o serie de norme de rang superior

180    Reclamanta susține că articolele 6, 7 și 9 din Regulamentul delegat 2015/63, precum și anexa I la acesta încalcă „cerința calculării contribuțiilor în funcție de risc”, precum și articolele 16 și 20 din cartă, principiul proporționalității și „principiul luării în considerare integrale a faptelor”, în măsura în care aceste dispoziții definesc piloni și indicatori de risc, precum și o procedură și formule aplicabile coroborării lor, pe baza unei „imagini idealizate care nu corespunde experienței reale și situației efective a tuturor instituțiilor [care trebuie să plătească contribuții ex ante în funcție de profilul lor de risc]”.

181    Astfel, ponderea indicatorilor de risc și punerea lor în aplicare în anexa I la Regulamentul delegat 2015/63 ar conduce la constituirea de intervale și la repartizarea diferitelor instituții în aceste intervale care ar genera o sarcină nejustificată în mod obiectiv, disproporționată și discriminatorie pentru instituții precum reclamanta.

182    În special, astfel cum ar reieși din anexa II la decizia atacată, aplicarea secțiunii „Etapa 2” din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63 ar avea drept rezultat crearea unei plaje de valori excesiv de ample pentru primul și, respectiv, ultimul interval. Cu titlu de exemplu, în ceea ce privește indicatorul de risc „active ponderate în funcție de riscul de piață, împărțite la activele totale” – care face parte din pilonul de risc IV –, pentru partea din contribuția ex ante calculată la nivelul uniunii, cu o valoare de [confidențial](1) % reclamanta s‑ar încadra în intervalul [confidențial], [confidențial], și ar fi pusă pe picior de egalitate cu o instituție care prezintă o valoare de [confidențial] ori mai ridicată, și anume de [confidențial] %, și anume [confidențial]. Același lucru ar fi valabil pentru partea din acest indicator de risc calculată la nivel național, precum și pentru alți indicatori de risc, cum ar fi indicatorul „expunerea la instrumente financiare derivate, împărțită la fondurile proprii de nivel 1 de bază”.

183    În plus, din anexa II la decizia atacată ar reieși de asemenea că, în ceea ce privește șase dintre cei nouă indicatori de risc din pilonul de risc IV menționați la articolul 6 alineatul (5) primul paragraf litera (a) din Regulamentul delegat 2015/63, mai multe intervale au rămas neocupate. Astfel, fiecare dintre primele categorii ar cuprinde un număr foarte mare de instituții, ceea ce nu ar fi în conformitate cu modul de redactare a anexei I la acest regulament delegat, în temeiul căruia SRB trebuie să atribuie același număr de instituții fiecărui interval. Acest lucru ar arăta că Comisia a creat o reglementare a cărei aplicare produce rezultate lipsite de coerență care nu reflectă profilul de risc al instituțiilor supuse contribuțiilor ex ante.

184    SRB și Comisia contestă această argumentație.

185    În primul rând, este necesar să se examineze compatibilitatea secțiunii „Etapa 2” din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63 cu principiul egalității de tratament, astfel cum este consacrat la articolul 20 din cartă.

186    Având în vedere jurisprudența citată la punctul 159 de mai sus, este necesar, mai întâi, să se aprecieze dacă aceste instituții se află într‑o situație comparabilă.

187    În temeiul secțiunii „Etapa 2” din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63, revine SRB sarcina de a calcula, în primul rând, un număr de intervale pentru a compara instituțiile cu luarea în considerare a diferiților indicatori și indicatori de risc parțiali. În al doilea rând, revine SRB sarcina de a repartiza, în principiu, același număr de instituții în fiecare interval, începând prin a atribui primului interval instituțiile care au valorile cele mai mici ale indicatorului primar. În al treilea rând, revine SRB sarcina de a atribui tuturor instituțiilor care figurează într‑un anumit interval același punctaj, denumit „indicator discretizat”, de care trebuie să țină seama pentru restul calculului multiplicatorului lor de ajustare.

188    Nu este exclus ca aplicarea acestei metodologii, denumită „binning” („regrupare”), astfel cum este instituită prin secțiunea „Etapa 2” din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63, să poată conduce, în fapt, la situații în care instituții care au valori pentru un anumit indicator de risc care sunt apropiate de cele ale instituțiilor repartizate în intervalul precedent ajung totuși să fie repartizate în următorul interval, care conține instituții având valori pentru același indicator de risc care ar putea fi uneori considerabil mai mari. Această consecință decurge din aplicarea normei prevăzute la punctul 3 din secțiunea „Etapa 2” din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63, potrivit căreia SRB atribuie, în principiu, același număr de instituții în fiecare interval.

189    Pentru a examina dacă instituțiile repartizate în același interval, care au însă valori semnificativ diferite unele de altele pentru același indicator de risc, se află într‑o situație comparabilă, trebuie să se țină seama, având în vedere jurisprudența citată la punctele 161 și 162 de mai sus, de obiectivele MUR și în special de cel care vizează încurajarea instituțiilor să adopte moduri de funcționare mai puțin riscante.

190    Trebuie să se constate că, ținând seama de faptul că unul dintre obiectivele principale ale MUR constă în a încuraja instituțiile să adopte moduri de funcționare mai puțin riscante, instituțiile repartizate în același interval, dar care au valori semnificativ diferite unele de altele pentru același indicator de risc nu se află în situații comparabile, întrucât au caracteristici diferite în ceea ce privește gradul de risc măsurat de indicatorul respectiv.

191    Cu toate acestea, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 187 de mai sus, aceste instituții sunt tratate în mod egal, întrucât sunt repartizate în același interval prin raportare la indicatorul de risc menționat și, prin urmare, li se atribuie același indicator discretizat, de care SRB va ține seama pentru calculul multiplicatorului de ajustare.

192    Cu toate acestea, atunci când persoane aflate în situații diferite sunt tratate în același mod, principiul egalității de tratament nu este încălcat în măsura în care un asemenea tratament este justificat în mod corespunzător (a se vedea Hotărârea din 7 martie 2017, RPO, C‑390/15, EU:C:2017:174, punctul 52 și jurisprudența citată).

193    Această situație se regăsește atunci când acest tratament se află în legătură cu un obiectiv admisibil din punct de vedere legal, urmărit de măsura care are ca efect instituirea tratamentului menționat, și este proporțională cu acest obiectiv (a se vedea Hotărârea din 7 martie 2017, RPO, C‑390/15, EU:C:2017:174, punctul 53 și jurisprudența citată).

194    În această privință, Curtea a recunoscut legitimitatea obiectivului care consta, pentru o instituție a Uniunii, în stabilirea unor norme generale ce pot fi aplicate cu ușurință și ușor de controlat de către autoritățile competente (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 februarie 2015, Sopora, C‑512/13, EU:C:2015:108, punctul 33, și Hotărârea din 7 martie 2017, RPO, C‑390/15, EU:C:2017:174, punctul 60).

195    În speță, trebuie arătat că Regulamentul delegat 2015/63 este conform cu acest obiectiv.

196    Astfel, Regulamentul delegat 2015/63 a prevăzut o metodă de ajustare a contribuțiilor ex ante la profilul de risc al instituțiilor, constând în compararea profilurilor lor de risc pe baza valorilor pe care aceste instituții le obțin pentru o serie de indicatori de risc.

197    Metodologia de „binning”, astfel cum este descrisă la punctul 187 de mai sus, permite SRB să gestioneze în mod eficient un număr mare de date de care trebuie să țină seama pentru a efectua comparația menționată la punctul 196 de mai sus, evitând în același timp pe cât posibil ca prezența unor valori așa numite extreme, adică prezentând un ecart mare față de medie, să ducă la comparații distorsionate.

198    Astfel, după cum reiese în special din studiul tehnic al JRC referitor la Regulamentul delegat 2015/63, unul dintre obiectivele metodologiei de „binning” este de a asigura o metodă simplă pentru compararea numărului mare de date declarate de instituțiile a căror contribuție ex ante este ajustată la profilul lor de risc. În plus, această metodă permite evitarea situației în care instituțiile cu valori negative în special pentru anumiți indicatori de risc primesc totuși un punctaj care indică un profil de risc scăzut pentru indicatorul respectiv, deoarece există anumite instituții care au valori extreme.

199    În continuare, în ceea ce privește caracterul proporțional al metodologiei de „binning” în raport cu obiectivul urmărit de reglementarea în cauză, trebuie amintit că, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 107-111 de mai sus, Comisia dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește punerea în aplicare a articolului 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59.

200    În aceste condiții și conform jurisprudenței (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 iunie 2015, Gauweiler și alții, C‑62/14, EU:C:2015:400, punctele 80, 81 și 91, Hotărârea din 30 noiembrie 2022, Trasta Komercbanka și alții/BCE, T‑698/16, nepublicată, atacată cu recurs, EU:T:2022:737, punctele 221 și 222 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 21 decembrie 2022, Firearms United Network și alții/Comisia, T‑187/21, nepublicată, în recurs, EU:T:2022:848, punctele 122 și 123 și jurisprudența citată), controlul pe care îl efectuează Tribunalul în ceea ce privește respectarea principiului proporționalității trebuie să se limiteze la a examina dacă metodologia de „binning” are un caracter vădit inadecvat în raport cu obiectivul pe care Comisia îl urmărește, dacă depășește în mod vădit ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv sau dacă produce dezavantaje vădit disproporționate în raport cu obiectivul urmărit.

201    În ceea ce privește întrebarea dacă metodologia de „binning” permite atingerea obiectivului urmărit, astfel cum acesta a fost precizat la punctele 197 și 198 de mai sus, trebuie să se observe că această metodă este o metodă statistică recunoscută, astfel cum reiese în special din studiul tehnic al JRC. De asemenea, metoda menționată utilizează criterii obiective pentru determinarea contribuțiilor ex ante, și anume în special o formulă matematică prevăzută la punctul 2 din secțiunea „Etapa 2” din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63.

202    În plus, metodologia de „binning” permite compararea cu ușurință a datelor unui număr mare de instituții și calcularea în mod eficient și obiectiv a contribuțiilor lor ex ante.

203    În aceste condiții, metodologia menționată permite atingerea obiectivului urmărit care constă în stabilirea unei metode simple și ușor de verificat pentru compararea unui număr mare de date în scopul calculării contribuțiilor ex ante.

204    Pe de altă parte, reclamanta nu demonstrează că metodologia de „binning” depășește în mod vădit limitele a ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit. În special, aceasta nu a demonstrat că o altă metodă de comparare a profilurilor de risc ale instituțiilor ar prezenta în mod vădit mai puține dezavantaje pentru acestea decât cea de „binning”, permițând totodată atingerea obiectivului menționat într‑un mod la fel de eficient.

205    În sfârșit, este adevărat că, astfel cum s‑a arătat la punctul 188 de mai sus, această metodă statistică ar putea avea drept consecință, în fapt, în anumite cazuri, situația în care instituții care au valori considerabil diferite s‑ar putea totuși regăsi în același interval, astfel cum reiese din anexa II la decizia atacată. Cu toate acestea, o astfel de împrejurare nu poate fi considerată ca fiind un dezavantaj vădit disproporționat în raport cu obiectivul urmărit de reglementarea în cauză.

206    Astfel, trebuie arătat, în primul rând, că ajustarea contribuțiilor ex ante nu se poate realiza decât în intervalul unui coeficient cuprins între 0,8 și 1,5, în temeiul articolului 9 alineatul (3) din Regulamentul delegat 2015/63. Contribuția anuală de bază rămâne astfel elementul preponderent pentru determinarea contribuției ex ante în raport cu profilul de risc al instituțiilor.

207    În al doilea rând, astfel cum rezultă din studiul empiric efectuat anterior adoptării Regulamentului delegat 2015/63, ale cărui rezultate au fost rezumate în studiul tehnic al JRC, fenomenul statistic identificat la punctele 188 și 205 este limitat în măsura în care tinde să se producă mai ales în intervalele finale, spre deosebire de marea majoritate a intervalelor.

208    În al treilea rând, rămâne necontestat faptul că instituțiile care se află în aceste din urmă intervale au valori mai ridicate pentru indicatorul de risc vizat decât instituțiile repartizate în intervalele inferioare.

209    În al patrulea rând, metoda de ajustare a contribuțiilor ex ante la profilul de risc ia în considerare o multitudine de indicatori de risc, astfel cum reiese din articolul 6 din Regulamentul delegat 2015/63. Prin urmare, o instituție este alocată, în total, într‑o multitudine de intervale în funcție de valorile sale și de cele ale celorlalte instituții pentru fiecare indicator de risc.

210    Or, astfel cum reiese din studiul tehnic al JRC menționat la punctul 207 de mai sus, instituțiile au tendința de a se regăsi în alte intervale pentru diferiți indicatori de risc. Din acest motiv, dacă o instituție se regăsește în ultimul interval pentru un indicator de risc dat și este astfel pusă pe picior de egalitate cu instituții cu valori considerabil mai mari, situația este diferită, ca regulă generală, pentru alți indicatori de risc, ceea ce permite efectuarea unei comparații globale a instituțiilor în cauză.

211    În aceste condiții, este necesar să se constate că reclamanta nu a demonstrat că articolul 20 din cartă și principiul proporționalității se opun utilizării metodologiei de „binning”.

212    În plus, fenomenul descris la punctele 209 și 210 de mai sus este ilustrat de calculul contribuției ex ante a reclamantei pentru perioada de contribuție 2021, după cum atestă fișa sa individuală. Astfel, în ceea ce privește partea din contribuția sa ex ante calculată la nivelul uniunii, reclamanta se regăsește în [confidențial] interval pentru [confidențial]. În schimb, pentru niciunul dintre indicatorii de risc care fac parte din pilonii de risc [confidențial] reclamanta nu se regăsește în [confidențial] interval, și anume [confidențial].

213    De altfel, situația este similară pentru partea din contribuția ex ante a reclamantei care a fost calculată la nivel național. Din fișa sa individuală reiese că reclamanta se regăsește în [confidențial] interval pentru [confidențial]. În schimb, ea nu se regăsește în [confidențial] interval pentru niciunul dintre indicatorii de risc care alcătuiesc ceilalți doi piloni de risc.

214    În ceea ce privește, în al doilea rând, critica întemeiată pe încălcarea unei „cerințe a calculării contribuțiilor în funcție de risc”, nu este necesară pronunțarea cu privire la aspectul dacă există un astfel de principiu în dreptul Uniunii. Această critică poate fi înțeleasă în sensul că reclamanta reproșează Comisiei, în realitate, că a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a prevăzut metodologia de „binning”, întrucât aceasta din urmă ar împiedica SRB să adapteze în mod corespunzător contribuțiile anuale de bază la profilul de risc real al instituțiilor.

215    Or, având în vedere considerațiile prezentate la punctele 201-211 de mai sus, reclamanta nu poate pretinde că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a instituit metodologia de „binning”.

216    În ceea ce privește, în al treilea rând, compatibilitatea metodologiei de „binning” cu articolul 16 din cartă și cu principiul luării în considerare integrale a faptelor, reclamanta nu elaborează nicio argumentație autonomă și concretă privind încălcarea acestui articol și a acestui principiu, limitându‑se să invoce încălcarea acestora.

217    În această privință, din jurisprudență reiese că, pentru ca o acțiune să fie admisibilă, este necesar ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care aceasta se întemeiază să rezulte, cel puțin în mod sumar, dar coerent și comprehensibil din textul cererii introductive înseși, în vederea garantării securității juridice și a bunei administrări a justiției. Astfel, orice motiv care nu este prezentat suficient în cererea de sesizare a instanței trebuie considerat ca fiind inadmisibil. Cerințe similare se impun atunci când o critică este invocată în susținerea unui motiv. Această cauză de inadmisibilitate pentru motive de ordine publică trebuie să fie invocată din oficiu de instanța Uniunii (a se vedea Hotărârea din 30 iunie 2021, Italia/Comisia, T‑265/19, nepublicată, EU:T:2021:392, punctul 33 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 7 iulie 2021, Bateni/Consiliul, T‑455/17, EU:T:2021:411, punctul 135 și jurisprudența citată).

218    Întrucât criticile menționate la punctul 216 nu îndeplinesc aceste cerințe, ele trebuie să fie respinse ca fiind inadmisibile.

219    În ultimul rând, reclamanta nu elaborează, în cererea sa introductivă, nicio argumentație autonomă și concretă referitoare la pretinsa nelegalitate a articolelor 6, 7 și 9 din Regulamentul delegat 2015/63 sau a altor părți din anexa I la acest regulament delegat decât cea care figurează sub titlul „Etapa 2”, care să depășească argumentația examinată mai sus.

220    Din acest motiv, excepția de nelegalitate referitoare la aceste din urmă dispoziții trebuie respinsă.

221    Având în vedere considerațiile precedente, al șaptelea motiv trebuie respins.

4.      Cu privire la al zecelea motiv, întemeiat pe o excepție de nelegalitate a articolului 20 alineatul (1) prima și a doua teză din Regulamentul delegat 2015/63, în măsura în care ar încălca articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59 și „cerința calculării contribuțiilor în funcție de risc”

222    Reclamanta invocă nelegalitatea articolului 20 alineatul (1) prima și a doua teză din Regulamentul delegat 2015/63 pentru motivul că, în măsura în care această dispoziție permite SRB să nu aplice, pentru o perioadă nedeterminată, în cadrul calculării contribuțiilor ex ante, unul sau mai mulți indicatori de risc dacă datele pentru acești indicatori nu sunt disponibile, Comisia nu ar fi respectat articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59, care i‑ar fi impus să țină seama de toate elementele prevăzute de această dispoziție la adoptarea Regulamentului delegat 2015/63.

223    Mai concret, articolul 20 alineatul (1) prima și a doua teză din Regulamentul delegat 2015/63 ar avea ca efect faptul că, pentru perioada de contribuție 2021, SRB nu ar fi ținut seama, în cadrul pilonului de risc „expunerea la risc”, de indicatorul de risc „fondurile proprii și pasivele eligibile deținute de instituție în plus față de [cerința minimă de fonduri proprii și pasive eligibile (CMPE)]”, în cadrul pilonului de risc „stabilitatea și diversitatea surselor de finanțare”, de indicatorul de risc „indicatorul de finanțare stabilă netă” și, în cadrul pilonului de risc IV, de indicatorii de risc „complexitate” și „posibilitatea de rezoluție”.

224    Pentru aceleași motive, articolul 20 alineatul (1) prima și a doua teză din Regulamentul delegat 2015/63 s‑ar opune de asemenea „cerinței calculării contribuțiilor în funcție de risc”.

225    SRB și Comisia contestă această argumentație.

226    Cu titlu introductiv, trebuie precizat, pe de o parte, că, în cadrul celui de al zecelea motiv, reclamanta se limitează să ridice o excepție de nelegalitate împotriva articolului 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63.

227    Pe de altă parte, fără a fi necesar să se examineze dacă Directiva 2014/59 sau o altă normă de drept al Uniunii consacră „cerința calculării contribuțiilor în funcție de risc”, critica reclamantei întemeiată pe încălcarea acestei cerințe trebuie înțeleasă în sensul că aceasta susține în esență că articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63 este afectat de o eroare vădită de apreciere, pentru motivul că dispoziția menționată ar împiedica SRB să adapteze în mod adecvat contribuțiile anuale de bază la profilul de risc real al instituțiilor.

228    Acestea fiind precizate, trebuie arătat că, potrivit articolului 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63, intitulat „Dispoziții tranzitorii”, un indicator de risc nu se aplică atât timp cât informațiile solicitate în cadrul unui indicator de risc specific menționat în anexa II la acest regulament delegat nu fac parte din cerințele de raportare în scopuri de supraveghere prevăzute la articolul 14 din regulamentul delegat menționat, și anume cerințele de raportare în scopuri de supraveghere prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare nr. 680/2014 al Comisiei din 16 aprilie 2014 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la raportarea în scopuri de supraveghere a instituțiilor în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (JO 2014, L 191, p. 1) sau, după caz, la nivelul statelor membre.

229    Trebuie amintit, în această privință, că Regulamentul delegat 2015/63 a fost adoptat în temeiul articolului 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59, care obligă Comisia să țină seama de toate elementele enumerate la literele (a)-(h) ale acestei dispoziții pentru a preciza noțiunea de „ajustare a contribuțiilor în funcție de profilul de risc al instituțiilor”.

230    În pofida acestui fapt, articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63 conferă SRB, cu titlu tranzitoriu, competența de a nu aplica unele dintre aceste elemente, care sunt reflectate în indicatorii de risc prevăzuți de acest regulament delegat.

231    În această privință, trebuie subliniat că, deși articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59 impune, desigur, Comisiei să „țină seama” de ansamblul elementelor enumerate la articolul 103 alineatul (7) literele (a)-(h) din Directiva 2014/59, această dispoziție nu precizează modul în care trebuie să le ia în considerare. În acest scop și astfel cum s‑a amintit la punctele 107-111 de mai sus, Comisia dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește punerea în aplicare a acestei dispoziții.

232    Or, o astfel de marjă de apreciere poate implica, dacă este cazul, necesitatea de a asigura perioade tranzitorii în ceea ce privește aplicarea elementelor enumerate la articolul 103 alineatul (7) literele (a)-(h) din Directiva 2014/59, în special din cauza indisponibilității datelor necesare pentru calcularea indicatorilor de risc întemeiați pe aceste elemente.

233    Articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63 introduce o astfel de perioadă tranzitorie, din moment ce nu permite SRB să nu aplice unele dintre elementele menționate pe termen nelimitat, ci doar cu titlu tranzitoriu, astfel cum rezultă din titlul articolului 20 din acest regulament delegat, precum și din condițiile de aplicare a alineatului (1) al acestuia.

234    În plus, trebuie arătat, așa cum au procedat SRB și Comisia, că justificarea perioadei tranzitorii prevăzute de această dispoziție este strâns legată de caracterul progresiv al procesului de stabilire a cerințelor prudențiale și a cerințelor de informare corespunzătoare. Astfel, după cum rezultă în special din considerentul (6) al Directivei 2014/59, Regulamentul delegat 2015/63 a fost adoptat într‑un moment în care aceste cerințe nu erau încă stabilite definitiv sau făceau încă obiectul unor ajustări. În această privință, reclamanta nu a contestat în mod serios afirmația SRB potrivit căreia autoritățile competente ar stabili în mod progresiv unele dintre cerințele menționate, care, la rândul lor, ar influența datele care trebuiau să fie disponibile pentru calcularea indicatorilor de risc prevăzuți prin Regulamentul delegat 2015/63. Rezultă că astfel de date necesare pentru calcularea unora dintre acești indicatori de risc puteau să nu fie disponibile pentru toate instituțiile în cauză sau, cel puțin, pentru toate instituțiile care își au sediul într‑un stat membru, timp de cel puțin o parte din perioada inițială, cu precizarea faptului că datele puteau să nu fie declarate drept informații prudențiale potrivit dreptului Uniunii sau după caz, potrivit dreptului național.

235    În acest context, articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63 urmărește să evite impunerea, dacă este cazul, a unor sarcini disproporționate sau discriminatorii instituțiilor la calcularea contribuțiilor ex ante tocmai ca urmare a acestei puneri în aplicare progresive a cerințelor prudențiale și a cerințelor de informare aferente acestora. Astfel, acest calcul implică un exercițiu comparativ. În această privință, SRB a explicat în esență, fără a fi contrazis, că, dacă datele indispensabile pentru calcularea anumitor indicatori de risc nu ar fi declarate drept informații prudențiale de toate instituțiile sau cel puțin de toate instituțiile care își au sediul într‑un stat membru, SRB ar fi obligat să țină seama de date referitoare la astfel de indicatori care nu sunt însă comparabile.

236    În sfârșit, este adevărat că excepția prevăzută la articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63 poate conduce la o situație în care anumiți indicatori de risc prevăzuți la articolul 6 din acest regulament delegat rămân inaplicabili pe parcursul întregii perioade inițiale. Cu toate acestea, pe de o parte, o asemenea consecință este rezultatul naturii progresive a punerii în aplicare a cerințelor prudențiale, astfel cum se menționează la punctul 234 de mai sus. Pe de altă parte, astfel cum reiese din articolul 71 din Regulamentul nr. 806/2014, indicatorii de risc menționați se aplică și după perioada inițială.

237    În aceste condiții și ținând seama de considerațiile enunțate la punctul 231 de mai sus, reclamanta nu a demonstrat că articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63 este afectat de o eroare vădită de apreciere sau de un abuz de putere ori că depășește în mod vădit limitele puterii largi de apreciere conferite Comisiei prin articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59.

238    În consecință, al zecelea motiv trebuie respins.

B.      Cu privire la motivele privind legalitatea deciziei atacate

1.      Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 81 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014 coroborat cu articolul 3 din Regulamentul nr. 1

239    Din dosar rezultă că avizul de percepere din 21 aprilie 2021 al BaFin era însoțit de versiunea în limba engleză a deciziei atacate, inclusiv de anexele la aceasta, și de traducerea lor liberă în limba germană. Potrivit avizului de percepere, numai versiunea în limba engleză a deciziei atacate este autentică.

240    Reclamanta susține că decizia atacată este contrară articolului 81 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014 coroborat cu articolul 3 din Regulamentul nr. 1, în măsura în care precizează că numai versiunea în limba engleză este autentică, cu toate că a ales în mod expres limba germană ca limbă oficială care trebuie să fie aplicată în cursul procedurii administrative. Întrucât reclamanta nu a renunțat în mod expres la dreptul său de a comunica cu SRB în limba germană, faptul că SRB a redactat de asemenea o versiune neoficială a deciziei atacate în limba germană nu poate îndrepta această lipsă, cu atât mai mult cu cât aceasta din urmă prezintă divergențe semnificative în raport cu decizia atacată în versiunea sa în limba engleză.

241    SRB contestă această argumentație.

242    Potrivit articolului 81 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014, Regulamentul nr. 1 se aplică SRB.

243    Din articolul 3 din Regulamentul nr. 1 reiese că textele adresate de către instituții și organele Uniunii unui stat membru sau unei persoane aflate sub jurisdicția unui stat membru se redactează în limba statului în cauză.

244    Cu toate acestea, în temeiul articolului 81 alineatul (4) din Regulamentul nr. 806/2014, SRB poate conveni cu autoritățile naționale de rezoluție limba în care sunt redactate documentele care urmează să le fie transmise sau care urmează să fie transmise de acestea, dispoziția respectivă constituind astfel o reglementare specială în raport cu articolul 3 din Regulamentul nr. 1.

245    Or, SRB a pus în aplicare acest articol 81 alineatul (4), prin încheierea unui acord cu ANR‑urile privind modalitățile practice de cooperare în cadrul MUR, care a fost aprobat prin Decizia SRB/PS/2018/15 a SRB din 17 decembrie 2018 de stabilire a cadrului modalităților practice de cooperare în cadrul MUR între SRB și ANR‑uri (denumit în continuare „Acordul SRB‑ANR”).

246    În consecință, este necesar să se examineze dacă decizia atacată a respectat modalitățile prevăzute de acest acord.

247    În temeiul articolului 4 alineatul (6) din Acordul SRB‑ANR, actele juridice ale SRB adresate ANR‑urilor, în vederea punerii lor în aplicare în temeiul dreptului național, sunt adoptate în limba engleză, versiunea actelor respective în această limbă având forță juridică obligatorie.

248    În această privință, din articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 reiese că SRB este obligat să comunice deciziile sale cu privire la calculul contribuțiilor ex ante ANR‑urilor în cauză.

249    Conform acestei dispoziții, SRB a precizat, la articolul 2 din dispozitivul deciziei atacate, că aceasta din urmă va fi comunicată ANR germane în calitatea sa de destinatar, la fel ca și altor ANR‑uri.

250    Rezultă că decizia atacată intră în domeniul de aplicare al articolului 4 alineatul (6) din Acordul SRB‑ANR.

251    În conformitate cu articolul 81 alineatul (4) din Regulamentul nr. 806/2014, SRB putea astfel să redacteze decizia atacată în limba engleză. În aceste condiții, reclamanta nu îi poate reproșa încălcarea articolului 81 alineatul (1) din acest regulament sau a articolului 3 din Regulamentul nr. 1.

252    Această concluzie nu este infirmată de argumentația reclamantei.

253    Mai întâi, este necesar să se respingă argumentul reclamantei potrivit căruia aceasta a ales să primească documentele de la SRB în faza administrativă în limba germană și, prin urmare, SRB trebuia să îi comunice decizia atacată în această limbă.

254    Deși din formularul prezentat în anexa A.10 la cererea introductivă reiese că reclamanta a făcut o astfel de alegere, ea privește numai schimbul de documente dintre SRB și aceasta și nu se poate referi la deciziile privind contribuțiile ex ante, astfel de decizii fiind adresate de SRB ANR‑urilor.

255    În continuare, nu poate fi reținut nici argumentul reclamantei potrivit căruia este vizată în mod direct și individual de decizia atacată și are, prin urmare, dreptul de a primi o copie oficială în limba germană.

256    Pe de o parte, acest argument încalcă modul de redactare a articolului 81 alineatul (4) din Regulamentul nr. 806/2014 coroborat cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 și cu articolul 4 alineatul (6) din Acordul SRB‑ANR.

257    Pe de altă parte, din jurisprudență reiese că nu există un principiu general de drept al Uniunii care să îi asigure fiecărei persoane dreptul ca orice act ce îi poate afecta interesele să fie redactat în limba sa în toate împrejurările și potrivit căruia organele Uniunii ar avea obligația, fără să fie autorizată nicio derogare, să folosească toate limbile oficiale în orice situație (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 martie 2019, Spania/Parlamentul, C‑377/16, EU:C:2019:249, punctul 37 și jurisprudența citată).

258    Prin urmare, se impune respingerea primului motiv.

2.      Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe vicii de motivare

259    Al doilea motiv este structurat în jurul a șapte aspecte.

a)      Observații introductive

260    Articolul 296 al doilea paragraf TFUE prevede că actele juridice se motivează. De asemenea, dreptul la bună administrare, consacrat la articolul 41 din cartă, prevede obligația instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii de a‑și motiva deciziile.

261    Motivarea unei decizii a unei instituții, a unui organ, a unui oficiu sau a unei agenții a Uniunii are o importanță cu totul deosebită, întrucât permite persoanei interesate să decidă în deplină cunoștință de cauză dacă intenționează să introducă o cale de atac împotriva acestei decizii, precum și instanței competente să își exercite controlul și, prin urmare, constituie una dintre condițiile efectivității controlului jurisdicțional garantat de articolul 47 din cartă (a se vedea Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 103 și jurisprudența citată).

262    O astfel de motivare trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și contextului în care a fost adoptat. În această privință, nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, în măsura în care caracterul suficient al unei motivări trebuie apreciat nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă și în special cu interesul de a primi explicații pe care îl pot avea persoanele vizate de actul respectiv. În consecință, un act cauzator de prejudicii este suficient motivat atunci când intervine într‑un context cunoscut de persoana interesată, care îi permite acesteia să înțeleagă semnificația măsurii luate în privința sa (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 104 și jurisprudența citată).

263    Pentru a examina dacă această motivare este suficientă în ceea ce privește o decizie de stabilire a contribuțiilor ex ante, trebuie amintit, primo, că
nu se poate deduce din jurisprudența Curții că motivarea oricărei decizii a unei instituții, a unui organ, a unui oficiu sau a unei agenții a Uniunii care pune în sarcina unui operator privat plata unei sume de bani trebuie să cuprindă în mod necesar toate elementele care să îi permită destinatarului său să verifice exactitatea calculului cuantumului acestei sume de bani (a se vedea Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 105 și jurisprudența citată).

264    Secundo, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii sunt, în principiu, obligate, în temeiul principiului protecției secretului comercial, care constituie un principiu general al dreptului Uniunii și care este concretizat printre altele la articolul 339 TFUE, să nu dezvăluie concurenților unui operator privat informații confidențiale furnizate de acesta (a se vedea Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 109 și jurisprudența citată).

265    Tertio, a considera că motivarea deciziei SRB de stabilire a contribuțiilor ex ante trebuie în mod necesar să permită instituțiilor să verifice exactitatea calculului contribuției lor ex ante ar implica în mod necesar să se interzică legiuitorului Uniunii să instituie un mod de calcul al acestei contribuții care să integreze date al căror caracter confidențial este protejat de dreptul Uniunii și, prin urmare, să reducă în mod excesiv larga putere de apreciere de care trebuie să dispună în acest scop legiuitorul respectiv, împiedicându‑l printre altele să opteze pentru o metodă susceptibilă să asigure o adaptare dinamică a finanțării FUR la evoluțiile sectorului financiar prin luarea în considerare comparativă, în particular, a situației financiare a fiecărei instituții autorizate pe teritoriul unui stat membru participant la FUR (Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 118).

266    Quarto, deși din ceea ce precedă rezultă că obligația de motivare care revine SRB trebuie pusă în balanță, din cauza logicii sistemului de finanțare al FUR și a modului de calcul stabilit de legiuitorul Uniunii, cu obligația SRB de a respecta secretul comercial al instituțiilor în cauză, nu este mai puțin adevărat că această din urmă obligație nu trebuie interpretată atât de extins încât să golească obligația de motivare de conținut (Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 120).

267    Cu toate acestea, nu se poate considera, în cadrul evaluării comparative a obligației de motivare cu principiul general al dreptului Uniunii privind protecția secretului comercial, că motivarea unei decizii prin care se stabilește în sarcina unui operator privat plata unei sume de bani fără a‑i furniza toate elementele care să permită verificarea cu exactitate a calculului cuantumului acestei sume de bani aduce în mod necesar, în toate cazurile, atingere esenței obligației de motivare (Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 121).

268    În ceea ce privește decizia SRB de stabilire a contribuțiilor ex ante, obligația de motivare trebuie considerată ca fiind respectată atunci când persoanele vizate de această decizie, fără a li se transmite totodată date acoperite de secretul comercial, dispun de metoda de calcul utilizată de SRB și de informații suficiente pentru a înțelege în esență în ce mod a fost luată în considerare situația lor individuală, în vederea calculării contribuției lor ex ante, având în vedere situația tuturor celorlalte instituții în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 122).

269    Într‑un asemenea caz, aceste persoane sunt, astfel, în măsură să verifice dacă contribuția lor ex ante a fost stabilită în mod arbitrar, cu ignorarea realității situației lor economice sau prin utilizarea unor date referitoare la restul sectorului financiar lipsite de plauzibilitate. Prin urmare, persoanele menționate pot să înțeleagă justificările deciziei de stabilire a contribuției lor ex ante și să evalueze dacă apare ca util să introducă o acțiune împotriva acestei decizii, așa încât ar fi excesiv să se solicite SRB să comunice fiecare dintre indicatorii numerici pe care se întemeiază calculul contribuției fiecărei instituții în cauză (Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 123).

270    Rezultă din cele ce precedă că SRB nu este printre altele obligat să furnizeze unei instituții datele care să îi permită să verifice, în mod complet, exactitatea valorii multiplicatorului de ajustare, întrucât această verificare ar presupune să se dispună de date acoperite de secretul comercial referitoare la situația economică a fiecăreia dintre celelalte instituții în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 135).

271    În schimb, revine SRB obligația de a publica sau de a transmite acestor instituții, într‑o formă colectivă și anonimizată, informațiile referitoare la instituțiile în cauză utilizate pentru calcularea acestei contribuții, în măsura în care informațiile menționate pot fi comunicate fără a aduce atingere secretului comercial (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 166).

272    Printre informațiile care trebuie astfel puse la dispoziția instituțiilor figurează în special valorile‑limită ale fiecărui interval și cele ale indicatorilor de risc aferenți, pe baza cărora contribuția ex ante a instituțiilor a fost adaptată profilului de risc al acestora (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 167).

273    În lumina acestor considerații trebuie să se examineze argumentele reclamantei elaborate în cadrul celui de al doilea motiv.

b)      Cu privire la primul aspect, referitor la limba de redactare a versiunii autentice a deciziei atacate

274    Reclamanta susține că decizia atacată nu există într‑o limbă aleasă în mod expres de aceasta în temeiul articolului 81 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014, și anume limba germană. În plus, ar exista divergențe cu privire la aspecte esențiale între versiunea în limba engleză a deciziei atacate, care este cea autentică, și traducerea sa în germană.

275    SRB contestă această argumentație.

276    În ceea ce privește, pe de o parte, critica întemeiată pe inexistența deciziei atacate în limba aleasă de reclamantă, această critică coincide în esență cu primul motiv, astfel încât trebuie respinsă pentru motivele enunțate la punctele 242-257 de mai sus. În ceea ce privește, pe de altă parte, critica întemeiată pe divergențele dintre versiunile lingvistice ale acestei decizii, reclamanta nu identifică decât un singur punct din aceasta unde versiunea în limba engleză, care este cea autentică, ar fi diferită de traducerea sa în limba germană, și anume în considerentul (114) al acesteia, cu privire la crearea a trei intervale referitoare la indicatorul de risc SIP. Or, presupunând că există o asemenea divergență lingvistică, reclamanta nu explică modul în care această divergență ar fi împiedicat‑o să înțeleagă motivele pentru care SRB a creat trei intervale referitoare la indicatorul de risc SIP.

277    Prin urmare, primul aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins.

c)      Cu privire la al doilea aspect, referitor la complexitatea motivării calculului contribuției ex ante

278    Reclamanta susține, mai întâi, că explicațiile furnizate de SRB în decizia atacată, repartizate în patru documente distincte, sunt excesiv de complexe și de opace.

279    În continuare, instrumentul de calcul utilizat de SRB pentru a calcula contribuțiile ex ante nu ar fi accesibil nici reclamantei, nici Tribunalului.

280    În sfârșit, viciile de motivare ale deciziei atacate ar fi confirmate cu atât mai mult de faptul că SRB a aprofundat motivarea deciziei de stabilire a contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2022.

281    SRB contestă această argumentație.

282    Mai întâi, reclamanta nu explică corespunzător cerințelor legale în ce mod faptul că decizia atacată este împărțită în patru documente face ca această decizie să fie incomprehensibilă și constituie, așadar, un viciu de motivare.

283    De asemenea, deși reclamanta pretinde că documentele din care este formată decizia atacată sunt legate între ele prin numeroase trimiteri și prin referințe încrucișate, astfel încât ar fi imposibil să se înțeleagă pe deplin fiecare dintre elementele de calcul, ea nu furnizează niciun exemplu al unui asemenea element care ar deveni incomprehensibil pentru acest motiv.

284    În ceea ce privește, în continuare, instrumentul de calcul utilizat de SRB pentru calcularea contribuțiilor ex ante, trebuie arătat că critica reclamantei privește, potrivit clarificărilor sale furnizate în ședință, instrumentul de calcul sub forma unui program informatic utilizat pe plan intern de SRB pentru calcularea contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2021 a tuturor instituțiilor.

285    Or, reclamanta nu poate reproșa SRB că nu i‑a acordat acces la un astfel de instrument, din moment ce nu a prezentat Tribunalului niciun element concret care să explice motivele pentru care acest acces era necesar pentru a se conforma cerințelor care rezultă din jurisprudența citată la punctele 268, 271 și 272 de mai sus.

286    În sfârșit, simplul fapt că SRB ar fi aprofundat, după cum se pretinde, motivarea deciziei de stabilire a contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2022 nu este pertinent pentru a aprecia dacă decizia atacată este suficient motivată. Astfel, motivarea acestei din urmă decizii nu trebuie examinată în lumina motivării unui act adoptat la aproape un an după decizia atacată.

287    Având în vedere cele ce precedă, al doilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins.

d)      Cu privire la al șaselea aspect, privind păstrarea datelor celorlalte instituții

288    Potrivit reclamantei, motivarea deciziei atacate este insuficientă din moment ce SRB nu a divulgat datele celorlalte instituții care ar constitui baza de calcul al contribuțiilor ex ante, ceea ce i‑ar provoca o incertitudine cu privire la exactitatea calculului contribuției sale ex ante. Astfel, SRB nu ar fi asigurat un just echilibru între obligația de motivare și secretul comercial.

289    SRB contestă această argumentație.

290    În considerentul (88) al deciziei atacate, SRB a observat că „secretele comerciale ale instituțiilor – adică toate informațiile privind activitatea profesională a instituțiilor care, în cazul divulgării către un concurent și/sau către un public mai larg, ar putea aduce o atingere gravă intereselor instituției – [sunt] considerate informații confidențiale”. SRB a adăugat că, „[î]n cadrul calculului contribuțiilor ex ante, informațiile individuale furnizate de instituții prin intermediul formularelor lor de [declarație] […], pe care se întemeiază pentru calcularea contribuției lor ex ante, [sunt] considerate a fi secrete comerciale”.

291    În plus, în considerentele (90)-(92) ale deciziei atacate, SRB a arătat că îi era interzis să „divulge punctele de date ale fiecărei instituții, care constitui[au] baza de calcul în [decizia menționată]”, deși era autorizat să „divulge punctele de date agregate și comune, în măsura în care aceste date [erau] cumulate”. În aceste condiții, instituțiile beneficiau, potrivit deciziei menționate, de „o transparență totală în ceea ce privește calculul [contribuției lor anuale de bază] și a multiplicatorului de ajustare”, pentru etapele de calcul al acestei contribuții, astfel cum erau definite în anexa I la Regulamentul delegat 2015/63, care vizau „calculul indicatorilor primari” (etapa 1), „redimensionarea indicatorilor” (etapa 3) și „calculul indicatorului sintetic” (etapa 5). În plus, instituțiile erau în măsură să obțină „puncte de date comune utilizate interșanjabil de SRB pentru toate instituțiile supuse ajustării în funcție de profilul lor de risc” pentru etapele de calcul privind „discretizarea indicatorilor” (etapa 2), „includerea semnului atribuit” (etapa 4) și „calculul contribuțiilor anuale” (etapa 6).

292    În această privință, trebuie amintit, în primul rând, că principiul însuși al metodei de calcul al contribuțiilor ex ante, astfel cum reiese din Directiva 2014/59 și din Regulamentul nr. 806/2014, implică utilizarea de către SRB a unor date acoperite de secretul comercial, care nu pot fi preluate în motivarea deciziei de stabilire a contribuțiilor ex ante (Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 114).

293    În al doilea rând, contrar celor susținute de reclamantă, obligația de motivare nu impune SRB să menționeze, în decizia atacată, considerații detaliate care să demonstreze caracterul confidențial al fiecărei categorii de date furnizate de instituții.

294    Astfel, după cum reiese din jurisprudența citată la punctul 262 de mai sus, nu este obligatoriu ca motivarea unui act să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, în măsura în care caracterul suficient al unei motivări trebuie apreciat nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă și în special cu interesul de a primi explicații pe care îl pot avea persoanele vizate de actul respectiv.

295    Or, pe de o parte, din considerațiile care figurează în considerentul (88) al deciziei atacate rezultă că SRB a apreciat că ansamblul datelor declarate de fiecare instituție era acoperit, în ansamblul său, de secretul comercial, întrucât divulgarea acestor date unui concurent sau unui public mai larg ar putea aduce o atingere gravă intereselor instituției în cauză.

296    Pe de altă parte, dat fiind că reclamanta a furnizat propriile date în scopul calculării contribuțiilor ex ante, în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul delegat 2015/63, aceasta era pe deplin conștientă de natura și caracteristicile generale ale fiecărei categorii de date. Astfel, aceasta putea în special să evalueze în ce măsură fiecare dintre aceste categorii de date ar putea conține informații confidențiale.

297    În aceste condiții, reclamanta dispunea de informații suficiente pentru a înțelege și, dacă era cazul, pentru a contesta motivele pentru care SRB a considerat că datele individuale ale celorlalte instituții erau acoperite de secretul comercial. Aceasta putea contesta în special, în raport cu natura și cu caracteristicile generale ale fiecărei categorii de date, aprecierea SRB care figurează în considerentul (88) al deciziei atacate, potrivit căreia datele menționate aveau un caracter secret, iar divulgarea lor puteau aduce o atingere gravă intereselor instituției în cauză. Astfel, aceasta dispunea de toate elementele necesare pentru a putea contesta nerespectarea de către SRB a cerințelor stabilite de Curte cu privire la evaluarea comparativă a obligației de motivare cu principiul protecției secretului comercial, astfel cum sunt acestea amintite la punctele 268, 271 și 272 de mai sus.

298    Or, reclamanta nu a prezentat elemente care ar urmări să repună în discuție aprecierea SRB potrivit căreia datele individuale ale celorlalte instituții erau acoperite de secretul comercial.

299    Având în vedere cele ce precedă, reclamanta nu poate pretinde că decizia atacată este insuficient motivată în măsura în care nu furnizează datele individuale ale celorlalte instituții care să permită verificarea calculului contribuției sale ex ante.

300    Această concluzie nu este repusă în discuție de argumentul reclamantei potrivit căruia SRB, pentru a‑și îndeplini obligația de motivare, trebuie să îi furnizeze, într‑o formă anonimizată, o listă care să cuprindă toate datele instituțiilor care sunt repartizate în același interval cu aceasta.

301    Pe de o parte, a impune SRB o astfel de cerință ar depăși cerințele impuse de jurisprudență care au fost amintite la punctele 268, 271 și 272 de mai sus.

302    Pe de altă parte, SRB a susținut, fără a fi contrazis în mod serios cu privire la acest aspect, că fie și o listă cu date anonimizate aferente unui anumit interval risca să permită operatorilor economici care își desfășoară activitatea în domeniul bancar, care sunt operatori avizați, să afle secrete comerciale ale anumitor instituții. În această privință, reclamanta nu a contestat printre altele faptul că astfel de operatori știau care sunt instituțiile care aveau tendința de a avea valori ridicate pentru anumiți indicatori de risc. Or, dacă ar obține liste cuprinzând astfel de date în fiecare an, aceștia ar putea urmări evoluția indicatorilor de risc ai acestor instituții, în pofida faptului că aceștia sunt compuși din date sensibile din punct de vedere comercial. Un astfel de risc există în special în ceea ce privește instituțiile de dimensiuni mari și cele stabilite în statele membre în care nu există decât un număr limitat de instituții obligate la plata contribuției ex ante. Astfel, nu este exclus ca, în aceste cazuri, un operator avizat să fie în măsură să deducă identitatea unor asemenea instituții, chiar dacă datele acestora din urmă ar fi anonimizate. Astfel, nu se poate reproșa SRB că nu a întocmit lista cuprinzând toate datele anonimizate ale instituțiilor care s‑ar regăsi în același interval.

303    Având în vedere cele care precedă, al șaselea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins.

e)      Cu privire la al treilea aspect, privind motivarea nivelului‑țintă anual

304    Potrivit reclamantei, determinarea nivelului‑țintă anual nu este motivată în mod corespunzător în decizia atacată. În special, SRB trebuia să explice în ce măsură ar fi luat în considerare eventualul impact pe care contribuțiile prociclice îl pot avea asupra poziției financiare a instituțiilor în cauză. În plus, SRB nu ar fi comunicat nivelul‑țintă final prognozat, nici interpretarea sa cu privire la plafonul menționat la articolul 70 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014. Or, astfel cum ar arăta decizia de stabilire a contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2022, SRB consideră că ar avea competența să majoreze fără restricții nivelul‑țintă anual prin aplicarea unui coeficient care nu este prevăzut de reglementarea aplicabilă și să impună astfel instituțiilor o sarcină disproporționată.

305    SRB răspunde că din considerentele (35)-(48) ale deciziei atacate reiese că și‑a respectat obligația de motivare în ceea ce privește determinarea nivelului‑țintă anual pentru perioada de contribuție 2021.

306    În special, din considerentele (43)-(48) ale deciziei atacate ar rezulta că SRB a ținut cont de pandemia de COVID-19 în cadrul analizei etapei ciclului economic, precum și de potențialele efecte prociclice ale contribuțiilor asupra situației financiare a instituțiilor care contribuie. În această privință, SRB ar fi explicat că anticipa o redresare economică în cursul anului 2021, chiar dacă această redresare rămânea dificil de prevăzut.

307    Pe de altă parte, SRB ar fi publicat pe site‑ul său web nivelul‑țintă final prognozat, iar reclamanta avea cunoștință de această publicare. Pretinsa nedivulgare a interpretării SRB cu privire la plafonul de 12,5 % prevăzut la articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014 nu ar fi de natură să afecteze legalitatea motivării deciziei atacate.

308    Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014, la sfârșitul perioadei inițiale, mijloacele financiare disponibile în FUR trebuie să atingă nivelul‑țintă final, care corespunde a cel puțin 1 % din cuantumul depozitelor acoperite ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante.

309    Potrivit articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, pe parcursul perioadei inițiale, contribuțiile ex ante trebuie să fie repartizate cât mai uniform posibil în timp până la atingerea nivelului‑țintă final menționat la punctul 308 de mai sus, ținându‑se seama în mod corespunzător de etapa ciclului de activitate și de impactul pe care contribuțiile prociclice îl pot avea asupra poziției financiare a instituțiilor.

310    Articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014 precizează că, anual, contribuțiile datorate de toate instituțiile autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante nu depășesc 12,5 % din nivelul‑țintă final.

311    În ceea ce privește metoda de calculare a contribuțiilor ex ante, articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul delegat 2015/63 prevede că SRB stabilește cuantumul acestora pe baza nivelului‑țintă anual, având în vedere nivelul‑țintă final, precum și pe baza cuantumului mediu, calculat trimestrial, al depozitelor acoperite în anul anterior ale tuturor instituțiilor autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante.

312    De asemenea, potrivit articolului 4 din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, SRB calculează contribuția ex ante pentru fiecare instituție pe baza nivelului‑țintă anual, care trebuie să fie stabilit prin raportare la nivelul‑țintă final și în conformitate cu metodologia prevăzută în Regulamentul delegat 2015/63.

313    În speță, astfel cum reiese din considerentul (48) al deciziei atacate, SRB a stabilit, pentru perioada de contribuție 2021, cuantumul nivelului‑țintă anual la 11 287 677 212,56 euro.

314    În considerentele (36) și (37) ale deciziei atacate, SRB a explicat în esență că nivelul‑țintă anual trebuia determinat pe baza unei analize a evoluției depozitelor acoperite în cursul anilor precedenți, a tuturor evoluțiilor pertinente ale situației economice, precum și a unei analize cu privire la indicatorii referitori la etapa ciclului de activitate și efectele pe care contribuțiile prociclice le‑ar avea asupra situației financiare a instituțiilor. Ulterior, SRB a considerat corect să stabilească un coeficient care se întemeia pe această analiză și pe mijloacele financiare disponibile în FUR (denumit în continuare „coeficientul”). SRB a aplicat acest coeficient unei optimi din cuantumul mediu al depozitelor acoperite în anul 2020, pentru a obține nivelul‑țintă anual.

315    SRB și‑a prezentat abordarea urmată pentru stabilirea coeficientului în considerentele (38)-(47) ale deciziei atacate.

316    În considerentul (38) al deciziei atacate, SRB a constatat o tendință constantă de creștere a depozitelor acoperite pentru toate instituțiile din statele membre participante. În special, cuantumul mediu al acestor depozite, calculat trimestrial, se ridica pentru anul 2020 la 6,689 mii de miliarde de euro.

317    În considerentele (40) și (41) ale deciziei atacate, SRB a prezentat evoluția prognozată a depozitelor acoperite pentru cei trei ani rămași din perioada inițială, și anume 2021-2023. SRB a estimat că ratele anuale de creștere a depozitelor acoperite până la sfârșitul perioadei inițiale se vor situa între 4 % și 7 %.

318    În considerentele (42)-(45) ale deciziei atacate, SRB a prezentat o evaluare a etapei ciclului de activitate și a potențialului efect prociclic pe care contribuțiile ex ante l‑ar putea avea asupra situației financiare a instituțiilor. În acest scop, SRB a arătat că a ținut seama de mai mulți indicatori, precum previziunile Comisiei de creștere a produsului intern brut și proiecțiile BCE în această privință sau fluxul de credite din sectorul privat ca procent din produsul intern brut.

319    În considerentul (46) al deciziei atacate, SRB a concluzionat că, deși era rezonabil să preconizeze continuarea creșterii depozitelor acoperite în cadrul uniunii bancare, ritmul acestei creșteri ar fi inferior celui din anul 2020. În această privință, SRB a arătat, în considerentul (47) al deciziei atacate, că a adoptat o „abordare prudentă” în ceea ce privește ratele de creștere a depozitelor acoperite pentru anii următori până în anul 2023.

320    Având în vedere aceste considerații, SRB a stabilit, în considerentul (48) al deciziei atacate, valoarea coeficientului la 1,35 %. SRB a calculat apoi cuantumul nivelului‑țintă anual, înmulțind cuantumul mediu al depozitelor acoperite în 2020 cu acest coeficient și împărțind rezultatul acestui calcul la opt, în conformitate cu următoarea formulă matematică, care figurează în considerentul (48) al deciziei menționate:

„Ținta0 [cuantumul nivelului țintă anual] = Totalul depozitelor acoperite2020 * 0,0135 * ⅛ = 11 287 677 212,56”.

321    În ședință, SRB a arătat însă că stabilise nivelul‑țintă anual pentru perioada de contribuție 2021 după cum urmează.

322    În primul rând, pe baza unei analize prospective, SRB a stabilit cuantumul depozitelor acoperite ale ansamblului instituțiilor autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante, prognozat la sfârșitul perioadei inițiale, la aproximativ 7,5 mii de miliarde de euro. Pentru a ajunge la acest cuantum, SRB a ținut seama de cuantumul mediu al depozitelor acoperite în anul 2020, și anume 6,689 mii de miliarde de euro, de o rată anuală de creștere a depozitelor acoperite de 4 %, precum și de numărul de perioade de contribuție rămase până la sfârșitul perioadei inițiale, și anume trei.

323    În al doilea rând, în conformitate cu articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014, SRB a calculat 1 % din această sumă de 7,5 mii de miliarde de euro pentru a obține cuantumul estimat al nivelului‑țintă final care trebuia atins la 31 decembrie 2023, și anume aproximativ 75 de miliarde de euro.

324    În al treilea rând, SRB a dedus din acest din urmă cuantum resursele financiare deja disponibile în FUR în anul 2021, și anume aproximativ 42 de miliarde de euro, pentru a obține cuantumul care rămânea de perceput în perioadele de contribuție rămase până la sfârșitul perioadei inițiale, și anume 2021-2023. Acest cuantum se ridica la aproximativ 33 de miliarde de euro.

325    În al patrulea rând, SRB a împărțit acest cuantum la trei pentru a‑l repartiza uniform între cele trei perioade de contribuție rămase. Nivelul‑țintă anual pentru perioada de contribuție 2021 a fost astfel stabilit la cuantumul menționat la punctul 313 de mai sus, și anume la aproximativ 11,287 miliarde de euro.

326    SRB a afirmat de asemenea în ședință că a făcut publice informațiile pe care se întemeiase metodologia descrisă la punctele 322-325 de mai sus și care ar fi permis reclamantei să înțeleagă metodologia prin care fusese stabilit nivelul‑țintă anual. În special, acesta a precizat că publicase pe site‑ul său web, în mai 2021, și anume după adoptarea deciziei atacate, însă înainte de introducerea prezentei acțiuni, o fișă descriptivă intitulată „Fact Sheet 2021” (denumită în continuare „fișa descriptivă”) care indica cuantumul estimat al nivelului‑țintă final. În mod similar, SRB a afirmat că cuantumul mijloacelor financiare disponibile în cadrul FUR era de asemenea accesibil pe site‑ul său web, precum și prin intermediul altor surse publice, iar aceasta cu mult timp înainte de adoptarea deciziei atacate.

327    Pentru a examina dacă SRB și‑a respectat obligația de motivare în ceea ce privește determinarea nivelului‑țintă anual, trebuie amintit mai întâi că nemotivarea sau motivarea insuficientă constituie un motiv de ordine publică care poate și chiar trebuie să fie invocat din oficiu de instanța Uniunii (a se vedea Hotărârea din 2 decembrie 2009, Comisia/Irlanda și alții, C‑89/08 P, EU:C:2009:742, punctul 34 și jurisprudența citată). În consecință, Tribunalul poate și chiar trebuie să țină cont și de alte vicii de motivare decât cele invocate de reclamantă, în special atunci când acestea transpar în cursul procedurii.

328    În acest scop, părțile au fost ascultate, în faza orală a procedurii, cu privire la toate eventualele vicii de motivare care ar afecta decizia atacată în ceea ce privește determinarea nivelului‑țintă anual. În special, întrebat în mod expres și în repetate rânduri în această privință, SRB a descris, etapă cu etapă, metodologia pe care o urmase efectiv pentru a determina nivelul‑țintă anual pentru perioada de contribuție 2021, astfel cum este prezentată la punctele 321-325 de mai sus.

329    În ceea ce privește, în continuare, conținutul obligației de motivare, reiese din jurisprudență că motivarea unei decizii luate de o instituție sau un organ al Uniunii trebuie să fie lipsită de contradicții astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de motivele reale ale deciziei, pentru a‑și apăra drepturile în fața instanței competente, iar acesteia din urmă să își exercite controlul (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 iulie 2008, Bertelsmann și Sony Corporation of America/Impala, C‑413/06 P, EU:C:2008:392, punctul 169 și jurisprudența citată, Hotărârea din 22 septembrie 2005, Suproco/Comisia, T‑101/03, EU:T:2005:336, punctele 20 și 45-47, și Hotărârea din 16 decembrie 2015, Grecia/Comisia, T‑241/13, EU:T:2015:982, punctul 56).

330    De asemenea, atunci când autorul deciziei atacate furnizează anumite explicații cu privire la motivele acesteia în cursul procedurii în fața instanței Uniunii, aceste explicații trebuie să fie coerente cu considerațiile prezentate în această decizie (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 septembrie 2005, Suproco/Comisia, T‑101/03, EU:T:2005:336, punctele 45-47, și Hotărârea din 13 decembrie 2016, Printeos și alții/Comisia, T‑95/15, EU:T:2016:722, punctele 54 și 55).

331    Astfel, deși considerațiile prezentate în decizia atacată nu sunt coerente cu asemenea explicații furnizate în cursul procedurii jurisdicționale, motivarea deciziei în cauză nu îndeplinește funcțiile amintite la punctele 261 și 262 de mai sus. În special, o astfel de neconcordanță împiedică, pe de o parte, persoanele interesate să cunoască motivele reale ale deciziei atacate, înainte de introducerea acțiunii, și să își pregătească apărarea în privința acestora și, pe de altă parte, instanța Uniunii să identifice motivele care au servit drept veritabil temei juridic pentru această decizie și să examineze conformitatea lor cu normele aplicabile.

332    În sfârșit, trebuie amintit că, atunci când adoptă o decizie de stabilire a contribuțiilor ex ante, SRB trebuie să aducă la cunoștința instituțiilor în cauză metoda de calcul al acestor contribuții (a se vedea Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 122).

333    Același lucru este valabil pentru metoda de determinare a nivelului‑țintă anual, acest cuantum având o importanță esențială în economia unei astfel de decizii. Într‑adevăr, după cum reiese din articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, modul de calcul al contribuțiilor ex ante constă în repartizarea acestui cuantum între toate instituțiile în cauză, astfel încât o majorare sau o reducere a cuantumului respectiv determină o majorare sau o reducere corespunzătoare a contribuției ex ante a fiecăreia dintre aceste instituții.

334    Reiese din cele ce precedă că, deși SRB este obligat să furnizeze instituțiilor, prin intermediul deciziei atacate, explicații privind metoda de determinare a nivelului‑țintă anual, aceste explicații trebuie să fie coerente cu explicațiile furnizate de SRB în cursul procedurii jurisdicționale și să privească metodologia aplicată efectiv.

335    Această situație nu se regăsește însă în prezenta cauză.

336    Astfel, trebuie să se arate mai întâi că decizia atacată a indicat, în considerentul (48), o formulă matematică care a fost prezentată ca stând la baza determinării nivelului‑țintă anual. Or, rezultă că această formulă nu integrează elementele metodologiei aplicate efectiv de SRB, astfel cum a fost explicată în ședință. Astfel, după cum reiese din cuprinsul punctelor 322-325 de mai sus, SRB a obținut cuantumul nivelului‑țintă anual, în cadrul acestei metodologii, prin deducerea din nivelul‑țintă final a mijloacelor financiare disponibile în cadrul FUR, în vederea calculării cuantumului care rămânea de perceput până la sfârșitul perioadei inițiale și împărțind acest din urmă cuantum la trei. Or, în formula matematică menționată nu se face nicio trimitere la aceste două etape ale calculului.

337    Desigur, rezultă din argumentația reclamantei, în cadrul prezentului motiv, că aceasta avea cunoștință de fișa descriptivă și, în consecință, de eventualele cuantumuri ale nivelului‑țintă final indicate în intervalul inclus în aceasta. Cu toate acestea, presupunând că reclamanta ar fi cunoscut de asemenea cuantumul mijloacelor financiare disponibile în FUR, aceste împrejurări nu erau, în sine, de natură să îi permită să înțeleagă că cele două operațiuni menționate la punctul 336 de mai sus fuseseră aplicate efectiv de SRB, cu precizarea, de altfel, a faptului că formula matematică prevăzută în considerentul (48) al deciziei atacate nici măcar nu le menționa.

338    Neconcordanțe similare afectează de asemenea modul în care a fost stabilit coeficientul de 1,35 %, care joacă, cu toate acestea, un rol primordial în formula matematică menționată la punctul 337 de mai sus. Astfel, acest coeficient ar putea fi înțeles în sensul că se întemeiază, printre alți parametri, pe creșterea prognozată a depozitelor acoperite în anii rămași din perioada inițială. Or, astfel cum a recunoscut SRB în ședință, acest coeficient a fost stabilit astfel încât să poată justifica rezultatul calculului cuantumului nivelului‑țintă anual, cu alte cuvinte după ce SRB a calculat acest cuantum prin aplicarea celor patru etape prezentate la punctele 322-325 de mai sus și în special prin împărțirea la trei a cuantumului rezultat din deducerea mijloacelor financiare disponibile în cadrul FUR din nivelul‑țintă final. Or, această abordare nu reiese nicidecum din decizia atacată.

339    În plus, trebuie amintit că, potrivit fișei descriptive, cuantumul nivelului‑țintă final estimat se situa într‑o plajă de valori cuprinsă între 70 și 75 de miliarde de euro. Or, această plajă de valori nu este în concordanță cu intervalul ratei de creștere a depozitelor acoperite, cuprinsă între 4 % și 7 %, care figurează în considerentul (41) al deciziei atacate. Astfel, SRB a arătat în ședință că, în vederea determinării nivelului‑țintă anual, ținuse seama de rata de creștere a depozitelor acoperite de 4 % – care era cea mai mică rată din cadrul celui de al doilea interval – și că obținuse astfel nivelul‑țintă final estimat de 75 de miliarde de euro – care constituia valoarea cea mai ridicată a primului interval. Se confirmă astfel că există o discrepanță între aceste două intervale. Astfel, pe de o parte, intervalul privind rata de evoluție a depozitelor acoperite cuprinde de asemenea valori superioare ratei de 4 %, a căror aplicare ar fi condus însă la un cuantum estimat al nivelului‑țintă final superior celor incluse în intervalul referitor la acest nivel‑țintă. Pe de altă parte, este imposibil pentru reclamantă să înțeleagă motivul pentru care SRB a inclus în intervalul aferent nivelului‑țintă menționat cuantumuri inferioare sumei de 75 de miliarde de euro. Astfel, pentru a ajunge aici, ar fi fost necesar să se aplice o rată mai mică de 4 %, care nu este însă cuprinsă în intervalul referitor la rata de creștere a depozitelor acoperite. În aceste condiții, reclamanta nu era în măsură să determine modul în care SRB utilizase intervalul privind rata de evoluție a acestor depozite pentru a ajunge la calculul nivelului‑țintă final estimat.

340    Rezultă că, în ceea ce privește determinarea nivelului‑țintă anual, metodologia aplicată efectiv de SRB, astfel cum a fost explicată în ședință, nu corespunde celei descrise în decizia atacată, astfel încât motivele reale în raport cu care a fost stabilit acest nivel‑țintă nu puteau fi identificate pe baza deciziei atacate nici de către instituții, nici de Tribunal.

341    Având în vedere cele ce precedă, este necesar să se constate că decizia atacată este afectată de vicii de motivare în ceea ce privește determinarea nivelului‑țintă anual.

342    Prin urmare, al treilea aspect al celui de doilea motiv trebuie admis. Cu toate acestea, ținând seama de implicațiile juridice și economice ale prezentei cauze, este în interesul unei bune administrări a justiției să se continue examinarea celorlalte motive ale acțiunii.

f)      Cu privire la al patrulea aspect, privind motivarea insuficientă a contribuției anuale de bază

343    Reclamanta susține că SRB nu a precizat toate elementele concrete ale calculului contribuției anuale de bază în ceea ce o privește. Fișa individuală nu ar conține printre altele numitorul care trebuie aplicat acestei contribuții, și anume suma pasivelor nete ale tuturor instituțiilor în cauză, adaptată în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul delegat 2015/63, nici „cuantumul […] contribuției de bază a reclamantei după aplicarea formulei prevăzute în decizia [atacată]”.

344    SRB contestă această argumentație.

345    Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, în ceea ce privește instituțiile care au obligația să plătească o contribuție ex ante ajustată la profilurile proprii de risc, calculul acestei contribuții se realizează în esență în două etape.

346    În prima etapă, SRB calculează o contribuție anuală de bază în funcție de pasivul net al instituției în cauză, în conformitate cu articolul 70 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014 și cu articolul 103 alineatul (2) din Directiva 2014/59. În temeiul articolului 5 din Regulamentul delegat 2015/63, anumite pasive se deduc din acest pasiv net.

347    În a doua etapă, SRB adaptează contribuția anuală de bază la profilul de risc al instituției în cauză, în conformitate cu articolul 70 alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 806/2014 și cu articolul 103 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2014/59.

348    Al patrulea aspect al celui de al doilea motiv privește prima etapă a calculului contribuțiilor ex ante.

349    În considerentele (62)-(65) ale deciziei atacate, SRB a explicat metoda de determinare a numărătorului și a numitorului care servesc drept bază pentru acest calcul.

350    Pe de altă parte, la pagina 1 a fișei individuale, SRB a prezentat, la rubrica „Contribuția anuală de bază (CAB): numărător”, valoarea numărătorului care fusese luată în considerare pentru calcularea contribuției anuale de bază a reclamantei, precum și datele pe baza cărora fusese calculată această contribuție.

351    În plus, la pagina 2 din fișa individuală, la rubrica „Calculul contribuției brute ([Regulamentul delegat 2015/63], anexa 1, «etapa 6»)”, decizia atacată a prezentat valoarea numitorului care fusese luată în considerare pentru acest calcul.

352    Rezultă că reclamanta dispunea de informații suficiente pentru a înțelege în esență modul în care situația sa individuală fusese luată în considerare, conform jurisprudenței citate la punctul 268 de mai sus.

353    Este adevărat că SRB nu a defalcat nici în corpul deciziei atacate, nici în anexele la această decizie numitorul contribuției anuale de bază în funcție de elementele care îl constituiau, și anume suma pasivelor nete ale tuturor instituțiilor în cauză, ajustată în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul delegat 2015/63.

354    Cu toate acestea, astfel cum a admis reclamanta în ședință, aceste elemente înglobează datele individualizate ale tuturor instituțiilor în cauză.

355    Or, astfel de elemente nu sunt necesare pentru a‑i permite reclamantei să înțeleagă în esență modul în care situația sa individuală a fost luată în considerare, în vederea calculării contribuției sale ex ante, având în vedere situația tuturor celorlalte instituții în cauză.

356    În consecință, impunerea unei obligații de comunicare a elementelor menționate în sarcina SRB ar depăși cerințele prevăzute de jurisprudența citată la punctele 268, 271 și 272 de mai sus.

357    Prin urmare, al patrulea aspect al celui de doilea motiv trebuie respins.

g)      Cu privire la al cincilea aspect, privind motivarea insuficientă a ajustării contribuției anuale de bază în funcție de risc

358    Al cincilea aspect al celui de al doilea motiv este structurat în esență în jurul a trei critici.

1)      Cu privire la prima critică, referitoare la imposibilitatea de a verifica faptul că toate instituțiilor în cauză sunt supuse unei contribuții ajustate în funcție de profilul de risc

359    Potrivit reclamantei, este imposibil să se verifice dacă toate instituțiile au fost supuse efectiv unei ajustări în funcție de risc, dat fiind că există o discrepanță între, pe de o parte, numărul instituțiilor care figurează în statisticile publicate pe site‑ul web al SRB și, pe de altă parte, numărul instituțiilor indicat în fișa descriptivă.

360    SRB contestă această argumentație.

361    Mai întâi, este necesar să se arate că, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63, SRB calculează multiplicatorul de ajustare pentru toate instituțiile, cu excepția celor care sunt eligibile pentru plata unei contribuții forfetare în temeiul articolului 10 din acest regulament delegat și a celor care sunt menționate la articolul 11 din regulamentul delegat respectiv, prin combinarea indicatorilor de risc menționați la articolul 6 din Regulamentul delegat 2015/63 în conformitate cu formula matematică și cu procedurile prevăzute în anexa I la acest regulament delegat.

362    În continuare, în măsura în care argumentația reclamantei ar trebui înțeleasă în sensul că reproșează SRB că nu a identificat în decizia atacată, prin denumirea lor, toate instituțiile participante la MUR a căror contribuție ex ante fusese adaptată profilului lor de risc, trebuie arătat că reclamanta nu a prezentat Tribunalului elemente de probă pe baza cărora ar fi posibil să se concluzioneze că această informație era pertinentă pentru a înțelege modul în care situația sa individuală fusese luată în considerare în scopul calculării contribuției sale ex ante, având în vedere situația tuturor celorlalte instituții în cauză, în temeiul jurisprudenței citate la punctul 268 de mai sus.

363    În sfârșit, în măsura în care argumentația reclamantei ar trebui înțeleasă în sensul că impune SRB să comunice numai numărul de instituții pentru care contribuția ex ante fusese ajustată în funcție de profilul lor de risc pentru perioada de contribuție 2021, trebuie să se constate că anexa II la decizia atacată permite identificarea numărului de astfel de instituții. Astfel, în ceea ce privește partea contribuțiilor ex ante calculată la nivelul național, acest număr poate fi verificat, pentru fiecare stat membru, la rubrica „N” de la paginile 6-131 din anexa II la decizia atacată. Același lucru este valabil și pentru partea din contribuțiile ex ante calculată la nivelul uniunii, ale cărei statistici sunt prezentate la paginile 132-137 din anexa II la această decizie. Reiese astfel din aceste statistici că, pentru perioada de contribuție 2021, un total de 1 627 de instituții au fost supuse unei contribuții ex ante ajustate la profilul lor de risc.

364    Având în vedere cele ce precedă, prima critică din cadrul celui de al cincilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respinsă.

2)      Cu privire la a doua critică, privind luarea în considerare a indicatorului de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție”

365    Reclamanta susține că SRB nu a furnizat o motivare suficientă în ceea ce privește determinarea indicatorului de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție”, în special prin faptul că nu a prezentat analiza sa cu privire la elementele care conduc la creșterea profilului de risc al instituțiilor și care erau enunțate la articolul 6 alineatul (6) litera (a) punctele (i)-(iv) din Regulamentul delegat 2015/63. Or, SRB ar fi prezentat o asemenea analiză pentru elementele care ar conduce la diminuarea profilului de risc al instituțiilor și care erau definite la articolul 6 alineatul (6) litera (b) punctele (i) și (ii) din acest regulament delegat.

366    SRB contestă această argumentație.

367    Trebuie arătat, în primul rând, că indicatorii parțiali referitori la indicatorul de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție” sunt determinați de SRB în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 6 alineatul (6) din Regulamentul delegat 2015/63.

368    În al doilea rând, în considerentele (98)-(100) ale deciziei atacate, SRB a explicat modul în care a determinat indicatorii parțiali ai indicatorului de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție”. SRB a inclus aici printre altele o listă a acestora, însoțită de definițiile lor, și a explicat, pe de o parte, datele specifice care formau acești indicatori parțiali și, pe de altă parte, modul în care a ponderat indicatorii parțiali menționați în scopul calculării acestui pilon de risc.

369    O asemenea motivare permite reclamantei să înțeleagă modul în care SRB a aplicat indicatorul de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție” și răspunde astfel cerințelor enunțate de jurisprudența citată la punctele 268, 271 și 272 de mai sus.

370    Având în vedere cele ce precedă, a doua critică din cadrul celui de al cincilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respinsă.

3)      Cu privire la a treia critică, privind motivarea etapelor 1-6 ale adaptării contribuției anuale de bază la profilul de risc al reclamantei

371    Reclamanta susține că motivarea etapelor 1-6 ale adaptării contribuției anuale de bază la profilul său de risc, astfel cum sunt acestea descrise în fișa individuală, este insuficientă.

372    SRB contestă această argumentație.

373    Pentru a aprecia prezenta critică, este necesar să se examineze dacă reclamanta dispunea de metodologia de calcul utilizată de SRB și de informații suficiente pentru a înțelege în esență modul în care situația sa individuală fusese luată în considerare în scopul calculării contribuției sale ex ante, având în vedere situația tuturor celorlalte instituții în cauză, prin intermediul diferitelor etape ale acestui calcul, astfel cum sunt ele definite în anexa I la Regulamentul delegat 2015/63.

i)      Etapa 1

374    În etapa 1, SRB calculează „indicatorul primar” pentru fiecare indicator și indicator de risc parțial. În privința primilor trei piloni de risc, indicatorul primar este calculat pe baza definițiilor și a operațiunilor enunțate în tabelul reprodus în secțiunea „Etapa 1” din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63. În ceea ce privește pilonul de risc IV, indicatorul primar este calculat pe baza definițiilor și a operațiunilor enunțate în considerentele (98)-(101) ale deciziei atacate. Toți indicatorii primari se calculează cu luarea în considerare a informațiilor furnizate de fiecare instituție. Acești indicatori primari, astfel cum au fost reținuți de SRB în scopul calculului contribuției ex ante a fiecărei instituții, au fost ulterior reproduși în fișa individuală.

375    În măsura în care fișa individuală a fost comunicată reclamantei, aceasta dispunea de elemente suficiente pentru a putea verifica în esență calculul indicatorilor primari care o vizau.

376    Această concluzie nu este repusă în discuție de argumentul reclamantei potrivit căruia SRB s‑a abținut să indice, în cadrul pilonului de risc „importanța unei instituții pentru stabilitatea sistemului financiar sau a economiei”, numitorul pentru calculul indicatorului de risc „ponderea din creditele și depozitele interbancare din UE”, astfel cum figura acesta în secțiunea „Etapa 1” al șaptelea rând din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63.

377    În această privință, reclamanta nu a prezentat Tribunalului niciun element care ar explica modul în care cunoașterea unor astfel de date i‑ar fi permis să înțeleagă în esență modul în care situația sa individuală fusese luată în considerare în scopul calculării contribuției sale ex ante, având în vedere situația tuturor celorlalte instituții în cauză. Astfel, pentru acest indicator de risc, reclamanta își poate verifica poziția în raport cu celelalte instituții întemeindu‑se pe ponderea proprie din creditele și din depozitele interbancare, astfel cum figurează aceasta la rubricile 4C6 și 4C7, sub titlul „Alte date declarate utilizate la calcul”, la pagina 3 din fișa individuală. Ea poate ulterior să compare această valoare cu valorile limită ale intervalului în care a fost repartizată pentru indicatorul de risc menționat, aceste valori‑limită fiind aduse la cunoștința sa la pagina 31 (în ceea ce privește nivelul național) și la pagina 133 (în ceea ce privește nivelul uniunii) din anexa II la decizia atacată.

378    În plus și în orice caz, reclamanta putea să ia cunoștință de cuantumul numitorului formulei pe care SRB o utilizase pentru a calcula indicatorul de risc menționat, și anume suma tuturor creditelor și a depozitelor interbancare deținute de instituții în fiecare stat membru sau în uniunea bancară, înmulțind numărul total de instituții (N) cu valoarea medie a acestui indicator [Moy. ()]. Datele pentru efectuarea acestei înmulțiri se găsesc de asemenea la paginile 31 și 133 din anexa II la decizia atacată.

ii)    Etapa 2

379    În etapa 2, pentru fiecare indicator primar calculat în etapa 1 la fiecare dintre indicatorii și indicatorii de risc parțiali și cu excepția indicatorului „cuantumul sprijinului financiar public extraordinar anterior”, SRB efectuează următoarele operațiuni. Acesta calculează, în primul rând, un număr de intervale cu scopul de a compara indicatorii primari ai instituțiilor. În al doilea rând, SRB atribuie același număr de instituții fiecărui interval, începând prin atribuirea instituțiilor care au valorile cele mai mici ale indicatorului primar primului interval. În acest mod, fiecare interval capătă valori‑limită, care sunt determinate de indicatorul primar cu valoarea cea mai mică și de indicatorul primar cu valoarea cea mai mare. În al treilea rând, SRB atribuie tuturor instituțiilor care figurează într‑un anumit interval „indicatorul discretizat” pentru intervalul respectiv, notat , care reprezintă valoarea ordinii intervalului, numărând de la stânga la dreapta, astfel încât valoarea indicatorului discretizat este definită ca fiind egală cu 1, 2, 3 și așa mai departe până la cifra aferentă ultimului interval.

380    În ceea ce privește, primo, calculul numărului de intervale, acesta se bazează pe formula matematică prevăzută la punctul 2 din secțiunea „Etapa 2” din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63. Această formulă este compusă din următoarele trei elemente:

–        numărul de instituții care contribuie la FUR, notat cu N;

–        valoarea , care se calculează pe baza acestui număr de instituții N și

–        valoarea , care se calculează pe baza aceluiași număr de instituții N, a mediei indicatorilor primari în cauză, notată cu , și a indicatorilor primari ai fiecărei instituții, notați cu .

381    Astfel cum reiese din cuprinsul punctului 363 de mai sus, reclamanta putea să ia cunoștință de numărul de instituții N care contribuie la FUR.

382    Pe de altă parte, SRB a comunicat, la paginile 30-34 și 132-136 din anexa II la decizia atacată, valorile și precum și media indicatorilor primari  pentru fiecare indicator și indicator parțial de risc.

383    În sfârșit, din considerațiile expuse la punctele 292-302 de mai sus reiese că SRB nu avea obligația de a comunica instituțiilor indicatorii primari ai tuturor celorlalte instituții în cauză.

384    Prin urmare, în ceea ce privește calculul numărului de intervale, SRB a oferit instituțiilor cel mai ridicat nivel de transparență, în limitele impuse de obligația sa de menținere a secretului comercial al acestora din urmă, astfel încât reclamanta dispunea de elemente suficiente pentru a înțelege în esență modul în care SRB efectuase acest calcul.

385    Secundo, pe de o parte, reclamanta avea acces la valorile minime și maxime ale fiecărui interval, aferente fiecăruia dintre indicatorii și indicatorii de risc parțiali, întrucât acestea figurau la paginile 30-34 și 132-136 din anexa II la decizia atacată. Pe de altă parte, reclamanta cunoștea indicatorii primari care fuseseră reținuți de SRB pentru calculul contribuției sale ex ante, acești indicatori fiind menționați în fișa sa individuală. Reclamanta putea astfel să verifice dacă indicatorii primari care îi fuseseră atribuiți se încadrau în valorile minime și maxime ale intervalelor în care fusese repartizată.

386    Tertio, instituțiile pot verifica, în fișa individuală, indicatorul discretizat care le‑a fost atribuit în legătură cu un anumit indicator sau indicator parțial de risc.

387    În aceste condiții, reclamanta dispunea de informații suficiente pentru a înțelege în esență operațiunile efectuate în etapa 2.

388    Această concluzie nu este repusă în discuție de argumentele reclamantei.

389    Reclamanta susține mai întâi că, în cadrul aplicării punctului 3 din secțiunea „Etapa 2” din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63, este imposibil să se verifice dacă instituțiile care prezintă același indicator primar au fost într‑adevăr repartizate în același interval. Astfel, SRB ar fi trebuit să furnizeze o listă de clasificare a tuturor instituțiilor, pentru ca reclamanta să fie în măsură să verifice dacă repartizarea lor în diferitele intervale era corectă. În plus, întrucât decizia atacată nu conține detalii referitoare la al treilea stadiu din etapa 2, și anume atribuirea indicatorului discretizat instituțiilor, reclamanta nu ar fi putut verifica indicatorul discretizat care i‑a fost atribuit pentru diferiții indicatori de risc.

390    În această privință, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței citate la punctul 265 de mai sus, obligația de motivare nu impune ca reclamanta să aibă acces la toate elementele care să îi permită să verifice exactitatea calculului contribuției sale ex ante.

391    În special, astfel cum reiese din jurisprudența citată la punctul 270 de mai sus, SRB nu are obligația să furnizeze reclamantei date acoperite de secretul comercial referitoare la situația economică a fiecăreia dintre celelalte instituții în cauză.

392    Or, SRB a putut considera în mod legitim că indicatorul discretizat atribuit unei instituții era acoperit de secretul comercial. Astfel, SRB putea aprecia că o eventuală divulgare a acestei informații ar risca să reveleze situația economică a unei asemenea instituții și în special nivelul de risc suportat de aceasta din urmă pentru anumite activități financiare, permițând efectuarea unei comparații directe a acestui nivel de risc cu cel suportat de celelalte instituții.

iii) Etapa 3

393    În etapa 3, SRB redimensionează, pentru fiecare indicator și indicator parțial de risc, indicatorii discretizați care rezultă din etapa 2 în intervalul 1-1000 pentru a obține un „indicator redimensionat”, notat .

394    Pentru calcularea acestui „indicator redimensionat”, SRB aplică o formulă care utilizează următoarele trei elemente:

–        indicatorul discretizat atribuit instituției în cauză în etapa 2;

–        argumentul funcției maxime, a cărui valoare corespunde cifrei ultimului interval pentru indicatorul sau indicatorul parțial de risc în cauză, și

–        argumentul funcției minime, a cărui valoare corespunde cifrei primului interval pentru indicatorul sau indicatorul parțial de risc în discuție.

395    Reclamanta avea acces la aceste elemente. Pe de o parte, indicatorul discretizat este rezultatul operațiunii din etapa 2, descrisă la punctul 379 de mai sus. Pe de altă parte, valorile argumentelor funcției maxime și minime menționate la punctul 394 de mai sus figurează la paginile 30-34 și 132-136 din anexa II la decizia atacată la rândurile „Interval min.” și „Interval max.”.

396    În consecință, reclamanta dispunea de informații suficiente pentru a înțelege operațiunea efectuată în etapa 3 și pentru a obține astfel indicatorul redimensionat.

iv)    Etapa 4

397    În etapa 4, pentru fiecare indicator și indicator parțial de risc, SRB calculează „indicatorul redimensionat transformat”, notat .

398    În această privință, punctul 1 din secțiunea „Etapa 4” din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63 alocă fiecărui indicator de risc fie un semn pozitiv, fie un semn negativ. Pentru indicatorii de risc atribuiți unui semn pozitiv, valorile mai mari corespund unui profil de risc mai ridicat al unei instituții. Pentru indicatorii de risc cu semn negativ, valorile mai mari corespund unui profil de risc mai redus al unei instituții.

399    Odată aplicat semnul, SRB calculează indicatorii redimensionați transformați, în conformitate cu formula prevăzută în acest scop la punctul 2 din secțiunea „Etapa 4” din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63.

400    Calculul indicatorului redimensionat transformat se efectuează prin utilizarea indicatorului redimensionat obținut în cursul etapei 3. Astfel, dacă semnul atribuit indicatorului de risc în cauză este negativ, indicatorul redimensionat transformat are aceeași valoare ca indicatorul redimensionat. În schimb, dacă semnul atribuit indicatorului de risc în cauză este pozitiv, indicatorul redimensionat trebuie scăzut din numărul 1001, în conformitate cu formula .

401    Mai întâi, ținând seama de natura operațiunilor menționate la punctul 400 de mai sus, care fie nu implică niciun calcul, fie se limitează la calcule simple, fără utilizarea de date suplimentare, reclamanta nu poate pretinde că nu dispunea de informații suficiente pentru a verifica operațiunile efectuate de SRB.

402    În continuare, trebuie respins argumentul reclamantei potrivit căruia, în cadrul etapei 4, SRB nu a explicat motivele pentru care aplicase sistematic un semn pozitiv indicatorilor de risc din pilonul de risc IV.

403    Cu privire la acest aspect, SRB a precizat în considerentul 112 al deciziei atacate că aplicarea unui semn negativ sau pozitiv depindea de caracterul unui anumit indicator de risc. În continuare, acesta a amintit că, pentru indicatorii cu un semn pozitiv, cu cât erau mai ridicate valorile, cu atât profilul de risc al instituției era mai ridicat. Astfel, SRB a aplicat tuturor indicatorilor de risc care compuneau pilonul de risc IV, cu excepția indicatorului de risc SIP, un semn pozitiv, întrucât cu cât erau mai ridicate valorile pentru acești indicatori, cu atât era mai ridicat profilul de risc al instituției.

404    În plus, reclamanta susține în mod eronat că nu poate verifica operațiunile efectuate în cadrul etapei 4, întrucât acestea se întemeiază pe valorile care rezultă din etapa 3, pe care nu le poate cunoaște.

405    Astfel, după cum s‑a arătat la punctele 393-395 de mai sus, reclamanta poate calcula ea însăși indicatorii redimensionați care i‑au fost aplicați, astfel încât aceasta poate verifica de asemenea dacă rezultatul transformării lor în etapa 4 – care figurează în coloana „Punctajul intervalului (TRI)” din fișa sa individuală – este corect.

406    În sfârșit, reclamanta consideră că, în cadrul etapei 4, SRB nu și‑a motivat decizia în ceea ce privește ponderea indicatorului de risc SIP. În special, SRB nu ar fi precizat modul în care luase în considerare, în conformitate cu articolul 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63, ponderea relativă a indicatorului de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție” în vederea aplicării indicatorului de risc SIP. De asemenea, acesta nu ar fi explicat motivele repartizării instituțiilor în trei intervale, atribuirea factorilor de ajustare de 7/9 și 5/9 pentru două dintre aceste intervale, criteriile potrivit cărora instituțiile fuseseră repartizate în intervalele respective și motivele pentru care reclamanta fusese alocată în unul dintre aceste intervale date.

407    Cu privire la acest aspect, este necesar să se arate, pe de o parte, că SRB a explicat în considerentul 114 al deciziei atacate că, deși articolul 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63 obliga SRB să pondereze indicatorul de risc SIP potrivit indicatorilor de risc care erau prevăzuți în acest regulament, SRB trebuia să se asigure că și instituțiile cu nivelul de risc cel mai ridicat pot beneficia în continuare de calitatea lor de membru al unui SIP la calcularea contribuțiilor ex ante. Din această perspectivă, SRB a arătat în considerentele 114-116 ale deciziei atacate și la punctul 131 din anexa III la această decizie că, pentru a atinge acest obiectiv, stabilise trei intervale pentru ponderarea indicatorului de risc SIP și repartizase instituțiile care prezentau cel mai scăzut profil de risc în cel de al treilea interval, pentru care nu era prevăzută nicio ajustare a acestui indicator. Rezultă de asemenea din aceste explicații că SRB a repartizat, în aceeași logică, instituțiile care prezentau un profil de risc mediu și cele care prezentau profilul de risc cel mai ridicat în cel de al doilea și, respectiv, în primul interval, aplicându‑le un factor de ajustare de 7/9 și de 5/9 pentru indicatorul de risc menționat.

408    În această ultimă privință, SRB a adăugat la punctul 131 din anexa III la decizia atacată că, prin aplicarea factorilor de ajustare menționați la punctul 407 de mai sus, chiar și instituțiile cu profilul de risc cel mai ridicat au beneficiat în continuare de mai mult de 50 % din avantajul maxim pe care îl puteau obține ca urmare a apartenenței lor la un SIP în ceea ce privea calculul contribuțiilor ex ante.

409    Astfel de explicații permit reclamantei să înțeleagă motivele care au ghidat SRB la momentul ponderării indicatorului de risc SIP, iar Tribunalului să își exercite controlul jurisdicțional.

410    În ceea ce privește, pe de altă parte, motivele pentru care reclamanta a fost repartizată într‑un anumit interval pentru indicatorul de risc SIP, este suficient să se constate că, în considerentul 115 al deciziei atacate, SRB a explicat că clasificase instituțiile în cauză în funcție de media aritmetică ponderată în mod echitabil a indicatorilor redimensionați transformați din cei nouă indicatori de risc parțiali din pilonul de risc IV.

411    O asemenea motivare este suficientă, astfel încât argumentația reclamantei nu poate fi admisă.

v)      Etapa 5

412    În etapa 5, SRB efectuează următoarele operațiuni.

413    În primul rând, SRB realizează agregarea indicatorilor de risc i în cadrul fiecărui pilon de risc j printr‑o medie aritmetică ponderată, utilizând formula prevăzută în acest scop la punctul 1 din secțiunea „Etapa 5” din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63.

414    Această formulă se rezolvă pe baza, pe de o parte, a ponderii indicatorului de risc în cauză în cadrul pilonului de risc dat, notat , și, pe de altă parte, a indicatorului redimensionat transformat. Or, astfel de ponderi figurează nu numai la articolul 7 alineatele (2)-(4) din Regulamentul delegat 2015/63, ci și în fișa individuală a reclamantei și la pagina 5 din anexa II la decizia atacată. În plus, indicatorul redimensionat transformat a fost obținut în etapa 4.

415    În aceste condiții, reclamanta nu poate pretinde că nu avea acces la datele necesare pentru a rezolva formula menționată.

416    În al doilea rând, SRB realizează agregarea pilonilor de risc j pentru a obține „indicatorul sintetic”, notat , printr‑o medie aritmetică ponderată utilizând formula prevăzută în acest scop la punctul 2 din secțiunea „Etapa 5” din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63.

417    Această formulă se rezolvă pe baza ponderii pilonilor de risc, notată , prevăzută la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63, precum și a valorilor obținute în urma agregării indicatorilor de risc în cadrul fiecărui pilon de risc, în cursul operațiunii descrise la punctele 413 și 414 de mai sus. Aceste din urmă valori sunt comunicate reclamantei în fișa sa individuală.

418    În al treilea rând, SRB adaptează indicatorul sintetic utilizând formula prevăzută în acest scop la punctul 3 din secțiunea „Etapa 5” din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63, și anume 1 000 , pentru a obține „indicatorul sintetic final”, notat . Prin urmare, instituțiile cu un profil de risc mai ridicat obțin un indicator sintetic final cu o valoare mai mare.

419    În acest context, reclamanta susține că, în cadrul etapei 5, SRB ar fi trebuit să explice, pe de o parte, procedura de agregare a indicatorilor de risc în cadrul fiecărui pilon de risc, ținând seama în special de ponderile relative ale indicatorilor prevăzuți la articolul 7 din Regulamentul delegat 2015/63 și prezentând modul în care ajunsese la agregarea indicatorilor menționați, și, pe de altă parte, modul în care fusese obținut indicatorul sintetic. Aceasta ar fi situația cu atât mai mult cu cât, în perioada de contribuție 2021, unii dintre aceiași indicatori nu au fost aplicați de SRB, iar ponderea lor a trebuit, în consecință, să fie redistribuită.

420    În această privință, trebuie arătat mai întâi că, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 412-418 de mai sus, procesul de agregare a indicatorilor de risc se bazează pe formulele prevăzute la punctele 1-3 din secțiunea „Etapa 5” din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63.

421    În continuare, din cuprinsul acelorași puncte rezultă că reclamanta dispunea de toate elementele necesare pentru rezolvarea formulelor menționate.

422    În sfârșit, SRB a explicat în considerentul (94) al deciziei atacate că, întrucât anumiți indicatori de risc nu fuseseră aplicați în perioada de contribuție 2021, ponderile indicatorilor de risc disponibili fuseseră redimensionate în mod proporțional, astfel încât suma ponderilor acestora să atingă valoarea de 100 %, în condițiile în care o asemenea redimensionare era prevăzută la articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63.

423    Având în vedere cele ce precedă, reclamanta dispunea de informații suficiente pentru a înțelege operațiunile prevăzute în etapa 5 și puse în aplicare de SRB.

vi)    Etapa 6

424    În etapa 6, SRB efectuează următoarele două operațiuni.

425    În primul rând, SRB calculează multiplicatorul de ajustare, notat , prin redimensionarea indicatorului sintetic final care rezultă din etapa 5, într‑un interval cuprins între 0,8 și 1,5, în conformitate cu formula prevăzută la punctul 1 din secțiunea „Etapa 6” din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63.

426    Pentru a rezolva această formulă, SRB pleacă de la trei tipuri de date, și anume:

–        indicatorul sintetic final al instituției în cauză;

–        argumentul funcției minime a indicatorului sintetic final, notat , care corespunde valorii minime a acestui indicator pentru toate instituțiile care contribuie la FUR în legătură cu care se calculează un astfel de indicator;

–        argumentul funcției maxime a indicatorului sintetic final, notat , care corespunde valorii maxime a aceluiași indicator pentru aceste instituții.

427    Indicatorul sintetic final al instituției în cauză rezultă din etapa 5. În plus, funcțiile minime și maxime menționate la punctul 426 de mai sus sunt date identice pentru toate instituțiile a căror contribuție anuală de bază este ajustată în funcție de profilul lor de risc. Aceste date sunt incluse în fișa individuală a fiecărei instituții, precum și la pagina 4 din anexa II la decizia atacată, în a patra și în a cincea coloană a tabelului care figurează în aceasta, intitulate „k” și, respectiv, „l”. În consecință, reclamanta avea acces la datele necesare pentru a rezolva formula prevăzută la punctul 1 din secțiunea „Etapa 6” din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63.

428    În al doilea rând, SRB calculează contribuția finală a instituției în cauză, notată , în conformitate cu formula prezentată la punctul 2 din secțiunea „Etapa 6” din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63.

429    Acest calcul se efectuează pe baza a cinci date, și anume:

–        nivelul‑țintă anual ajustat în conformitate cu punctul 2 din secțiunea „Etapa 6” din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63, intitulat „Ținta”;

–        pasivul net al instituției date, ajustat potrivit articolului 5 din Regulamentul delegat 2015/63, care reprezintă numărătorul contribuției anuale de bază, notat ;

–        suma contribuțiilor anuale de bază ajustate la risc ale tuturor instituțiilor în cauză, notată ;

–        pasivul net cumulat al tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante la MUR, care reprezintă numitorul contribuției anuale de bază, notat;

–        multiplicatorul de ajustare al instituției în cauză.

430    Pasivul net al reclamantei, ajustat potrivit articolului 5 din Regulamentul delegat 2015/63 și multiplicatorul său de ajustare, precum și pasivul net cumulat al tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante au fost comunicate reclamantei în fișa sa individuală. Pe de altă parte, anexa II la decizia atacată a indicat, la pagina 4, nivelul‑țintă anual ajustat – în prima coloană, intitulată „h”, din tabelul care figurează în aceasta –, precum și suma contribuțiilor anuale de bază ajustate la riscul tuturor instituțiilor în cauză, această sumă fiind reprodusă în a treia coloană, intitulată „j”, din același tabel.

431    În sfârșit, SRB a furnizat explicații suplimentare referitoare la etapa 6 în considerentele 118-121 ale deciziei atacate.

432    În aceste condiții, reclamanta dispunea de informații suficiente pentru a înțelege calculele aferente etapei 6.

433    Această concluzie nu este infirmată de argumentația reclamantei.

434    În ceea ce privește calculul multiplicatorului de ajustare, în cadrul etapei 6, menționat la punctele 425 și 426 de mai sus, reclamanta a susținut în mod eronat că, în lipsa comunicării indicatorilor sintetici finali ai tuturor instituțiilor, nu ar fi în măsură să știe dacă valorile argumentelor funcțiilor minime și maxime ale indicatorilor sintetici finali, menționați la punctul 426 de mai sus, nu constituie excepții care conduc la o denaturare a multiplicatorilor de ajustare.

435    Cu privire la acest aspect, reiese din jurisprudența citată la punctul 263 de mai sus că obligația de motivare nu impune ca reclamanta să aibă acces la toate elementele care i‑ar permite să verifice exactitatea calculului contribuției sale ex ante. Printre elementele pe care SRB are obligația să le comunice reclamantei figurează și indicatorii sintetici finali ai tuturor instituțiilor. Astfel, valorile lor pot constitui informații cu privire la situația economică a instituțiilor în cauză și în special cu privire la nivelul de risc la care acestea sunt expuse pe piețe, fiind stabilit că instituțiile cu un profil de risc mai ridicat obțin un indicator sintetic final cu o valoare mai mare. În aceste condiții, SRB a putut considera în mod legitim că divulgarea indicatorilor sintetici finali ai tuturor instituțiilor ar aduce atingere obligației sale de a proteja secretul comercial al instituțiilor în cauză. În consecință, în lumina jurisprudenței citate la punctul 265 de mai sus, explicațiile furnizate de SRB în considerentul 118 al deciziei atacate, precum și datele comunicate prin intermediul fișei individuale și al paginii 4 din anexa II la această decizie pot fi considerate ca fiind suficiente.

436    De asemenea, reclamanta nu poate susține, în ceea ce privește calculul contribuției finale la etapa 6 menționată la punctele 428 și 429 de mai sus, că, în pofida reproducerii formulei utilizate pentru acest calcul și a explicării diferitelor sale componente în decizia atacată, SRB nu ar fi explicat modul în care a ajuns, în ceea ce o privește, la rezultatul calculului indicat în fișa individuală.

437    Pe de o parte, astfel cum reiese din considerentele 119-121 ale deciziei atacate, contribuția finală a reclamantei a fost calculată potrivit formulei prezentate la punctul 2 din secțiunea „Etapa 6” din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63. Pe de altă parte, după cum s‑a arătat la punctul 430 de mai sus, reclamanta putea regăsi datele necesare pentru rezolvarea acestei formule în fișa sa individuală, precum și în coloanele h și j ale tabelului care figurează la pagina 4 din anexa II la decizia atacată.

438    Rezultă din cele ce precedă că, prin utilizarea, pe de o parte, a formulelor prevăzute în anexa I la Regulamentul delegat 2015/63 și, pe de altă parte, a datelor care figurează în anexele I și II la decizia atacată, reclamanta este efectiv în măsură să verifice, etapă cu etapă, calculul contribuției sale ex ante efectuat de către SRB.

439    În consecință, a treia critică din cadrul celui de al cincilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respinsă.

h)      Cu privire la al șaptelea aspect, privind existența deciziilor intermediare nepublicate

440    Reclamanta susține că motivarea deciziei atacate este insuficientă, întrucât SRB a adoptat decizii intermediare care nu au fost publicate și nu i‑au fost comunicate.

441    SRB contestă această argumentație.

442    Reiese din jurisprudență că motivarea care figurează în decizia de stabilire a contribuțiilor ex ante trebuie considerată ca fiind insuficientă atunci când această motivare se întemeiază, în ceea ce privește anumite elemente pentru care SRB este obligat să furnizeze o motivare, numai pe alte acte juridice, precum deciziile intermediare, pe care SRB le‑a adoptat pentru a preciza și, în anumite cazuri, pentru a completa anumite aspecte ale stabilirii contribuțiilor menționate, dar care nu fac obiectul niciunei publicări și nu au fost aduse într‑un alt mod la cunoștința instituțiilor (a se vedea Hotărârea din 28 noiembrie 2019, Hypo Vorarlberg Bank/SRB, T‑377/16, T‑645/16 și T‑809/16, EU:T:2019:823, punctele 194 și 199, și Hotărârea din 28 noiembrie 2019, Portigon/SRB, T‑365/16, EU:T:2019:824, punctele 171 și 176).

443    În speță, SRB a prezentat, ca răspuns la o măsură de cercetare judecătorească a Tribunalului din 9 noiembrie 2022, deciziile intermediare care erau pertinente pentru calculul contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2021. Aceste decizii, care au fost ulterior comunicate reclamantei în versiunea lor neconfidențială, cuprind în special poziții interne care erau adresate personalului SRB pentru îndrumarea acestuia în procesul de calcul al contribuțiilor ex ante.

444    Cu toate acestea, astfel cum reiese din rezumatul deciziei atacate la punctele 5-18 de mai sus, aceasta cuprinde o motivare cu privire la stabilirea contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2021.

445    În plus, reclamanta nu a identificat niciun element care să figureze în deciziile intermediare, care să nu fi fost reluat în decizia atacată în sine și care să fi fost luat în considerare în vederea determinării contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2021.

446    În consecință, nu există indicii că existența deciziilor intermediare a avut vreun efect asupra nivelului informațiilor de care dispunea reclamanta pentru a putea verifica legalitatea stabilirii contribuției sale ex ante și pentru a o contesta în fața instanței Uniunii. În special, astfel cum reiese din examinarea primelor șase aspecte ale celui de al doilea motiv, reclamanta a putut înțelege toate elementele calculului contribuției ex ante, cu excepția determinării nivelului‑țintă anual, exclusiv pe baza deciziei atacate.

447    Prin urmare, decizia atacată se distinge de decizia SRB de stabilire a contribuțiilor ex ante care a făcut obiectul cauzelor în care s‑au pronunțat Hotărârea din 28 noiembrie 2019, Hypo Vorarlberg Bank/SRB (T‑377/16, T‑645/16 și T‑809/16, EU:T:2019:823), și Hotărârea din 28 noiembrie 2019, Portigon/SRB (T‑365/16, EU:T:2019:824). Astfel, această din urmă decizie nu cuprindea printre altele indicații privind determinarea de către SRB a pilonului de risc IV, asemenea indicații figurând numai în deciziile intermediare în discuție în aceste cauze (Hotărârea din 28 noiembrie 2019, Hypo Vorarlberg Bank/SRB, T‑377/16, T‑645/16 și T‑809/16, EU:T:2019:823, punctul 195, și Hotărârea din 28 noiembrie 2019, Portigon/SRB, T‑365/16, EU:T:2019:824, punctul 172).

448    În sfârșit, reclamanta nu a explicat modul în care – ținând seama de considerațiile care figurează la punctele 444-446 de mai sus – publicarea deciziilor intermediare i‑ar fi permis să își exercite, în condiții mai bune, drepturile în fața instanțelor Uniunii și nici modul în care o astfel de publicare le‑ar fi permis acestora din urmă să își exercite mai eficient controlul.

449    În aceste condiții, simpla lipsă a publicării sau a comunicării deciziilor intermediare nu poate, în sine, să conducă la o lipsă de motivare a deciziei atacate.

450    Având în vedere cele ce precedă, al șaptelea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins.

i)      Concluzie cu privire la al doilea motiv

451    Având în vedere cele de mai sus, al treilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie admis. Celelalte aspecte ale acestui motiv trebuie să fie respinse.

3.      Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la protecție jurisdicțională efectivă ca urmare a imposibilității de a controla decizia atacată

452    Reclamanta susține că SRB a încălcat principiul protecției jurisdicționale efective, întrucât controlul jurisdicțional al deciziei atacate este imposibil de realizat în practică. Pe de o parte, nici Tribunalul, nici reclamanta nu ar dispune de date referitoare la celelalte instituții cu excepția reclamantei, deși aceste date sunt necesare pentru verificarea calculului contribuției ex ante plătite de aceasta din urmă. Pe de altă parte, chiar dacă Tribunalul ar obține accesul la datele în cauză, acesta nu ar putea să le exploateze, întrucât nu ar dispune de programul informatic utilizat de SRB la calculul contribuțiilor ex ante, pentru a putea urma diferitele etape ale calculului în conformitate cu anexa I la Regulamentul delegat 2015/63.

453    SRB contestă această argumentație.

454    După cum s‑a arătat la punctul 43 de mai sus, revenea Consiliului Uniunii Europene și Comisiei, la momentul instituirii sistemului de calcul al contribuțiilor ex ante prin Regulamentul delegat 2015/63 și prin Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, sarcina de a concilia respectarea secretului comercial cu principiul protecției jurisdicționale efective, astfel încât datele acoperite de acest secret să nu poată fi comunicate persoanelor interesate și să nu poată fi incluse printre altele în motivarea deciziilor de stabilire a cuantumului contribuțiilor ex ante.

455    Pe de altă parte, în temeiul articolului 339 TFUE și al articolului 88 din Regulamentul nr. 806/2014, SRB are de asemenea obligația, atunci când comunică decizia atacată, să se asigure că nu se divulgă instituțiilor date acoperite de secretul comercial.

456    În aceste condiții, revine instanței Uniunii sarcina de a verifica temeinicia motivelor invocate de SRB pentru a se opune comunicării datelor utilizate pentru calculul contribuțiilor menționate, astfel cum s‑a arătat la punctul 48 de mai sus.

457    În speță, din examinarea efectuată la punctele 292-302 de mai sus rezultă că SRB avea temei să se opună comunicării către reclamantă a datelor individuale referitoare la celelalte instituții.

458    În plus, pentru aceleași motive ca cele menționate la punctul 54 de mai sus, este necesar să se respingă argumentul potrivit căruia utilizarea de către SRB a unui program informatic pentru calculul contribuțiilor ex ante împiedică exercitarea unui control jurisdicțional ulterior.

459    În aceste condiții, al treilea motiv trebuie să fie respins.

4.      Cu privire la al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea mai multor dispoziții de drept primar și de drept derivat ca urmare a aplicării în cazul reclamantei a unui multiplicator pentru indicatorul de risc SIP

460    Cel de al șaselea motiv este structurat în jurul a patru aspecte.

a)      Cu privire la primul aspect, întemeiat pe încălcarea articolului 113 alineatul (7) din Regulamentul nr. 575/2013 și a articolului 103 alineatul (7) litera (h) din Directiva 2014/59

461    Reclamanta amintește că, în ceea ce privește indicatorul de risc SIP, decizia atacată i‑a aplicat un factor de ajustare de [confidențial]. Or, aplicarea unui astfel de factor nu ar îndeplini cerințele prevăzute la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul nr. 575/2013 și nici cele prevăzute la articolul 103 alineatul (7) litera (h) din Directiva 2014/59. Astfel, SIP a cărui membră este reclamanta, ar proteja în aceeași măsură toate instituțiile care fac parte din acesta, așa încât o diferențiere între aceste instituții în ceea ce privește indicatorul de risc SIP ar fi contrară modului de redactare și spiritului acestor dispoziții.

462    SRB contestă această argumentație.

463    Pe de o parte, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 132 și 139 de mai sus, niciun element din modul de redactare a articolului 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59 sau a articolului 113 alineatul (7) din Regulamentul nr. 575/2013 nu interzicea Comisiei să prevadă la articolul 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63 că, atunci când aplică indicatorul de risc SIP, SRB trebuie să țină seama de ponderea relativă a indicatorului de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție”.

464    Pe de altă parte, din considerentele 114-116 ale deciziei atacate și din cuprinsul punctului 131 din anexa III la această decizie rezultă că SRB s‑a conformat obligațiilor care îi reveneau în temeiul articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul delegat 2015/63, a cărui nelegalitate nu a fost de altfel stabilită.

465    Prin urmare, primul aspect al celui de al șaselea motiv trebuie respins.

b)      Cu privire la al doilea aspect, privind încălcarea articolului 16 din cartă și a principiului proporționalității

466    Reclamanta susține că, în ceea ce privește indicatorul de risc SIP, faptul ca a fost clasificată în [confidențial] și, prin urmare, i s‑a atribuit factorul de ajustare [confidențial] – care a avut ca efect [confidențial] – este disproporționat și încalcă libertatea sa de a desfășura o activitate comercială consacrată la articolul 16 din cartă, precum și principiul proporționalității, consacrat la articolul 52 alineatul (1) din aceasta.

467    Atribuirea unui asemenea factor de ajustare pentru indicatorul de risc SIP ar fi vădit nejustificată și arbitrară, întrucât reclamanta ar dispune de o capitalizare bună și de un profil de risc pozitiv, astfel încât probabilitatea sa de rezoluție ar fi scăzută. Acest lucru ar reieși în special din interpretarea rezultatelor propriei analize a reclamantei cu privire la indicatorii de risc, precum și a statisticilor BCE pe baza informațiilor disponibile în anul 2019.

468    SRB contestă această argumentație.

469    Cu titlu introductiv, este necesar să se constate că reclamanta se limitează să invoce o încălcare a libertății de a desfășura o activitate comercială consacrate la articolul 16 din cartă și a principiului proporționalității, fără a elabora o argumentație concretă cu privire la aceste principii.

470    Având în vedere jurisprudența citată la punctul 217 de mai sus, criticile reclamantei trebuie astfel respinse în măsura în care vizează încălcarea unor asemenea principii.

471    Pe de altă parte, deși argumentația reclamantei trebuie înțeleasă în sensul că susține, în realitate, că SRB a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când i‑a atribuit [confidențial] pentru indicatorul de risc SIP, trebuie arătate următoarele.

472    În ceea ce privește indicatorul de risc SIP, SRB și Comisia au precizat că intrarea în dificultate a unei instituții cu un bilanț amplu și complex, precum reclamanta, ar putea epuiza în întregime fondurile unui SIP, spre deosebire de intrarea în dificultate a unei instituții cu un bilanț mai redus și mai simplu. În consecință, riscul ca reclamanta să fie obligată să recurgă la FUR nu este acoperit în mod necesar de calitatea sa de membru a unui SIP. Or, reclamanta nu a prezentat elemente pentru a contesta această afirmație.

473    În plus, reclamanta nu se poate întemeia pe propria analiză a indicatorilor de risc sau pe statisticile BCE pentru a contesta aprecierea efectuată de SRB cu privire la indicatorul de risc SIP.

474    Pe de o parte, această analiză și aceste statistici nu privesc toate instituțiile ale căror date au fost luate în considerare pentru calculul indicatorului de risc SIP al reclamantei. Astfel, în propria analiză, reclamanta nu se compară decât cu șase alte instituții germane. În schimb, astfel cum reiese din anexa II la decizia atacată, SRB a ținut seama de datele a 1 627 de instituții pentru a constitui intervalele referitoare la indicatorul de risc SIP la nivelul uniunii și de datele a 776 de instituții pentru a constitui intervalele referitoare la indicatorul de risc SIP la nivelul național.

475    Același lucru este valabil și pentru statisticile BCE. Acestea din urmă nu privesc decât 113 instituții, cu alte cuvinte o fracțiune dintre instituțiile ale căror date au fost luate în considerare de SRB pentru formarea intervalelor referitoare la indicatorul de risc SIP.

476    Pe de altă parte, propria analiză a reclamantei și statisticile BCE privesc factori care nu sunt pertinenți pentru ponderarea indicatorului de risc SIP.

477    Astfel, potrivit articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul delegat 2015/63, atunci când SRB efectuează ponderarea indicatorului de risc SIP, trebuie să țină seama de indicatorul de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție” aplicabil instituției în cauză în sensul articolului 6 alineatul (5) litera (a) din acest regulament delegat.

478    Or, nici diferiții factori din propria analiză a reclamantei cu privire la indicatorii de risc, și anume rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază, rata fondurilor proprii totale, rata capitalului TIER 1, rata creditelor neperformante [non‑performing loan quote (NPL)], rata de acoperire, rata perioadei de grație (forbearance) și rata expunerilor neperformante [non‑performing exposures (NPE)], nici factorii din statisticile BCE, și anume rata fondurilor proprii totale, rata fondurilor proprii de nivel 1 și indicatorul efectului de levier, nu sunt incluși în cuprinsul articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul delegat 2015/63 și nici în cuprinsul articolului 6 alineatul (5) litera (a) din acest regulament delegat.

479    Prin urmare, al doilea aspect al celui de al șaselea motiv trebuie respins.

c)      Cu privire la al treilea aspect, privind încălcarea articolului 20 din cartă și a principiului proporționalității

480    Reclamanta susține că aplicarea în ceea ce o privește a factorului de ajustare [confidențial] pentru indicatorul de risc SIP determină o diferență de tratament nejustificată în raport cu instituțiile cărora li se atribuie [confidențial] pentru indicatorul de risc SIP, astfel încât decizia atacată încalcă articolul 20 din cartă și principiul egalității de tratament.

481    În special, calitatea de membru al unui SIP ar constitui o împrejurare care face ca toate instituțiile în cauză să fie comparabile și nu ar exista un criteriu obiectiv care să justifice o diferență de tratament între diferitele instituții care aparțin unui SIP. Indicatorul de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție” nu ar fi un criteriu adecvat, după cum s‑a prezentat în cadrul celui de al cincilea motiv.

482    În plus, atribuirea factorului de ajustare [confidențial] reclamantei ar constitui o diferențiere vădit inadecvată, ținând cont de probabilitatea ca aceasta să intre în dificultate, de probabilitatea de rezoluție în ceea ce o privește și de probabilitatea ca aceasta să recurgă la FUR.

483    SRB contestă această argumentație.

484    Pe de o parte, astfel cum s‑a arătat la punctele 160-163 de mai sus, reclamanta nu poate susține că toate instituțiile care aparțin unui SIP se află într‑o situație comparabilă.

485    Pe de altă parte, astfel cum s‑a constatat la punctul 165 de mai sus, elementele referitoare la indicatorul de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție” utilizate pentru ponderarea indicatorului de risc SIP între diferitele instituții care aparțin unui SIP constituie criterii obiective care sunt, mai mult, compatibile cu unul dintre obiectivele MUR, și anume încurajarea instituțiilor să adopte moduri de funcționare mai puțin riscante.

486    Având în vedere jurisprudența citată la punctul 159 de mai sus, al treilea aspect al celui de al șaselea motiv trebuie să fie respins.

d)      Cu privire la al patrulea aspect, privind încălcarea principiului bunei administrări

487    Al patrulea aspect este structurat în jurul a două critici.

1)      Cu privire la prima critică, în măsura în care SRB nu ar fi motivat în mod corespunzător decizia atacată

488    Reclamanta susține că, în decizia atacată, SRB nu explică corespunzător cerințelor legale, pe de o parte, motivele pentru care este adecvată crearea de trei intervale pentru ponderarea indicatorului de risc SIP în locul creării a, de exemplu, două sau cinci intervale și, pe de altă parte, motivul pentru care factorul de ajustare al primului interval trebuie să fie 5/9, iar cel aferent celui de al doilea interval trebuie să fie 7/9 cu scopul de a „diversifica efectele participării la un [SIP] în funcție de factorii suplimentari corelați cu gradul de risc al instituțiilor”.

489    SRB contestă această argumentație.

490    Trebuie arătat că reclamanta repetă în esență o parte dintre argumentele pe care le‑a invocat cu privire la etapa 4 în susținerea celei de a treia critici din cadrul celui de al cincilea aspect al celui de al doilea motiv.

491    Prin urmare, pentru aceleași motive precum cele expuse la punctele 407-409 de mai sus, prima critică din cadrul celui de al patrulea aspect al celui de al șaselea motiv trebuie respinsă.

2)      Cu privire la a doua critică, în măsura în care SRB și‑ar fi încălcat obligația de investigare

492    Reclamanta susține că, prin atribuirea sa intervalului [confidențial] pentru indicatorul de risc SIP, SRB nu a luat în considerare toate faptele pertinente în mod exhaustiv, riguros și imparțial. Astfel, acesta nu ar fi examinat modul în care protecția acordată de SIP din care face parte reclamanta aduce beneficii membrilor săi. De asemenea, acesta nu ar fi verificat dacă și în ce măsură articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul delegat 2015/63 putea justifica formarea unui interval și o diferențiere bazată pe risc în raport cu ceilalți membri ai SIP căruia îi aparține reclamanta. Același lucru ar fi valabil în ceea ce privește examinarea aspectului dacă și în ce măsură profilul de risc al reclamantei și alte împrejurări ale speței nu ar justifica o atribuire care i‑ar fi mai favorabilă.

493    În acest context, SRB ar fi săvârșit de asemenea erori de apreciere. Astfel, procesul de repartizare în intervale ar conduce la rezultate eronate, în special în cazul fuziunii a două instituții care sunt membre ale unui SIP. Într‑un astfel de caz, repartizarea celorlalte instituții în intervale s‑ar modifica, întrucât ar exista mai puține instituții care urmează să fie repartizate în diferite intervale, în timp ce criteriile determinante pentru recunoașterea indicatorului de risc SIP menționate la articolul 6 alineatul (7) din Regulamentul delegat 2015/63 ar rămâne neschimbate.

494    SRB contestă această argumentație.

495    Principiul bunei administrări, astfel cum este consacrat la articolul 41 din cartă, impune instituțiilor și organelor Uniunii obligația de a examina atent și imparțial toate elementele relevante ale cauzei (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 noiembrie 1991, Technische Universität München, C‑269/90, EU:C:1991:438, punctul 14, și Hotărârea din 23 septembrie 2009, Estonia/Comisia, T‑263/07, EU:T:2009:351, punctul 99 și jurisprudența citată).

496    În speță, este necesar să se arate, în primul rând, că SRB poate lua în considerare, pentru ponderarea indicatorului de risc SIP, doar elementele prevăzute la articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul delegat 2015/63, și anume indicatorul de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție” în sensul articolului 6 alineatul (5) litera (a) din acest regulament delegat.

497    În al doilea rând, SRB este obligat să calculeze indicatorul de risc SIP pe baza datelor transmise de instituții în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul delegat 2015/63.

498    În aceste condiții, nu se poate reproșa SRB că nu a luat în considerare, pentru calcularea contribuției ex ante a reclamantei, elementele invocate de aceasta din urmă, precum cele menționate la punctul 492 de mai sus, care nu sunt prevăzute nici la articolul 7 alineatul (4) și nici la articolul 14 din Regulamentul delegat 2015/63.

499    În al treilea rând, trebuie înlăturată critica întemeiată pe faptul că SRB ar fi săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a stabilit intervalele pentru ponderarea indicatorului de risc SIP.

500    Mai întâi, din cuprinsul punctelor 159-165 de mai sus rezultă că SRB îi este permis să opereze distincții între membrii unui SIP pentru a aprecia profilul de risc al diferitelor instituții în scopul calculării contribuției lor ex ante.

501    În continuare, astfel cum reiese din examinarea celui de al cincilea motiv de mai sus, SRB putea efectua aceste distincții în temeiul criteriului enunțat la articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul delegat 2015/63, potrivit căruia Comitetul efectuează ponderarea indicatorului de risc SIP pe baza indicatorului de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție”.

502    În sfârșit, reclamanta nu a prezentat Tribunalului niciun element concret care ar urmări să conteste aplicarea acestui criteriu.

503    În al patrulea rând, astfel cum a explicat în esență SRB, fără ca reclamanta să fi contestat acest lucru, dacă două instituții care aparțin unui SIP fuzionează, această împrejurare determină o reducere a numărului de instituții care trebuie repartizate în intervalele stabilite pentru ponderarea indicatorului de risc SIP, iar acest element va fi luat în considerare în mod automat la calculul final al acestui din urmă indicator de risc, cu condiția ca această fuziune să fi avut loc înainte de sfârșitul anului de referință menționat la articolul 14 din Regulamentul delegat 2015/63.

504    Prin urmare, al patrulea aspect al celui de al șaselea motiv trebuie respins.

e)      Concluzie privind al șaselea motiv

505    Având în vedere considerațiile precedente, al șaselea motiv trebuie respins.

5.      Cu privire la al optulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 16 și 52 din cartă, ca urmare a caracterului inadecvat al multiplicatorului de ajustare

506    Reclamanta susține că multiplicatorii de ajustare care i‑au fost aplicați – și anume multiplicatorul care i‑a fost aplicat pentru calculul contribuției sale ex ante la nivelul uniunii și multiplicatorul care i‑a fost aplicat pentru calculul acestei contribuții la nivelul național – nu sunt în conformitate cu profilul său de risc, astfel încât decizia atacată încalcă articolul 16 din cartă, precum și principiul proporționalității, consacrat la articolul 52 alineatul (1) din aceasta.

507    Reclamanta susține în special că dispune de o bună capitalizare și de un profil de risc pozitiv. Astfel, probabilitatea sa de rezoluție ar fi scăzută. Acest lucru ar reieși în special din interpretarea rezultatelor analizei proprii, precum și a statisticilor BCE pe baza informațiilor disponibile în anul 2019.

508    În plus, în ceea ce privește indicatorul de risc SIP, SRB nu ar fi prezentat niciun motiv obiectiv reclamantei pentru a justifica repartizarea acesteia din urmă în intervalul [confidențial], în pofida protecției totale conferite de SIP din care face parte aceasta. Acest lucru ar determina o contribuție ex ante [confidențial], astfel încât decizia atacată ar încălca articolul 16 din cartă, principiul proporționalității și articolul 20 din cartă.

509    SRB contestă această argumentație.

510    Cu titlu introductiv, este necesar să se constate că reclamanta se limitează să invoce încălcări ale principiile consacrate la articolele 16 și 20 din cartă și ale principiului proporționalității, fără a elabora vreo argumentație concretă cu privire la aceste principii.

511    Având în vedere jurisprudența citată la punctul 217 de mai sus, argumentația reclamantei trebuie astfel respinsă în măsura în care vizează încălcarea principiilor menționate.

512    Pe de altă parte și în orice caz, dacă această argumentație trebuie înțeleasă în sensul că reclamanta susține, în realitate, că SRB a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a calculat multiplicatorii săi de ajustare, trebuie arătate următoarele.

513    În primul rând, în ceea ce privește critica întemeiată pe faptul că SRB ar fi repartizat reclamanta într‑un interval eronat pentru indicatorul de risc SIP, aceasta trebuie respinsă pentru aceleași motive cu cele expuse la punctele 500-502 de mai sus.

514    În al doilea rând, reclamanta nu se poate întemeia pe propria analiză a indicatorilor de risc pentru a contesta calculul multiplicatorilor săi de ajustare. Pe de o parte, din considerentul 112 al deciziei atacate reiese că SRB a luat în considerare șaisprezece indicatori de risc la calculul contribuțiilor ex ante. Or, analiza reclamantei nu se referă decât la unul dintre acești șaisprezece indicatori, și anume rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază. Pe de altă parte, în această analiză, reclamanta se compară cu alte șase instituții germane. În schimb, astfel cum rezultă din anexa II la decizia atacată, SRB a luat în considerare datele a 1 627 de instituții pentru a‑i calcula contribuția ex ante la nivelul uniunii și datele a 776 de instituții pentru a calcula această contribuție la nivelul național.

515    De asemenea, reclamanta nu se poate întemeia pe statisticile BCE pentru a contesta calculul multiplicatorilor săi de ajustare. Pe de o parte, aceste statistici nu privesc decât doi dintre cei șaisprezece indicatori de risc care au fost luați în considerare de SRB pentru calculul contribuțiilor ex ante, și anume „rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază” și indicatorul efectului de levier. Pe de altă parte, statisticile menționate privesc doar 113 instituții, cu alte cuvinte o fracțiune dintre instituțiile ale căror date au fost luate în considerare de SRB pentru acest calcul.

516    Având în vedere considerațiile precedente, al optulea motiv trebuie respins.

6.      Cu privire la al nouălea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 16, 20, 41 și 52 din cartă ca urmare a unor erori vădite de apreciere

517    Reclamanta susține că SRB și‑a estimat eronat puterea de apreciere și, prin urmare, a încălcat articolele 16, 20 și 41 din cartă, precum și principiul proporționalității consacrat la articolul 52 din aceasta, ca urmare a multiplelor erori vădite de apreciere pe care le‑a săvârșit la calculul contribuției sale ex ante.

518    În primul rând, SRB nu ar fi luat în considerare și nici nu ar fi stabilit în mod corespunzător:

–        impactul pe care contribuțiile prociclice îl puteau avea asupra poziției financiare a instituțiilor la determinarea nivelului‑țintă anual prevăzut la articolul 69 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014;

–        indicatorul de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție”;

–        indicatorul de risc SIP;

–        redimensionarea ponderilor indicatorilor de risc în cadrul unui pilon de risc în cazul neaplicării anumitor indicatori de risc.

519    În al doilea rând, indicatorii de risc, precum și ponderile prevăzute în temeiul Regulamentului delegat 2015/63 ar permite constituirea de intervale și o repartizare în intervale care generează o sarcină vădit nejustificată pe fond, disproporționată și discriminatorie în dauna reclamantei. Astfel cum s‑a arătat în cadrul celui de al șaptelea motiv, anexa I la acest regulament delegat ar conduce la o situație în care: plaja de valori maxime și minime este disproporționat de mare în cazul primului și al ultimului interval, mai multe intervale rămân neocupate, iar alte intervale includ un număr evident prea mare de instituții. În această privință, SRB și‑ar fi estimat eronat puterea de apreciere și ar fi omis să efectueze adaptările contribuțiilor ex ante impuse de principiile egalității de tratament și proporționalității.

520    SRB contestă această argumentație.

521    Mai întâi, este necesar să se constate că reclamanta se limitează să invoce încălcări ale principiilor consacrate la articolele 16, 20 și 41 din cartă, precum și ale principiului proporționalității consacrat la articolul 52 din aceasta, fără a elabora vreo argumentație autonomă și concretă cu privire la aceste principii.

522    Având în vedere jurisprudența citată la punctul 217 de mai sus, argumentația reclamantei trebuie astfel respinsă în măsura în care vizează încălcarea principiilor menționate.

523    În continuare, în măsura în care reclamanta susține că SRB a săvârșit erori vădite de apreciere la constituirea intervalelor și la repartizarea instituțiilor în aceste intervale, această critică nu este susținută de argumente specifice. În special, reclamanta nu precizează modul în care puterea de apreciere conferită SRB este corelată cu factorii indicați la punctul 518 de mai sus, nici modul exact în care SRB ar fi trebuit să ia în considerare acești factori.

524    De asemenea, deși reclamanta reproșează SRB că a omis să efectueze „adaptările individuale necesare” ale rezultatelor aplicării formulei matematice care figurează la punctul 2 din secțiunea „Etapa 2” din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63 conform principiului egalității de tratament și proporționalității, aceasta nu precizează natura unor astfel de adaptări.

525    În sfârșit, reclamanta a prezentat o argumentație ambiguă referitoare la metodologia de „binning”. Pe de o parte, făcând trimitere la argumentele sale prezentate în cadrul celui de al șaptelea motiv, ea reproșează SRB că nu a recunoscut faptul că aplicarea etapei 2 conducea la un ecart disproporționat de mare pentru primul și pentru ultimul interval, că unele intervale rămâneau neocupate și că primele intervale includeau un număr evident prea mare de instituții. Prin intermediul criticii sale, reclamanta lasă astfel să se subînțeleagă că ea consideră metodologia de „binning” ca nefiind conformă cu normele de drept superior, fără a invoca însă vreo excepție de nelegalitate în cadrul prezentului motiv. Or, o astfel de excepție trebuie invocată în mod clar, pentru a permite autorului actului să îi apere legalitatea (a se vedea în acest sens Ordonanța din 20 ianuarie 2009, Sack/Comisia, C‑38/08 P, EU:C:2009:21, punctele 21 și 22). Pe de altă parte, reclamanta reproșează SRB că, pentru aceleași motive, a încălcat cerințele cuprinse în anexa I la Regulamentul delegat 2015/63. În aceste împrejurări, este imposibil ca Tribunalul să identifice în mod precis conținutul argumentelor reclamantei în această privință și să le aprecieze temeinicia.

526    Având în vedere considerațiile precedente, al nouălea motiv trebuie respins.

7.      Cu privire la al unsprezecelea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014 și pe incompatibilitatea articolelor 69 și 70 din Regulamentul nr. 806/2014 cu normele de rang superior

527    Este cert că reclamanta a invocat al unsprezecelea motiv pentru prima dată în replică. În pofida acestui fapt, reclamanta consideră că acest motiv este admisibil în măsura în care se întemeiază pe elemente de fapt și de drept care ar fi apărut în cursul procedurii jurisdicționale. Astfel, elementul necesar pentru a înțelege dacă nivelul‑țintă anual depășește plafonul de 12,5 % din nivelul‑țintă final, care este prevăzut la articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, ar fi fost adus la cunoștința sa prin intermediul Deciziei SRB/ES/2022/18 a SRB din 11 aprilie 2022 cu privire la calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2022 la FUR.

528    SRB solicită, pe de o parte, declararea inadmisibilității prezentului motiv din cauza tardivității și, pe de altă parte, respingerea acestuia pe fond.

529    Conform articolului 84 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, pe parcursul procesului invocarea de motive noi este interzisă, cu excepția cazului în care acestea se bazează pe elemente de fapt și de drept care au apărut în cursul procedurii sau constituie dezvoltarea unui motiv enunțat anterior, direct sau implicit, în cererea de sesizare a instanței și care prezintă o legătură strânsă cu acesta (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 octombrie 2020, HeidelbergCement și Schwenk Zement/Comisia, T‑380/17, EU:T:2020:471, punctul 87 și jurisprudența citată).

530    Or, pe de o parte, este cert că SRB a indicat în fișa descriptivă menționată la punctul 326 de mai sus cuantumul nivelului‑țintă final pe care l‑a prognozat, sub forma unui interval cuprins între 70 și 75 de miliarde de euro, în vederea stabilirii contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2021. Pe de altă parte, din cererea introductivă reiese că reclamanta a putut lua cunoștință de această fișă înainte de introducerea acțiunii, întrucât a făcut trimitere la aceasta în cadrul argumentației invocate în susținerea celui de al doilea motiv.

531    În aceste condiții, reclamanta nu poate pretinde că elementele de fapt pe care le‑a invocat în susținerea celui de al unsprezecelea motiv, care ar justifica prezentarea acestui motiv în stadiul replicii, nu îi erau deja cunoscute la momentul introducerii acțiunii.

532    În plus, reclamanta nu a susținut că prezentul motiv constituia o dezvoltare a unui motiv enunțat anterior.

533    În aceste condiții, cel de al unsprezecelea motiv trebuie respins ca inadmisibil.

534    Pe de altă parte, presupunând că cel de al unsprezecelea motiv ar fi admisibil, Tribunalul nu ar fi în măsură să aprecieze temeinicia acestuia. Astfel, după cum reiese din cuprinsul punctelor 308-340 de mai sus, decizia atacată este viciată de nemotivare în ceea ce privește determinarea nivelului‑țintă anual pentru perioada de contribuție 2021 și trebuie anulată pentru acest motiv. Or, un astfel de viciu de motivare împiedică Tribunalul să examineze temeinicia celui de al unsprezecelea motiv.

C.      Concluzie

535    Rezultă din tot ceea ce precedă că al treilea aspect al celui de al doilea motiv este întemeiat, în timp ce celelalte aspecte ale acestui motiv, precum și toate celelalte motive invocate trebuie respinse. Întrucât al treilea aspect al celui de al doilea motiv este, în sine, de natură să constituie temeiul anulării deciziei atacate, se impune anularea acesteia din urmă în măsura în care o privește pe reclamantă.

V.      Cu privire la limitarea în timp a efectelor hotărârii

536    SRB solicită Tribunalului menținerea, în cazul anulării deciziei atacate, a efectelor acesteia până la înlocuirea sa sau cel puțin pentru o perioadă de șase luni de la data la care hotărârea rămâne definitivă.

537    Reclamanta a precizat în ședință în esență că nu se opune acestei cereri în măsura în care decizia atacată va fi anulată în temeiul încălcării unei norme fundamentale de procedură.

538    Trebuie amintit că, potrivit articolului 264 al doilea paragraf TFUE, instanța Uniunii poate indica, în cazul în care consideră că este necesar, care sunt efectele actului anulat care trebuie considerate ca fiind irevocabile.

539    În această privință reiese din jurisprudență că, din considerente legate de securitatea juridică, efectele unui astfel de act pot fi menținute printre altele în cazul în care efectele imediate ale anulării sale ar avea consecințe negative grave, iar legalitatea actului atacat este contestată nu din cauza finalității sau a conținutului său, ci din motive privind încălcarea unor norme fundamentale de procedură (a se vedea Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 175 și jurisprudența citată).

540    În speță, decizia atacată a fost adoptată cu încălcarea normelor fundamentale de procedură. În schimb, Tribunalul nu a constatat, în prezenta procedură, nicio eroare de natură să afecteze legalitatea pe fond a acestei decizii.

541    În plus, astfel cum a statuat Curtea în Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB (C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 177), trebuie să se constate că pronunțarea anulării deciziei atacate fără a prevedea menținerea efectelor sale până la înlocuirea sa cu un nou act ar fi de natură să aducă atingere punerii în aplicare a Directivei 2014/59, a Regulamentului nr. 806/2014 și a Regulamentului delegat 2015/63, care constituie o parte esențială a uniunii bancare, care contribuie la stabilitatea zonei euro.

542    În aceste împrejurări, trebuie menținute efectele deciziei atacate, în măsura în care aceasta privește reclamanta, până la intrarea în vigoare, într‑un termen rezonabil care nu poate depăși șase luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, a unei noi decizii a SRB de stabilire a contribuției ex ante la FUR a reclamantei pentru perioada de contribuție 2021.

VI.    Cu privire la cheltuielile de judecată

543    Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât SRB a căzut în pretenții, acesta va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată ale reclamantei, conform cererii formulate de aceasta din urmă.

544    Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a opta extinsă)

declară și hotărăște:

1)      Anulează Decizia SRB/ES/2021/22 a Comitetului unic de rezoluție (SRB) din 14 aprilie 2021 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2021 la Fondul unic de rezoluție, în măsura în care privește Landesbank Baden‑Württemberg.

2)      Efectele Deciziei SRB/ES/2021/22, în măsura în care privește Landesbank Baden‑Württemberg, sunt menținute până la intrarea în vigoare, într‑un termen rezonabil care nu poate depăși șase luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, a unei noi decizii a SRB de stabilire a contribuției ex ante la Fondul unic de rezoluție a acestei instituții pentru perioada de contribuție 2021.

3)      SRB suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Landesbank Baden‑Württemberg.

4)      Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

Kornezov De Baere Petrlík

Kecsmár       Kingston

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 20 decembrie 2023.

Semnături

Cuprins

I. Istoricul cauzei

II. Decizia atacată

III. Concluziile părților

IV. În drept

A. Cu privire la excepțiile de nelegalitate a articolelor 4-9 și 20 din Regulamentul delegat 2015/63, precum și a anexei I la acesta

1. Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe o excepție de nelegalitate a articolelor 4-9 din Regulamentul delegat 2015/63, precum și a anexei I la acesta, întrucât ar încălca principiile protecției jurisdicționale efective și securității juridice

a) Cu privire la primul aspect, privind o pretinsă încălcare a principiului protecției jurisdicționale efective

b) Cu privire la al doilea aspect, referitor la o pretinsă încălcare a principiului securității juridice

1) Cu privire la prima critică, întemeiată pe faptul că articolele 4-9 din Regulamentul delegat 2015/63, precum și anexa I la acesta nu ar permite instituțiilor să își calculeze în prealabil contribuțiile lor ex ante

2) Cu privire la a doua critică, întemeiată pe faptul că Comisia ar fi putut stabili o altă metodologie de calcul al contribuțiilor ex ante

3) Cu privire la a treia critică, întemeiată pe o încălcare a articolului 12 din Regulamentul 2016/1011

c) Concluzie cu privire la cel de al patrulea motiv

2. Cu privire la al cincilea motiv, întemeiat pe o excepție de nelegalitate a articolului 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63, în măsura în care ar încălca o serie de norme de rang superior

a) Cu privire la primul aspect, referitor la incompatibilitatea articolului 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63 cu articolul 103 alineatul (7) litera (h) din Directiva 2014/59 și cu articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul nr. 575/2013

b) Cu privire al doilea aspect, referitor la incompatibilitatea articolului 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63 cu „cerința calculării contribuțiilor în funcție de risc” și cu principiul egalității de tratament

1) Cu privire la prima critică, întemeiată pe încălcarea „cerinței calculării contribuțiilor în funcție de risc”

2) Cu privire la a doua critică, referitoare la încălcarea principiului egalității de tratament

c) Cu privire la al treilea aspect, referitor la incompatibilitatea articolului 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63 cu principiul securității juridice

d) Cu privire la al patrulea aspect, referitor la incompatibilitatea articolului 7 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat 2015/63 cu principiul luării în considerare integrale a faptelor

e) Concluzie cu privire la al cincilea motiv

3. Cu privire la al șaptelea motiv, întemeiat pe o excepție de nelegalitate a articolelor 6, 7 și 9 din Regulamentul delegat 2015/63, precum și a anexei I la acesta, întrucât ar încălca o serie de norme de rang superior

4. Cu privire la al zecelea motiv, întemeiat pe o excepție de nelegalitate a articolului 20 alineatul (1) prima și a doua teză din Regulamentul delegat 2015/63, în măsura în care ar încălca articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59 și „cerința calculării contribuțiilor în funcție de risc”

B. Cu privire la motivele privind legalitatea deciziei atacate

1. Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 81 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014 coroborat cu articolul 3 din Regulamentul nr. 1

2. Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe vicii de motivare

a) Observații introductive

b) Cu privire la primul aspect, referitor la limba de redactare a versiunii autentice a deciziei atacate

c) Cu privire la al doilea aspect, referitor la complexitatea motivării calculului contribuției ex ante

d) Cu privire la al șaselea aspect, privind păstrarea datelor celorlalte instituții

e) Cu privire la al treilea aspect, privind motivarea niveluluițintă anual

f) Cu privire la al patrulea aspect, privind motivarea insuficientă a contribuției anuale de bază

g) Cu privire la al cincilea aspect, privind motivarea insuficientă a ajustării contribuției anuale de bază în funcție de risc

1) Cu privire la prima critică, referitoare la imposibilitatea de a verifica faptul că toate instituțiilor în cauză sunt supuse unei contribuții ajustate în funcție de profilul de risc

2) Cu privire la a doua critică, privind luarea în considerare a indicatorului de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție”

3) Cu privire la a treia critică, privind motivarea etapelor 1-6 ale adaptării contribuției anuale de bază la profilul de risc al reclamantei

i) Etapa 1

ii) Etapa 2

iii) Etapa 3

iv) Etapa 4

v) Etapa 5

vi) Etapa 6

h) Cu privire la al șaptelea aspect, privind existența deciziilor intermediare nepublicate

i) Concluzie cu privire la al doilea motiv

3. Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la protecție jurisdicțională efectivă ca urmare a imposibilității de a controla decizia atacată

4. Cu privire la al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea mai multor dispoziții de drept primar și de drept derivat ca urmare a aplicării în cazul reclamantei a unui multiplicator pentru indicatorul de risc SIP

a) Cu privire la primul aspect, întemeiat pe încălcarea articolului 113 alineatul (7) din Regulamentul nr. 575/2013 și a articolului 103 alineatul (7) litera (h) din Directiva 2014/59

b) Cu privire la al doilea aspect, privind încălcarea articolului 16 din cartă și a principiului proporționalității

c) Cu privire la al treilea aspect, privind încălcarea articolului 20 din cartă și a principiului proporționalității

d) Cu privire la al patrulea aspect, privind încălcarea principiului bunei administrări

1) Cu privire la prima critică, în măsura în care SRB nu ar fi motivat în mod corespunzător decizia atacată

2) Cu privire la a doua critică, în măsura în care SRB șiar fi încălcat obligația de investigare

e) Concluzie privind al șaselea motiv

5. Cu privire la al optulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 16 și 52 din cartă, ca urmare a caracterului inadecvat al multiplicatorului de ajustare

6. Cu privire la al nouălea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 16, 20, 41 și 52 din cartă ca urmare a unor erori vădite de apreciere

7. Cu privire la al unsprezecelea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014 și pe incompatibilitatea articolelor 69 și 70 din Regulamentul nr. 806/2014 cu normele de rang superior

C. Concluzie

V. Cu privire la limitarea în timp a efectelor hotărârii

VI. Cu privire la cheltuielile de judecată

*      Limba de procedură: germana.

1Date confidențiale ocultate.