Cauza T‑164/14
Calberson GE
împotriva
Comisiei Europene
„Clauză compromisorie – Programul de aprovizionare a Rusiei cu produse agricole – Livrare de carne de vită – Neexecutarea contractului de către agenția de intervenție – Dreptul aplicabil – Prescripție – Eliberare tardivă a anumitor garanții de livrare – Plată parțială a unei facturi de transport – Plată insuficientă în monedă străină a anumitor facturi – Dobânzi moratorii”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea) din 18 februarie 2016
1. Procedură jurisdicțională – Sesizarea Tribunalului în temeiul unei clauze compromisorii – Contract de transport de mărfuri – Drept aplicabil
(Convenția de la Roma din 19 iunie 1980; Regulamentul nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 3 și 5; Regulamentele nr. 111/1999 și nr. 1799/1999 ale Comisiei)
2. Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare – Cerințe de formă – Identificarea obiectului litigiului – Expunere sumară a motivelor invocate – Trimitere globală la alte înscrisuri anexate la cererea introductivă – Inadmisibilitate
[Statutul Curții de Justiție, art. 21 primul paragraf și art. 53 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului (1991), art. 44 alin. (1) lit. (c)]
3. Procedură jurisdicțională – Sesizarea Tribunalului în temeiul unei clauze compromisorii – Cerere de plată a unor dobânzi moratorii – Admisibilitate – Condiții
[(Regulamentul nr. 111/1999 al Comisiei, art. 10 alin. (2), și Regulamentul nr. 1799/1999 al Comisiei)]
1. Dreptul aplicabil unui contract încheiat de o instituție a Uniunii este cel prevăzut expres în contract, întrucât prevederile contractuale exprimă voința comună a părților, care trebuie să primeze asupra oricărui alt criteriu utilizabil doar în cazul în care contractul nu prevede nimic în această privință. În cazul în care nu există prevederi în contract, instanța Uniunii trebuie să determine dreptul aplicabil inspirându‑se din principiile general recunoscute în statele membre și utilizând normele dreptului internațional privat, în special pe cele ale Convenției de la Roma din 19 iunie 1980 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale, înlocuită prin Regulamentul nr. 593/2008 (Roma I).
În această privință, în ceea ce privește un contract de transport de mărfuri încheiat între Comisie și întreprinderea selectată în urma procedurii de atribuire deschise prin Regulamentul nr. 1799/1999 privind furnizarea de carne de vită în Rusia, conform Regulamentului nr. 111/1999 de stabilire a normelor generale de aplicare a Regulamentului nr. 2802/98, dacă transportatorul are reședința în Franța, iar din anexa II la Regulamentul nr. 1799/1999 reiese că încărcarea cărnii de vită cu destinația Rusia a avut loc în Franța, un litigiu referitor la contractul menționat trebuie soluționat în temeiul clauzelor sale contractuale, cu alte cuvinte având în vedere dispozițiile Regulamentelor nr. 111/1999 și nr 1799/1999, și, pentru orice chestiune nereglementată de regulamentele menționate, având în vedere dreptul francez.
(a se vedea punctele 23 și 25-28)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 61)
3. În materie de plată a unor dobânzi moratorii în cadrul unui contract referitor la o achiziție publică, nu se poate constata existența unei întârzieri la plată decât începând din momentul punerii în întârziere a debitorului atunci când contractul de livrare nu prevede că o punere în întârziere intervine de plin drept prin simpla expirare a termenului.
Pe de altă parte, în ceea ce privește un contract încheiat între Comisie și întreprinderea selectată în urma procedurii de atribuire deschise prin Regulamentul nr. 1799/1999 privind furnizarea de carne de vită în Rusia, conform Regulamentului nr. 111/1999 de stabilire a normelor generale de aplicare a Regulamentului nr. 2802/98, articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul nr. 111/1999 prevede că o cerere de plată trebuie să fie însoțită de diferite documente justificative, în lipsa cărora nu se efectuează nicio plată. În consecință, simpla emitere a unei facturi nu dă dreptul la plată.
(a se vedea punctele 74 și 77)