Recurs introdus la 17 februarie 2013 de Ioannis Ntouvas împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice pronunțate la 11 decembrie 2012 în cauza F-107/11, Ntouvas/ECDC

(Cauza T-94/13 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Ioannis Ntouvas (Agios Stefanos, Grecia) (reprezentant: V. Kolias, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (Stockholm, Suedia)

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Tribunalului:

anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice pronunțate la 11 decembrie 2012 în cauza F-107/11, Ntouvas/ECDC, prin care a fost respinsă acțiunea având ca obiect anularea raportului de evaluare a recurentului întocmit pentru exercițiul de evaluare 2010 și prin care acesta a fost obligat la plata tuturor cheltuielilor de judecată;

anularea deciziei contestate în primă instanță și

obligarea ECDC la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță și în recurs.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului formulat, recurentul invocă 14 motive.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea normelor de drept referitoare la sarcina probei și la administrarea probelor, în condițiile în care Tribunalul Funcției Publice a admis cererea pârâtului privind prelungirea termenului pentru depunerea observațiilor sale în apărare în cadrul procedurii în primă instanță, deși pârâtul nu dovedise existența împrejurărilor care, în opinia sa, justificau o astfel de prelungire a termenului.

Al 2-lea motiv este întemeiat pe săvârșirea unei erori de ordin substanțial în ceea ce privește stabilirea situației de fapt, în condițiile în care Tribunalul Funcției Publice a considerat că cererea formulată în primă instanță fusese comunicată pârâtului la 7 noiembrie 2011, iar nu la 4 noiembrie 2011.

Al 3-lea motiv este întemeiat pe aprecierea eronată a situației de fapt, în condițiile în care Tribunalul Funcției Publice a interpretat și a apreciat greșit documentele din dosar care contraziceau argumentele prezentate de pârât pentru a-și susține cererea de prelungire a termenului în care putea să își formuleze apărarea în primă instanță.

Al 4-lea motiv este întemeiat pe calificarea juridică eronată a situației de fapt, în condițiile în care Tribunalul Funcției Publice a considerat în mod greșit ca fiind "excepționale" circumstanțele invocate de pârât pentru a solicita prelungirea termenului în care putea să își formuleze apărarea în primă instanță.

Al 5-lea motiv este întemeiat pe stabilirea eronată și, în subsidiar, pe calificarea juridică eronată a situației de fapt, în condițiile în care Tribunalul Funcției Publice a considerat în mod greșit că recurentul nu formulase o cerere de judecare în lipsă și, în subsidiar, că afirmațiile acestuia nu constituiau o cerere de judecare în lipsă.

Al 6-lea motiv este întemeiat pe aprecierea eronată a documentelor din dosar, în condițiile în care Tribunalul Funcției Publice a stabilit că două posturi din cadrul serviciilor pârâtului era semnificativ diferite unul de celălalt.

Al 7-lea motiv este întemeiat pe stabilirea eronată a sarcinii probei, în condițiile în care Tribunalul Funcției Publice a respins, ca nedovedit, argumentul recurentului potrivit căruia exista un conflict de interese în ceea ce privește cel puțin unul dintre membrii Comitetului paritar pentru evaluări din cadrul pârâtului, deși respectivele elemente de probă constau în documente care figurau în cererea formulată în primă instanță și erau ușor accesibile pârâtului; în subsidiar, Tribunalul nu și-a îndeplinit obligația care îi revenea, în calitate de instanță administrativă sesizată cu un litigiu de dreptul muncii, de a dispune măsurile de organizare a procedurii necesare în vederea obținerii respectivelor documente. În plus, Tribunalul a interpretat în mod greșit temeiul juridic al cererii formulate de recurent, precum și articolul 9 alineatul (6) din Norma de aplicare nr. 20 privind evaluările (denumită în continuare "Norma de aplicare") adoptată de directorul ECDC la 17 aprilie 2009.

Al 8-lea motiv este întemeiat pe interpretarea eronată a argumentului prin care se invocă inexistența unor norme de procedură în cadrul Comitetului paritar pentru evaluări al ECDC și pe faptul că respectivul argument nu a fost examinat.

Al 9-lea motiv este întemeiat pe denaturarea elementelor de probă și, în subsidiar, pe modul în care a fost realizată calificarea juridică a situației de fapt, în condițiile în care Tribunalul Funcției Publice a considerat ca fiind neîntemeiat argumentul invocat de recurent potrivit căruia Comitetul paritar al ECDC nu verificase elementele pe care trebuia să le verifice în temeiul articolului 9 alineatul (4) din Norma de aplicare.

Al 10-lea motiv este întemeiat pe aprecierea eronată și, în subsidiar, pe calificarea juridică eronată a situației de fapt, în condițiile în care Tribunalul Funcției Publice a considerat că avizul emis de Comitetul paritar pentru evaluări al ECDC cuprindea o motivare suficientă.

Al 11-lea motiv este întemeiat pe interpretarea eronată a unui argument și pe calificarea juridică eronată a situație de fapt, în condițiile în care Tribunalul Funcției Publice a interpretat în mod greșit susținerea invocată de recurent referitoare la motivarea insuficientă a avizului Comitetului paritar pentru evaluări al ECDC ca fiind o susținere prin care se invocă săvârșirea unei erori vădite de apreciere și în condițiile în care Tribunalul Funcției Publice a considerat că respectiva motivare era suficientă.

Al 12-lea motiv este întemeiat pe aprecierea eronată a situației de fapt, în condițiile în care Tribunalul Funcției Publice a stabilit că raportul de evaluare contestat nu era afectat de o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește eficiența recurentului în raport cu volumul său de muncă.

Al 13-lea motiv este întemeiat pe calificarea juridică eronată a situației de fapt, în condițiile în care Tribunalul Funcției Publice a considerat că erau proporționale criticile formulate în cadrul raportului de evaluare contestat, chiar dacă ECDC nu îl informase pe recurent, în perioada care a făcut obiectul evaluării, cu privire la pretinsele probleme referitoare la conduita acestuia.

Al 14-lea motiv este întemeiat pe aprecierea eronată a situației de fapt, în condițiile în care Tribunalul Funcției Publice a considerat volumul de muncă al recurentului ca fiind mai redus decât a fost în realitate.

____________