HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șaptea extinsă)
24 octombrie 2018(*)
„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marcă a Uniunii Europene figurative reprezentând o canelură în formă de «L» – Motiv absolut de refuz – Semn constituit exclusiv din forma produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic – Articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 – Articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul 2017/1001] – Regulamentul (UE) 2015/2424 – Aplicarea legii în timp – Forma produsului – Natura semnului – Luarea în considerare a unor elemente utile pentru identificarea caracteristicilor esențiale ale semnului – Interese general care stă la baza articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94”
În cauza T‑447/16,
Pirelli Tyre SpA, cu sediul în Milano (Italia), reprezentată de T.‑M. Müller și de F. Togo, avocați,
reclamantă,
împotriva
Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de J. Ivanauskas, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenient în fața Tribunalului, fiind
The Yokohama Rubber Co. Ltd, cu sediul în Tokyo (Japonia), reprezentată de F. Boscariol de Roberto, de D. Martucci și de I. Gatto, avocați,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 28 aprilie 2016 (cauza R 2583/2014‑5) privind o procedură de declarare a nulității între Yokohama Rubber și Pirelli Tyre,
TRIBUNALUL (Camera a șaptea extinsă),
compus din doamnele V. Tomljenović, președinte, și M. Kancheva, domnul E. Bieliūnas (raportor), doamna A. Marcoulli și domnul A. Kornezov, judecători,
grefier: doamna J. Weychert, administrator,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 4 august 2016,
având în vedere memoriul în răspuns al EUIPO depus la grefa Tribunalului la 26 octombrie 2016,
având în vedere memoriul în răspuns depus de intervenientă la grefa Tribunalului la 7 noiembrie 2016,
în urma ședinței din 17 noiembrie 2017,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 23 iulie 2001, reclamanta, Pirelli Tyre SpA, a prezentat o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1), cu modificările ulterioare, el însuși înlocuit prin Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1)].
2 Marca Uniunii Europene a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul figurativ următor:
3 Produsele pentru care s‑a solicitat înregistrarea fac parte din clasa 12 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund următoarei descrieri: „Pneuri, anvelope, jante și anvelope pline, semipneumatice și pneumatice pentru roți de vehicule de toate tipurile, roți de toate tipurile, camere de aer, jante, piese, accesorii și piese de schimb pentru roți de vehicule de toate tipurile”.
4 Cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 36/2002 din 6 mai 2002, iar semnul figurativ menționat la punctul 2 de mai sus a fost înregistrat ca marcă la 18 octombrie 2002, sub numărul 2319176.
5 La 27 septembrie 2012, intervenienta, The Yokohama Rubber Co. Ltd, a formulat la EUIPO o cerere de declarare a nulității mărcii contestate pentru produsele „Pneuri, anvelope pline, semipneumatice și pneumatice pentru roți de vehicule de toate tipurile”. Această cerere se întemeia pe articolul 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) sau cu articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din același regulament.
6 Prin decizia din 28 august 2014, divizia de anulare a EUIPO a declarat nulitatea mărcii contestate pentru produsele menționate la punctul 5 de mai sus, precum și pentru „jante și anvelope pline pentru roți de vehicule în toate tipurile”, pentru motivul că semnul contestat era constituit exclusiv din forma produselor vizate care este necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94.
7 Reclamanta a introdus la EUIPO o cale de atac împotriva deciziei diviziei de anulare, în temeiul articolelor 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenite articolele 66-71 din Regulamentul 2017/1001).
8 Prin decizia din 28 aprilie 2016 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a cincea de recurs a EUIPO a admis în parte calea de atac. La punctul 1 din dispozitivul deciziei atacate, aceasta a anulat decizia diviziei de anulare în măsura în care a fost declarată nulitatea mărcii contestate și pentru „jante și anvelope pline pentru roți de vehicule de toate tipurile”. Astfel, camera de recurs a constatat că aceste produse nu erau vizate de cererea de declarare a nulității și că nulitatea pronunțată de divizia de anulare depășea conținutul cererii. La punctul 2 din dispozitivul deciziei atacate, camera de recurs a confirmat în rest decizia diviziei de anulare și a declarat nulitatea mărcii contestate pentru „Pneuri, anvelope pline, semipneumatice și pneumatice pentru roți de vehicule de toate tipurile”. În această privință, într‑o primă etapă, camera de recurs a considerat că, având în vedere elementele de probă prezentate și produsele în cauză, „[era] clar că semnul reprezent[a] o bandă de rulare a unui pneu și, prin urmare, partea (probabil) cea mai importantă a produselor contestate […] cel puțin pe plan tehnic”. Într‑o a doua etapă, camera de recurs a indicat că principala caracteristică a mărcii în cauză era o canelură în formă de „L” care avea următoarele caracteristici esențiale: un unghi de aproximativ 90°, un segment curbat și două părți separate de la ascuțite până la groase. În a treia etapă, camera de recurs a decis în esență că din probele prezentate de intervenientă rezulta că semnul contestat joacă un rol esențial în buna funcționare a pneurilor pentru a facilita tracțiunea și frânarea eficiente și pentru a îmbunătăți confortul. La punctul 3 din dispozitivul deciziei atacate, camera de recurs a obligat reclamanta să plătească 1 700 de euro intervenientei pentru motivul că reclamanta a căzut în pretenții în fața EUIPO.
Concluziile părților
9 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate în măsura în care:
– confirmă decizia diviziei de anulare din 28 august 2014 și declară nulitatea mărcii pentru următoarele produse: „Pneuri, anvelope pline, semipneumatice și pneumatice pentru roți de vehicule de toate tipurile”;
– o obligă să plătească intervenientei 1 700 de euro.
– obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.
10 EUIPO și intervenienta solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
11 În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă trei motive. Prin intermediul primului motiv, reclamanta reproșează camerei de recurs că și‑a întemeiat decizia pe o versiune a articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii), care nu era aplicabilă ratione temporis. Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamanta denunță neregularități procedurale și o încălcare a obligației de motivare. Prin intermediul celui de al treilea motiv, invocă o încălcare a articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94
12 În memoriile în răspuns, EUIPO și intervenienta susțin că motivele invocate de reclamantă nu sunt întemeiate. Aceștia susțin, de asemenea, că elementele de probă cuprinse în anexa 5 la cererea introductivă, care constau în măsuri unghiulare ale diferitor caneluri de pneuri, trebuie să fie declarate inadmisibile pentru motivul că au fost prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului.
13 Trebuie analizat succesiv primul și al treilea motiv invocate de reclamantă.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată se bazează pe o versiune a articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) inaplicabilă ratione temporis
14 Reclamanta susține că, în decizia atacată, camera de recurs a aplicat articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009, în versiunea care rezultă din Regulamentul (UE) 2015/2424 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2015 de modificare a Regulamentului nr. 207/2009 și a Regulamentului (CE) nr. 2868/95 al Comisiei de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2869/95 al Comisiei privind taxele care trebuie plătite Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (JO 2015, L 341, p. 21).
15 Potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2015/2424, se respinge înregistrarea semnelor „constituite exclusiv din forma sau din altă caracteristică a produselor care este necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic”.
16 Or, potrivit reclamantei, existența unei cauze de nulitate absolută trebuia, în speță, să fie apreciată în temeiul dispoziției în vigoare la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii contestate, și anume articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii), în versiunea care rezultă din Regulamentul nr. 40/94 și care excludea numai înregistrarea semnelor constituite exclusiv „din forma produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic.
17 În această privință, trebuie, într‑o primă etapă, să se stabilească dispoziția care era aplicabilă ratione temporis în fața EUIPO și, într‑o a doua etapă, să se aprecieze dacă, în decizia atacată, camera de recurs a aplicat efectiv dispoziția aplicabilă ratione temporis.
Cu privire la dispoziția aplicabilă ratione temporis
18 Potrivit unei jurisprudențe constante, normele de procedură se aplică, în general, de la data la care intră în vigoare (a se vedea Hotărârea din 11 decembrie 2012, Comisia/Spania, C‑610/10, EU:C:2012:781, punctul 45 și jurisprudența citată), spre deosebire de normele de fond, care sunt interpretate de regulă în sensul că nu au în vedere situații apărute anterior intrării lor în vigoare decât în măsura în care rezultă în mod clar din formularea, din finalitatea sau din economia acestora că un astfel de efect trebuie să le fie atribuit (Hotărârea din 12 noiembrie 1981, Meridionale Industria Salumi și alții, 212/80-217/80, EU:C:1981:270, punctul 9, și Hotărârea din 11 decembrie 2008, Comisia/Freistaat Sachsen, C‑334/07 P, EU:C:2008:709, punctul 44).
19 În primul rând, EUIPO nu contestă că articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii), în versiunea care rezultă din Regulamentul nr. 40/94, era aplicabil în speță.
20 În al doilea rând, trebuie subliniat că Regulamentul 2015/2424 a modificat, într‑adevăr, modul de redactare a articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul 2017/1001], care privește o normă de fond și, mai precis, unul dintre motivele absolute pentru care se poate respinge înregistrarea unui semn sau, în coroborare cu articolul 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2017/1001], una dintre cauzele de nulitate absolută pentru care se poate declara nulitatea unei mărci. Or, Regulamentul 2015/2424 a intrat în vigoare la 23 martie 2016 și nu rezultă din formularea, din finalitatea și din economia sa că articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009, în versiunea sa rezultată din Regulamentul 2015/2424, ar trebui să se aplice în situații apărute anterior intrării sale în vigoare.
21 În consecință, articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009, în versiunea care rezultă din Regulamentul 2015/2424, nu este în mod vădit aplicabilă în speță, dat fiind că marca contestată a fost înregistrată la 18 octombrie 2002, în urma unei cereri de înregistrare depuse la 23 iulie 2001.
22 Având în vedere cea ce precedă, camera de recurs era obligată, în speță, să aprecieze dacă marca contestată trebuia să fie declarată nulă în raport cu articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94.
Cu privire la dispoziția aplicată în decizia atacată
23 La punctul 14 din decizia atacată, camera de recurs a amintit formularea articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009 în versiunea modificată prin Regulamentul 2015/2424.
24 În această privință, trebuie subliniat că, după cum admite EUIPO, camera de recurs a citat în mod eronat, în decizia atacată, textul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009 în versiunea modificată prin Regulamentul 2015/2424.
25 Cu toate acestea, trebuie să se arate că, atunci când camera de recurs a expus în detaliu interpretarea care trebuia dată acestei dispoziții în decizia atacată, respectiva cameră a menționat în numeroase rânduri jurisprudența pronunțată în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, care se referă numai la „forma produsului”. În plus, reiese din lectura deciziei atacate că, în speță, camera de recurs a efectuat aprecierea faptelor în lumina condițiilor prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, astfel cum sunt interpretate de jurisprudența relevantă.
26 În aceste condiții, deși a citat în mod eronat textul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009 în versiunea modificată prin Regulamentul 2015/2424, camera de recurs nu a aplicat modificarea efectuată prin Regulamentul 2015/2424 în decizia atacată.
27 În consecință, este necesar să se considere că decizia atacată este întemeiată pe dispoziția care era aplicabilă în timp, și anume articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, care prevede respingerea înregistrării unor „semne constituite exclusiv […] din forma produsului care este necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic”.
28 Primul motiv trebuie, așadar, să fie respins.
Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94
29 Prin intermediul primului aspect al celui de al treilea motiv, reclamanta arată că semnul contestat nu constituie forma produselor în cauză în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94. În această privință, reclamanta susține că, în speță, camera de recurs a săvârșit o eroare atunci când a considerat că semnul contestat făcea parte integrantă din banda de rulare a unui pneu și, prin urmare, din produsele desemnate de marca contestată, și anume „pneuri, anvelope pline, semipneumatice și pneumatice pentru roți de vehicule de toate tipurile”.
30 EUIPO subliniază, în primul rând, că concluzia camerei de recurs potrivit căreia semnul contestat reprezintă o bandă de rulare a unui pneu care, cel puțin pe plan tehnic, constituie partea (probabil) cea mai importantă a produselor contestate a fost reținută, pe de o parte, pornind de la examinarea reprezentării grafice care constituie semnul contestat în raport cu produsele solicitate și, pe de altă parte, pornind de la probele prezentate de părți. În al doilea rând, pentru ca un semn să fie vizat de articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, ar fi suficient ca acesta să fie compus dintr‑o parte a unui produs inclus în specificația acestuia. Cu alte cuvinte, simplul fapt că forma în discuție poate să fie aplicată unui produs mai complex sau poate să fie încorporată în acesta nu ar împiedica aplicarea acestui motiv de refuz. În al treilea rând, EUIPO arată că o canelură de pneu nu este un produs, întrucât nu formează un element separabil al unui pneu. În consecință, semnul contestat ar fi fost înregistrat pentru pneuri, care ar fi produse ce încorporează canelura în formă de „L” în discuție și asupra cărora această canelură ar exercita o funcție tehnică. În al patrulea rând, percepția prezumată a semnului de către public nu ar fi un element decisiv în cadrul aplicării motivului de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94. Acest motiv s‑ar întemeia pe un criteriu obiectiv în privința căruia, pe lângă reprezentarea grafică a unui semn, EUIPO ar putea ține seama de toate elementele utile pentru identificarea convenabilă a unui semn în contextul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94. În al cincilea rând, scopul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 ar fi de a împiedica acordarea unui monopol asupra caracteristicilor utilitare ale unui produs. În consecință, dacă s‑ar acorda reclamantei drepturi legate de marcă pentru semnul contestat (deoarece reprezintă doar o parte a unui pneu), ea ar fi în măsură să împiedice alte întreprinderi să comercializeze pneuri care încorporează aceleași semne sau semne similare, mai precis caneluri.
31 Intervenienta arată, în primul rând, că anumite înscrisuri din dosar demonstrează că reclamanta a descris deja, prin intermediul reprezentantului său, și, prin urmare, a recunoscut că marca contestată era „desenul benzii de rulare”. În al doilea rând, o marcă ar trebui să fie examinată în lumina circumstanțelor cauzei și nicio dispoziție nu ar împiedica EUIPO să procedeze la o „retroconcepție”, cu alte cuvinte să descopere ce reprezintă în realitate marca și elementul pe care titularul mărcii încearcă să își asigure drepturi exclusive. În al treilea rând, ar fi corect să se afirme că marca contestată reprezintă forma produselor sau partea cea mai importantă a produselor în cauză, având în vedere în special înscrisurile din dosar și produsele efectiv comercializate de reclamantă. În al patrulea rând, nu ar fi pertinente exemplele de utilizare de către reclamantă a semnului contestat ca o indicație de origine fără funcție tehnică, în broșuri și cataloage, pentru a desemna anumite modele de pneuri.
Observații introductive
32 În primul rând, trebuie subliniat că, în prezenta cauză, cererea de declarare a nulității parțiale depusă în fața EUIPO de intervenientă se întemeia pe articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, precum și pe articolul 7 alineatul (1) litera (b) din același regulament. În ceea ce privește cererea de declarare a nulității întemeiată pe articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 și, prin urmare, bazată pe lipsa caracterului distinctiv al mărcii contestate, reclamanta a arătat în fața EUIPO că marca respectivă avea un caracter distinctiv, cel puțin prin utilizare, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94.
33 Divizia de anulare și, ulterior, camera de recurs, au declarat nulitatea mărcii contestate în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 și nu au examinat eventuala existență a unei cauze de nulitate întemeiate pe lipsa caracterului distinctiv al mărcii respective.
34 Astfel, mărcile a căror înregistrare poate fi respinsă pentru motivele enumerate la articolul 7 alineatul (1) literele (b)-(d) din Regulamentul nr. 40/94 pot, în conformitate cu alineatul (3) al aceleiași dispoziții, să dobândească un caracter distinctiv prin utilizare. În schimb, un semn pentru care s‑a respins înregistrarea în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 40/94 nu poate dobândi niciodată un caracter distinctiv prin utilizare, în sensul articolului 7 alineatul (3). Articolul 7 alineatul (1) litera (e) vizează, prin urmare, anumite semne care nu pot constitui mărci și este un obstacol preliminar care poate împiedica înregistrarea unui semn constituit exclusiv din forma unui produs (a se vedea prin analogie Hotărârea din 18 iunie 2002, Philips, C‑299/99, EU:C:2002:377, punctele 75 și 76).
35 În consecință, examinarea unui semn în raport cu articolul 7 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 40/94, în cazul în care duce la constatarea că este îndeplinit unul dintre criteriile menționate de această dispoziție, dispensează de examinarea aceluiași semn în raport cu articolul 7 alineatul (3) din același regulament, imposibilitatea înregistrării semnului respectiv fiind clară în această situație. Această dispensă explică interesul de a se efectua o examinare prealabilă a semnului în raport cu articolul 7 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 40/94, în situația în care ar fi posibilă aplicarea mai multora dintre motivele absolute de refuz prevăzute la alineatul (1) menționat anterior, fără însă ca o astfel de dispensă să poată fi interpretată în sensul că implica o obligație de examinare prealabilă a aceluiași semn în raport cu articolul 7 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 40/94 [Hotărârea din 6 octombrie 2011, Bang & Olufsen/OAPI (Reprezentarea unui difuzor), T‑508/08, EU:T:2011:575, punctul 44].
36 În al doilea rând, trebuie amintit că interesul care stă la baza articolului 7 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 40/94 este acela de a evita ca dreptul mărcilor să ajungă să confere unei întreprinderi un monopol asupra soluțiilor tehnice sau a caracteristicilor utilitare ale unui produs (a se vedea prin analogie Hotărârea din 18 iunie 2002, Philips, C‑299/99, EU:C:2002:377, punctul 78).
37 Normele instituite de legiuitor reflectă, în această privință, evaluarea comparativă a două considerații care sunt, deopotrivă, susceptibile să contribuie la realizarea unui sistem concurențial sănătos și loial (Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctul 44).
38 Pe de o parte, inserarea în articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 a interdicției de a înregistra ca marcă orice semn constituit din forma produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic garantează că întreprinderile nu pot utiliza dreptul mărcilor pentru a perpetua, nelimitat în timp, drepturi exclusive asupra unor soluții tehnice (Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctul 45).
39 Pe de altă parte, prin limitarea motivului de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 la semnele constituite „exclusiv” din forma produsului „necesară” pentru obținerea unui rezultat tehnic, legiuitorul a apreciat în mod întemeiat că orice formă a unui produs este, într‑o anumită măsură, funcțională și că, prin urmare, ar fi inadecvat să se respingă înregistrarea ca marcă a formei unui produs pentru simplul motiv că are caracteristici utilitare. Prin termenii „exclusiv” și „necesară”, această dispoziție garantează că se respinge numai înregistrarea formelor unui produs care nu fac decât să încorporeze o soluție tehnică și a căror înregistrare ca marcă ar jena, așadar, în mod real utilizarea acestei soluții tehnice de către alte întreprinderi (Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctul 48).
40 În al treilea rând, o aplicare corectă a articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 presupune ca aceste caracteristici esențiale ale unui semn tridimensional să fie corect identificate de autoritatea care se pronunță asupra cererii de înregistrare a semnului ca marcă. Expresia „caracteristici esențiale” trebuie înțeleasă ca vizând elementele cele mai importante ale semnului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctele 68 și 69).
41 Identificarea acestor caracteristici esențiale trebuie realizată de la caz la caz. Astfel, nu există nicio ierarhie sistematică între diferitele tipuri de elemente pe care le poate conține un semn. Totodată, la stabilirea caracteristicilor esențiale ale unui semn, autoritatea competentă poate fie să se întemeieze direct pe impresia globală produsă de un semn, fie să procedeze, într‑o primă fază, la o examinare succesivă a fiecăruia dintre elementele constitutive ale semnului (Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctul 70).
42 În consecință, identificarea caracteristicilor esențiale ale unui semn tridimensional în vederea unei eventuale aplicări a motivului de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 poate fi efectuată, după caz și în special având în vedere gradul de dificultate a acestuia, printr‑o simplă analiză vizuală a semnului respectiv sau, dimpotrivă, pe baza unei examinări aprofundate în cadrul căreia sunt luate în considerare elemente utile în vederea aprecierii precum sondajele și expertizele ori date referitoare la drepturile de proprietate intelectuală conferite anterior în raport cu produsul vizat (Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctul 71).
43 Posibilitatea recunoscută autorității competente de a lua în considerare elemente utile pentru identificarea caracteristicilor esențiale ale unui semn tridimensional contestat a fost extinsă la examinarea semnelor bidimensionale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 martie 2014, Pi‑Design și alții/Yoshida Metal Industry, C‑337/12 P-C‑340/12 P, nepublicată, EU:C:2014:129, punctul 55).
44 În al patrulea rând, trebuie să se arate că, în decizia sa, divizia de anulare a subliniat că este adevărat că un semn figurativ poate fi o indicație a originii comerciale și poate fi situat pe un pneu, fără a fi o reprezentare a unei benzi de rulare a pneului. Cu toate acestea, divizia de anulare a adăugat că, în prezenta cauză, este dificil de negat că marca contestată este reprezentarea realistă a unui tip pe banda de rulare utilizată pe pneuri reale.
45 La punctul 25 din decizia atacată, camera de recurs a explicat că susține pe deplin abordarea diviziei de anulare care a calificat semnul contestat drept „reprezentare a unui tip de bandă de rulare”. Astfel, camera de recurs a precizat că divizia de anulare era nu numai îndreptățită, ci și obligată să ia în considerare elementele de probă prezentate de părți pentru a identifica în mod corespunzător natura semnului și ce anume reprezenta în contextul produselor în cauză. Camera de recurs a dedus de aici că, „având în vedere elementele de probă prezentate și produsele în cauză, [era] clar că semnul [reprezenta] o bandă de rulare a unui pneu și, prin urmare, partea (probabil) cea mai importantă a produselor contestate «pneuri, anvelope, semipneumatice și pneumatice pentru roți de vehicule de toate tipurile» cuprinse în clasa 12, cel puțin pe plan tehnic”.
46 În lumina acestor observații trebuie analizat primul aspect al celui de al treilea motiv invocat de reclamantă, întemeiat pe faptul că semnul contestat nu reprezintă forma produsului, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94.
Cu privire la natura semnului contestat
47 Reiese din jurisprudență, pe de o parte, că reprezentarea grafică a unei mărci trebuie să fie completă prin ea însăși, ușor accesibilă și inteligibilă pentru ca un semn să poată face obiectul unei percepții constante și sigure care să garanteze funcția de origine a mărcii respective. Pe de altă parte, cerința reprezentării grafice are drept funcție în special să definească marca însăși, pentru a determina obiectul exact al protecției conferite de marca înregistrată titularului său (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 martie 2014, Pi‑Design și alții/Yoshida Metal Industry, C‑337/12 P-C‑340/12 P, nepublicată, EU:C:2014:129, punctul 57 și jurisprudența citată).
48 În speță, în primul rând, trebuie să se sublinieze că, în ceea ce privește reprezentarea sa grafică, marca contestată este constituită dintr‑un semn figurativ și bidimensional. Atunci când este analizat în mod abstract, acest semn amintește, de exemplu, forma unei crose de hochei înclinate, astfel cum susține reclamanta, sau forma de „L” înclinat.
49 În acest mod, mai întâi, este evident că, după cum a fost înregistrat, semnul contestat nu reprezintă nici forma unui pneu, nici forma benzii de rulare a unui pneu. În continuare, nu reiese din reprezentarea grafică care constituie semnul contestat că acest semn este destinat utilizării pe un pneu sau pe banda de rulare a unui pneu. În sfârșit, nu reiese nici din reprezentarea grafică a semnului contestat că este vorba despre o formă funcțională care îndeplinește sau presupune o funcție tehnică. De altfel, la momentul înregistrării acestuia, semnul contestat nu a fost însoțit de nicio descriere suplimentară.
50 În al doilea rând, reiese din jurisprudența menționată la punctele 40-43 de mai sus că, în scopul identificării caracteristicilor esențiale ale unui semn bidimensional precum semnul contestat, camera de recurs poate efectua o analiză aprofundată în cadrul căreia sunt luate în considerare, pe lângă reprezentarea grafică și eventualele descrieri depuse cu ocazia depunerii cererii de înregistrare, elementele utile care permit să se aprecieze ceea ce reprezintă în mod concret semnul în cauză.
51 În speță, reprezentarea grafică care constituie semnul contestat nu reliefează niciun contur și acest semn nu este însoțit de nicio descriere suplimentară. Pe de altă parte, reclamanta nu contestă că anumite modele de pneuri conțin, pe suprafața de rulare, o canelură de forma reprezentată de semnul contestat.
52 Astfel, ținând seama de jurisprudența menționată la punctele 40-43 de mai sus, nu poate fi reproșat EUIPO că, în aprecierea sa cu privire la semnul contestat în raport cu articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, a avut în vedere natura semnului în cauză în contextul produselor desemnate de marca contestată și că a considerat că acest semn putea reprezenta o canelură similară cu cea care figura pe pneurile pe care le comercializează reclamanta.
53 Cu toate acestea, împrejurarea că anumite modele de pneuri ale reclamantei conțin o canelură având forma reprezentată de semnul contestat pe suprafața de rulare nu permite să se concluzioneze că semnul contestat reprezintă un pneu sau întreaga bandă de rulare a unui pneu.
54 Astfel, mai întâi, este necesar să se sublinieze că un pneu este un produs complex care se compune din mai multe elemente, și anume, printre altele, o carcasă, pânze de protecție, anvelopă, striații laterale și o bandă de rulare. În continuare și astfel cum reiese și din dosarul EUIPO, o bandă de rulare a unui pneu nu este compusă exclusiv dintr‑o canelură izolată. O bandă de rulare a unui pneu se compune din mai multe elemente, și anume, în special striații, caneluri circulare sau transversale și blocuri centrale sau de susținere pe care se află lamelele. În sfârșit, elementele de probă prezentate în fața EUIPO arată că, în speță, canelura reprezentată de semnul contestat nu figurează separat pe pneurile reclamantei. Această canelură figurează în mod repetat și încrucișat pe banda de rulare, astfel încât compune o formă care prezintă elemente care se întrepătrund și care este diferită de forma canelurii izolate inițiale.
55 Prin urmare, semnul contestat, inclusiv dacă se ține seama de faptul că este reprezentarea bidimensională a unei forme tridimensionale în considerarea profunzimii sale, nu este, astfel cum susține reclamanta, decât o parte foarte limitată, și anume o canelură izolată, a unei alte părți, și anume o bandă de rulare, care se compune din multiple elemente care se întrepătrund. Această bandă de rulare este ea însăși o parte care, împreună cu alte părți, inclusiv părțile laterale, constituie produsele în cauză desemnate de marca contestată, și anume pneuri, anvelope pline, semipneumatice și pneumatice pentru roți de vehicule de toate tipurile. Semnul contestat nu reprezintă, așadar, nici produsele în cauză desemnate de marca contestată, nici banda de rulare a unui pneu.
56 Desigur, reiese din jurisprudența amintită la punctele 40-43 de mai sus că EUIPO poate lua în considerare toate informațiile utile care permit să se aprecieze „diferitele tipuri de elemente pe care le poate conține un semn” sau „elementele constitutive ale semnului”. EUIPO este, așadar, îndreptățit să identifice ceea reprezintă în mod concret forma în cauză.
57 Totuși, această jurisprudență nu poate fi interpretată în sensul că EUIPO ar fi autorizat, pentru a califica forma pe care o reprezintă un semn contestat, să adauge la această formă elemente care nu sunt elemente constitutive ale acestui semn și care îi sunt, prin urmare, exterioare sau străine. Cu alte cuvinte, expertiza și toate elementele relevante menționate în jurisprudența respectivă folosesc la stabilirea a ceea ce reprezintă semnul în mod concret. În schimb, expertiza și toate elementele relevante nu permit EUIPO să definească semnul contestat, încorporând în acesta caracteristici pe care semnul nu le conține și nu le acoperă.
58 În decizia atacată, camera de recurs s‑a îndepărtat de la forma reprezentată de semnul contestat și a modificat forma respectivă. Astfel, chiar dacă se ține seama de împrejurarea, care nu este discutată de reclamantă, că unele dintre modelele sale de pneuri conțin o canelură având forma reprezentată de semnul menționat pe suprafața lor de rulare, camera de recurs nu era îndreptățită să se îndepărteze de semnul contestat pentru a‑l califica drept „reprezentarea unei benzi de rulare a unui pneu”. Cu alte cuvinte, camera de recurs a considerat, prin adăugarea unor elemente care nu sunt constitutive ale semnului contestat, și anume pe baza ansamblului elementelor care figurează pe o bandă de rulare, că acest semn reprezenta forma produselor în considerarea cărora fusese înregistrat.
59 Această apreciere nu este repusă în discuție de argumentul, invocat de intervenientă, potrivit căruia anumite înscrisuri din dosar ar arăta că reclamanta, prin intermediul reprezentantului său, a descris deja și, prin urmare, a recunoscut că marca contestată era „desenul unei benzi de rulare”.
60 Astfel, pe de o parte, înscrisurile, invocate de intervenientă, în care se pretinde că reclamanta ar fi recunoscut că marca contestată era „desenul unei benzi de rulare”, menționează sau prezintă semne diferite de marca respectivă. Mai precis, este necesar să se sublinieze că, în anexa 8 la observațiile intervenientei depuse în fața EUIPO la 19 decembrie 2013, marca contestată este descrisă ca o reprezentare a unei crose (figura di mazza). Pe de altă parte, în ceea ce privește anexele 9 și 10 la aceleași observații, trebuie să se arate că acestea prezintă semne diferite de marca contestată.
61 Pe de altă parte, trebuie subliniat că înscrierea unei mărci în registrul mărcilor Uniunii Europene urmărește să permită camerei de recurs să își exercite competențele și să protejeze interesele părților dintr‑un litigiu, însă urmărește totodată să îi informeze pe terți cu privire la natura exactă a drepturilor înregistrate și să definească, așadar, obiectul protecției conferite [a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 iunie 2017, M/S. Indeutsch International/EUIPO – Crafts Americana Group (Reprezentarea unor șevroane între două linii paralele), T‑20/16, EU:T:2017:410, punctul 46]. Or, este necesar să se constate că, analizată în mod obiectiv și concret, marca contestată nu reprezintă desenul unei benzi de rulare. Aceasta reprezintă, cel mult, o canelură izolată a unei benzi de rulare.
62 În al treilea rând, jurisprudența invocată de părți, în special de EUIPO și de intervenientă, nu poate fi interpretată în sensul că ar autoriza camera de recurs să califice semnul contestat drept pneu sau drept „reprezentare a unei benzi de rulare”.
63 Astfel, în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 10 noiembrie 2016, Simba Toys/EUIPO (C‑30/15 P, EU:C:2016:849), instanța Uniunii a fost sesizată cu un semn compus din reprezentarea tridimensională a produselor desemnate de marca contestată, și anume puzzle‑urile tridimensionale. Pe de altă parte, în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI (C‑48/09 P, EU:C:2010:516), instanța Uniunii a fost sesizată cu un semn compus din reprezentarea tridimensională a unei cărămizi a produselor desemnate de marca contestată, și anume jocuri de construcție. În plus, cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 18 iunie 2002, Philips (C‑299/99, EU:C:2002:377), privea un semn compus din reprezentarea tridimensională a capetelor de bărbierit ale produselor desemnate de marca contestată, și anume mașini de ras electrice. În sfârșit, cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 6 martie 2014, Pi‑Design și alții/Yoshida Metal Industry (C‑337/12 P-C‑340/12 P, nepublicată, EU:C:2014:129), și Hotărârea din 11 mai 2017, Yoshida Metal Industry/EUIPO (C‑421/15 P, EU:C:2017:360), privea un semn compus din reprezentarea bidimensională a unui obiect definit prin contururile acestuia, și anume mânerul produselor desemnate de marca contestată (ustensile de bucătărie, precum un cuțit).
64 În consecință, cauzele menționate la punctul 63 de mai sus se refereau la semne care nu prezentau aceleași caracteristici ca semnul contestat. Concluzia la care a ajuns instanța Uniunii în cauzele menționate nu este aplicabilă în cazul unui semn precum cel care este contestat în speță, care nu lasă să se întrevadă conturul produselor desemnate de marca contestată și care reprezintă doar o infimă parte a unei părți a produselor respective.
65 De altfel, trebuie arătat că, în cauzele menționate la punctul 63 de mai sus, forma reprezentată în mod concret de semnul în cauză a fost stabilită de instanța Uniunii pe baza unor caracteristici, vizibile sau invizibile, care erau „proprii” semnului în discuție sau „constitutive” ale acestuia, iar nu pe baza unor elemente că semnul nu le conținea.
66 În consecință, jurisprudența invocată de părți nu repune în discuție aprecierea făcută la punctul 58 de mai sus.
67 În al patrulea rând, trebuie să se constate că aprecierea a ceea ce reprezintă în mod concret semnul contestat este un demers care permite, într‑o primă etapă, să se identifice caracteristicile esențiale ale acestuia și, în a doua etapă, să se aprecieze eventuala funcționalitate a caracteristicilor esențiale respective. Or, simplul fapt că, în aprecierea sa, camera de recurs include elemente care nu constituie forma reprezentată în concret de semnul contestat este de natură să vicieze concluzia potrivit căreia sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94. În consecință, interesul general care stă la baza articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 și care este amintit la punctul 36 de mai sus nu autorizează camera de recurs să se îndepărteze, în cadrul aplicării acestei dispoziții specifice, de la forma reprezentată de semnul contestat și să țină seama de elemente care nu constituie în mod concret forma reprezentată de semnul respectiv.
68 În al cincilea rând, EUIPO arată că o canelură nu este un produs, întrucât nu formează un element separabil al unui pneu. Acesta deduce că semnul contestat a fost înregistrat pentru pneuri care sunt produse ce încorporează canelura în formă de „L” în discuție și asupra cărora această canelură îndeplinește o funcție tehnică.
69 În această privință, este adevărat că domeniul de aplicare al motivului absolut de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 nu este limitat numai la semnele constituite exclusiv din forma unui „produs” ca atare. Astfel, după cum susține în esență EUIPO, interesul general care stă la baza acestei dispoziții ar putea impune să fie respinsă, de asemenea, înregistrarea semnelor constituite din forma unei părți a unui produs care este necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic. Această situație s‑ar regăsi în cazul în care această formă ar reprezenta, pe plan cantitativ și calitativ, o parte semnificativă a produsului respectiv.
70 Cu toate acestea, trebuie să se constate că, în speță, semnul contestat reprezintă o canelură izolată a unei benzi de rulare a unui pneu. Astfel, în contextul produselor în cauză, semnul contestat nu reprezintă o bandă de rulare, deoarece nu conține celelalte elemente ale unei benzi de rulare cu care semnul respectiv compune forme numeroase, complexe și diferite de forma fiecărei caneluri și a fiecărui element, considerat în mod izolat.
71 În consecință, semnul contestat nu este constituit exclusiv din forma produselor în cauză, nici dintr‑o formă care, în sine, reprezintă, pe plan cantitativ și calitativ, o parte semnificativă a produselor respective.
72 De altfel, probele prezentate de intervenientă și examinate de camera de recurs nu stabilesc că o canelură având o formă identică cu cea reprezentată de semnul contestat este de natură să producă rezultatul tehnic reținut în decizia atacată. Astfel, aceste probe demonstrează că combinarea și interacțiunea diferitor elemente care compun o bandă de rulare și care sunt prezente în mod repetitiv pe întreaga bandă în așa fel încât alcătuiesc o formă diferită de aceste elemente considerate izolat sunt, eventual, susceptibile să producă rezultatul tehnic reținut în decizia atacată.
73 În consecință, înregistrarea semnului contestat, a cărui protecție este limitată la forma pe care o reprezintă, nu este de natură să împiedice concurenții reclamantei să fabrice și să comercializeze pneuri care încorporează o formă identică sau o formă similară cu cea reprezentată de semnul menționat atunci când această formă identică sau similară este combinată cu alte elemente ale unei benzi de rulare și alcătuiește, cu celelalte elemente, o formă diferită de fiecare dintre elemente, considerat în mod izolat. Astfel, ca atare, forma pe care o reprezintă semnul contestat nu se prezintă în mod necesar pe banda de rulare a unui pneu în așa fel încât să permită identificarea semnului respectiv.
74 În consecință, în mod eronat camera de recurs a considerat că semnul contestat reprezenta banda de rulare a unui pneu și că semnul menționat era constituit din „forma produsului” în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94. Această dispoziție nu putea, așadar, să fie aplicată în cazul mărcii contestate, iar declararea nulității acestei mărci, efectuată în decizia atacată, se întemeiază pe un temei juridic eronat.
75 În consecință, primul aspect al celui de al treilea motiv invocat de reclamantă trebuie admis, fără să fie necesar să se ia în considerare elementele de probă menționate la punctul 12 de mai sus și fără să fie necesară pronunțarea cu privire la al doilea motiv, expus la punctul 11 de mai sus, precum și cu privire la al doilea aspect al celui de al treilea motiv invocat de reclamantă, întemeiat pe faptul că nu toate caracteristicile esențiale ale semnului contestat au o funcționalitate exclusivă.
76 Ținând seama de tot ceea ce precedă, decizia atacată este anulată în măsura în care, la punctul 2 din dispozitivul acestei decizii, camera de recurs a confirmat în parte decizia diviziei de anulare menționată la punctul 6 de mai sus și a declarat nulitatea înregistrării mărcii contestate pentru „pneuri, anvelope, semipneumatice și pneumatice pentru roți de vehicule de toate tipurile”, în temeiul articolului 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din același regulament. În plus și pe cale de consecință, decizia atacată este anulată în măsura în care, la punctul 3 din dispozitivul acestei decizii, camera de recurs a obligat reclamanta, în calitate de parte care a căzut în pretenții în fața EUIPO, să plătească 1 700 de euro intervenientei.
Cu privire la cheltuielile de judecată
77 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
78 Întrucât EUIPO a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, conform concluziilor acesteia din urmă.
79 Întrucât reclamanta nu a solicitat obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată, este suficient să se decidă că aceasta suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a șaptea extinsă)
declară și hotărăște:
1) Anulează punctele 2 și 3 din dispozitivul Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 28 aprilie 2016 (cauza R 2583/2014‑5).
2) EUIPO suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Pirelli Tyre SpA.
3) The Yokohama Rubber Co. Ltd suportă propriile cheltuieli de judecată.
Tomljenović | Kancheva | Bieliūnas |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 24 octombrie 2018.
Semnături