Cauza T‑304/16

bet365 Group Ltd

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca verbală a Uniunii Europene BET 365 – Motiv absolut de refuz – Caracter distinctiv dobândit prin utilizare – Dovadă – Utilizarea mărcii în mai multe scopuri – Articolul 7 alineatul (3) și articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenite articolul 7 alineatul (3) și articolul 59 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a noua) din 14 decembrie 2017

1.      Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Înregistrare contrară articolului 7 alineatul (1) literele (b)-(d) din Regulamentul nr. 207/2009 – Excepție – Dobândirea caracterului distinctiv prin utilizare – Data aprecierii caracterului distinctiv dobândit prin utilizare

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)-(d) și alin. (3) și art. 52 alin. (2)]

2.      Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Excepție – Dobândirea caracterului distinctiv prin utilizare – Marcă lipsită de caracter distinctiv într‑o parte a Uniunii – Dobândirea caracterului distinctiv în aceeași parte – Extrapolarea dobândirii caracterului distinctiv prin utilizare în anumite state membre la alte state membre

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 1 alin. (2), art. 7 alin. (2) și (3) și art. 52 alin. (2)]

3.      Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Excepție – Dobândirea caracterului distinctiv prin utilizare – Criterii de apreciere

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b) și alin. (3)]

4.      Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Înregistrare contrară articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009 – Excepție – Dobândirea caracterului distinctiv prin utilizare – Marca verbală BET 365

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b) și (c) și alin. (3) și art. 52 alin. (2)]

5.      Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Excepție – Dobândirea caracterului distinctiv prin utilizare – Utilizarea unei mărci ca parte a unei mărci înregistrate sau în combinație cu aceasta

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b) și alin. (3)]

6.      Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Excepție – Dobândirea caracterului distinctiv prin utilizare – Date de natură să participe la dovedirea dobândirii unui caracter distinctiv prin utilizare

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b) și alin. (3)]

7.      Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Excepție – Dobândirea caracterului distinctiv prin utilizare – Date de natură să participe la dovedirea dobândirii unui caracter distinctiv prin utilizare

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b) și alin. (3)]

1.      Potrivit articolului 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca Uniunii Europene, o marcă descriptivă ca atare, iar nu distinctivă, care ar fi fost înregistrată contrar articolului 7 din Regulamentul nr. 207/2009 nu poate totuși să fie declarată nulă în cazul în care, prin utilizare, a dobândit caracter distinctiv pentru produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată. Astfel, așa cum s‑a subliniat în esență în Hotărârea din 28 septembrie 2016, European Food/EUIPO – Société des produits Nestlé (FITNESS), T‑476/15, procedura de declarare a nulității pentru motive absolute prevăzută la articolul 52 din Regulamentul nr. 207/2009 trimite în mod direct la motivele absolute de refuz al înregistrării care figurează la articolul 7 din același regulament, precum și la excepția dobândirii unui caracter distinctiv prin utilizare care le temperează, singura eventuală diferență de fond dintre cele două proceduri privind momentul la care trebuie apreciată dobândirea unui astfel de caracter distinctiv. În această privință, în Hotărârea din 15 decembrie 2016, Mondelez UK Holdings & Services/EUIPO – Société des produits Nestlé (Forma unei tablete de ciocolată), T‑112/13, Tribunalul a confirmat că, în cadrul unei proceduri de declarare a nulității pentru motive absolute de refuz, titularul mărcii care era contestată putea să dovedească fie că aceasta a dobândit caracter distinctiv prin utilizare înaintea înregistrării sale, fie că aceasta a dobândit un asemenea caracter în perioada cuprinsă între înregistrarea sa și data cererii de declarare a nulității.

(a se vedea punctul 23)

2.      În ceea ce privește teritoriul pe cuprinsul căruia trebuie stabilit caracterul distinctiv dobândit prin utilizare, pentru ca excepțiile menționate la articolul 7 alineatul (3) și la articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca Uniunii Europene să se aplice, trebuie amintit că, în temeiul articolului 1 alineatul (2) din acest regulament [devenit articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001], marca Uniunii Europene are un caracter unitar, ceea ce presupune că aceasta produce aceleași efecte în întreaga Uniune. Din caracterul unitar al mărcii Uniunii Europene rezultă că un semn, pentru a fi înregistrat, trebuie să aibă caracter distinctiv în întreaga Uniune. Astfel, potrivit articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001], înregistrarea unei mărci va trebui respinsă dacă aceasta este lipsită de caracter distinctiv într‑o parte a Uniunii. În consecință, trebuie să se demonstreze dobândirea unui caracter distinctiv prin utilizare pe întreg teritoriul pe care marca era lipsită inițial de un astfel de caracter, acest teritoriu putând cuprinde, dacă este cazul, numai un singur stat membru. Cu toate acestea, s‑a statuat că ar fi excesiv să se pretindă să se facă dovada dobândirii prin utilizare a caracterului distinctiv pentru fiecare stat membru în cauză privit în mod individual. În această privință, extrapolarea dobândirii caracterului distinctiv prin utilizare în anumite state membre la alte state membre nu poate fi exclusă, în măsura în care elemente obiective și credibile permit să se concluzioneze că aceste piețe sunt comparabile în ceea ce privește percepția publicului relevant asupra mărcii contestate.

(a se vedea punctul 26)

3.      Recunoașterea dobândirii unui caracter distinctiv prin utilizarea mărcii impune ca cel puțin o fracțiune semnificativă a publicului relevant să identifice, datorită mărcii, produsele sau serviciile în cauză ca provenind de la o întreprindere determinată. Cu toate acestea, circumstanțele în care se poate considera îndeplinită condiția dobândirii unui caracter distinctiv prin utilizare nu pot fi stabilite exclusiv pe baza unor date generale și abstracte. Trebuie să se țină seama de factori precum cota de piață deținută de marcă, intensitatea, întinderea geografică și durata utilizării acestei mărci, importanța investițiilor efectuate de întreprindere pentru a o promova, proporția mediilor interesate care, datorită mărcii, identifică produsul ca provenind de la o întreprindere determinată, precum și declarațiile camerelor de comerț și industrie sau ale altor asociații profesionale.

Trebuie amintit de asemenea că, potrivit jurisprudenței, caracterul distinctiv al unei mărci, inclusiv cel dobândit prin utilizare, trebuie apreciat și în raport cu produsele sau cu serviciile pentru care se solicită înregistrarea mărcii și ținând seama de percepția prezumată a unui consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat, de categoria de produse sau de servicii în cauză.

Reiese tot din jurisprudență că dovada caracterului distinctiv dobândit prin utilizare nu poate fi făcută prin informații izolate, precum simpla prezentare a volumului vânzărilor produselor sau serviciilor menționate și a materialului publicitar. Nici simplul fapt că semnul a fost utilizat pe teritoriul Uniunii de un anumit timp nu este suficient pentru a demonstra că publicul vizat de produsele sau de serviciile în discuție îl percepe ca pe o indicație a originii comerciale.

În această privință, dovedirea dobândirii unui caracter distinctiv prin utilizare trebuie efectuată datorită „utilizării mărcii ca marcă”, adică utilizarea mărcii în scopul identificării de către mediile interesate a produselor sau serviciilor vizate de marcă ca provenind de la întreprinderea care o utilizează.

(a se vedea punctele 27-30)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 31-77)

5.      Dobândirea de către o marcă a unui caracter distinctiv prin utilizare nu implică în mod necesar ca aceasta să fi făcut obiectul unei utilizări independente, ci poate rezulta și din utilizarea ei ca parte a unei alte mărci înregistrate sau din utilizarea sa împreună cu o altă marcă înregistrată, cu condiția ca, în ambele cazuri, utilizarea efectuată să determine mediile interesate să perceapă că produsele sau serviciile care ar fi desemnate numai prin marca în curs de examinare provin de la întreprinderea determinată care o utilizează ca parte a unei alte mărci sau împreună cu o altă marcă.

(a se vedea punctul 39)

6.      Utilizarea mărcii contestate ca nume de domeniu internet poate constitui o utilizare a mărcii ca marcă. Totul depinde, astfel, de înscrisurile și de informațiile prezentate în această privință și de modul în care acestea pot contribui la aprecierea percepției pe care o are publicul relevant atunci când vede sau utilizează marca în cadrul utilizării internetului.

Astfel, informații precum numărul de conectări la site‑ul internet al titularului, clasamentul acestuia în termeni de accesare în diferite țări sau numărul situațiilor în care marca contestată sau mărcile derivate au făcut obiectul unei căutări prin intermediul motoarelor de căutare de pe internet sunt date de natură să participe la dovedirea dobândirii de către marca contestată a unui caracter distinctiv prin utilizare. În aceeași situație pot fi extrasele de pe paginile de internet ale titularului sau de pe alte pagini de internet, în diferite limbi, în care apar marca contestată sau mărcile derivate, în măsura în care sfera elementelor prezentate poate ilustra o utilizare semnificativă a mărcii contestate ca marcă.

(a se vedea punctele 43 și 46)

7.      Utilizarea unei mărci ca nume de societate poate constitui o utilizare a mărcii ca marcă. Astfel, extrase de presă care menționează societatea pot ilustra o utilizare a mărcii ca marcă pentru a desemna originea serviciilor propuse sau menționate, pentru a le distinge de serviciile concurenților și, dacă este cazul, pentru a le promova.

(a se vedea punctele 51 și 52)