Cerere de decizie preliminară introdusă de Supreme Court (Irlanda) la 14 martie 2024 – Procedură penală privind pe MA
(Cauza C-202/24, Alchaster1 )
Limba de procedură: engleza
Instanța de trimitere
Supreme Court
Partea din procedura principală
MA
Întrebarea preliminară
În cazul în care, în temeiul Acordului comercial și de cooperare din 30 decembrie 20201 (care încorporează dispozițiile Deciziei-cadru din 13 iunie 2002 în ceea ce privește predarea persoanelor pe baza unui mandat european de arestare2 ), predarea este solicitată în scopul urmăririi penale a infracțiunilor de terorism, iar persoana în cauză încearcă să se opună acestei predări invocând faptul că ar constitui o încălcare a articolului 7 din CEDO și a articolului 49 alineatul (2)* din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene pe baza faptului că a fost introdus un act normativ care modifică partea din pedeapsă ce trebuie executată în detenție, precum și modalitățile de liberare condiționată, și care a fost adoptat după data presupusei infracțiuni pentru care se solicită predarea și, atunci când se aplică următoarele considerații
Statul solicitant (în acest caz, Regatul Unit) este parte la CEDO și pune în aplicare convenția în dreptul său intern în conformitate cu Human Rights Act, 1998 (Legea privind drepturile omului din 1998);
Aplicarea măsurilor în cauză deținuților care execută deja o pedeapsă pronunțată de o instanță a fost considerată compatibilă cu convenția de către instanțele din Regatul Unit [inclusiv Supreme Court of the United Kingdom (Curtea Supremă a Regatului Unit)];
Orice persoană, inclusiv persoana în cauză dacă a fost predată, poate sesiza Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu o plângere;
Nu există niciun temei pentru a considera că o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului nu ar fi pusă în aplicare de statul solicitant;
În consecință, Curtea este convinsă că nu s-a stabilit că predarea implică un risc real de încălcare a articolului 7 din convenție sau a Constituției;
Nu se sugerează că articolul 19 din cartă se opune predării;
Articolul 49 din cartă nu se aplică procesului de judecată sau de stabilire a pedepsei;
Nu s-a susținut că sunt motive să se creadă că există o diferență semnificativă între aplicarea articolului 7 din convenție și a articolului 49 din cartă;
O instanță a cărei decizie nu este supusă vreunei căi de atac în sensul articolului 267 al treilea paragraf TFUE și ținând seama de articolul 52 alineatul (3) din cartă și de obligația de încredere dintre statele membre și cele obligate să efectueze predarea conform dispozițiilor privind MEA în temeiul Acordului comercial și de cooperare, este îndreptățită să concluzioneze că persoana solicitată nu a reușit să demonstreze existența unui risc real ca predarea sa să constituie o încălcare a articolului 49 alineatul (2) din cartă, sau o astfel de instanță este obligată să efectueze o cercetare suplimentară și, în cazul unui răspuns afirmativ, care este natura și întinderea acestei cercetări?
____________
1 Numele prezentei cauze este un nume fictiv. Acesta nu corespunde numelui real al niciuneia dintre părțile la procedură.
1 JO 2021, L 149, p. 10.
1 JO 2002, L 190, p.1.* N. T.: Se pare că instanța de trimitere a avut intenția de a face referire mai curând la articolul 49 alineatul (1) teza a doua din cartă.