Acțiune introdusă la 5 decembrie 2016 – Le Pen/Parlamentul

(Cauza T-863/16)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Jean-Marie Le Pen (Saint-Cloud, Franța) (reprezentanți: M. Ceccaldi și J.-P. Le Moigne, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

anularea deciziei chestorilor Parlamentului European din data de 4 octombrie 2016 în măsura în care aceasta nu menține decât decizia de recuperare a sumei de 320 026,23 de euro de la domnul Jean-Marie Le Pen;

anularea deciziei Secretarului General al Parlamentului European din data de 29 ianuarie 2016;

anularea notei de debit nr. 2016-195 din 4 februarie 2016;

obligarea Parlamentului European la plata tuturor cheltuielilor de judecată;

obligarea Parlamentului European să plătească domnului Jean-Marie Le Pen, cu titlu de rambursare a cheltuielilor recuperabile, suma de 50 000,00 de euro.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

Primul motiv este întemeiat pe vicii care afectează legalitatea externă a actelor atacate. Acest motiv se împarte în trei aspecte.

Primul aspect, potrivit căruia competența în materia deciziilor financiare care privesc partidele politice și, prin urmare, deputații, ar aparține Biroului Parlamentului European, iar nu Secretarului General și nici chestorilor.

Al doilea aspect, potrivit căruia Biroul Parlamentului European nu ar putea modifica natura și întinderea competenței sale. Or, Secretarul General nu ar demonstra existența niciunei delegări acordate în mod legal de președintele Biroului Parlamentului care să îi confere competența de a adopta și de a notifica decizia din 29 ianuarie 2016 în ceea ce privește soluționarea problemelor financiare referitoare la un deputat. Nici chestorii nu ar putea fi competenți să adopte decizia din 4 octombrie 2016, în condițiile în care ei sunt sesizați cu o „decizie” luată de o autoritate administrativă ea însăși necompetentă, și anume Secretarul General al Parlamentului European.

Al treilea aspect, întemeiat pe lipsa motivării deciziei chestorilor Parlamentului European.

Al doilea motiv este întemeiat pe vicii care afectează legalitatea internă a actelor atacate. Acest motiv se împarte în opt aspecte.

Primul aspect, potrivit căruia decizia chestorilor nu vizează stabilirea caracterului pretins nedatorat al sumelor plătite. Ar rezulta de aici că această decizie este parțială, în măsura în care ea nu ar viza decât recuperarea. În acest stadiu, nu ar mai subzista decizia privind constatarea realității faptului că sumele plătite reclamantului erau nedatorate, iar actul Secretarului General ar fi prin urmare retras, la fel ca decizia care prevede recuperarea sumelor în litigiu.

Al doilea aspect, potrivit căruia actele atacate ar fi afectate de o eroare vădită de apreciere.

Al treilea aspect, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității.

Al patrulea aspect, întemeiat pe sarcina probei, în măsura nu ar fi în sarcina reclamantului să dovedească faptul că asistentul în cauză lucra în mod efectiv pentru el și că lucrările pe care le realiza erau necesare și erau legate în mod direct de exercitarea mandatului parlamentar al reclamantului.

Al cincilea aspect, potrivit căruia actele atacate ar aduce atingere drepturilor politice ale asistenților locali.

Al șaselea aspect, potrivit căruia actele atacate ar fi afectate de un abuz de putere și de procedură.

Al șaptelea aspect, potrivit căruia actele atacate ar avea un caracter discriminatoriu. În plus, deciziile atacate ar urmări doar să afecteze activitatea politică a reclamantului.

Al optulea aspect, întemeiat pe atingerea adusă independenței reclamantului în calitate de deputat european.

____________