Acțiune introdusă la 30 decembrie 2014 – Lico Leasing şi Pequeños y Medianos Astilleros Sociedad de Reconversión/Comisia

(Cauza T-719/13)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamante: Lico Leasing, SA (Madrid, Spania) şi Pequeños y Medianos Astilleros Sociedad de Reconversión, SA (Madrid) (reprezentanţi: M. Sánchez şi M. Merola, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

declararea nulității deciziei întrucât este afectată de erori, deoarece SEAF [sistemul fiscal spaniol în materie de leasing fiscal] este considerat un sistem de ajutor de stat în beneficiul GIE [grupuri de interes economic] și al investitorilor acestora și întrucât este afectată de vicii de motivare;

cu titlu subsidiar, declararea nulității ordinului de recuperare a ajutoarelor acordate în temeiul SEAF, întrucât este contrar principiilor generale ale ordinii juridice a Uniunii;

cu titlu subsidiar, declararea nulității ordinului de recuperare în ceea ce privește calculul cuantumului ajutorului incompatibil care trebuie să fie recuperat, întrucât împiedică Spania să determine formula de calcul a acestui cuantum potrivit principiilor generale aplicabile recuperării ajutoarelor de stat și

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Decizia atacată în prezenta procedură este aceeași ca și cea vizată în cauza T-515/13, Spania/Comisia (JOUE C 336, p. 29).

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă trei motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) și a articolului 296 TFUE

măsura în cauză respectă criteriul selectivității: pe de o parte, decizia este afectată de o eroare întrucât în aceasta se identifică o selectivitate sectorială, deși măsura care face obiectul deciziei era deschisă investitorilor care activează în toate sectoarele economiei și, pe de altă parte, decizia este afectată de o eroare întrucât în cuprinsul acesteia se concluzionează că o procedură de autorizare prealabilă poate determina caracterul selectiv al măsurii, fără să ia în considerare faptul că această autorizare prealabilă era justificată de complexitatea măsurii în cauză și, în orice caz, faptul că aceasta nu vizează calitățile pretinșilor beneficiari;

măsura în cauză respectă criteriul privind denaturarea concurenței și afectarea comerțului dintre statele membre; în special, decizia nu explică în ce mod pretinsul ajutor de stat ar avea un efect asupra piețelor indicate și se limitează să constate acest fapt fără să îl demonstreze.

De asemenea, a doua parte a acestui motiv de anulare vizează faptul că decizia este afectată de o eroare de motivare întrucât nu se explică de ce beneficiul reținut de pretinșii beneficiari constituie un ajutor de stat, deși acești beneficiari au participat numai la beneficiul obținut de armatori care, după cum recunoaște chiar Comisia, nu constituie un ajutor de stat.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 14 din Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului

Ordinul de recuperare prevăzut la articolele 4, 5 și 6 din decizie trebuie să fie anulat în temeiul următoarelor principii generale de drept al Uniunii:

principiul încrederii legitime, în particular în măsura în care scrisoarea trimisă de comisarul Kroes în anul 2009 a determinat încrederea legitimă a operatorilor cu privire la legalitatea SEAF;

principul securității juridice, cu titlu subsidiar, în cazul în care se consideră că ordinul de recuperare nu este contrar principiului încrederii legitime, întrucât anumite circumstanțe au determinat ca ambiguitatea privind legalitatea SEAF rezultată inițial din Decizia Brittany Ferries să crească și să devină mai puternică pe perioada în care SEAF a fost în vigoare.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiilor generale aplicabile recuperării ajutoarelor de stat

Decizia atacată nu respectă principiile generale aplicabile recuperării ajutoarelor de stat, întrucât aceasta ar putea impune beneficiarilor să restituie un cuantum superior celui al pretinsului ajutor de care au beneficiat efectiv.