Cauzele conexate C‑154/15, C‑307/15 și C‑308/15
Francisco Gutiérrez NaranjoîmpotrivaCajasur Banco SAU,
Ana María Palacios MartínezîmpotrivaBanco Bilbao Vizcaya Argentaria SA (BBVA)
și
Banco Popular Español, SAîmpotrivaEmilio Irles LópezșiTeresa Torres Andreu
(cereri de decizie preliminară formulate de le Juzgado de lo Mercantil no 1 de Granada, precum și de Audiencia Provincial de Alicante)
„Trimitere preliminară – Directiva 93/13/CEE – Contracte încheiate cu consumatorii – Împrumuturi ipotecare – Clauze abuzive – Articolul 4 alineatul (2) – Articolul 6 alineatul (1) – Constatarea nulității – Limitarea de către instanța națională a efectelor în timp ale constatării nulității unei clauze abuzive”
Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 21 decembrie 2016
1. Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Constatarea caracterului abuziv al unei clauze – Conținut – Modificarea de către instanța națională a conținutului unei clauze – Inadmisibilitate
[Directiva 93/13 a Consiliului, considerentul (24), art. 6 alin. (1) și art. 7 alin. (1)]
2. Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Obligația instanței naționale de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze care figurează într‑un contract supus aprecierii sale
(Directiva 93/13 a Consiliului)
3. Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Constatarea caracterului abuziv al unei clauze – Conținut – Obligația instanței naționale de a stabili din oficiu toate consecințele care decurg din constatarea menționată
[Directiva 93/13 a Consiliului, art. 6 alin. (1)]
4. Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Constatarea caracterului abuziv al unei clauze – Conținut – Jurisprudență națională care permite limitarea în timp de către instanța națională a efectelor restitutorii legate de constatarea pe cale judiciară a caracterului abuziv al unei clauze contractuale
[Directiva 93/13 a Consiliului, art. 3 alin. (1), art. 6 alin. (1) și art. 7 alin. (1)]
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 57 și 60)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 58)
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 59)
4. Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că se opune unei jurisprudențe naționale care limitează în timp efectele restitutorii legate de constatarea pe cale judiciară a caracterului abuziv, în sensul articolului 3 alineatul (1) din această directivă, al unei clauze conținute într‑un contract încheiat de un profesionist cu un consumator doar la sumele plătite în mod nejustificat în aplicarea unei astfel de clauze, ulterior pronunțării deciziei care a constatat pe cale judecătorească acest caracter abuziv.
Astfel, articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că este necesar să se considere, în principiu, că o clauză contractuală declarată abuzivă nu a existat niciodată, astfel încât aceasta nu poate avea efect în ceea ce privește consumatorul. Prin urmare, constatarea pe cale judecătorească a caracterului abuziv al unei astfel de clauze trebuie, în principiu, să aibă drept consecință restabilirea în drept și în fapt a situației în care s‑ar găsi consumatorul în lipsa clauzei respective. Astfel, obligația instanței naționale de a înlătura o clauză contractuală abuzivă care impune plata unor sume care se dovedesc a fi nedatorate determină, în principiu, un efect restitutoriu corespunzător în privința acelorași sume. În fapt, lipsa unui astfel de efect restitutoriu ar fi susceptibilă să pună sub semnul întrebării efectul disuasiv pe care articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 coroborat cu articolul 7 alineatul (1) din această directivă intenționează să îl confere constatării caracterului abuziv al clauzelor conținute în contractele încheiate de un profesionist cu consumatorii.
În plus, reglementarea de către dreptul național a protecției garantate consumatorilor prin Directiva 93/13 nu poate modifica întinderea și, așadar, substanța acestei protecții și, în acest fel, să repună în discuție sporirea eficienței protecției menționate prin adoptarea unor norme uniforme în ceea ce privește clauzele abuzive, care a fost urmărită de legiuitorul Uniunii, astfel cum se indică în cel de al zecelea considerent al Directivei 93/13. În consecință, deși revine statelor membre, prin intermediul dreptului lor național, sarcina de a defini condițiile în care are loc constatarea caracterului abuziv al unei clauze conținute într‑un contract și în care se materializează efectele juridice concrete ale acestei constatări, nu este mai puțin adevărat că o astfel de constatare trebuie să permită restabilirea în drept și în fapt a situației în care s‑ar găsi consumatorul în lipsa acestei clauze abuzive, mai concret prin instituirea unui drept la restituirea avantajelor dobândite în mod nejustificat, în detrimentul său, de către profesionist în temeiul respectivei clauze abuzive.
În acest context, condițiile stabilite de legislația internă, la care face trimitere articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13, nu pot aduce atingere substanței dreptului pe care această dispoziție îl conferă consumatorilor, ca o clauză reputată abuzivă să nu creeze obligații pentru aceștia.
Rezultă că o jurisprudență națională privind limitarea în timp a efectelor juridice care decurg din constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 93/13, nu permite decât asigurarea unei protecții limitate consumatorilor. O astfel de protecție se dovedește, așadar, incompletă și insuficientă și nu constituie un mijloc nici adecvat, nici eficient pentru a preveni utilizarea acestui tip de clauze, contrar prevederilor articolului 7 alineatul (1) din această directivă. În aceste condiții, întrucât instanțele de trimitere sunt obligate să respecte interpretarea dreptului Uniunii dată de Curte, ele trebuie să nu aplice, din oficiu, limitarea în timp a efectelor care rezultă dintr‑o astfel de jurisprudență, având în vedere că nu rezultă că aceasta este compatibilă cu dreptul menționat.
În consecință, articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că se opune unei jurisprudențe naționale care limitează în timp efectele restitutorii legate de constatarea caracterului abuziv, în sensul articolului 3 alineatul (1) din această directivă, al unei clauze conținute într‑un contract încheiat de un profesionist cu un consumator doar la sumele plătite în mod nejustificat în aplicarea unei astfel de clauze, ulterior pronunțării deciziei care a constatat pe cale judecătorească acest caracter abuziv.
(a se vedea punctele 61-63, 65, 66, 71 și 73-75 și dispozitivul)