Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Duisburg (Germania) la 29 decembrie 2023 – YK/Volkswagen AG

(Cauza C-801/23, Volkswagen)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Duisburg

Părțile din procedura principală

Reclamant: YK

Pârât: Volkswagen AG

Întrebările preliminare

1)În cazul în care pentru un tip de autovehicul a fost acordată o omologare CE de tip, poate exista o excludere sau, cel puțin, o limitare a posibilității unei instanțe civile a unui stat membru al Uniunii Europene de a recunoaște drepturi la despăgubire cumpărătorului unui autovehicul care, potrivit afirmațiilor producătorului, este considerat că a fost fabricat și introdus pe piață pe baza acestei omologări CE de tip, împotriva producătorului respectivului vehicul, pentru motivul că vehiculul în discuție nu îndeplinește cerințele dreptului Uniunii Europene din cauza anumitor circumstanțe întrucât nu este conform cu tipul omologat și/sau omologarea CE de tip este ea însăși nelegală, fără ca vreuna dintre autoritățile menționate la articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 să fi emis, după acordarea omologării CE de tip pe baza căreia vehiculul a fost fabricat și introdus pe piață, o declarație obligatorie din punct de vedere juridic potrivit căreia vehiculul în discuție nu îndeplinește cerințele Uniunii Europene pentru circumstanțele menționate și pentru motivele menționate, și anume pentru că nu este conform cu tipul omologat și/sau omologarea CE de tip este ea însăși nelegală?¹

2)În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1:

În ce situații specifice de această natură instanțele civile ale unui stat membru sunt împiedicate să recunoască drepturi la despăgubire cumpărătorului unui autovehicul care, potrivit afirmațiilor producătorului, a fost fabricat și introdus pe piață pe baza acestei omologări CE de tip, împotriva producătorului respectivului vehicul, pentru motivul că vehiculul în discuție nu îndeplinește cerințele dreptului Uniunii Europene din cauza anumitor circumstanțe întrucât nu este conform cu tipul omologat și/sau omologarea CE de tip este ea însăși nelegală?

3)În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1:

Dreptul Uniunii Europene prevede cerințe referitoare la repartizarea sarcinii de a prezenta situația de fapt, la repartizarea sarcinii probei, la ușurarea regimului probatoriu și la obligațiile care revin părților legat de administrarea probelor privind îndeplinirea condițiilor în care o instanță civilă a unui stat membru, sesizată cu un litigiu civil între cumpărătorul unui autovehicul și producătorul său, având ca obiect o obligație a producătorului de a-l despăgubi pe cumpărător, are posibilitatea de a recunoaște cumpărătorului unui autovehicul drepturi la despăgubire pentru motivul că vehiculul în discuție nu îndeplinește cerințele dreptului Uniunii Europene întrucât nu este conform cu tipul omologat și/sau omologarea CE de tip este ea însăși nelegală?

4)În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 3 și în măsura în care dreptul Uniunii Europene prevede asemenea cerințe:

Cum trebuie concepută repartizarea sarcinii de a prezenta situația de fapt în conformitate cu dreptul Uniunii Europene?

Cum trebuie concepută repartizarea sarcinii probei în conformitate cu dreptul Uniunii Europene?

Trebuie să se prevadă în special o ușurare a regimului probatoriu pentru vreuna dintre părți? Dacă este cazul, în ce mod?

Are vreuna dintre părți obligații legate de administrarea probelor privind condițiile în discuție? Dacă este cazul, care sunt acestea? În cazul în care vreuna dintre părți are astfel de obligații, care sunt consecințele juridice care trebuie atribuite, potrivit dreptului Uniunii Europene, neîndeplinirii de către aceasta a obligațiilor respective?

5)În cazul în care una dintre autoritățile menționate la articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 a emis o declarație obligatorie din punct de vedere juridic potrivit căreia un autovehicul nu îndeplinește cerințele dreptului Uniunii Europene din cauza anumitor circumstanțe întrucât nu este conform cu tipul omologat și/sau omologarea CE de tip este ea însăși nelegală, poate exista o excludere sau, cel puțin, o limitare a posibilității unei instanțe civile a unui stat membru al Uniunii Europene de a nu recunoaște cumpărătorului acestui autovehicul un drept la despăgubire împotriva producătorului său pentru motivul că, contrar respectivei declarații obligatorii din punct de vedere juridic, autovehiculul în discuție îndeplinește pe deplin, pentru motive de fapt și/sau de drept, cerințele dreptului Uniunii Europene?

6)În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 5:

În ce ipoteze specifice instanțele civile ale unui stat membru sunt împiedicate să nu recunoască cumpărătorului acestui autovehicul un drept la despăgubire împotriva producătorului său pentru motivul că, contrar respectivei declarații obligatorii din punct de vedere juridic, autovehiculul în discuție îndeplinește pe deplin, pentru motive de fapt și/sau de drept, cerințele dreptului Uniunii Europene?

În special: limitarea acestei posibilități a instanței civile a unui stat membru se extinde, în asemenea ipoteze, numai la nerecunoașterea dreptului la despăgubire pentru motive de fapt sau numai la nerecunoașterea dreptului la despăgubire pentru motive de drept sau în același timp la nerecunoașterea dreptului la despăgubire pentru motive de fapt și la nerecunoașterea dreptului la despăgubire pentru motive de drept?

7)În ce condiții se aplică valorile limită ale emisiilor de gaze de eșapament prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 pentru autovehiculele care intră sub incidența normei de emisie Euro 6?¹

8)În cazul în care, potrivit conținutului răspunsurilor la întrebările 1-6, pot fi avute în vedere situații în care o instanță civilă a unui stat membru, sesizată cu un litigiu inițiat de cumpărătorul unui autovehicul împotriva producătorului său, având ca obiect un drept la despăgubire al celui dintâi împotriva acestuia din urmă din cauza unei pretinse neconformități a vehiculului cu cerințele dreptului Uniunii Europene, este abilitată să stabilească în mod autonom dacă vehiculul în cauză îndeplinește cerințele dreptului Uniunii Europene în materie de respectare a valorilor limită ale emisiilor de gaze de eșapament:

Dreptul Uniunii Europene prevede cerințe referitoare la repartizarea sarcinii probei, la ușurarea regimului probatoriu și la obligațiile care revin părților legat de administrarea probelor privind aspectul dacă, în condițiile în care valorile limită stabilite trebuie respectate, emisiile de gaze de eșapament provenite de la autovehicule respectă aceste valori limită, în cadrul unui litigiu de drept civil pe care cumpărătorul unui autovehicul l-a inițiat împotriva producătorului acestuia, având ca obiect un drept la despăgubire al celui dintâi împotriva acestuia din urmă din cauza unei pretinse depășiri de către vehicul a valorilor limită prevăzute în mod legal pentru emisiile de gaze de eșapament în condițiile în care acestea ar trebui respectate?

9)În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 8 și în măsura în care dreptul Uniunii Europene prevede asemenea cerințe:

Cum trebuie concepută repartizarea sarcinii probei în conformitate cu dreptul Uniunii Europene?

Trebuie să se prevadă în special o ușurare a regimului probatoriu pentru vreuna dintre părți? Dacă este cazul, în ce mod?

Are vreuna dintre părți obligații legate de administrarea probelor? Dacă este cazul, care sunt acestea?

În cazul în care vreuna dintre părți are astfel de obligații, care sunt consecințele juridice care trebuie atribuite, potrivit dreptului Uniunii Europene, neîndeplinirii de către aceasta a obligațiilor respective?

10)Un element de proiectare al unui autovehicul care măsoară temperatura, viteza vehiculului, turația motorului (RPM), raportul de transmisie, depresiunea în galeria de admisie sau orice alt parametru în scopul modulării parametrilor procesului de ardere din motor, în funcție de rezultatul acestei măsurători, poate de asemenea să reducă eficiența sistemului de control al emisiilor în sensul articolului 3 punctul 10 din Regulamentul nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 și să constituie astfel un dispozitiv de manipulare potrivit articolului 3 punctul 10 din regulamentul respectiv, în cazul în care modularea parametrilor procesului de ardere realizată de elementul de proiectare pe baza rezultatului măsurătorii, pe de o parte, determină creșterea emisiilor uneia sau mai multor substanțe nocive, de exemplu oxizii de azot, dar, pe de altă parte, reduce în același timp emisiile unei alte sau unor alte substanțe nocive, de exemplu particulele, hidrocarburile, monoxidul de carbon și/sau dioxidul de carbon?

11)În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 10:

Care sunt condițiile în care, într-un astfel de caz, elementul de proiectare constituie un dispozitiv de manipulare?

11a)În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 10:

Temperaturile exterioare mai mici de –24°C reprezintă condiții care pot fi regăsite, în mod rezonabil, în timpul funcționării și al utilizării normale a vehiculelor în sensul articolului 3 punctul 10 din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007?

12)O comutare sau o comandă într-un autovehicul care, modificând la rândul său parametrii procesului de ardere, mărește în mod cert, pe de o parte, emisiile uneia sau mai multor substanțe nocive, de exemplu oxizii de azot, dar, pe de altă parte, reduce în același timp emisiile unei alte sau unor alte substanțe nocive, de exemplu particulele, hidrocarburile, monoxidul de carbon și/sau dioxidul de carbon, poate fi ilicită, în raport cu dreptul Uniunii Europene, din alte puncte de vedere decât cel al existenței unui dispozitiv de manipulare în sensul articolului 3 punctul 10 din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007?

13)În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 12:

În ce condiții se regăsește această situație?

14)În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 10:

Articolul 5 alineatul (2) a doua teză litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 permite folosirea unui dispozitiv de manipulare în sensul articolului 3 punctul 10 din acest regulament, chiar dacă acesta nu este necesar pentru protecția motorului împotriva deteriorărilor sau a unui accident, dar este totuși necesar pentru funcționarea în siguranță a autovehiculului?

15)În cazul în care, potrivit conținutului răspunsurilor la întrebările 1-6, pot fi avute în vedere situații în care o instanță civilă a unui stat membru, sesizată cu un litigiu inițiat de cumpărătorul unui autovehicul împotriva producătorului său, având ca obiect un drept la despăgubire al celui dintâi împotriva acestuia din urmă din cauza unei pretinse neconformități a vehiculului cu cerințele dreptului Uniunii Europene, este abilitată să stabilească în mod autonom dacă vehiculul în cauză îndeplinește cerințele dreptului Uniunii Europene în ceea ce privește comutările și comenzile instalate în acesta

și dacă, în plus,

răspunsul la întrebarea 12 este de asemenea afirmativ:

Dreptul Uniunii Europene prevede cerințe referitoare la repartizarea sarcinii probei, la ușurarea regimului probatoriu și la obligațiile care revin părților legat de administrarea probelor în cadrul unui litigiu de drept civil inițiat de cumpărătorul unui autovehicul împotriva producătorului său, având ca obiect un drept la despăgubire al celui dintâi împotriva acestuia din urmă din cauza unui dispozitiv de manipulare interzis în sensul articolului 3 punctul 10 din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007, despre care se pretinde că este instalat în vehicul, în măsura în care părțile au păreri divergente în privința elementelor care atestă existența dispozitivului de manipulare și caracterul ilicit al acestuia?

16)În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 15 și în măsura în care dreptul Uniunii Europene prevede asemenea cerințe:

Cum trebuie concepută repartizarea sarcinii probei cu privire la acest aspect în conformitate cu dreptul Uniunii Europene?

Trebuie să se prevadă în special o ușurare a regimului probatoriu pentru vreuna dintre părți? Dacă este cazul, în ce mod?

Are vreuna dintre părți obligații legate de administrarea probelor? Dacă este cazul, care sunt acestea?

În cazul în care vreuna dintre părți are astfel de obligații, care sunt consecințele juridice care trebuie atribuite, potrivit dreptului Uniunii Europene, neîndeplinirii de către aceasta a obligațiilor respective?

17)În cazul în care, potrivit conținutului răspunsurilor la întrebările 1-6, pot fi avute în vedere situații în care o instanță civilă a unui stat membru, sesizată cu un litigiu inițiat de cumpărătorul unui autovehicul împotriva producătorului său, având ca obiect un drept la despăgubire al celui dintâi împotriva acestuia din urmă din cauza unei pretinse neconformități a vehiculului cu cerințele dreptului Uniunii Europene, este abilitată să stabilească în mod autonom dacă vehiculul în cauză îndeplinește cerințele dreptului Uniunii Europene în ceea ce privește comutările și comenzile instalate în acesta

și dacă, în plus,

răspunsul la întrebarea 12 este de asemenea afirmativ:

Dreptul Uniunii Europene prevede cerințe referitoare la repartizarea sarcinii probei, la ușurarea regimului probatoriu și la obligațiile care revin părților legat de administrarea probelor în cadrul unui litigiu de drept civil inițiat de cumpărătorul unui autovehicul împotriva producătorului său, având ca obiect un drept la despăgubire al celui dintâi împotriva acestuia din urmă din cauza unei comutări sau a unei comenzi pretins instalate în autovehicul, care, deși nu poate fi calificată drept un dispozitiv de manipulare în sensul articolului 3 punctul 10 din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007, poate fi considerată ilicită pentru alte motive, în măsura în care părțile au păreri divergente în privința elementelor care atestă existența comutării sau a comenzii și caracterul ilicit al acesteia?

18)În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 17 și în măsura în care dreptul Uniunii Europene prevede asemenea cerințe:

Cum trebuie concepută repartizarea sarcinii probei cu privire la acest aspect în conformitate cu dreptul Uniunii Europene?

Trebuie să se prevadă în special o ușurare a regimului probatoriu pentru vreuna dintre părți? Dacă este cazul, în ce mod?

Are vreuna dintre părți obligații legate de administrarea probelor? Dacă este cazul, care sunt acestea?

În cazul în care vreuna dintre părți are astfel de obligații, care sunt consecințele juridice care trebuie atribuite, potrivit dreptului Uniunii Europene, neîndeplinirii de către aceasta a obligațiilor respective?

19)Dispozițiile Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007, în special articolul 18 alineatul (1), articolul 26 alineatul (1) primul paragraf și articolul 3 punctul 36 din aceasta, precum și dispozițiile care trebuie adoptate de statele membre în temeiul lor au de asemenea ca obiect să îl protejeze în mod sistematic sau cel puțin în anumite cazuri pe cumpărătorul individual al unui autovehicul – indiferent de persoana de la care a cumpărat vehiculul și inclusiv față de producătorul său – astfel încât respectivul cumpărător să nu încheie o operațiune de achiziție, care îl prejudiciază din punct de vedere economic, a unui autovehicul care nu îndeplinește cerințele dreptului Uniunii Europene, achiziție pe care nu ar fi efectuat-o dacă ar fi știut că nu îndeplinește cerințele dreptului Uniunii Europene, întrucât nu ar fi dorit acest lucru (protejarea interesului așa-zis negativ de a nu încheia un astfel de contract de vânzare)?¹

Dacă dispozițiile amintite au acest obiect numai în anumite cazuri și/sau într-o măsură limitată, în ce cazuri și/sau în ce măsură îl au?

20)În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare enunțată la punctul 19:

Dispozițiile Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007, în special articolul 18 alineatul (1), articolul 26 alineatul (1) primul paragraf și articolul 3 punctul 36 din aceasta, precum și dispozițiile care trebuie adoptate de statele membre în temeiul lor au de asemenea ca obiect să îl protejeze în mod sistematic sau cel puțin în anumite cazuri pe cumpărătorul individual al unui autovehicul, indiferent de persoana de la care a cumpărat vehiculul și inclusiv față de producătorul său,

a)pentru a evita tocmai ca el să rămână legat, chiar și parțial, de achiziționarea care îl prejudiciază din punct de vedere economic a unui autovehicul care nu îndeplinește cerințele dreptului Uniunii Europene, și să trebuiască să suporte, chiar și parțial, consecințele acestei achiziții pe care nu ar fi efectuat-o dacă ar fi știut că nu îndeplinește cerințele dreptului Uniunii Europene, întrucât nu ar fi dorit acest lucru,

b)precum și pentru a evita ca el să suporte cheltuielile efectuate în mod rezonabil pentru faptul că a solicitat să fie exonerat în totalitate de consecințele unei astfel de achiziții pe care nu a dorit-o?

Dacă dispozițiile amintite au acest obiect numai în anumite cazuri și/sau într-o măsură limitată, în ce cazuri și/sau în ce măsură îl au?

21)În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare enunțată la punctul 19:

Independent de răspunsul la întrebarea 20 enunțată mai sus, producătorului unui vehicul care a încălcat dispozițiile adoptate de statele membre în temeiul articolului 18 alineatul (1), al articolului 26 alineatul (1) primul paragraf și al articolului 3 punctul 36 din Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007, întrucât nu a respectat interdicția de a elibera un certificat de conformitate inexact, îi revine în mod sistematic sau cel puțin în anumite cazuri, pentru alte motive în temeiul dreptului Uniunii Europene, obligația

a)să îl exonereze complet pe cumpărător, oricare ar fi persoana de la care a cumpărat autovehiculul, de consecințele cumpărării dezavantajoase din punct de vedere economic pentru el, care provin din această încălcare, a unui autovehicul care nu îndeplinește cerințele dreptului Uniunii Europene pe care nu ar fi dorit-o dacă ar fi știut că nu îndeplinește cerințele dreptului Uniunii Europene și, în consecință, să îi ramburseze în special, la cererea sa, costurile de achiziție a vehiculului, dacă este cazul în schimbul predării vehiculului și al transferului proprietății sale cu deducerea valorii celorlalte avantaje pe care cumpărătorul le-a obținut eventual din achiziționarea vehiculului și

b)să îi ramburseze, în plus, cheltuielile pe care le-a suportat în mod rezonabil pentru valorificarea dreptului la rambursarea costurilor de achiziție a vehiculului?

Dacă acesta are obligația menționată mai sus numai în anumite cazuri și/sau într-o măsură limitată, în ce cazuri și/sau în ce măsură o are?

22)În cazul în care prima întrebare enunțată la punctul 20 comportă un răspuns afirmativ numai în anumite situații:

Dreptul Uniunii Europene prevede cerințe referitoare la repartizarea sarcinii probei, la ușurarea regimului probatoriu și la obligațiile care revin părților legat de administrarea probelor în ceea ce privește problema îndeplinirii condițiilor în ipoteza în care dispozițiile Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007, în special articolul 18 alineatul (1) și articolul 3 punctul 36 din aceasta, precum și dispozițiile care trebuie adoptate de statele membre în temeiul acestora au de asemenea ca obiect să îl protejeze în mod sistematic sau cel puțin în anumite cazuri pe cumpărătorul individual al unui autovehicul, indiferent de persoana de la care a cumpărat vehiculul și inclusiv față de producătorul său,

a)pentru a evita ca el să rămână legat, chiar și parțial, de achiziționarea care îl prejudiciază din punct de vedere economic a unui autovehicul care nu îndeplinește cerințele dreptului Uniunii Europene și să trebuiască să suporte, chiar și parțial, consecințele acesteia, în condițiile în care nu ar fi efectuat respectiva achiziție dacă ar fi știut că ea nu îndeplinește cerințele dreptului Uniunii Europene, întrucât nu ar fi dorit acest lucru,

b)precum și pentru a evita ca el să suporte cheltuielile efectuate în mod rezonabil pentru faptul că a solicitat să fie exonerat în totalitate de consecințele unei astfel de achiziții pe care nu a dorit-o, în cadrul unui litigiu civil între cumpărătorul unui vehicul și producătorul său, chemat în judecată în temeiul unui drept la despăgubire al celui dintâi împotriva acestuia din urmă pentru starea pretins ilicită a vehiculului?

23)În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 22 și în măsura în care dreptul Uniunii Europene prevede asemenea cerințe:

Cum trebuie concepută repartizarea sarcinii probei cu privire la acest aspect în conformitate cu dreptul Uniunii Europene?

Trebuie să se prevadă în special o ușurare a regimului probatoriu pentru vreuna dintre părți? Dacă este cazul, în ce mod?

Are vreuna dintre părți obligații legate de administrarea probelor? Dacă este cazul, care sunt acestea?

În cazul în care vreuna dintre părți are astfel de obligații, care sunt consecințele juridice care trebuie atribuite, potrivit dreptului Uniunii Europene, neîndeplinirii de către aceasta a obligațiilor respective?

24)În cazul în care prima întrebare enunțată la punctul 21 comportă un răspuns afirmativ numai în anumite situații:

Dreptul Uniunii Europene prevede cerințe referitoare la repartizarea sarcinii probei, la ușurarea regimului probatoriu și la obligațiile care revin părților legat de administrarea probelor în ceea ce privește problema îndeplinirii condițiilor în ipoteza în care, în temeiul dreptului Uniunii Europene, pentru alte motive decât cele descrise la întrebarea 20, producătorul unui vehicul care a încălcat normele adoptate de statele membre în temeiul articolului 18 alineatul (1), al articolului 26 alineatul (1) primul paragraf și al articolului 3 punctul 36 din Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007, întrucât a încălcat interdicția de a elibera un certificat de conformitate inexact, trebuie să fie obligat

a)să îl exonereze complet pe cumpărător, oricare ar fi persoana de la care a cumpărat autovehiculul, de consecințele cumpărării, care provin din această încălcare, a unui autovehicul care nu îndeplinește cerințele dreptului Uniunii Europene, pe care nu ar fi dorit-o dacă ar fi știut că nu îndeplinește cerințele dreptului Uniunii Europene și, în consecință, să îi ramburseze în special, la cererea sa, costurile de achiziție a vehiculului, dacă este cazul în schimbul predării vehiculului și al transferului proprietății sale cu deducerea valorii celorlalte avantaje pe care cumpărătorul le-a obținut eventual din achiziționarea vehiculului și

b)să îi ramburseze, în plus, cheltuielile pe care le-a suportat în mod rezonabil pentru valorificarea dreptului la rambursarea costurilor de achiziție a vehiculului, în cadrul unui litigiu civil între cumpărătorul unui vehicul și producătorul său, având ca obiect un drept la despăgubire al celui dintâi împotriva acestuia din urmă pentru starea pretins ilicită a vehiculului?

25)În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 24 și în măsura în care dreptul Uniunii Europene prevede asemenea cerințe:

Cum trebuie concepută repartizarea sarcinii probei cu privire la acest aspect în conformitate cu dreptul Uniunii Europene?

Trebuie să se prevadă în special o ușurare a regimului probatoriu pentru vreuna dintre părți? Dacă este cazul, în ce mod?

Are vreuna dintre părți obligații legate de administrarea probelor? Dacă este cazul, care sunt acestea?

În cazul în care vreuna dintre părți are astfel de obligații, care sunt consecințele juridice care trebuie atribuite, potrivit dreptului Uniunii Europene, neîndeplinirii de către aceasta a obligațiilor respective?

____________

¹ Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE (JO 2018, L 151, p. 1).

¹ Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO 2007, L 171, p. 1).

¹ Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă-cadru) (JO 2007, L 263, p. 1).