Cauza T‑777/19
Coopérative des artisans pêcheurs associés (CAPA) Sarl și alții
împotriva
Comisiei Europene
Hotărârea Tribunalului (Camera a noua extinsă) din 15 septembrie 2021
„Ajutoare de stat – Ajutoare individuale în favoarea exploatării de parcuri eoliene offshore – Obligație de achiziționare de energie electrică la un preț superior prețului pieței – Procedură preliminară de examinare – Decizie de a nu ridica obiecții – Acțiune în anulare – Articolul 1 litera (h) din Regulamentul (UE) 2015/1589 – Calitatea de persoană interesată – Întreprinderi de pescuit – Amplasarea parcurilor în zone de pescuit – Raport de concurență – Inexistență – Risc de afectare a intereselor întreprinderilor de pescuit prin acordarea ajutoarelor în litigiu – Inexistență – Lipsa afectării directe și individuale – Inadmisibilitate”
1. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Decizie a Comisiei prin care se constată compatibilitatea unui ajutor de stat cu piața internă fără deschiderea procedurii formale de investigare – Acțiune formulată de părțile în cauză în sensul articolului 108 alineatul (2) TFUE – Condiții – Lipsa calității de persoană interesată – Inadmisibilitate
[art. 108 alin. (2) și art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul 2015/1589 al Consiliului, art. 1 lit. (h)]
(a se vedea punctele 58-62, 65, 66, 82, 113, 115 și 116)
2. Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Procedură administrativă – Parte în cauză în sensul articolului 108 alineatul (2) TFUE – Noțiune – Întreprindere care nu se află într‑un raport de concurență direct cu beneficiarul ajutorului – Necesitatea ca această întreprindere să demonstreze efectul concret al ajutorului asupra situației sale
[art. 108 alin. (2) TFUE; Regulamentul 2015/1589 al Consiliului, art. 1 lit. (h)]
(a se vedea punctele 63, 64, 71-73, 83-87 și 89)
3. Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Procedură administrativă – Parte în cauză în sensul articolului 108 alineatul (2) TFUE – Noțiune – Întreprinderi de pescuit care invocă efecte negative ale exploatării parcurilor eoliene offshore care fac obiectul ajutoarelor asupra activităților de pescuit coexistente – Neutilizarea aceleiași „materii prime” – Inexistența unui raport de concurență – Efecte rezultate din decizii de amplasare a parcurilor eoliene și din gestionarea spațiului public maritim –Inexistența unei legături între mecanismul de acordare a ajutoarelor și efectele respective – Inexistența unui risc de afectare concretă a intereselor pescarilor prin acordarea ajutoarelor respective – Lipsa calității de persoană interesată
[art. 108 alin. (2) TFUE; Regulamentul 2015/1589 al Consiliului, art. 1 lit. (h)]
(a se vedea punctele 74-81 și 90-97)
4. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Condiții de admisibilitate – Interesul de a exercita acțiunea – Calitate procesuală activă – Condiții care au un caracter cumulativ – Inadmisibilitatea acțiunii în cazul neîndeplinirii doar a uneia dintre aceste condiții
(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)
(a se vedea punctul 112)
Rezumat
Parcuri eoliene offshore subvenționate prin ajutoare pentru funcționare: Tribunalul respinge acțiunea introdusă de o cooperativă și de pescari angajatori împotriva deciziei Comisiei de a nu ridica obiecții
Tribunalul precizează întinderea noțiunii de „persoană interesată” și consideră că reclamanții nu au demonstrat riscul unui efect concret al ajutoarelor în litigiu asupra situației lor
În anii 2011 și 2013, Franța a lansat cereri de ofertă pentru realizarea primelor parcuri eoliene offshore exploatate în Franța. Amplasarea acestor șase proiecte, a căror durată de exploatare previzională este de 25 ani, se situează în interiorul unor zone maritime exploatate pentru pescuit.
Proiectele de construcție și de exploatare a parcurilor eoliene sunt subvenționate sub forma unei obligații de achiziționare de energie electrică la un tarif superior prețului de piață, costul suplimentar fiind compensat integral de stat.
Prin Decizia din 26 iulie 2019(1) (denumită în continuare „decizia atacată”), Comisia Europeană a considerat că aceste subvenții constituie ajutoare de stat care sunt compatibile cu piața internă(2) (denumite în continuare „ajutoarele în litigiu”). Pentru acest motiv, Comisia a decis să nu ridice obiecții.
Coopérative des artisans pêcheurs associés (CAPA), o societate a cărei clientelă este constituită din pescari, și zece întreprinderi de pescuit sau pescari angajatori (denumiți în continuare „pescarii reclamanți”) au sesizat Tribunalul cu o acțiune în anularea deciziei atacate. Această acțiune este însă respinsă ca inadmisibilă de Camera a noua extinsă a Tribunalului, care constată că reclamanții nu au calitate procesuală activă pentru a contesta decizia atacată.
Aprecierea Tribunalului
Cu titlu introductiv, Tribunalul amintește că decizia atacată este o decizie de a nu ridica obiecții împotriva ajutoarelor în litigiu, prin care Comisia a refuzat în mod implicit, dar necesar să deschidă procedura formală de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE. Întrucât această decizie împiedică „persoanele interesate”(3) să își prezinte observațiile în cadrul procedurii formale de examinare a ajutoarelor în cauză, ele pot contesta în mod admisibil decizia menționată în fața instanței Uniunii, în măsura în care această decizie le încalcă drepturile procedurale. Pentru ca o persoană, întreprindere sau asociație de întreprinderi să poată fi calificată drept „persoană interesată”, ea trebuie să demonstreze corespunzător cerințelor legale că ajutorul riscă să aibă un efect concret asupra situației sale.
În ceea ce privește calificarea pescarilor reclamanți drept „persoane interesate” care pot formula o acțiune împotriva deciziei atacate, Tribunalul constată că, în scopul justificării calității lor procesuale active a, ei invocă, pe de o parte, existența unui raport de concurență indirect între activitățile lor și cele ale beneficiarelor ajutoarelor în litigiu și, pe de altă parte și în orice caz, riscul unui efect concret al acestor ajutoare asupra situației lor.
În ceea ce privește raportul de concurență indirect revendicat de pescarii reclamanți, Tribunalul arată că reclamanții nu pot susține că procesul lor de producție implică utilizarea aceleiași „materii prime” ca aceea a operatorilor parcurilor eoliene. Într‑adevăr, potrivit sensului curent al expresiei „materie primă”, aceasta desemnează o resursă naturală sau un produs neprelucrat utilizat ca factor de producție în procesul de fabricare a unei mărfi. În speță, nu accesul la zona spațiului public maritim utilizată atât de pescari, cât și de operatorii parcurilor eoliene în mare constituie, ca atare, „materia primă” a activității lor economice respective, ci resursele naturale care se găsesc în aceasta, și anume, pe de o parte, resursa piscicolă și, pe de altă parte, energia cinetică a vântului. Întrucât resursele menționate sunt distincte, pescarii reclamanți nu se află, așadar, în situație de concurență cu operatorii parcurilor eoliene pentru exploatarea acestora.
Astfel, Tribunalul concluzionează că pescarii reclamanți nu pot fi considerați persoane interesate care pot formula în mod admisibil o acțiune împotriva deciziei atacate în temeiul unui pretins raport de concurență indirect cu beneficiarele ajutoarelor în litigiu.
În ceea ce privește riscul invocat al unui efect concret al ajutoarelor în litigiu asupra situației pescarilor reclamanți, Tribunalul examinează în continuare dacă efectele negative prezumate ale exploatării parcurilor eoliene care fac obiectul ajutoarelor în litigiu asupra mediului lor, în special asupra activităților de pescuit coexistente, asupra mediului marin și asupra resurselor piscicole, pot fi considerate un efect concret al acordării acestor ajutoare asupra situației întreprinderilor de pescuit în cauză.
În această privință, Tribunalul subliniază că, deși în principiu nu se poate exclude ca un ajutor să afecteze concret interesele unor terți din cauza efectelor pe care instituirea ajutorului le generează asupra mediului acestuia și în special asupra celorlalte activități desfășurate în proximitate, acești terți, pentru a fi calificați drept persoane interesate, trebuie să demonstreze corespunzător cerințelor legale riscul unei asemenea afectări concrete. Mai mult, nu este suficient în acest scop să se demonstreze existența efectelor menționate, ci, în plus, trebuie să se stabilească că aceste efecte rezultă chiar din ajutor. Or, pescarii reclamanți nu o au prezentat această probă.
Astfel, pretinsele efecte ale proiectelor în discuție asupra activităților pescarilor reclamanți sunt inerente, pe de o parte, deciziilor autorităților franceze de amplasare a proiectelor respective în zonele vizate în cadrul politicii lor de exploatare a resurselor energetice și, pe de altă parte, reglementării spațiului public maritim și măsurilor tehnice aplicabile proiectelor menționate. Deși decizia acestor autorități de a acorda operatorilor proiectelor respective ajutoare sub forma unui obligații de achiziționare asumate de stat le conferă un avantaj în raport cu producătorii de energie electrică nesubvenționată, aceasta, în sine, nu are influență asupra rezultatelor economice ale pescarilor reclamanți.
Având în vedere cele ce precedă, Tribunalul concluzionează că ajutoarele în litigiu nu pot fi considerate ca fiind ele însele de natură să aibă un efect concret asupra situației lor, astfel încât reclamanții pescari nu își pot întemeia pe acesta calitatea procesuală activă pentru a contesta decizia atacată.
În ceea ce privește, în sfârșit, calificarea Coopérative des artisans pêcheurs associés (CAPA) drept „parte interesată”, Tribunalul arată că activitatea acestei societăți, a cărei clientelă este constituită de pescari, depinde de deciziile economice ale clientelei sale, iar nu de plata ajutoarelor în litigiu. Rezultă că riscul unui efect concret al ajutoarelor în litigiu asupra situației sale nu este în niciun caz demonstrat și că această reclamantă nu poate fi considerată nici persoană interesată.