HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI
(Camera de recursuri)
9 decembrie 2010
Cauza T‑526/08 P
Comisia Europeană
împotriva
Guido Strack
„Recurs — Recurs incident — Funcție publică — Funcționari — Recrutare — Anunț pentru ocuparea unui post vacant — Respingerea candidaturii — Numire într‑un post de șef de unitate — Acțiune în anulare — Admisibilitate — Interesul de a exercita acțiunea — Acțiune în despăgubire — Prejudiciu moral”
Obiectul: Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 25 septembrie 2008, Strack/Comisia (F‑44/05, RepFP, p. I‑A‑1‑303 și II‑A‑1‑1609), și prin care se urmărește anularea parțială a acestei hotărâri. Recurs incident formulat de domnul Strack
Decizia: Anulează punctele 1, 2, 3, 5 și 6 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 25 septembrie 2008, Strack/Comisia (F‑44/05). Respinge în rest recursul incident. Trimite cauza la Tribunalul Funcției Publice în vederea pronunțării cu privire la concluziile în anularea deciziei de numire a domnului A. în postul de șef al unității „Cereri de oferte și contracte” din cadrul Oficiului pentru Publicații Oficiale al Comunităților Europene și a deciziei de respingere a candidaturii domnului Guido Strack la acest post, cu privire la concluziile în despăgubire pentru prejudiciul moral pretins suferit de domnul Strack având ca obiect o sumă de 2 000 de euro, precum și cu privire la cheltuielile de judecată. Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.
Sumarul hotărârii
1. Recurs — Interesul de a exercita acțiunea — Examinare din oficiu exercitată de Tribunal
(Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 10)
2. Funcționari — Acțiune — Interesul de a exercita acțiunea — Acțiune îndreptată în același timp împotriva respingerii unei candidaturi la un post vacant și împotriva numirii altui funcționar — Apreciere globală și unică a interesului de a exercita acțiunea în cazul deciziilor indisociabile
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
3. Funcționari — Acțiune — Cerere de despăgubiri legată de o acțiune în anulare
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
4. Funcționari — Acțiune — Acțiune în despăgubire — Anularea actului nelegal atacat — Reparare în principiu adecvată și completă a prejudiciului moral
(art. 233 primul paragraf CE; Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
5. Funcționari — Acțiune — Interesul de a exercita acțiunea — Acțiune îndreptată împotriva respingerii unei candidaturi la un post vacant
(art. 233 primul paragraf CE; Statutul funcționarilor, art. 53 și 78)
6. Funcționari — Acțiune — Competența instanței comunitare — Denunțarea comportamentului unei părți la autoritățile penale competente — Necompetență
7. Funcționari — Acțiune — Acțiune în despăgubire — Comunicare tardivă a unei decizii care lezează — Greșeală de serviciu
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
8. Funcționari — Acțiune — Acțiune în despăgubire — Anularea actului atacat care nu asigură repararea adecvată a prejudiciului moral — Prejudiciu moral cauzat printr‑o atingere adusă onoarei, demnității, stimei de sine sau reputației funcționarului
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
1. Tribunalul poate invoca din oficiu lipsa interesului unei părți de a formula un recurs ca urmare a unui fapt ulterior hotărârii Tribunalului Funcției Publice de natură să înlăture caracterul prejudiciabil al acesteia pentru recurent și poate stabili că nu este necesară pronunțarea asupra recursului din acest motiv. Astfel, existența unui interes al recurentului de a exercita calea de atac presupune ca recursul, prin rezultatul acestuia, să poată aduce un beneficiu părții care l‑a introdus.
(a se vedea punctul 44)
Trimitere la:
Curte: 19 octombrie 1995, Rendo și alții/Comisia, C‑19/93 P, Rec., p. I‑3319, punctul 13; 25 ianuarie 2001, Lech‑Stahlwerke/Comisia, C‑111/99 P, Rec., p. I‑727, punctul 18;
Tribunal: 28 iunie 2005, Ross/Comisia, T‑147/04, RecFP, p. I‑A‑171 și II‑771, punctul 25 și jurisprudența citată
2. În cazul unei acțiuni introduse de un funcționar în temeiul articolelor 90 și 91 din statut, având ca obiect anularea unei decizii de respingere a candidaturii sale și a unei decizii de numire a unui alt funcționar în postul solicitat, interesul reclamantului de a obține anularea acestor decizii trebuie apreciat în mod global și unitar în cazul în care cele două decizii sunt indisociabile. Constituie o eroare de drept aprecierea interesului funcționarului de a exercita o acțiune în anularea deciziei de respingere a candidaturii, în mod specific și distinct de interesul său de a exercita o acțiune în anularea deciziei de numire.
(a se vedea punctele 45 și 46)
Trimitere la:
Curte: 28 septembrie 1983, Angelini/Comisia, 131/82, Rec., p. 2801, Concluziile avocatului general Mancini, p. 2820 și jurisprudența citată; 7 iunie 2007, Wunenburger/Comisia, C‑362/05 P, Rep., p. I‑4333, punctul 46
3. În cazul în care obiectele cererilor de anulare și de despăgubire sunt identice, în vederea aprecierii legalității comportamentului reproșat unei instituții în cadrul acțiunii în despăgubire, trebuie să se facă trimitere la motivele și la argumentele invocate în susținerea cererii de anulare a deciziilor atacate.
În măsura în care obiectul cererii de anulare este identic cu cel al cererii de despăgubire, respingerea cererii de anulare ca inadmisibilă pentru lipsa interesului reclamantului de a exercita acțiunea nu ar avea drept efect lipsirea instanței Uniunii de posibilitatea de a face trimitere, dacă este cazul, la motivele și la argumentele invocate în susținerea acesteia, în vederea aprecierii legalității comportamentului reproșat instituției în cadrul cererii de despăgubire.
(a se vedea punctul 50)
Trimitere la:
Tribunal: 31 ianuarie 2007, C/Comisia, T‑166/04, RepFP, p. I‑A‑2‑9 și II‑A‑2‑49, punctul 29
4. Având în vedere obligația autorității împuternicite să facă numiri de a lua măsurile impuse de executarea unei hotărâri, care decurge din articolul 233 primul paragraf CE, anularea unui act al administrației atacat de un funcționar este, prin ea însăși, o reparație adecvată și, în principiu, suficientă pentru întregul prejudiciu moral suferit de acest funcționar, cu excepția cazului în care acesta demonstrează că a suferit un prejudiciu moral separabil de nelegalitatea care a determinat anularea și care nu poate fi reparat integral prin această anulare.
(a se vedea punctele 58 și 99)
Trimitere la:
Curte: 7 februarie 1990, Culin/Comisia, C‑343/87, Rec., p. I‑225, punctele 26‑29;
Tribunal: 6 iunie 2006, Girardot/Comisia, T‑10/02, RecFP, p. I‑A‑2‑129 și II‑A‑2‑609, punctul 131; C/Comisia, citată anterior, punctele 69‑73
5. Un funcționar aflat în incapacitate permanentă totală, pensionat din oficiu în temeiul articolelor 53 și 78 din statut, se află într‑o situație reversibilă, întrucât își poate exercita din nou în viitor atribuțiile în cadrul unei instituții comunitare. Evoluția situației sale în cadrul instituțiilor este condiționată de menținerea condițiilor care au justificat invaliditatea sa, care poate fi controlată în mod periodic.
Un astfel de funcționar păstrează interesul de a solicita, în cadrul procedurii de selecție în vederea ocupării unui post vacant la care i‑a fost admisă participarea, anularea deciziei de respingere a candidaturii sale și a deciziei de numire a unui alt candidat, în scopul de a putea solicita în continuare, în caz de reintegrare, numirea în postul în cauză sau chiar numai în scopul de a evita, într‑un asemenea caz, reproducerea în viitor a nelegalităților invocate, legate de modalitățile de desfășurare a procedurii de selecție, în cadrul unei proceduri analoge la care va participa. Un astfel de interes de a exercita acțiunea decurge din articolul 233 primul paragraf CE, în temeiul căruia instituțiile emitente ale actului anulat sunt obligate să ia măsurile impuse de executarea hotărârii Curții.
Situația nu poate fi diferită decât în anumite cazuri particulare, în care examinarea situației concrete a funcționarului declarat în stare de invaliditate arată că acesta nu își mai poate exercita în viitor atribuțiile în cadrul unei instituții ca urmare, spre exemplu, a concluziilor comisiei pentru invaliditate competente să examineze starea sa de invaliditate, din care ar rezulta că patologia care a determinat invaliditatea are caracter fix și, în consecință, nu va fi necesară nicio examinare medicală de urmărire sau ca urmare a unor declarații ale funcționarului interesat, din care rezultă că, oricare ar fi situația, nu își va mai exercita atribuțiile în cadrul unei instituții.
(a se vedea punctele 69‑71)
Trimitere la:
Curte: Wunenburger/Comisia, citată anterior, punctele 50 și 51 și jurisprudența citată; 22 decembrie 2008, Gordon/Comisia, C‑198/07 P, Rep., p. I‑10701, punctele 46 și 47; Ross/Comisia, citată anterior, punctele 9 și 32;
Tribunal: 12 septembrie 2007, Combescot/Comisia, T‑250/04, RepFP, p. I‑A‑2‑191 și II‑A‑2‑1251, punctele 27 și 29
6. Normele care reglementează procedura la Tribunalul Funcției Publice nu prevăd nicio modalitate legală care să permită unei părți la un litigiu introdus la acesta să îl sesizeze pe cale incidentă cu o cerere de constatare a faptului că comportamentul adoptat în cursul procedurii de cealaltă parte la același litigiu poate face obiectul unei încadrări penale, de stabilire a faptului că acest comportament trebuie denunțat autorităților penale competente și prin care se solicită ca acesta să formuleze o plângere la autoritățile competente și, a fortiori, să se pronunțe cu privire la aceasta, cu riscul de a săvârși o denegare de dreptate. Aceasta nu aduce atingere posibilității părții care se consideră victima unui astfel de comportament să solicite Tribunalului Funcției Publice, în temeiul competențelor atribuite la articolul 30 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură, să ridice imunitatea de care beneficiază reprezentanții părților care se prezintă în fața sa, pentru afirmațiile orale sau înscrisurile depuse referitoare la cauză sau la părți, în vederea sesizării autorităților penale competente în legătură cu comportamentul menționat.
Nici normele care reglementează procedura de recurs la Tribunal împotriva unei decizii a Tribunalului Funcției Publice nu prevăd o modalitate legală care să permită unei părți la procedura în primă instanță să îl sesizeze cu o cerere de constatare a faptului că comportamentul adoptat în prima instanță de cealaltă parte la procedură poate face obiectul unei încadrări penale și cu o cerere de denunțare a comportamentului menționat la autoritățile penale competente. De asemenea, a fortiori, aceste norme nu impun pronunțarea cu privire la o astfel de cerere, cu riscul de a săvârși o denegare de dreptate.
(a se vedea punctele 82 și 124)
7. O întârziere prelungită a administrației în stabilirea sau în comunicarea unei decizii care lezează nu constituie, prin ea însăși, în raport cu funcționarul interesat, un act care lezează susceptibil de a fi anulat, ci o greșeală de serviciu care poate determina, pentru funcționarul respectiv, un prejudiciu moral, atunci când această împrejurare a determinat o stare de incertitudine sau de nesiguranță a sa în legătură cu recunoașterea drepturilor sale și cu viitorul său profesional.
(a se vedea punctul 103)
Trimitere la:
Tribunal: 12 decembrie 2000, Hautem/BEI, T‑11/00, Rec., p. II‑4019, punctul 51 și jurisprudența citată; 8 decembrie 2005, Rounis/Comisia, T‑274/04, RecFP, p. I‑A‑407 și II‑1849, punctul 51 și jurisprudența citată; 20 noiembrie 2007, Ianniello/Comisia, T‑308/04, RepFP, p. I‑A‑2‑215 și II‑A‑2‑1405, punctul 100 și jurisprudența citată
8. Aprecierile expres negative privind capacitățile profesionale sau acuzațiile grave formulate public cu privire la un funcționar, într‑un act care îl lezează sau în cadrul unei proceduri încheiate cu un astfel de act, pot determina, în raport cu funcționarul respectiv, un prejudiciu moral distinct de acest act în cazul în care ele aduc atingere onoarei, demnității, stimei de sine sau reputației funcționarului.
(a se vedea punctul 108)
Trimitere la:
Curte: Culin/Comisia, citată anterior, punctele 27‑29;
Tribunal: 10 iunie 2004, François/Comisia, T‑307/01, Rec., p. II‑1669, punctul 110